Calitatea procesuala a persoanei care a avut calitatea de administrator si asociat unic al societatii in a formula contestatie impotriva deciziei de impunere emisa impotriva societatii debitoare.

Art. 205 Cod procedura fiscala

Art. 66 alin. 1 si 2 din Legea nr.85/2006

Art. 138 din Legea nr.85/2006

 

Potrivit art. 66 alin. 1 si 2 din Legea nr.85/2006: „(1) Toate creantele vor fi supuse procedurii de verificare prevazute de prezenta lege, cu exceptia creantelor constatate prin titluri executorii. (2) Nu sunt supuse acestei proceduri creantele bugetare rezultand dintr-un titlu executoriu necontestat in termenele prevazute de legi speciale”.

Facand aplicarea acestor dispozitii legale, Curtea a retinut ca, in materia insolventei, titlul de creanta este decizia de impunere care constituie titlu executoriu.

Potrivit legii insolventei, sunt exceptate in procedura de verificare de catre administratorul judiciar doar creantele bugetare rezultate dintr-un titlu executoriu necontestat in termenele prevazute de lege.

Ideea care se desprinde din aceste reglementari este aceea ca necontestarea titlului de creanta determina  definitivarea acestuia in planul cailor administrative de atac si totodata exceptarea de la verificarea de catre administratorul/ lichidatorul judiciar.

In procedura insolventei, judecatorul - sindic nu are competenta de a se pronunta asupra legalitatii cuantumului  creantei bugetare prin raportare la dispozitiile Codului fiscal si Codului de procedura fiscala, aceste aspecte puteau face numai obiectul contestatiei reglementate de art. 205 Cod procedura fiscala.

A interpreta in sensul in care contestatorul din prezenta cauza nu ar avea calitate procesuala in a formula contestatie impotriva deciziei de impunere emisa impotriva societatii debitoare, in care a avut calitatea de administrator si asociat unic, ar insemna o incalcare a accesului liber la justitie. Aceasta deoarece nu ar mai avea nicio posibilitate de a ataca decizia de impunere, care devine titlu executoriu in privinta obligatiilor ce le constata si care ar trebui sa fie automat suportate de administrator in cazul in care sunt considerate indeplinite conditiile prevazute de art. 138 din Legea nr.85/2006.

 

 (Decizia nr. 1805/R-Cont/02 Noiembrie 2015)

 

Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Arges la data de 20.10.2014, reclamantul MG - administrator statuar al SC RFG SRL, a chemat in judecata pe parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti, solicitand anularea deciziei de solutionare a contestatiei nr.663/11.08.2014, obligarea paratei la solutionarea pe fond a contestatiei inregistrata sub nr.55009/18.02.2014, precum si la plata cheltuielilor de judecata.

In motivare, petentul a aratat ca in urma raportului de inspectie fiscala din 09.01.2014, s-a dispus obligarea SC RFG SRL la plata sumei de 276.187 lei impozit suplimentar aferent anilor 2008 – 2012, plus majorari si penalitati de intarziere. Impotriva actelor administrative a formulat contestatie, ce a fost respinsa.

Petentul a apreciat ca decizia este nelegala si se impune anularea acesteia, intrucat parata nu a solutionat pe fond contestatia, ci a procedat la admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale a petentului.

La data de 25.11.2014, intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei, invocand totodata exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, intrucat in cauza contestatia nu a fost formulata, semnata si depusa de catre lichidatorul judiciar – titularul dreptului la actiune, ci de fostul administrator MG.

La data de 13.01.2015, petentul a depus raspuns la intampinare, reiterand motivele invocate in actiunea principala.

Prin sentinta nr. 204/23.02.2015, Tribunalul Arges - Sectia civila, Complet specializat de contencios administrativ si fiscal a respins contestatia, retinand ca prin raportul de inspectie fiscala nr.*** emis la 09.01.2014 s-a constatat ca societatea SC RFG SRL, avandu-l ca asociat unic si administrator pe MG, datoreaza bugetului consolidat al statului mai multe sume de bani: impozit suplimentar de 71.220 lei, cu dobanzi de 52.112 lei si penalitati de 10.683 lei si respectiv TVA suplimentar de 88.400 lei cu 40.164 lei dobanzi si 13.260 lei penalitati .

S-a aratat pe larg in cuprinsul raportului de inspectie fiscala in ce mod s-au calculat aceste sume, datorate pentru perioada 01.01.2008 – 31.01.2013.

In baza acestui raport de inspectie fiscala s-a emis si decizia de impunere nr.***2014, cuprinzandu-se aceleasi sume si reluandu-se motivarea in fapt si in drept prezentata in raportul de inspectie fiscala.

S-a constatat ca ambele acte administrative o prevad ca si contribuabil pe SC RFG SRL. Contestatia si plangerea prealabila au fost formulate de petenta prin administrator MG , in acest fel fiind semnate si aplicata stampila societatii.

Tribunalul a retinut din incheierea de sedinta din 27.01.2014 dosar nr.50/1259/2014, ca s-a admis cererea pentru deschiderea procedurii simplificate de insolventa, s-a numit lichidator judiciar provizoriu si s-a ridicat dreptul de administrare si dizolvare a societatii asociatilor si creditorilor notificati. Deci, la momentul formularii plangerii prealabile – 07.02. si respectiv 16.02.2014, administratorul MG nu mai avea dreptul legal de a face acte de administrare sau de dispozitie in ce priveste societatea.

Exista posibilitatea ca lichidatorul judiciar sa-si insuseasca plangerea prealabila si ulterior si cererea de chemare in judecata, ce a determinat formarea prezentului dosar, insa tribunalul a constatat ca acesta nu a intentionat sa faca acest lucru – f.117.

Vazand disp.art.206 alin.1 lit. e) Cod procedura fiscala republicat, coroborat cu pct.2.2. si pct.2.3 din Instructiunile pentru aplicarea Titlului IX Cod procedura fiscala republicat, aprobate prin OPANAF nr. 450/2013, tribunalul a apreciat ca in mod corect a fost respinsa plangerea prealabila pentru lipsa calitatii procesuale active a petentului.

Impotriva sentintei a formulat recurs reclamantul MG, in temeiul art. 488 alin. 1 pct. 5, 6 si 8 Cod procedura civila si art. 20 din Legea nr. 554/2004, solicitand casarea sentintei si admiterea actiunii asa cum a fost formulata.

In motivare se arata ca instanta de fond a confundat calitatea de reprezentant cu calitatea procesuala activa, iar argumentele care au stat la baza solutiei sunt contradictorii cu solutia pronuntata. Prin sentinta s-a aratat ca societatii i s-a ridicat dreptul de administrare si deci recurentul nu mai are calitate de reprezentant, insa instanta a retinut ca reclamantul nu avea calitate procesuala activa.

Se arata ca prin reprezentant se intelege persoana imputernicita conventional sau legal sa reprezinte o alta persoana, iar prin calitate procesuala activa se intelege identitatea dintre partile unui raport juridic. Calitatea procesuala activa in dreptul administrativ apartine oricarei persoane interesate, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Argumentele care au stat la baza solutiei sunt contradictorii, aspect ce reprezinta motivul de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 NCPC.

Recurentul arata ca instanta de fond nu a analizat inscrisul reprezentat de adresa nr. 33/23.07.2014, prin care recurentul si-a insusit in nume propriu contestatia, intrucat lichidatorul judiciar a refuzat analizarea voita a acestui inscris, ceea ce a dus la incalcarea dreptului la aparare al reclamantului si la ingradirea accesului acestui la justitie, dat fiind ca, in final, creanta fiscala va fi imputata acestuia in dosarul nr. 50/1259/2014/a2 .

In dreptul administrativ, calitate procesuala activa o are nu numai persoana careia i se emite actul, in speta raportul de inspectie fiscala si decizia de impunere, ci si orice persoana care se considera vatamata intr-un drept subiectiv sau interes legitim (art. 1 din Legea nr. 554/2004). Or, imposibilitatea recurentului de a contesta actele fiscale sub scuza lipsei calitatii procesuale active, va conduce inevitabil la obligarea acestuia la acoperirea pasivului societatii, al carei administrator statutar este.

Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului, intrucat instanta de fond a aplicat si interpretat corect dispozitiile art. 205 alin. 2, 206 alin. 1 lit. e) si art. 217 alin. 1 din OG nr. 92/2003.

Se precizeaza ca in motivarea recursului au fost reluate sustinerile din cererea initiala, sustineri care au fost analizate de instanta de fond si care nu pot conduce la admiterea recursului. Se invedereaza instantei de control faptul ca cererea a fost formulata de catre fostul administrator al societatii SC RFG SRL, anume MG, caruia i-a fost ridicat dreptul de administrare, astfel incat titularul dreptului la actiune il avea numai lichidatorul judiciar.

Se arata ca nici contestatia initiala, prin care s-a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 4/09.01.2014, nu a fost semnata de lichidatorul judiciar, nici completarea la cererea initiala nu a avut anexata imputernicirea data de lichidatorul judiciar.

Invocandu-se prevederile art. 18 alin. 1 si art. 47 alin. 4 din Legea nr.85/2006, se precizeaza ca de la data la care se dispune inceperea falimentului, societatea debitoare nu mai are dreptul la propria administrare, aceasta fiind preluata de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, iar administratorul special reprezinta numai interesele actionarilor sau asociatilor.

Prin incheierea de sedinta din data de 07.04.2014, a fost desemnat lichidator judiciar AE SPRL.

Reclamantul a mentionat faptul ca (prin adresa trimisa DGRFP Ploiesti) ca isi insuseste in nume propriu contestatia fiscala formulata impotriva raportului de inspectie fiscala si a deciziei de impunere emise in data de 09.01.2014.

Actiunea a fost depusa de o persoana fizica ce nu a dovedit calitate procesuala la data depunerii, iar lichidatorul judiciar AE SPRL, in calitate d e titular al dreptului la actiune, nu si-a insusit demersurile persoanei fizice.

Examinand recursul prin prisma criticilor invocate, a probatoriului administrat in cauza si a normelor de drept incidente, Curtea constata ca este fondat, prin prisma considerentele ce vor fi expuse in continuare:

Sub aspect probator, se retine ca SC RFG SRL a fost supusa inspectiei fiscale in perioada 06.01.2014 – 08.01.2014, avand ca obiect verificarea modului de calcul, declarare si virare a obligatiilor de plata datorate bugetului de stat, reprezentand impozitul pe profit, impozitul pe veniturile microintreprinderilor si TVA.

Perioada supusa inspectiei fiscale a fost 01.01.2008 – 30.09.2013.

In urma verificarilor efectuate s-a intocmit RIF nr. 4/09.01.2014, in baza caruia s-a emis decizia de impunere cu acelasi nr. 4/09.01.2014, prin care s-au stabilit obligatii suplimentare de plata in suma de 276.187 lei.

Impotriva deciziei de impunere SC RFG SRL a formulat contestatie la data de 07.02.2014, prin care s-a facut mentiunea ca este reprezentata de Marinca Gavril, in calitate de administrator si asociat unic. S-a sustinut, in esenta, caracterul nejustificat al obligatiilor fiscale suplimentare de plata.

Contestatia a fost inregistrata la organul fiscal sub nr. 44909/07.02.2014.

La data de 16.02.2014, sub nr. 47424 s-a inregistrat si contestatia formulata impotriva RIF nr. 09.01.2014, prin care s-a solicitat revocarea masurilor dispuse.

In vederea solutionarii contestatiei, cu adresa nr. 8808/14.07.2014, Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti s-a solicitat SC RFG SRL ca lichidatorul  judiciar al societatii sa semneze si sa stampileze contestatia formulata in original, pe care sa o transmita DGRFP Ploiesti, conform dispozitiilor art. 206 alin. 1 lit. e) din O.G. nr. 92/2003, coroborat cu prevederile pct. 2.2 si pct. 2.3 din OPANAF nr. 450/2013.

Prin adresa nr. 32/23.02.2014 (fila 23 dosar fond) MG, in calitate de administrator statutar al SC RFG SRL a precizat ca isi insuseste in nume propriu contestatia impotriva RIF si a deciziei de impunere emise in data de 09.01.2014, invocandu-se dispozitiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

A precizat totodata, ca desi i-a fost ridicat dreptul de administrare a societatii, are un interes legitim si actual asupra solutionarii contestatiei, avand in vedere posibilitatea lichidatorului judiciar de a formula o actiune in antrenarea raspunderii administratorului statutar, in baza art. 138 din Legea nr.85/2006.

Prin decizia nr. 663/11.08.2014 privind solutionarea contestatiei formulate de SC RFG SRL, s-a respins contestatia ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesuala (fila 7 dosar fond).

S-a retinut ca, prin incheierea de sedinta din data de 27.01.2014, Tribunalul Specializat Arges a deschis procedura simplificata a insolventei debitoarei si a fost numit in calitate de lichidator judiciar provizoriu CII CPC, dispunandu-se ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, dizolvarea acesteia.

Organul fiscal a retinut ca titularul dreptului la actiune in cauza este numai lichidatorul judiciar, singurul indreptatit sa formuleze, sa semneze si sa depuna contestatia sau sa imputerniceasca pe altcineva pentru aceasta, intrucat debitoarea si-a pierdut dreptul la administrare.

In conditiile in care contestatia nu a fost formulata, semnata si depusa de catre lichidatorul judiciar, ci de fostul administrator al societatii, caruia i-a fost ridicat dreptul de administrare, conform prevederilor art. 9 pct. 4 din OPANAF nr. 450/2013, organul de solutionare a contestatiei a constatat exceptia lipsei de calitate procesuala a persoanei fizice care a formulat, semnat si depus contestatia.

S-a retinut totodata ca nici completarea la contestatia initiala, depusa la data de 07.02.2014 nu are anexata imputernicirea data de lichidatorul judiciar.

In drept, au fost invocate prevederile art. 18 alin. 1 din Legea nr.85/2006 si art. 47 din aceeasi lege. Au fost totodata considerate incidente dispozitiile art. 205 alin. 2, art. 206 alin. 1 lit. e) si art. 217 alin. 1 Cod procedura fiscala, in raport de care retine ca societatea nu mai are dreptul la propria administrare, astfel ca nu poate formula contestatie, fiind lipsita de calitate procesuala, intrucat se afla in procedura falimentului.

In dreptul procesual fiscal, arata emitentul deciziei, titularul dreptului la actiune este persoana juridica, ca titular de drepturi si obligatii, persoana distincta de asociati si actionari (art. 21 Cod procedura fiscala) si reprezentant al debitoarei SC RFG SRL. S-a aratat ca prin incheierea de sedinta din 07.04.2014 a Tribunalului Specializat Arges, in temeiul art. 11 lit. c) din Legea nr.85/2006, judecatorul - sindic a dispus inlocuirea lichidatorului judiciar initial desemnat cu lichidatorul judiciar AE SPRL.

Adresa nr. 8808/14.07.2014, transmisa catre AE SPRL a fost returnata la 04.08.2014, avand ca motiv de nelivrare „nimeni sa semneze”, iar aceeasi adresa trimisa catre SC RFG SRL a fost confirmata ca primita la data de 18.07.2014.

Cu privire la adresa inregistrata la DGRFP sub nr. 46663/24.07.2014, in care MG a mentionat ca isi insuseste in nume propriu contestatia formulata impotriva RIF si  impotriva deciziei de impunere emise in data de 09.01.2014, s-a aratat ca nu poate fi retinuta favorabil in solutionarea contestatiei, intrucat legiuitorul a prevazut cine poate semna contestatia formulata: lichidatorul judiciar numit de instanta, iar administratorul social nu are decat calitatea de a apara interesele asociatilor.

Drept urmare, organul fiscal a aratat ca, intrucat contestatia a fost formulata si semnata de o persoana care nu a dovedit ca mai are vreo calitate procesuala la data depunerii, iar lichidatorul judiciar in calitate de titular al dreptului la actiune nu si-a insusit aceasta contestatie, s-a respins contestatia ca fiind formulata, semnata si depusa de o persoana lipsita de calitatea de a contesta,conform art. 217 alin. 1 Cod procedura fiscala.

In analiza criticilor de nelegalitate a sentintei, Curtea retine ca prin incheierea de sedinta din data de 27.01.2014, pronuntata in dosarul nr. 50/1259/2014 s-a admis cererea formulata de SC RFG SRL prin administrator MG si a fost deschisa procedura de insolventa impotriva debitoarei.

S-au dispus masurile prevazute de art. 62 Cod procedura civila si a fost numit lichidator judiciar CII CPC, s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei si dizolvarea acesteia.

Ulterior, prin incheierea de sedinta din 07.04.2014 s-a dispus inlocuirea lichidatorului judiciar initial desemnat cu SCP AE SPRL.

In atare conditii, intr-adevar, conform dispozitiilor art. 47 din Legea nr.85/2006 deschiderea procedurii simplificate de insolventa determina ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.

Prin urmare, fostul administrator al SC RFG SRL nu mai avea calitatea de reprezentant legal al societatii la data formularii contestatiei.

MG, fost administrator al societatii, a aratat ca isi insuseste in nume propriu contestatia formulata prin cererea depusa la dosarul de fond.

Or potrivit dispozitiilor art. 205 Cod procedura fiscala „ (1) Impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii.

 (2) Este indreptatit la contestatie numai cel care considera ca a fost lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.

Totodata, art. 1 din Legea nr. 554/2004 dispune: „(1) Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce   i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public.

 (2) Se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept

Recurentul a aratat ca  in dosarul nr. 50/1259/2014, avand ca obiect procedura de insolventa a debitoarei, in raportul prevazut de art. 59 din Legea nr.85/2006 s-au identificat cauze pentru atragerea raspunderii patrimoniale a administratorului statutar  in baza art. 138 alin. 1 lit. a) din Legea nr.85/2006.

Ulterior, s-a formulat cerere de antrenare a raspunderii personale, in conditiile art. 138 din lege impotriva fostului administrator al societatii comerciale, MG.

Conform textului precitat „la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecatorul - sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns in stare de insolventa sa fie suportata de organele de conducere sau de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului prin una din urmatoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;

In conditiile in care sunt intrunite elementele raspunderii civile delictuale, categoria de subiecti indicata de textul enuntat este obligata sa suporte pasivul societatii comerciale aflata in insolventa.

In litigiul dedus judecatii s-a demarat o actiune in antrenarea raspunderii personale a fostului administrator MG. Or, in acest context, acesta are un interes legitim si implicit calitate procesuala activa in promovarea contestatiei impotriva deciziei de impunere, intrucat sumele retinute in decizia de impunere pot fi inscrise in tabelul creantelor societatii debitoare in conditiile Legii nr. 85/2006, ele constituind integral sau partial a pasivului societatii debitoare pentru care se poate dispune angajarea raspunderii administratorului statutar in conditiile art. 138 din Legea nr.85/2006.

 Totodata potrivit art. 66 alin. 1 si 2 din Legea nr.85/2006: „(1) Toate creantele vor fi supuse procedurii de verificare prevazute de prezenta lege, cu exceptia creantelor constatate prin titluri executorii. (2) Nu sunt supuse acestei proceduri creantele bugetare rezultand dintr-un titlu executoriu necontestat in termenele prevazute de legi speciale”.

Facand aplicarea acestor dispozitii legale, Curtea retine ca in materia insolventei, titlul de creanta este decizia de impunere care constituie titlu executoriu.

Potrivit legii insolventei, sunt exceptate in procedura de verificare de catre administratorul judiciar doar creantele bugetare rezultate dintr-un titlu executoriu necontestat in termenele prevazute de lege.

Ideea care se desprinde din aceste reglementari este aceea ca necontestarea titlului de creanta determina  definitivarea acestuia in planul cailor administrative de atac si totodata exceptarea de la verificarea de catre administratorul/ lichidatorul judiciar.

In procedura insolventei, judecatorul - sindic nu are competenta de a se pronunta asupra legalitatii cuantumului  creantei bugetare prin raportare la dispozitiile Codului fiscal si Codului de procedura fiscala, aceste aspecte puteau face numai obiectul contestatiei reglementate de art. 205 Cod procedura fiscala.

A interpreta in sensul in care contestatorul din prezenta cauza nu ar avea calitate procesuala in a formula contestatie impotriva deciziei de impunere emisa impotriva societatii debitoare, in care a avut calitatea de administrator si asociat unic, ar insemna o incalcare a accesului liber la justitie. Aceasta deoarece nu ar mai avea nicio posibilitate de a ataca decizia de impunere, care devine titlu executoriu in privinta obligatiilor ce le constata si care ar trebui sa fie automat suportate de administrator in cazul in care sunt considerate indeplinite conditiile prevazute de art. 138 din Legea nr.85/2006 in dosarul nr. 50/1259/2014/a2.

In plan procesual, accesul liber la justitie, astfel cum este reglementat de art. 21 din Constitutia Romaniei, se concretizeaza in prerogativele pe care le implica dreptul la actiune ca aptitudine legala ce este recunoscuta de ordinea juridica oricarei persoane fizice sau juridice in realizarea cerintelor impuse de art. 6 din CEDO.

Pentru aceste considerente,  Curtea, in baza art. 496 alin. 1 Cod procedura civila, coroborat cu art. 498 alin.1  Cod procedura civila, a admis recursul, a casat sentinta si in rejudecare a admis cererea, a anulat decizia nr. 663/11.08.2014 si a obligat parata la solutionarea contestatiei formulate de MG.