Caracterul de document oficial de gestiune avut de Balanta de verificare a profesionistului.

Art. 5 pct. 19 din Legea nr.85/2014

Art. 22 din Legea nr.82/1991

Art. 280 alin.1 din Codul de procedura civila

 

Apelanta a sustinut, in esenta, ca nu se impunea admiterea declaratiei de creanta depusa de fostul administrator statutar, motivat de faptul ca suma pretinsa nu este probata cu un titlu de creanta, ea fiind numai inscrisa in Balanta de verificare. Se pretinde ca in absenta unui astfel de titlu nu sunt indeplinite conditiile prevazute de Legea insolventei. Nu precizeaza insa apelanta care cerinta din Legea nr.85/2014 nu este indeplinita in conditiile in care, prin art.5 pct.19, legea defineste creditorul indreptatit sa participe la procedura ca fiind titularul unui drept de creanta si nu a unui titlu, dat fiind caracterul special al acestei proceduri concursuale.

In conceptia Legii nr.82/1991, Balanta de verificare este un document oficial de gestiune al profesionistului si ea trebuie sa asigure o imagine finala, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de acesta. Astfel, potrivit art.22 din acest act normativ „Pentru verificarea inregistrarii corecte in contabilitate a operatiunilor efectuate se intocmeste balanta de verificare, cel putin la incheierea exercitiului financiar, la termenele de intocmire a situatiilor financiare, a raportarilor contabile, precum si la finele perioadei pentru care entitatea trebuie sa intocmeasca declaratia privind impozitul pe profit/venit, potrivit legii”.

Asadar, Balanta de verificare trebuie, de principiu, sa raspunda cerintelor de a reflecta activitatea profesionistului, iar in masura in care nu se dovedeste caracterul nereal al mentiunilor sale devin operante dispozitiile art.280 alin.1 din Codul de procedura civila.

Potrivit textului „(1) Registrele profesionistilor, intocmite si tinute cu respectarea dispozitiilor legale, pot face intre acestia deplina dovada in justitie, pentru faptele si chestiunile legate de activitatea lor profesionala.”

Este real ca, potrivit alin.(3) „In toate cazurile, instanta este in drept a aprecia daca se poate atribui continutului registrelor unui profesionist o alta putere doveditoare, daca trebuie sa se renunte la aceasta proba in cazul in care registrele partilor nu concorda sau daca trebuie sa atribuie o credibilitate mai mare registrelor uneia dintre parti.”, insa acest drept al instantei, de a nu recunoaste puterea doveditoare a documentului, trebuie sa plece de la o dovada contrara sau un inceput de astfel de proba.

In absenta unei astfel de dovezi, simplele afirmatii ale apelantei nu pot fi de natura sa inlature mentiunile din Balanta de verificare.

 

 (Decizia nr.

678/A-COM
/
29 Iulie 2015)

 

Prin sentinta civila nr.455 pronuntata de Tribunalul Valcea la 19.02.2015 a fost respinsa contestatia formulata de Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova, retinandu-se ca in mod corect in tabelul de creante a fost inscrisa RF cu suma de 508.985,51 lei, suma ce este mentionata in Balanta de verificare, in contul 455 (sume datorate asociatilor), administratorul judiciar nu a constatat caracterul nelegal al inscrierii si nici nu s-a dovedit ca documentele pe care s-a intemeiat declaratia de creanta au fost constituite pro causa.

De altfel, nici cu ocazia inspectiei fiscale realizate de contestatoare nu s-a apreciat ca fiind nereala inscrierea in evidentele contabile a acestei sume de bani.

Impotriva sentintei a formulat apel creditoarea Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova, sustinand in esenta urmatoarele:

- in mod gresit a fost inscrisa creditoarea RF cu suma de 508.985,51 lei in baza mentiunilor din Balanta de verificare, act ce nu constituie titlu de creanta si nu indeplineste conditiile prevazute de Legea insolventei. In absenta unui titlu de creanta, a unui contract de imprumut si a unei dispozitii de incasare, care sa dovedeasca intrarea sumelor in patrimoniul debitoarei, se impunea sa se retina nedovedirea pretentiilor;

- pozitia administratorului judiciar este determinata si de faptul ca prin inscrierea creditoarei RF aceasta a dobandit un vot majoritar, confirmand si votand onorariul practicianului in insolventa;

- nici sustinerea aceluiasi administrator referitoare la concluziile inspectiei fiscale nu putea fi retinuta, intrucat controlul realizat a avut o alta tematica in care nu se incadra verificarea mentiunilor din balanta.

Examinand criticile formulate, Curtea a constatat ca ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arata mai jos.

In ceea ce priveste exceptia de tardivitate a contestatiei, exceptie invocata de catre administratorul judiciar in fata instantei de fond, se apreciaza ca in mod corect tribunalul a retinut ca nu este incidenta in cauza. Aceasta pentru ca, in conditiile art.111 din Legea nr.85/2014
„(2) Contestatiile trebuie depuse la tribunal in termen de 7 zile de la publicarea in BPI a tabelului preliminar, atat in procedura generala, cat si in procedura simplificata”
, or, publicarea tabelului preliminar s-a facut la 21.10.2014, iar contestatia, desi inregistrata la instanta la 30.10.2014, a fost expediata la 29.10.2014.

Cat priveste fondul sustinerilor din calea de atac se apreciaza ca acestea nu sunt confirmate de nicio proba a dosarului.

Apelanta sustine in esenta ca nu se impunea admiterea declaratiei de creanta depusa de fostul administrator statutar, motivat de faptul ca suma pretinsa nu este probata cu un titlu de creanta, ea fiind numai inscrisa in Balanta de verificare. Se pretinde ca in absenta unui astfel de titlu nu sunt indeplinite conditiile prevazute de Legea insolventei. Nu precizeaza insa apelanta care cerinta din Legea nr.85/2014 nu este indeplinita in conditiile in care, prin art.5 pct.19, legea defineste creditorul indreptatit sa participe la procedura ca fiind titularul unui drept de creanta si nu a unui titlu, dat fiind caracterul special al acestei proceduri concursuale.

In conceptia Legii nr.82/1991, Balanta de verificare este un document oficial de gestiune al profesionistului si ea trebuie sa asigure o imagine finala, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de acesta. Astfel, potrivit art.22 din acest act normativ
„Pentru verificarea inregistrarii corecte in contabilitate a operatiunilor efectuate se intocmeste balanta de verificare, cel putin la incheierea exercitiului financiar, la termenele de intocmire a situatiilor financiare, a raportarilor contabile, precum si la finele perioadei pentru care entitatea trebuie sa intocmeasca declaratia privind impozitul pe profit/venit, potrivit legii”
.

Asadar, Balanta de verificare trebuie, de principiu, sa raspunda cerintelor de a reflecta activitatea profesionistului, iar in masura in care nu se dovedeste caracterul nereal al mentiunilor sale devin operante dispozitiile art.280 alin.1 din Codul de procedura civila.

Potrivit textului
„(1) Registrele profesionistilor, intocmite si tinute cu respectarea dispozitiilor legale, pot face intre acestia deplina dovada in justitie, pentru faptele si chestiunile legate de activitatea lor profesionala.”

Este real ca, potrivit alin.(3)
„In toate cazurile, instanta este in drept a aprecia daca se poate atribui continutului registrelor unui profesionist o alta putere doveditoare, daca trebuie sa se renunte la aceasta proba in cazul in care registrele partilor nu concorda sau daca trebuie sa atribuie o credibilitate mai mare registrelor uneia dintre parti.”
, insa acest drept al instantei, de a nu recunoaste puterea doveditoare a documentului, trebuie sa plece de la o dovada contrara sau un inceput de astfel de proba.

In absenta unei astfel de dovezi, simplele afirmatii ale apelantei nu pot fi de natura sa inlature mentiunile din Balanta de verificare.

Aceasta cu atat mai mult cu cat, asa cum s-a sustinut si de catre practicianul in insolventa si implicit s-a confirmat de catre apelanta, organele fiscale au exercitat un control asupra activitatii debitoarei SC AL SRL fara sa semnaleze o incorecta tinere a contabilitatii.

Se sustine in prezenta cale de atac ca obiectul controlului a fost altul, fara sa se precizeze care si de ce nu putea fi analizata o balanta de verificare ce ilustreaza tocmai activitatea agentului economic si din punct de vedere fiscal. Stabilirea corecta a impozitelor si celorlalte obligatii fiscale ale debitoarei nu se poate face decat printr-o analiza atat a cheltuielilor, dar si a veniturilor, deci, in general, a inregistrarilor contabile, inclusiv in planul creditarii societatii.

Aprecierea este sustinuta si de dispozitiile art.94 din Codul de procedura fiscala, care in alin.(1) statueaza ca:
„Inspectia fiscala are ca obiect verificarea legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor de catre contribuabili, respectarii prevederilor legislatiei fiscale si contabile, verificarea sau stabilirea, dupa caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferentelor obligatiilor de plata si a accesoriilor aferente acestora”.

In concluzie se apreciaza ca, in absenta unei probe contrarii sau care sa puna sub semnul intrebarii realitatea inscrierilor din balanta de verificare, recunoasterea valorii probatorii a acesteia este in conformitate cu legea si in mod corect ea a fost avuta in vedere atat de catre practicianul in insolventa cat si de catre judecatorul sindic.

Retinand caracterul nefondat al criticilor aduse sentintei tribunalului, pentru ratiunile de mai sus, in baza art.480 Cod procedura civila, Curtea a respins apelul ca nefondat.