Caracterul ilicit al cauzei contractelor de vanzare-cumparare

cu consecinta nulitatii absolute a acestora.

 

Art. 966 raportat la art.948 pct.4 Cod civil anterior

Art. 144

³

alin.1 si alin.4 din Legea nr.31/1990 republicata

Art. 1308 Cod civil anterior

 

Situatia retinuta de instanta de judecata sustine caracterul ilicit al cauzei contractelor de vanzare-cumparare incheiate, cu consecinta nulitatii absolute a acestora, prin incidenta dispozitiilor art.966 raportat la art.948 pct.4 Cod civil anterior.

Chiar daca principiul libertatii contractuale este unul fundamental al dreptului civil, art.5 din Codul civil anterior determina limitele in care partile pot sa contracteze, statuand ca nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare, la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri.

Or, persoanele din conducerea reclamantei au actionat impotriva intereselor acesteia, creand aparenta de legalitate a actelor incheiate, urmarind in realitate fraudarea intereselor reclamantei, prin scoaterea bunurilor din patrimoniul acesteia pentru o cauza ilicita, respectiv insusirea si utilizarea lor in scopuri personale.

De asemenea, in contextul in care societatea era admisa la tranzactionare in conditiile Legii nr.297/2004 privind piata de capital, se retine ca potrivit art.225 din acest act normativ, in forma in vigoare la data incheierii actelor analizate, administratorii societatii erau obligati sa raporteze orice act juridic incheiat de catre societate cu administratorii, angajatii, actionarii care detin controlul si cu persoanele implicate cu acestia, a caror valoare cumulata reprezinta cel putin echivalentul in lei a 50.000 euro.

Pentru asigurarea transparentei si pentru evitarea incalcarii intereselor acestei categorii de societati, legea impune mentionarea expresa a partilor care au incheiat actul juridic, a datei incheierii si a naturii actului, descrierea obiectului acestuia, valoarea totala a actului juridic, creantele reciproce, garantiile constituite, termenele si modalitatile de plata.

Or, asemenea obligatii legale nu au fost indeplinite in cauza, aspectele retinute cu privire la hotararea AGEA nr.2/24.04.2009, coroborat cu protocoalele intocmite ulterior adjudecarii, relevand faptul ca nu s-a urmarit o asemenea raportare, ci dimpotriva ascunderea adevaratului scop al procedurii de licitatie organizate.

In egala masura, art.144

¹

alin.1 si alin.4 din Legea nr.31/1990, arata ca membrii consiliului de administratie trebuie sa-si exercite mandatul cu prudenta si diligenta unui bun administrator, cu loialitate, in interesul societatii, aceleasi obligatii fiind impuse de lege si directorului societatii, potrivit art.152 si art.153

²

alin.6 din acelasi act normativ.

Potrivit art. 6 din contractul de mandat nr. 472/22.04.2008, BMR, in calitate de director general, se obliga sa exercite mandatul cu loialitate, competenta profesionala si maxima diligenta, in interesul societatii, in art. 5 din contract fiind aratate atributiile si competentele specifice iar in art. 7 fiind mentionate obligatiile asumate de directorul general, pentru conducerea si reprezentarea societatii SC U. SA.

Art.144

³

alin.1 si alin.4 din Legea nr.31/1990, prevede ca administratorul raspunde pentru daunele care au rezultat pentru societate, daca, avand intr-o anumita operatiune, direct sau indirect, interese contrare intereselor societatii, nu a instiintat despre aceasta pe ceilalti administratori si pe cenzori sau auditori interni si a luat parte la deliberarea privitoare la aceasta operatiune.

Raspunderea directorului general este prevazuta si in art. 8 din contractul de mandat.

Prevederea unei sanctiuni pecuniare pentru prejudiciile aduse societatii nu este de natura sa inlature nulitatea actelor incheiate in conditiile susmentionate, actiunea in raspundere fiind indreptata impotriva administratorului sau directorului, in timp ce nulitatea actului vizeaza insasi societatea, ca parte a actului fraudulos incheiat prin reprezentantii sai.

Curtea a mai retinut si ca in cererea de constatare a nulitatii absolute au fost invederate prevederile art.1308 Cod civil, intemeiat pe atitudinea directorului general al societatii reclamante, care a urmarit scoaterea bunurilor din patrimoniul acesteia si trecerea lor in cadrul unei societati controlate de catre director.

Dispozitia mentionata, cu caracter general fata de prevederile Legii nr.31/1990, care se refera la obligarea persoanei vinovate la despagubiri pentru prejudiciul produs societatii, intregeste regimul juridic reglementat de legea speciala, deoarece se refera expres la sanctiunea nulitatii.

Astfel, potrivit art.1308 pct.2 Cod civil anterior, sub pedeapsa de nulitate, nu se pot face adjudecatari nici direct, nici prin persoane interpuse mandatarii averilor ce sunt insarcinati sa vanda.

Faptul ca societatea dobanditoare nu mai avea in structura sa ca asociat pe directorul societatii vanzatoare, nu are relevanta in conditiile in care din cele retinute mai sus, s-a constatat controlul continuu asupra primei societati si ulterior incheierii contractelor de vanzare-cumparare.

Totodata, Curtea a constatat, din jurisprudenta depusa la dosar, ca in cazuri similare implicand aceeasi reclamanta, a rezultat actiunea concertata a reprezentantilor reclamantei cu persoane din cadrul societatii detinand capitalul social majoritar al acesteia, care a vizat mai multe imobile apartinand S.C. U. S.A., instrainate in aceeasi perioada si in conditii similare, astfel ca nu se poate retine nici eventuala incidenta a art.150 din Legea nr.31/1990 (decizia nr.30/11.09.2013, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti in dosarul nr.4107/90/2011, decizia nr.376/22.10.2014, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti in dosarul nr.4108/90/2011*).

Ca atare, Curtea a retinut ca actele atacate sunt afectate de nulitatea absoluta, astfel ca in temeiul art.296 Cod procedura civila, si se impune admiterea apelului, schimbarea sentintei si admiterea actiunii, in sensul constatarii nulitatii procesului verbal de licitatie nr.1/14.05.2009 si a Protocolului nr.334/14.05.2009, a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2142/5.08.2009, a procesului verbal de licitatie nr.4/14.05.2009, a Protocolului nr.335/14.05.2009, a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.3269/17.11.2009, cu repunerea partilor in situatia anterioara si rectificarea corespunzatoare a cartilor funciare nr.37916 si nr.35546-C1-U4.

(Decizia nr. 408/A-C
/
16 Aprilie 2015)

 

Prin cererea inregistrata la data de 31 august 2011 pe rolul Tribunalului Valcea, reclamanta SC U. SA Rm.Valcea a chemat in judecata pe parata SC MES SRL Craiova, solicitand sa se constate nulitatea absoluta a: proceselor verbale de licitatie nr.*** si ***, autentificate de B.N.P. BCM; a protocoalelor nr.334 si 335 din 14.05.2009 si a contractelor de vanzare-cumparare autentificate sub nr.*** si nr.*** la B.N.P. BCM, cu privire la imobilele teren de 812 mp si constructii inscris in CF 37916 Rm. Valcea si spatiu comercial de 137,32 mp inscris in CF 35546 – C1 U3 Rm.Valcea, iar odata cu constatarea nulitatii contractelor incheiate sa se dispuna si repunerea partilor in situatia anterioara, in sensul restituirii bunurilor imobile in proprietatea reclamantei si rectificarea cartii funciare in acest sens.

Reclamanta si-a precizat cererea introductiva in sensul indreptarii erorii materiale aparuta in numerotarea CF – in sensul ca in locul CF 35546 – C1 – U3 Rm. Valcea, sa se retina de fiecare data CF 35546 – C1 – U4.

In motivarea cererii de chemare in judecata, reclamanta a precizat ca in anul 2009, veniturile SC U SA (societate ale carei actiuni sunt tranzactionate pe piata) au fost realizate preponderent din inchirierea bunurilor imobile aflate in patrimoniul sau. Calitatea de director general din cadrul reclamantei a revenit numitului BRM, pana la data de 6 mai 2011, cand a fost revocat din functie, ca urmare a incalcarii obligatiilor ce ii reveneau in temeiul unui contract de mandat incheiat cu reclamanta.

Prin decizia nr.***, acest director a numit o comisie de evaluare a activelor (spatii comerciale) cu randament scazut, iar aceasta comisie a formulat o propunere de vanzare a unor spatii comerciale, propunere intocmita sumar, fara nici o fundamentare economica.

Spatiile comerciale propuse spre vanzare au fost inchiriate unor societati comerciale solvabile, care produceau venituri sigure.

Prin referatul nr. ***, Consiliul de administratie si-a insusit analiza comisiei si a inaintat propunerea de vanzare catre Adunarea Generala a Actionarilor.

In convocatorul nr.***, Consiliul de Administratie a propus aprobarea vanzarii de active neperformante.

Prin Hotararea nr. 2/24.04.2009, AGEA a decis aprobarea vanzarii activelor neperformante propuse prin referatul nr. 192/2009, fiind imputernicit Consiliul de administratie sa efectueze demersuri pentru intocmirea rapoartelor de evaluare, pentru a hotari asupra momentului vanzarii. Hotararea nu a fost publicata in Monitorul Oficial.

Anuntul de vanzare a fost publicat in saptamana anterioara licitatiei din 14 mai 2009, in Gazeta de sud. Forma extrem de redusa a anuntului nu a indeplinit cerintele unei oferte publice de vanzare, intrucat nu a oferit nicio informatie cu privire la bunurile vandute, pret sau alte conditii de participare.

La licitatia din 14 mai 2009 au fost adjudecate imobilele din litigiu: Rm. Valcea, str. *** – 812 mp si constructii; cel din str. ***, bloc H, parter – spatiu comercial 137,32 mp si din Rm. Valcea, *** (spatiu comercial de 69,83 mp si teren).

Aceste spatii au fost adjudecate in favoarea paratei SC MES SRL, societate controlata de directorul general BMR, SC C SRL, celalalt adjudecatar fiind o societate detinuta de sotia directorului comercial RC.

La data efectuarii operatiunilor, BTFera membru in CA al SIF Vest Oltenia, conducand efectiv departamentul portofoliu si actionari, pozitie din care influenta direct votul ce urma sa fie exprimat de SIF Vest in AGEA a U SA.

BMR, fiul persoanei sus mentionate, era director general al U SA, iar la data initierii operatiunilor acesta era si asociat, respectiv administrator, la SC MES SRL.

Acestia au actionat concertat pentru dobandirea unor active de valoare din patrimoniul SC U SA.

La 17.09.2010, SC MES SRL a ipotecat in favoarea bancii T. SA imobilele cumparate de la U. SA pentru garantarea unui credit de 1.200.000 lei, iar la 20.09.2010 a virat in contul SC A. SA, unde director era BM, fratele lui BFT, suma de 1.150.420 lei, ca aport la majorarea de capital.

In ce priveste imobilul de 812 mp si constructii, adjudecat la pretul de 115.836 lei, prin hotararea CA nr. 6/26.05.2009 s-a dispus efectuarea de lucrari de reparatii la gardul imprejmuitor, desi acesta erau in sarcina noului proprietar.

Lucrarile de construire au fost executate de SC C SRL, facturile emise fiind achitate de SC U. SRL.

Existenta legaturilor de asociere intre persoanele implicate in administrarea societatilor afiliate SIF Vest Oltenia si ocultarea acestor relatii fata de piata bursiera rezulta si din raportul intocmit de autoritatea de reglementare, respectiv Raportul de control nr. 8397/24.05.2011, intocmit de CNVM.

Actele astfel incheiate au o cauza ilicita, au fraudat legea si au incalcat art.1308 Cod civil.

Conform art.948 pct.4 Cod civil, una din conditiile esentiale de validitate ale contractului este cauza licita. In speta, persoanele insarcinate sa administreze bunurile societatii reclamante nu au urmarit un scop licit, ci ilicit, insusirea de bunuri din patrimoniul societatii.

Administratorii si directorii au anumite obligatii in temeiul Legii nr.31/1990, a Legii nr.297/2004, iar cei din speta nu le-au respectat.

Dimpotriva acestia au fraudat legea, sub o aparenta de legalitate, scopul ilicit fiind de a incalca normele legale imperative.

Adunarea generala a actionarilor a aprobat vanzarea de active nerentabile, nu a cunoscut imprejurarea ca imobilele erau evaluate, nu a aprobat nici preturile de vanzare, nu a autorizat vanzarea catre societati comerciale in care directorii erau implicati.

Cu privire la imobilul din Rm.Valcea, str.***, teren de 812 mp si constructii, adjudecat de parata, s-au efectuat cheltuieli de modernizare de 110.628 lei, valoarea acestora urmand sa fie recuperata din pretul de vanzare.

Imobilul din Rm.Valcea, str.*** – 137,32 mp nu putea fi considerat nerentabil, deoarece era inchiriat pe o perioada de 5 ani printr-un contract de inchiriere nr. 14/2007.

Conform art.1308 Cod civil, sub pedeapsa nulitatii, nu se pot face adjudecari nici direct, nici prin persoane interpuse. Este de esenta mandatului comercial exercitarea de afaceri in interesul si pe seama mandantului. Directorul general BMR nu a actionat cu transparenta fata de actionari.

In dovedirea cererii au fost depuse in dosarul cauzei mai multe inscrisuri si s-a depus o expertiza tehnica judiciara efectuata de expert CMC.

SC MES SRL  formulat intampinare, solicitand respingerea cererii ca nefondata, sustinand c nemultumirile reclamantei legate de actiunea organelor de conducere statutare si legale ale societatilor mentionate nu constituie motive de nulitate absoluta a actelor intocmite.

Adjudecatarul este dobanditor de buna credinta cu titlu oneros al imobilelor, valorile de pornire a licitatiilor au fost stabilite prin rapoarte tehnice de evaluare, astfel ca nu se poate retine nulitatea actelor invocate.

Procedura de aprobare a licitatiei este una interna, derulata in cadrul reclam,antei, care nu iti poate invoca propria culpa si care nu poate produce consecinte asupra tertului de buna credinta.

In ce priveste frauda invocata, s-a sustinut ca nici directorul reclamantei, nici directorul SIF Oltenia nu a exercitat si nu exercita o pozitie de control asupra paratei, dimpotriva, la 10.02.2009 parata avand ca asociat unic pe BG.

Reclamanta nu a dovedit cele sustinute in actiune, prezumtia instituita de art. 1308 Cod civil neputand functiona, in conditiile in care nu se poate retine controlul exercitat de reprezentantii reclamantei asupra paratei.

Repunea partilor in situatia anterioara numai prin restituirea bunurilor este inadmisibila, fara restituirea pretului, astfel ca tot ce s-a executat in baza unui act anulabil trebuie restituit.

In cauza au fost administrate: proba cu inscrisuri, interogatoriu si expertiza tehnica de specialitate pentru evaluarea imobilelor.

Prin sentinta civila nr.7419 din 5 decembrie 2013, Tribunalul Valcea – Sectia a II-a civila a respins cererea formulata de reclamanta si a fost obligata aceasta la 5.000 lei cheltuieli de judecata catre parata.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca reclamanta SC U. SA, prin Hotararea Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor nr.2/2009 – a aprobat vanzarea unor active neperformante din patrimoniul sau, contractele de vanzare-cumparare ce atesta aceasta operatiune aflandu-se la dosar (contract autentic nr.2142/5.08.2009 si contractul nr.3269/17.11.2009).

S-au vandut catre parata SC MES SRL Craiova, imobilul din Rm.Valcea, str.***, judetul Valcea, - teren si constructii de 812 mp si spatiul comercial din str.*** – suprafata de 137,32 mp.

Tribunalul a mai retinut ca, potrivit referatului privind rezultatul licitatiei SC U. SA , in componenta Comisiei de validare a rezultatelor licitatiei a intrat ca presedinte juristul acestei societati. Din comisie au mai facut parte si alti membri din cadrul compartimentului comercial si financiar al reclamantei.

Tribunalul a retinut ca temeiurile actiunii nu au fost dovedite in speta (cauza ilicita a actului juridic, frauda la lege, incalcarea dispozitiilor art. 1308 Cod civil) pentru contractele din litigiu.

Prin cauza actului juridic civil se intelege obiectivul urmarit la incheierea acestuia. Cauza actului juridic este motivul care determina fiecare parte sa incheie contractul (art.1235 Cod civil). Acest motiv este unul concret, in speta, valorificarea unor active din patrimoniul reclamantei, active ce erau neperformante. Pretul este de 137.844,84 lei in contractul de vanzare-cumparare a imobilului din *** si 274.230,26 lei pentru cel din str. ***, Rm. Valcea.

Din raportul de evaluare a imobilului din str.Dacia, intocmit de evaluator CV, a rezultat ca pretul de vanzare a fost mult mai mare pentru acest imobil decat cel din raportul de evaluare – un pret aproape dublu s-a obtinut din vanzare. Si pretul imobilului din str. *** a fost de 274.230,26 lei.

Tribunalul a retinut ca prin obtinerea acestor preturi, vanzarea de catre reclamanta a activelor socotite de aceasta neperformante, a fost o operatiune juridica ce i-a adus profit acesteia.

Cauza ilicita a acestor vanzari nu a fost dovedita, aceasta cauza nu s-a dovedit a fi contrara legii sau ordinii publice. Directorul reclamantei sau rudele acestuia nu si-au insusit bunuri in interesul lor din firma. Sustinerile reclamantei ca s-ar fi fraudat legea nu au putut fi dovedite in cauza in legatura cu incheierea contractelor de vanzare-cumparare.

Din comisia de aprobare a licitatiei, au facut parte ca presedinte juristul societatii si membrii din compartimentele comercial si financiar – al reclamantei.

S-a mai retinut ca art. 144^1 si 144^3 din Legea nr.31/1990, instituie obligatia de prudenta si diligenta ce revine administratorilor sau directorilor, acestia putand lua decizii de afaceri pentru administrarea societatii (obligatii de diligenta ce nu sunt incalcate daca in momentul luarii deciziilor respective administratorii sau directorii sunt in mod rezonabil indreptatiti sa considere ca actioneaza in interesul societatii). Faptul de a valorifica active neperformante, asa cum este cazul in speta, este o astfel de decizie.

In legatura cu art.1308 Cod civil ,care prevede ca sunt sanctionate cu nulitatea actele facute de mandatari asupra averii ce sunt insarcinati sa vanda (adjudecatarii directi sau prin persoane interpuse), aceste operatiuni juridice nu sunt dovedite in cauza. Nu s-a dovedit ca directorul reclamantei BMR a dobandit bunurile din patrimonial reclamantei, prin persoane interpuse, iar actul depus la dosar nu este datat, parata neavandu-l ca asociat sau administrator pe acesta in momentul vanzarii.

Impotriva sentintei a formulat apel reclamanta SC U. SA, solicitand admiterea apelului, anularea sentintei si pe fond admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata.

Criticile vizeaza netemeinicia sentintei, ca urmare a unei interpretari eronate a apararilor formulate si nelegalitatea ca urmare a aplicarii gresite a dispozitiilor legale incidente.

Apelanta a sustinut ca hotararea pronuntata nu raspunde motivat la toate cazurile de nulitate invocate de reclamanta, facand o aplicare gresita a legii.

A invederat imprejurarile pentru care, in opinia sa, actul juridic este lovit de nulitate urmare a incidentei celor trei cauze de nulitate invocate prin cererea de chemare in judecata, respectiv cauza ilicita, frauda la lege, incalcarea dispozitiilor art.1308 Cod civil.

Sub aspectul cauzei ilicite, a invederat ca, in litigiul dedus judecatii, persoanele insarcinate sa administreze bunurile societatii nu au urmarit realizarea interesului societar, ci realizarea unui scop mediat ilicit, insusirea unor bunuri din patrimoniul societatii din a caror exploatare sa realizeze beneficii in interes propriu.

Directorul general al SC U. SA – BMR – membru al Comisiei de licitatie a fost interesat in mod direct de atribuirea spatiilor in cauza catre SC MES SRL.

In procedura de aprobare a valorificarii activelor reclamantei rezulta ca au fost intocmite rapoarte de evaluare care au relevat un pret de 20 euro/mp, desi cu un an inainte, 2008, acelasi evaluator a sustinut, pentru acelasi imobil, un pret de 200 de euro/mp.

Propunerea de vanzare inaintata CA este incompleta, deoarece lipsesc informatii esentiale despre veniturile realizate din inchirieri, valorile bunurilor si comparatia venituri/cheltuieli aferente fiecarui spatiu.

Vanzarile au fost efectuate intr-un interval de timp foarte scurt, fara publicarea AGEA in Monitorul Oficial si fara publicarea unui raport curent, decizia fiind ocultata fata de actionarii care nu au luat parte la adunare si in general, fata de piata bursiera.

Spatiile au fost adjudecate in favoarea unor societati controlate de membri ai comisiei de licitatie, parata fiind controlata de directorul general al reclamantei.

Scopul imediat al actului relevat prin Raportul nr. 996/09.12.2009 si hotararea AGEA nr.1/2010 a fost vanzarea activelor „neperformante” care „presupun cheltuieli mari cu reabilitarea si modernizarea” scop care nu s-a regasit in contractele de vanzare-cumparare, cata vreme spatiul comercial in suprafata de 110 mp. din str. ***, a fost obiectul contractului de locatiune nr.14 din 09.01.2007, prin care s-a prevazut o chirie lunara de 6.270 lei fara TVA. Chiriile incasate in anul anterior vanzarii, au fost in cuantum de 90.000 lei/an iar valoarea  stabilita prin raportul de evaluare a fost de 198.660 lei, doar de doua ori mai mare decat valoarea anuala a chiriei.

Adjudecatara parata a ipotecat imobilele dobandite de la U. SA pentru garantarea unui credit de 1.200.000 lei, o suma importanta din aceasta fiind virata in contul SC A., al carei director general este BM.

Coniventa intre membrii comisiei de licitatie este determinata de relatia de garantare in scop de afaceri pe care le-au incheiat, adjudecatara constituind gaj pentru creditul acordat SC C SRL.

Raportul CNVM din 24.05.2011 sustine legaturile dintre persoanele implicate in administrarea societatilor afiliate SIF Vest Oltenia, parata participand ca persoana interpusa pentru directorul general BMR.

In ceea ce priveste iliceitatea cauzei, apelanta  a aratat ca este atrasa de incalcarea obligatiei de prudenta si diligenta si a obligatiei de loialitate impusa administratorilor si directorilor societatilor comerciale prin dispozitiile art.144

¹

alin.1 si 4 din Legea nr.31/1990, aplicabile si directorilor in conformitate cu art.152 din Legea nr.31/1990.

Sub aspectul fraudei la lege, apelanta a aratat ca, desi conducerea societatii s-a plasat sub o aparenta legalitate, obtinand aprobarea adunarii generale a actionarilor pentru vanzarea de active nerentabile, in realitate, prin acest artificiu nu au urmarit decat dobandirea de bunuri imobile din patrimoniul societatii, cu incalcarea dispozitiilor art.144

¹

.

Incalcarea dispozitiilor art.144

³

din Legea nr.31/1990 constituie infractiune, ceea ce denota caracterul imperativ al acestor dispozitii legale.

S-a omis instiintarea actionarilor si a publicului despre contractele incheiate, in conditiile in care art. 225 din Legea nr. 297/2004 prevede ca administratorii societatilor admise la tranzactionare sunt obligati sa raporteze de indata orice act incheiat de catre societate cu administratorii, angajatii, actionarii care detin controlul, precum si cu persoanele implicate cu acestia, a carui valoare cumulata reprezinta cel putin echivalentul a 50.000 euro.

In ce priveste frauda la lege, s-a sustinut ca adunarea generala a actionarilor nu a cunoscut imprejurarea ca imobilele erau deja evaluate, nu  a aprobat nici preturile de vanzare si nu a autorizat vanzarea catre societati comerciale in care directorii sai erau implicati.

Cheltuielile de modernizare au fost suportate de asemenea, de catre vanzatoare, fara ca valoarea acestora sa fie recuperata din pretul de vanzare.

Chiria pentru imobil, rezultata din contractul nr. 14/2007 a fost achitata catre dobanditoare, desi transferul dreptului de proprietate urma sa opereze abia la data achitarii  integrale a pretului si a autentificarii contractului nr. 3269/17.11.2009.

Apelanta a aratat ca au fost incalcate dispozitiile art.1308 Cod civil. Ratiunea textului este aceea ca, in exercitarea mandatului de a vinde, mandatarul trebuia sa actioneze cu loialitate in interesul mandantului, obligatia de loialitate fiind incalcata atunci cand mandatarul actioneaza in interesul propriu. Directorul general BMR nu a actionat cu transparenta fata de actionari, nu a cerut si in consecinta nu a avut autorizare pentru a dobandi bunuri dintre cele pe care era imputernicit sa le vanda: SC MES SRL, societatea cumparatoare este controlata de Directorul general BMR, ceea ce, in opinia apelantei, demonstreaza ca a participat in numele  acesteia ca persoana interpusa la dobandirea bunurilor.

Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, intrucat sentinta pronuntata este legala si temeinica.

Calificarea imobilului ca neperformant si scopul care trebuie urmarit prin incheierea contractelor de vanzare-cumparare sunt elemente de oportunitate, atributie exclusiva a adunarii generale a actionarilor. In ceea ce priveste existenta unui interes contrar si incalcarea obligatiilor de loialitate de catre directorul comercial, instanta a constatat in mod corect ca sanctiunea este aceea a revocarii din functie si a angajarii raspunderii pentru daunele rezultate pentru societate.

Pretul vanzarii a fost mai mare decat valoarea imobilului stabilit prin expertiza efectuata, astfel ca nu se poate vorbi de un pret derizoriu sau neserios.

In ceea ce priveste frauda la lege, se arata ca Adunarea generala a actionarilor din data de 24.04.2009 nu si-a exercitat atributiile de control al gestiunii consiliului de administratie, potrivit dispozitiilor art.111 lit.a) din Legea nr.31/1990, care avea puterea de a suspenda producerea efectelor hotararii consiliului de administratie, in legatura cu modalitatea de vanzare a activului din prezentul litigiu.

In privinta nulitatii, prevazuta de art.1308 Cod civil, a aratat ca aceste dispozitii legale nu sunt incidente, iar pe de alta parte, fiind vorba de o nulitate relativa, sau daca nu a fost incadrata in termenul prevazut de lege, este acoperita prin confirmare.

Intimata a aratat ca a fost de buna-credinta la momentul dobandirii imobilului pe care l-a achizitionat in mod oneros, prin licitatie publica anuntata in presa, la o valoare conform specificatiilor din caietul de sarcini. Buna-credinta este prezumata pana la proba contrarie, conform art.1898 si art.1169 Cod civil.

Sacrificarea intereselor juridice ale dobanditorului de buna-credinta a unui imobil, cu titlu oneros, printr-un contract de vanzare-cumparare translativ de proprietate prin luarea in considerare a culpei vanzatorului, ar paraliza circuitul civil, potrivit sustinerilor intimatei, ceea ce nu este permis.

Nu mai pot fi puse in discutie prin motivele de apel ratiunile si considerentele A.G.E.A nr.2/24.04.2009, intrucat actionarul majoritar a fost in favoarea vanzarii, iar hotararea nu a fost atacata.

Prin decizia nr. 107/30.04.2014, Curtea de Apel Pitesti a respins ca nefondat apelul impotriva sentintei nr. 7419/05.12.2013.

Pentru a pronunta solutia, Curtea a retinut ca SC U SA este o societate comerciala ale carei actiuni sunt tranzactionate la bursa de valori si se afla sub incidenta dispozitiilor Legii nr.297/2004 privind piata de capital.

Prin decizia nr.18 din 8.01.2009 SC U SA, prin director general BMR, a numit o comisie de evaluare pentru identificarea activelor cu eficienta si randament scazut.

Prin referatul nr.192 din 18.03.2009 membrii comisiei de evaluare, in urma analizei efectuate, au identificat mai multe active cu randament scazut. S-a constatat ineficienta unui potential de dezvoltare determinat de caracterul inadecvat al constructiilor, s-a apreciat ca nu au importanta economica justificata, relevata si de solicitarile de inchiriere foarte putine, activele fiind neocupate perioade foarte mari de timp, intre 3 si 12 luni. Printre activele identificate in aceasta situatie au fost retinute si imobilele in litigiu.

S-a propus AGEA vanzarea acestor active neperformante care, prin Hotararea nr.2/24.04.2009  a aprobat  vanzarea lor. In urma licitatiilor desfasurate     s-au incheiat contractul de vanzare-cumparare nr.2142/05.08.2009 prin care SC U. SA a vandut SC MES SRL imobilul situat in Rm. Valcea, str. *** teren curti-constructii in suprafata de 812 mp. si contractul de vanzare-cumparare nr.3269/17.11.2009 prin care s-a vandut aceleiasi societati imobilul reprezentand spatiul comercial, situat in Rm. Valcea, str. ***, in suprafata totala de 137,32 mp.

Prin cererea de chemare in judecata au fost invocate trei motive de nulitate ale actelor juridice contestate: cauza ilicita, frauda la lege si incalcarea dispozitiilor art.1308 Cod civil.

La judecata in fond instanta a apreciat ca nu este intrunita niciuna dintre cauzele de nulitate, intrucat vanzarea s-a facut prin licitatie publica, bunurile au fost vandute la preturi care au adus profit societatii, frauda la lege nu a fost dovedita, nu au fost incalcate dispozitiile art.1308 Cod civil, intrucat nu s-a probat imprejurarea ca BMR a dobandit bunuri din patrimoniul reclamantei prin persoane interpuse.

A retinut Curtea ca motivarea instantei de fond este corecta, insa se impune suplinirea motivarii  si prin prisma urmatoarele considerente:

 Apelanta a invocat nulitatea absoluta a actelor atacate, intrucat bunurile ce formeaza obiectul acestora au fost, in fapt, adjudecate de directorul  S.C. U. S.A BMR prin persoana interpusa SC MES SRL.

Nulitatea este sanctiunea de drept civil care lipseste actului juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila.

Apelanta a invocat
„cauza ilicita”
ca un prim motiv de nulitate absoluta a contractelor de vanzare-cumparare si a actelor premergatoare.

S-a retinut ca potrivit art.968 din Codul civil de la 1864, sub imperiul caruia au fost incheiate actele juridice contestate,
cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrara bunelor moravuri si ordinii publice,
astfel ca ceea ce intereseaza, pentru valabilitatea cauzei actului juridic, este ca aceasta sa existe, sa fie reala si sa fie licita si morala. In structura cauzei intra doua elemente componente, scopul imediat si scopul mediat. Scopul imediat sau causa proxima, denumit si scopul obligatiei este acel element abstract si obiectiv, comun tuturor actelor juridice care fac parte din aceeasi categorie si care consta, in actele sinalagmatice, in prefigurarea contraprestatiei. Distinct de acesta, scopul mediat sau causa remota este reprezentat de motivul determinant al incheierii actului juridic, este un element concret si variabil de la un act juridic la altul  si se refera, in actele juridice care nu sunt contractate intuitu personae, cum este cel in speta, la insusirile unei prestatii, la aptitudinea acesteia de a satisface interesul in vederea caruia a fost incheiat. In cazul actelor juridice incheiate de societatea comerciala, scopul  (causa remota) se circumscrie satisfacerii interesului social.

A retinut Curtea ca pentru a justifica „prohibitia legala” a cauzei pentru care a fost realizata vanzarea, apelanta a invocat dispozitiile art.34 din Decretul nr. 34/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, potrivit carora „
Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut. Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul.
”.

Societatea pe actiuni se defineste ca fiind o asociere de mai multe persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare numite actiuni, pentru desfasurarea unei activitati comerciale, in scopul obtinerii de profit si al impartirii acesteia intre asociati.

Adunarea generala a asociatilor este organul de deliberare si decizie al societatii, formata din totalitatea asociatilor si exprima vointa sociala si  decide in toate problemele esentiale ale societatii. Decizia de instrainare a unui activ al societatii este o decizie a acesteia, care poate fi oportuna sau nu, profitabila sau nu, insa nu poate fi cenzurata de instanta, intrucat ar echivala cu un amestec in activitatea societatii, ceea ce contravine Legii nr.31/1990. Singurii in masura sa organizeze si sa analizeze oportunitatea deciziei de afaceri sunt actionarii societatii, dat fiind scopul urmarit la infiintare-obtinerea de profit. In principiu, scopul societatii este acela de a realiza profit din prestarea unei activitati legale.

S-a retinut ca, in absenta unei interdictii de a vinde, expres prevazuta in actele constitutive ale societatii, nu poate fi supusa controlului instantei de judecata fundamentarea si oportunitatea deciziei manageriale de a vinde.

Instanta de judecata este chemata sa se pronunte doar pe aspectele strict limitative prevazute de lege, care exclud insa controlul de oportunitate si profitabilitate, in caz contrar, ar insemna ca instanta sa decida impotriva  hotararii asociatilor.

 Obtinerea si dimensionarea profitului este insa o probabilitate sustinuta de mediul economic, de fluctuatiile pietei. Obtinerea profitului nu este un rezultat garantat pentru fiecare actiune a societatii si de cele mai multe ori nu poate fi determinata prin raportare la un singur act juridic realizat de societate.

A retinut Curtea ca vanzarile in discutie  nu contravin in sine scopului pentru care a fost infiintata societatea apelanta, iar faptul ca, la un moment dat, reclamanta (chiar daca prin alte persoane fizice decat cele care au decis realizarea  vanzarilor initiale) a apreciat ca nu a realizat profitul asteptat sau un profit just, nu invalideaza actul juridic.

Obtinerea profitului poate fi supusa unor riscuri a caror prevedere/inlaturare tine de capacitatea de manageriere a celor care realizeaza actul juridic din care se spera obtinerea profitului.

Asa cum a aratat instanta de fond, a cenzura un act din perspectiva masurii in care a reusit sa fie profitabil presupune o analiza a oportunitatii acestuia. Or, controlul de oportunitate in sine scapa cenzurii instantei, care poate verifica doar legalitatea unui act.

Prin urmare, vanzarea imobilelor in discutie, in speta, nu este in sine un act care sa contravina scopului societatii apelante, fiind fundamentat pe argumentul lichidarii unor active neperformante.

                   Singurii in masura sa decida cum se deruleaza activitatea societatii si cum doresc sa obtina profit (in speta: sa decida daca un imobil este neperformant si se impune vanzarea lui) sunt cei care au constituit aport in societate si care, impreuna, realizeaza vointa societatii.

Pentru siguranta raporturilor juridice legea nu prevede ca este nul actul juridic care nu a adus societatii profitul scontat, ci doar actul incheiat cu nerespectarea scopului social.

Cat priveste derularea licitatiei fara transparenta si vanzarea pentru un pret ce nu ar reflecta adevarata valoare a bunului, Curtea a retinut ca acestea nu sunt cauze de nulitate absoluta a contractului de vanzare cumparare cata vreme nu sunt incalcate norme legale imperative, respectiv cata vreme expertizele au confirmat ca nu este vorba despre un pret atat de mic incat sa fie considerat neserios si, astfel, contrar dispozitiilor art.1303 Cod civil.

Cat priveste fraudarea legii prin vanzarea imobilului catre o persoana interpusa si incalcarea in acest fel a dispozitiilor art.144

¹

si art.144

³

raportat la art. 152 din Legea nr.31/1990 si a dispozitiilor art.225 din Legea nr.297/2004 privind piata de capital, Curtea a constatat ca sustinerile apelantei nu se confirma. Fraudarea legii este operatiunea prin care sunt folosite anumite dispozitii legale, dar nu in scopul pentru care au fost edictate, ci in vederea eludarii altor dispozitii legale imperative.

Apelanta a sustinut frauda la lege prin prisma scopului mediat in considerarea caruia s-a realizat vanzarea bunurilor sale, anume acela de a servi interesului fostului sau director BMR. Se pretinde, astfel, ca, in conditii normale, un act juridic cu un astfel de scop nu putea fi realizat  decat cu incalcarea dispozitiilor sus mentionate din Legea nr.31/1990 si din Legea nr.297/2004. Ca atare, pentru a ascunde scopul mediat, care contravenea legii, actul a fost realizat prin persoana interpusa.

In ce priveste interpunerea SC MES SRL si sustinerea ca, in realitate, vanzarea s-a facut in beneficiul directorul general BMR, avand astfel o cauza ilicita din perspectiva art.1308 Cod civil, Curtea a constatat ca sustinerea nu este dovedita.

Nu s-a dovedit ca imobilele au fost adjudecate de BMR prin persoana interpusa-SC MES SRL, in conditiile in care, pe de o parte, la momentul vanzarii acesta nu era asociat ori administrator al SC MES SRL, iar pe de alta parte nu   s-a dovedit ca rude ale acestuia sunt asociati/administratori in respectiva societate la acel moment. De asemenea, nu s-a dovedit coniventa dintre BMR, SC MES SRL in privinta adjudecarii imobilelor astfel incat acesta sa revina primului.

Curtea a constatat ca nu se poate prezuma o astfel de intelegere doar pe baza faptului ca, anterior vanzarii, BMR a fost asociat si administrator al SC MES SRL, intrucat, fiind vorba despre fapte delictuale, trebuie dovedita actiunea ori influenta pe care BMR a exercitat-o asupra SC MES SRL si beneficiile pe care le-a avut din achizitionarea imobilului.

S-a retinut ca raporturile dintre societate si administratori sunt guvernate de regulile referitoare la mandat si de cele speciale prevazute de Legea societatilor comerciale, astfel ca membrii consiliului de administratie isi vor exercita mandatul cu prudenta si diligenta, obligatii specifice contractului de mandat  care se fundamenteaza pe calitatile
intuitu personae
ale mandatarului. Insa, in lipsa unor dovezi cu privire la faptul ca  administratorii societatii au incalcat obligatia de prudenta si diligenta, prevazuta de art.144

¹

alin. 1 si obligatia de loialitate prevazuta de art.144

¹

alin.4, nu se poate retine incalcarea dispozitiilor sus mentionate in scopul fraudarii legii.

Totodata, Curtea a retinut ca potrivit art.35 din Decretul-lege nr.31/1954, „persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale. Actele juridice facute de organele persoane juridice in limitele puterii ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice insasi. Faptele ilicite savarsite de organele sale de conducere obliga insasi persoana juridica daca au fost indeplinite cu prilejul exercitarii functiei lor. Faptele ilicite atrag raspunderea personala a acelui care le-a savarsit atat fata de persoane juridica, cat si fata de cel de-al treilea”.

Cat priveste incheierea vanzarii prin persoana interpusa in intentia de a eluda dispozitiile art.225 din Legea nr.297/2004 privind piata de capital, Curtea a constatat, ca si anterior, nu erau incidente aceste dispozitii legale, cata vreme nu s-a dovedit interpunerea de persoana la care se refera textul de lege invocat.

Asupra taxei de timbru, s-a constatat ca la termenul de judecata din data de 17.04.2014 apelanta a precizat ca suma de 5610 lei stabilita in apel cu titlu de taxa de timbru nu este datorata, cuantumul real fiind de 3427 lei si desi nu a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru stabilita in apel, instanta ar putea sa dispuna restituirea diferentei nedatorate.

Curtea a constatat ca apararile formulate nu sunt fondate, in raport de  valoarea celor doua contracte in suma de 412.075.10 lei, taxa de timbru fiind corect calculata potrivit art.2 si art.11 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Impotriva acestei decizii a formulat recurs SC U. SA, solicitand admiterea acestuia, modificarea deciziei, admiterea apelului, cu consecinta admiterii actiunii si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

S-a sustinut incidenta art. 304 pct. 7 C.proc.civ., aratandu-se ca instanta a judecat pe baza rationamentelor specifice actiunii in resciziune, considerentele din cerere fiind insa diferite.

Reclamanta nu a cerut instantei sa se pronunte cu privire la pret, ci sa verifice legitimitatea cauzei mediate a vanzarilor.

A fost sustinuta si incidenta art. 304 pct. 9 C.proc.civ., prin gresita aplicare a prevederilor art. 948, art. 966 si art. 969 Cod civil, art. 34 din Decretul nr.31/1954, art. 144 indice 1 si indice 3 din Legea nr. 31/1990, aratandu-se ca licitatia a fost trucata, reprezentantii reclamantei actionand concertat pentru dobandirea bunurilor acesteia.

Totodata, s-a sustinut incidenta art. 1308 Cod civil, aspect caruia decizia nu-i raspunde, fiind incalcate prevederile art. 261 pct. 5 C.proc.civ.

A fost incalcata obligatia de loialitate de catre directorul societatii si obligatia de transparenta, care atrag sanctiuni de o gravitate ridicata, in conditiile in care art. 225 din Legea nr. 297/2004 urmareste protejarea unui interes general.

Prin decizia nr. 403/10.02.2015, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia a II-a civila a admis recursul declarat de reclamanta impotriva deciziei nr. 107/30.04.2014 pe care a casat-o, trimitand cauza spre rejudecare.

In considerentele deciziei de casare, au fost retinute dispozitiile art. 304 pct. 7 rap la art. 312 alin. 5 C.proc.civ., deoarece cauza cererii de chemare in judecata au reprezentat-o cauza ilicita si frauda la lege, reclamanta sustinand o anumita coniventa frauduloasa intre directorul general si cel economic al SC U. SA in procedura de organizare a vanzarii, iar pe de alta parte, incalcarea unor obligatii de loialitate si confidentialitate fata de societatea pe care o conduceau pentru a obtine pentru sine sau pentru altii foloase materiale, realizarea unor manevre de trucare a licitatiei pentru crearea unei aparente de concurenta si transparenta.

S-a sustinut inca din fata primei instante, intre altele, ca demonstratia pretinselor fapte se poate face si avand in vedere pretul efectiv la care SC MES SRL a adjudecat activele in cauza, pret care a fost micsorat semnificativ chiar inainte de organizarea licitatiei, pentru procurarea unui avantaj adjudecatarului.

In acest sens, inca din debutul litigiului, SC U SA a adus probe pentru verificarea afirmatiilor ca dl. BMRn a parasit premeditat SC MES SRL, cedand participatia si conducerea acestei societati unui tert care ar fi continuat sa actioneze la indrumarile sale, ca familia directorului general al reclamantei si-a mentinut permanent controlul asupra societatii parate, inclusiv in perioada licitarii si adjudecarii, prin ramanerea in aceasta societate a fratelui d-lui B, dar si prin mentinerea sediului acesteia la domiciliul familiei sale. De asemenea, reclamanta a facut referire la raportul de control al unui organism neutru fata de partile implicate, respectiv, raportul nr. 8397/2011 al CNVM, care ar fi retinut aceste nereguli, iar circumstantial, a aratat ca afirmatiile sale se sustin pe seria de procese judiciare generate de aceasta frauda prin care s-ar dovedi o actiune concertata de incalcare a intereselor patrimoniale ale SC U SA, organizata de catre chiar membrii organelor sale de conducere.

Instanta suprema a retinut ca analiza afirmatiilor de substanta ale reclamantei nu a fost realizata corespunzator, iar aceasta nu a avut ca temei cercetarea materialului probator administrat in cauza. Desi nu s-a retinut ca principala motivare a instantei de apel a plecat de la ideea ca motivul central al nulitatii l-a constituit pretul lezionar, totusi, instanta de recurs a constatat ca in apel cauza ilicita a fost analizata din perspectiva profitului ca scop al unei societati comerciale, dar si ca s-a ajuns la concluzia ca motivul de nulitate invocat nu este intemeiat, deoarece, in esenta, obtinerea si dimensionarea profitului depinde de mediul economic si de fluctuatiile pietei si nu este un rezultat garantat al comertului.

Curtea de apel a conchis, in legatura analiza cauzei ilicite, ca vanzarea unui activ la o valoare inferioara valorii de piata nu poate constitui un motiv de nulitate a contractelor.

De asemenea, instanta de apel a insistat  asupra scopului societatii comerciale si asupra modului de formare a vointei intr-o asemenea organizatie, desi aspectele analizate, chiar doar teoretic, nu corespund alegatiilor partilor din proces. Astfel, s-a retinut cu rol decisiv ca vanzarea activelor respective ale SC U. SA a fost hotarata de adunarea generala, hotarare care nu a fost contestata de actionari si ca aceasta nu ar putea fi cenzurata prin interventia instantei, asigurandu-se astfel garantia caracterului licit al operatiunii de vanzare.

A retinut insa instanta suprema,  ca nu acestea sunt premisele cauzei ilicite ca motiv de nulitate a actelor atacate. Dincolo de satisfacerea interesului social si aprecierea profitabilitatii unei anumite operatiuni comerciale, trebuia urmarit daca scopul imediat al vanzarii a fost deturnat.

Aceasta analiza nu putea porni decat de la verificarea respectarii corectitudinii procedurii de licitatie prin evaluarea probelor administrate, adica prin stabilirea intregului context in care aceasta a fost pregatita si realizata de catre persoanele care aveau puterea decizie si control in legatura cu aceasta.

A constatat Inalta Curte de Casatie si Justitie ca instantele de fond aveau sarcina de a stabili daca aceste licitatii au presupus asigurarea reala a unui proces competitional transparent si licit, prin analiza modului de actiune a celor implicati atat ca organizatori, cat si ca licitatori. Modalitatea de a se ajunge la pretul de adjudecare a constituit doar un argument pentru stabilirea modului de actiune al partilor, adus in scopul sustinerii cauzei ilicite.

Inalta Curte a retinut ca frauda la lege si cauza ilicita exprimate ca motive de nulitate ale actelor atacate in speta nu pot fi analizate decat impreuna, deoarece procedeul fraudei la lege, privit ca o modalitate de incalcare oculta a legii prin paravanul creat de o aparenta alternativa de legalitate, determina in mod necesar calitatea cauzei actului juridic. Aceasta presupunea analiza si interpretarea tuturor probelor aduse in proces pentru dovedirea concertului fraudulos precum si probele in aparare, analiza care nu s-a realizat desi era esentiala pentru stabilirea legaturilor dintre peroanele aratate si rolului pe care acestea l-au avut in intreg procesul de organizare si finalizare a vanzarii.

A constatat instanta suprema ca in analiza fraudei la lege curtea de apel a stabilit ca afirmatiile reclamantei nu sunt dovedite, dar si ca nu pot fi prezumate, deoarece, plasandu-se pe taramul delictului civil, acestea trebuie probate, astfel incat a considerat inutila analiza caracterului normelor incalcate sau modul de aplicare a acestora. Insa, nicio proba a cauzei nu a fost evaluata pentru justificarea acestor concluzii.

Ca atare, Inalta Curte a aratat ca aceste omisiuni ale instantei atrag nelegalitatea deciziei astfel pronuntate, echivaland cu o necercetarea a fondului. Lipsa analizei probatoriului a justificat si concluzia respectarii de catre directorii SC U SA a tuturor obligatiilor prevazute de lege, astfel ca instanta de recurs nu poate evalua modalitatea in care instanta de apel a aplicat gresit legea, desi aceste aspecte fac obiectul recursului, intrucat, cu privire la acestea, s-a considerat doar ca nu pot constitui un temei al admiterii actiunii.

S-a constatat ca revine instantei de apel obligatia de a verifica daca obligatiile legale de loialitate si confidentialitate ale directorului general al SC U SA au fost incalcate si daca, in caz afirmativ, aceasta a afectat procedura licitatiei cu vanzare atacata in cauza, aratandu-se ca vor fi avute in vedere relatiile de interese pe care acesta le avea cu ceilalti membri ai comisiei de adjudecare si daca a putut influenta adjudecarea bunurilor de catre societatea parata, precum si daca aceasta din urma societate mai era in fapt controlata de acesta ori de catre membrii familiei sale.

S-a indicat instantei de apel sa tina seama de faptul ca respectarea obligatiilor si a modului de actiune a directorilor societatii reclamante trebuie evaluat si din perspectiva continutului art. 225 al Legii nr. 297/2004.

In fata instantei de rejudecare au fost depuse la dosar de catre apelanta inscrisuri: plangere penala din 08.01.2015 si raport de expertiza PFE. Au fost depuse concluzii scrise.

SC MES SRL a depus atasat concluziilor scrise, formulate prin avocat, insotite de nota: decizia nr. 18/08.01.2009, adresa nr. 176/2009, adresa nr. 192/2009, mandat nr. 2853/2009, Hotararea nr. 2/2009, caiet de sarcini si anexa, extrase publicatie Gazeta de Sud din luna mai 2009, proces verbal nr. 4/2009, proces verbal nr. 1/2009, decizia nr. 19/2009, proces verbal din 14.05.2009, referat privind prezentarea si aprobarea rezultatelor licitatie din 14.05.2009, extras raport ReviSal, contract de vanzare cumparare autentificat sub nr. 746/04.06.2009, raport curent din 08.04.201, mare parte dintre acestea regasindu-se si la dosarul de fond.

Instanta de apel nu poate analiza insa inscrisurile noi depuse dupa inchiderea dezbaterilor si ramanerea cauzei in pronuntare, constatand totodata ca sustinerile din concluziile scrise referitoare la lipsa din dosarul cauzei a contractului de mandat al directorului general nu se verifica.

In raport de considerentele deciziei de casare, in rejudecare, Curtea a constatat si retinut urmatoarele:

Cererea de chemare in judecata privind constatarea nulitatii absolute a actelor de instrainare s-a intemeiat pe prevederile art.948, art.966, art.1308 Cod civil, art.144

¹

, art.144

^3-4

, art.150, art.153

¹²

alin.4 din Legea nr.31/1990 si art.225 din Legea nr.297/2004, sustinandu-se faptul ca in raport de situatia de fapt expusa, se releva cauza ilicita a actului juridic si frauda la lege.

Curtea a retinut ca printre conditiile de validitate ale actului juridic, art.948 pct.4 Cod civil anterior, aplicabil, enumera si cauza licita, iar art.966 din acelasi act normativ, prevede ca obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect.

Frauda la lege se rasfrange asupra cauzei actului juridic, aceasta fiind  ilicita daca actul reprezinta numai mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.

In decizia de casare s-a indicat instantei, ca pe baza materialului probator administrat in cauza, sa se analizeze motivele de nulitate invocate, deoarece initial, instanta de apel a retinut ca principalul motiv a fost reprezentat de pretul lezionar, prin raportare si la ideea de profit ca scop al societatii comerciale.

Instanta suprema a aratat, insa, ca nu acestea sunt premisele cauzei ilicite ca motiv de nulitate a actelor atacate, fiind necesar a se analiza scopul imediat al vanzarii, respectiv daca acesta a fost deturnat de la scopul prevazut de lege, urmand a fi verificata respectarea corectitudinii procedurii de licitatie, tinand seama de intregul context in care aceasta a fost pregatita si realizata.

De asemenea, Curtea a retinut ca instanta suprema a indicat instantei de rejudecare analizarea impreuna a fraudei la lege si a cauzei ilicite, tocmai pentru ca procedeul fraudei la lege, privit ca modalitate de incalcare a legii sub paravanul creat de o aparenta de legalitate, determina calitatea cauzei actului juridic.

In acest context, Curtea a constatat ca din raportul privind controlul tematic efectuat la SIF Oltenia S.A. de catre CNVM, rezulta ca s-a constatat exercitarea defectuoasa a atributiilor d-lui FTB, care, in calitatea pe care a detinut-o, ar fi trebuit sa urmareasca o gestiune eficienta a patrimoniului societatilor din portofoliul SIF Oltenia S.A.

S-a constatat vanzarea de active din patrimoniul S.C. U. S.A. catre S.C. MES S.R.L., firma al carui asociat a fost BMR, membru al comisiei de licitatie in vanzarea activelor si totodata efectuarea de lucrari de modernizare, intretinere si reparatii, care nu ar fi fost in sarcina S.C. U S.A., respectiv prezenta in cadrul comisiilor a d-lui RC, director comercial al S.C. U. S.A. Rm.Valcea, care a atribuit o astfel de lucrare de reparatii firmei fiului sau.

S-a mai retinut ca d-nul FTB a semnat in calitate de director adresa nr.11631/15.11.2007, prin care SIF Oltenia S.A. solicita Consiliului de administratie al S.C. U. S.A. convocarea adunarii generale a actionarilor, cu ordinea de zi mentionata, printre care si revocarea, respectiv alegerea consiliului de administratie. Nota privind pozitia reprezentantul SIF Oltenia S.A. in adunarea generala ordinara a actionarilor de la S.C. U. S.A. din 15.01.2008, este aprobata de d-nul BFT, care impune reprezentantului SIF votul pentru revocarea consiliului de administratie si votul pentru anumite persoane ca membrii ai CA, printre care BMR.

S-a constatat incalcarea reglementarilor interne ale SIF Oltenia S.A. in ce priveste stabilirea si asigurarea reprezentarii SIF Oltenia S.A. in adunarile generale ale consiliilor de administratie si comisiilor de cenzori la societatile din portofoliu fata de acordarea de mandat special reprezentantilor societatii in adunarile generale ale actionarilor la societatile comerciale unde SIF Oltenia S.A. este actionar.

Referitor la vanzarea de active s-a retinut ca din punctul de vedere al comisiei de cenzori privind sesizarea unor aspecte de catre SIF Oltenia, rezulta ca toate spatiile vandute in cursul anului 2009 au fost evaluate prin incredintarea acestei operatiuni unui evaluator, care nu a fost selectat in conditiile unui concurs de oferte, bunurile fiind vandute catre persoane care aveau calitatea de presedinte de comisie, respectiv catre S.C. MES S.R.L. Craiova, firma in care a fost actionar BMR.

De asemenea, la sedintele de licitatie au participat aceleasi firme si chiar daca au pierdut la adjudecare un activ, au castigat un altul, comisia de cenzori concluzionand ca a existat o intelegere intre cumparatori pentru dobandirea fiecarui spatiu.

Acelasi raport retine ca cenzorii societatii au identificat contracte pentru spatii din aceleasi zone, incheiate la preturi superioare celor acordate S.C. MES S.R.L., retinandu-se implicarea directorului general BMR in actionariatul firmei la data incheierii contractului de locatiune.

Ca atare, referitor la S.C. U S.A. Rm.Valcea s-a concluzionat ca au fost identificate situatii in care stabilirea si asigurarea reprezentarii SIF Oltenia S.A. in consiliul de administratie la societatile din portofoliu a fost realizata ca urmare a aprobarii date de director, cu incalcarea prevederilor reglementarilor interne ale societatii.

De asemenea, S.C. U S.A. Rm.Valcea este societate admisa la tranzactionare pe piata administrata de Bursa de Valori Bucuresti, tranzactionata la sectiunea RASDAQ, categoria III-R, iar la sectiunea Stiri de piata nu au fost identificate rapoarte in care S.C. U. S.A. Rm.Valcea sa aduca la cunostinta publicului informatii despre actele juridice incheiate de societate cu persoane implicate cu angajatii acesteia, ceea ce creeaza premisele incalcarii prevederilor art.225 alin.1 din Legea nr.297/2004, coroborat cu art.113 lit.G alin.3 din Regulamentul CNVM nr.1/2006.

In structura actionarului A. S.A. Slatina, condusa de BM, fratele lui BFT, s-a retinut printre altele si S.C. MES S.R.L., cu un procent de 33%.

In acest context, Curtea constata ca, in vederea instrainarii bunurilor, in faza anterioara acestei operatiuni, BMR a beneficiat de sprijinul lui BFT, tatal sau, acestia actionand concertat in vederea dobandirii controlului societatii.

BFT a intocmit astfel in cadrul SIF Vest Oltenia documentele necesare pentru inlocuirea consiliului de administratie in cadrul societatii aflate in portofoliul SIF. Asa cum rezulta din raportul privind controlul tematic efectuat de CNVM in anul 2011 la SIF Oltenia S.A., in calitate de actionar la S.C. U. S.A. cu 73,75% din capitalul social, SIF Oltenia S.A. prin director BFT a solicitat revocarea si alegerea consiliului de administratie, nota privind pozitia reprezentantului SIF Oltenia S.A. in AGOA a S.C.U  S.A. fiind aprobata de BFT. Intre persoanele propuse ca membri ai consiliului de administratie de catre SIF Oltenia S.A. se afla si BMR.

Curtea constata, totodata, ca potrivit actului constitutiv al societatii cu raspundere limitata MES, depus la ORC de pe langa Tribunalul Dolj, calitatea de fondatori au avut-o BMR si BBA.

La 10.02.2009, in cadrul S.C. MES S.R.L. figureaza ca asociat unic BG, sediul societatii fiind situat in Craiova, str.***, inca din 24.05.2008, rezultand astfel pe de o parte ca la data incheierii contractelor in discutie, in societate nu mai figura niciun membru al familiei B, insa, pe de alta parte, ca sediul social s-a pastrat la adresa de domiciliu a d-lui BFT.

Potrivit certificatului constatator emis de ORC sub nr.37545 din 2.07.2013, BG are calitatea de asociat unic si administrator incepand cu 10.02.2009, asociatii anteriori fiind BMR si BBA.

Cererea de modificare a asociatilor si administratorilor a fost inscrisa in Registrul Comertului la 12.02.2009, in baza incheierii nr.987 a ORC de pe langa Tribunalul Dolj (fila 62 verso dosar recurs), insa sediul social a fost schimbat abia la 9.09.2009, la solicitarea asociatului si actionarului unic BG. Contractul de comodat intre BG si D, pe de o parte, si S.C. MES S.R.L. cu privire la folosinta spatiului din Craiova, ***, ca sediu social, a fost incheiat abia la 1.09.2009.

De asemenea, BBA a desfasurat activitate de economist in cadrul S.C. MES S.R.L., asa cum rezulta din declaratia data la 13.12.2012.

Din toata aceasta situatie, se retine ca intre directorul S.C. U. S.A. si societatea parata, adjudecatar la licitatia imobilelor in discutie, au existat relatii stranse de lunga durata, care determina concluzia existentei unui interes cu privire la scoaterea bunurilor din societatea condusa de catre Buzatu Mihai Razvan, catre o societate controlata de acesta.

In vederea instrainarii bunurilor sub aparenta unei licitatii publice, organizate pe baza principiilor de transparenta si legalitate, la 19.03.2009 a fost publicata in Monitorul Oficial convocarea adunarii generale extraordinare a actionarilor la 24.04.2009, pe ordinea de zi fiind „aprobarea vanzarii de active neperformante”.

Prealabil, pentru determinarea acestor active ca fiind neperformante la 8.01.2009, directorul general al S.C. U. S.A., BMR, a numit comisia de evaluare pentru identificarea activelor cu eficienta si randament scazut, care a intocmit adresele nr.192 si nr.176/18.03.2009, in care a identificat imobilele, printre care si pe cele in litigiu, sustinand cu argumente identice ca acestea au un randament extrem de scazut, nu au importanta economica justificata, solicitarile de inchiriere fiind reduse, imobilele fiind neocupate perioade foarte mari de timp (intre 3 si 12 luni). S-a aratat ca nivelul chiriei obtinute este foarte redus, iar cheltuielile privind mentinerea spatiilor in stare de functionare depasesc veniturile incasate.

Spatiile au fost evaluate in perioada in care directorul S.C. U. S.A. era si asociat si administrator la S.C. MES S.R.L. Raportul de evaluare intocmit la 17.09.2008, de S.C.C S.R.L., pentru imobilul de 812 mp., releva o valoare totala a terenului de 168.000 euro si a cladirii de 7.800 lei, iar raportul de evaluare intocmit de acelasi evaluator, cu privire la acelasi bun, ulterior, la 10.01.2009, releva o valoare de numai 16.800 euro pentru teren, valoarea cladirii fiind mentinuta.

Declararea imobilelor ca neperformante nu se intemeiaza pe date reale, in conditiile in care pentru imobilul din str. ***, a fost incheiat contract de locatiune inca din anul 2007, care a determinat o chirie considerabila in anul anterior vanzarii, iar raportul de evaluare intocmit de UMD retine o valoare de doua ori mai mare decat chiria anuala, in conditiile in care valoarea determinata de expert HD este substantial mai ridicata.

Prin hotararea nr.2/24.04.2009 a fost aprobata vanzarea activelor neperformante, propuse prin referatul nr.192/18.03.2009, fiind imputernicit consiliul de administratie sa efectueze demersuri pentru intocmirea rapoartelor de evaluare, sa stabileasca momentul vanzarii, preturile minime, metoda si conditiile de vanzare.

Anuntul de vanzare a fost publicat in „Gazeta de Sud” din 7 mai 2009, din 9-10 mai 2009 si 11 mai 2009, indicandu-se ca detaliile se vor obtine de la persoana de contact - d-nul RC, director comercial.

Cererea de publicare a vizat in mod colectiv solicitarea de publicare pentru zilele de 7, 9 si 11 mai 2009 a anuntului, fiind semnata de directorul general BMR.

Din comisia de licitatie, stabilita sub semnatura directorului general BMR, a facut parte si aceasta persoana, alaturi de directorul comercial si de alte doua persoane (fila 68 dosar prima instanta).

Licitatia s-a desfasurat la 14.05.2009, potrivit procesului verbal nr.4/14.05.2009 (filele 23-25 dosar prima instanta), S.C. MES S.R.L. achizitionand bunul la valoarea de 230.445,6 lei, plus TVA.

Prin procesul verbal de validare a rezultatelor licitatiei din 14.05.2009, s-a retinut ca S.C. MES S.R.L. a adjudecat bunul „atelier reparatii auto” in suprafata de 812 mp., pentru suma de 115.836 lei, plus TVA, respectiv activul din Rm.Valcea, str.***, de 110,08 mp., pentru suma de 230.445 lei, plus TVA.

In aceeasi zi au fost incheiate protocoalele nr.335 si nr.334/14.05.2009 in care cumparatorul si-a asumat obligatia de a efectua plata sumei totale, reprezentand pret de adjudecare, stabilindu-se termen in acest sens.

Ca atare, prin hotararea nr.2/24.04.2009, AGEA a aprobat ca vanzarea sa se faca prin licitatie publica, fara a se retine conditiile concrete de vanzare ori pretul de pornire, dimpotriva fiind imputernicit consiliul de administratie sa efectueze demersuri pentru intocmirea rapoartelor de evaluare, stabilirea momentului vanzarii, a preturilor minime si a conditiilor de vanzare.

Modalitatea de publicitate folosita, prin apelarea numai la anunturi publicate in presa locala, respectiv un singur cotidian „Gazeta de Sud”, a limitat posibilitatea de informare a participantilor la licitatie.

Chiar daca se poate retine ca modalitatea aleasa de AGEA a urmarit respectarea principiilor transparentei si egalitatii de tratament a participantilor, procedura concreta a fost deturnata de la scopul sau, pentru a se ajunge la scoaterea bunurilor din patrimoniul societatii cu consecinta punerii lor la dispozitia unor persoane din conducerea societatii.

S-a urmarit ca atare fraudarea intereselor societatii conduse de BMR, scopul operatiunilor a caror nulitate se solicita in prezenta cauza fiind acela de a scoate bunurile din patrimoniul S.C.U S.A. si de a le transmite catre o societate cu care se afla in relatii stranse parata din prezenta cauza.

Cu privire la raportul dintre vanzatoare si adjudecatar, este relevant si faptul ca, ulterior, in luna mai 2009, dupa dobandirea bunurilor de catre S.C. MES S.R.L., S.C.U. S.A. a incheiat cu S.C. Cr. S.R.L. contract de prestari servicii pentru efectuarea de reparatii  la imprejmuirea imobilului din str.***, factura fiind emisa catre vanzatoare, iar nu catre S.C. MES S.R.L.

Situatia astfel retinuta sustine caracterul ilicit al cauzei contractelor de vanzare-cumparare incheiate, cu consecinta nulitatii absolute a acestora, prin incidenta dispozitiilor art.966 raportat la art.948 pct.4 Cod civil anterior.

Chiar daca principiul libertatii contractuale este unul fundamental al dreptului civil, art.5 din Codul civil anterior determina limitele in care partile pot sa contracteze, statuand ca nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare, la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri.

Or, persoanele din conducerea reclamantei au actionat impotriva intereselor acesteia, creand aparenta de legalitate a actelor incheiate, urmarind in realitate fraudarea intereselor reclamantei, prin scoaterea bunurilor din patrimoniul acesteia pentru o cauza ilicita, respectiv insusirea si utilizarea lor in scopuri personale.

De asemenea, in contextul in care societatea era admisa la tranzactionare in conditiile Legii nr.297/2004 privind piata de capital, se retine ca potrivit art.225 din acest act normativ, in forma in vigoare la data incheierii actelor analizate, administratorii societatii erau obligati sa raporteze orice act juridic incheiat de catre societate cu administratorii, angajatii, actionarii care detin controlul si cu persoanele implicate cu acestia, a caror valoare cumulata reprezinta cel putin echivalentul in lei a 50.000 euro.

Pentru asigurarea transparentei si pentru evitarea incalcarii intereselor acestei categorii de societati, legea impune mentionarea expresa a partilor care au incheiat actul juridic, a datei incheierii si a naturii actului, descrierea obiectului acestuia, valoarea totala a actului juridic, creantele reciproce, garantiile constituite, termenele si modalitatile de plata.

Or, asemenea obligatii legale nu au fost indeplinite in cauza, aspectele retinute cu privire la hotararea AGEA nr.2/24.04.2009, coroborat cu protocoalele intocmite ulterior adjudecarii, relevand faptul ca nu s-a urmarit o asemenea raportare, ci dimpotriva ascunderea adevaratului scop al procedurii de licitatie organizate.

In egala masura, art.144

¹

alin.1 si alin.4 din Legea nr.31/1990, arata ca membrii consiliului de administratie trebuie sa-si exercite mandatul cu prudenta si diligenta unui bun administrator, cu loialitate, in interesul societatii, aceleasi obligatii fiind impuse de lege si directorului societatii, potrivit art.152 si art.153

²

alin.6 din acelasi act normativ.

Potrivit art. 6 din contractul de mandat nr. 472/22.04.2008, BMR, in calitate de director general, se obliga sa exercite mandatul cu loialitate, competenta profesionala si maxima diligenta, in interesul societatii, in art. 5 din contract fiind aratate atributiile si competentele specifice iar in art. 7 fiind mentionate obligatiile asumate de directorul general, pentru conducerea si reprezentarea societatii SC U. SA.

Art.144

³

alin.1 si alin.4 din Legea nr.31/1990, prevede ca administratorul raspunde pentru daunele care au rezultat pentru societate, daca, avand intr-o anumita operatiune, direct sau indirect, interese contrare intereselor societatii, nu a instiintat despre aceasta pe ceilalti administratori si pe cenzori sau auditori interni si a luat parte la deliberarea privitoare la aceasta operatiune.

Raspunderea directorului general este prevazuta si in art. 8 din contractul de mandat.

Prevederea unei sanctiuni pecuniare pentru prejudiciile aduse societatii nu este de natura sa inlature nulitatea actelor incheiate in conditiile susmentionate, actiunea in raspundere fiind indreptata impotriva administratorului sau directorului, in timp ce nulitatea actului vizeaza insasi societatea, ca parte a actului fraudulos incheiat prin reprezentantii sai.

Curtea a mai retinut si ca in cererea de constatare a nulitatii absolute au fost invederate prevederile art.1308 Cod civil, intemeiat pe atitudinea directorului general al societatii reclamante, care a urmarit scoaterea bunurilor din patrimoniul acesteia si trecerea lor in cadrul unei societati controlate de catre director.

Dispozitia mentionata, cu caracter general fata de prevederile Legii nr.31/1990, care se refera la obligarea persoanei vinovate la despagubiri pentru prejudiciul produs societatii, intregeste regimul juridic reglementat de legea speciala, deoarece se refera expres la sanctiunea nulitatii.

Astfel, potrivit art.1308 pct.2 Cod civil anterior, sub pedeapsa de nulitate, nu se pot face adjudecatari nici direct, nici prin persoane interpuse mandatarii averilor ce sunt insarcinati sa vanda.

Faptul ca societatea dobanditoare nu mai avea in structura sa ca asociat pe directorul societatii vanzatoare, nu are relevanta in conditiile in care din cele retinute mai sus, s-a constatat controlul continuu asupra primei societati si ulterior incheierii contractelor de vanzare-cumparare.

Totodata, Curtea a constatat, din jurisprudenta depusa la dosar, ca in cazuri similare implicand aceeasi reclamanta, a rezultat actiunea concertata a reprezentantilor reclamantei cu persoane din cadrul societatii detinand capitalul social majoritar al acesteia, care a vizat mai multe imobile apartinand S.C. U. S.A., instrainate in aceeasi perioada si in conditii similare, astfel ca nu se poate retine nici eventuala incidenta a art.150 din Legea nr.31/1990 (decizia nr.30/11.09.2013, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti in dosarul nr.4107/90/2011, decizia nr.376/22.10.2014, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti in dosarul nr.4108/90/2011*).

Ca atare, Curtea a retinut ca actele atacate sunt afectate de nulitatea absoluta, astfel ca in temeiul art.296 Cod procedura civila, se impune admiterea apelului, schimbarea sentintei si admiterea actiunii, in sensul constatarii nulitatii procesului verbal de licitatie nr.1/14.05.2009 si a Protocolului nr.334/14.05.2009, a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2142/5.08.2009, a procesului verbal de licitatie nr.4/14.05.2009, a Protocolului nr.335/14.05.2009, a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.3269/17.11.2009, cu repunerea partilor in situatia anterioara si rectificarea corespunzatoare a cartilor funciare nr.37916 si nr.35546-C1-U4.

Totodata, vazand si prevederile art.274 Cod procedura civila, Curtea a admis in parte cererea de obligare a intimatei-parate la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 56.290 lei, potrivit dovezilor de la dosar.

In ce priveste cheltuielile de judecata din dosarul de rejudecare, Curtea a constatat ca nota de sedinta privind calculul cheltuielilor, insotita de inscrisuri, au fost depuse la dosar dupa inchiderea dezbaterilor, neputand fi luate in considerare.