Caracterul inalienabil al bunurilor proprietate publica. Inscrierea bunului in inventarul bunurilor proprietate publica este un mijloc de evidenta a domeniului public si nu un mod de dobandire a dreptului de proprietate.

 

Art.136 alin.4 teza I din Constitutie

Art. 7, 11 si 19 din Legea 213/1998

 

Curtea reaminteste ca, potrivit art.1909 alin.2 Cod civil vechi, in materia bunurilor mobile pot fi revendicate doar lucrurile mobile pierdute ori furate,  ipoteza care nu se intalneste in speta.

Si in literatura de specialitate juridica, s-a concluzionat ca art.1909 alin.1 Cod civil vechi naste in favoarea posesorului o prezumtie absoluta de proprietate, adica o prezumtie care nu poate fi combatuta cu o clauza continuta intr-un act aditional incheiat intre terti, altii decat posesorul, iar acest articol sus-citat consacra si efectul achizitiv de proprietate al posesorului de buna credinta, in situatia in care el ar fi dobandit bunul mobil de la o persoana care nu era proprietara bunului, aceasta situatie avand loc direct in temeiul legii si nu in baza vreunei conventii intocmite cu un neproprietar.

Curtea precizeaza ca statiile de epurare a apelor uzate si instalatiile, constructiile si terenurile aferente sunt reglementate de Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia si fac parte din obiectul proprietatii publice a comunelor, oraselor si municipiilor, in speta a Municipiului Pitesti, care a dobandit dreptul de proprietate publica in baza art.7 lit.b din actul normativ sus-citat, respectiv prin achizitii publice efectuate in temeiul legii.

Totodata, Curtea reaminteste ca bunurile proprietate publica sunt inalienabile si nu pot fi revendicate, chiar daca sunt mobile sau imobile, in raport de art.136 alin.4 teza I din Constitutie coroborat cu art.11 din Legea 213/1998.

Faptul ca Municipiul Pitesti nu a trecut „Statia de epurare” si instalatiile care o compun in inventarul bunurilor proprietate publica, asa cum cer dispozitiile art.19 din Legea nr.213/1998 nu echivaleaza cu o lipsa de proprietate, intrucat, modurile de dobandire a dreptului de proprietate publica sunt prevazute doar de art.7 din actul normativ sus-mentionat, care nu conditioneaza dobandirea acestui drept de inscrierea bunului in inventarul bunurilor proprietate publica.

Trebuie precizat ca inscrierea bunului in inventarul bunurilor proprietate publica este un mijloc de evidenta a domeniului public si nu un mod de dobandire a dreptului de proprietate.

 

(Decizia nr. 502/A-COM/05 Mai 2015)

 

Prin cererea inregistrata sub nr.466/1259 din 11 martie 2011, reclamanta S.C. S S.R.L. Pitesti a chemat in judecata pe paratele S.C. MTI AG S.R.L, S.C. DCSR - Sucursala Pitesti si S.C. AC S.A., pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna:

1. restituirea in natura a bunurilor descrise in documentul anexat „Lista materialelor montate in Statia de epurare a apei menajere si reziduale (WWTP) in orasul Pitesti”, ce au facut obiectul Contractului de executie tablouri electrice nr.*** si a Contractelor de prestari servicii nr.****, bunuri care se gasesc la Statia de epurare a apei menajere si reziduale (WWTP) din Pitesti;

2. plata, in solidar, de daune cominatorii de 5.000 lei pentru fiecare zi de intarziere in restituirea bunurilor sus-mentionate, de la data pronuntarii sentintei si pana la restituirea integrala a bunurilor;

3. obligarea, in solidar, la plata cheltuielilor de judecata.

La data de 9 iunie 2011, in temeiul art.57 Cod procedura civila, reclamanta a formulat cerere de introducere in cauza a Municipiului Pitesti prin Consiliul Local Pitesti si a Primarului Municipiului Pitesti, precizand ca in prealabil a invitat paratii la conciliere directa.

Parata CD SPA a formulat intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii formulata de reclamanta, sustinand ca cele trei contracte si actele anexe invocate au fost incheiate intre reclamanta S.C. S S.R.L. si parata MTI AG S.R.L. si produc efecte numai intre partile semnatare. Totodata, parata CD SPA a invocat exceptia netimbrarii actiunii.

Parata S.C. AC S.A. Pitesti a formulat, in termen legal, intampinare prin care a precizat ca s-au executat in cadrul unei finantari cu fonduri ISPA lucrari de modernizare in Statia de Epurare Pitesti.

Pentru executarea lucrarii de schimbare a tablourilor electrice a incheiat contract cu firma S.C. CD SPA ROVIGO - Sucursala Pitesti, fata de care si-a onorat toate obligatiile, in sensul ca a achitat contravaloarea echipamentelor montate in Statia de Epurare si este posesor de buna-credinta al acestor echipamente, care apartin domeniului public, avand regimul juridic stabilit prin art.135 alin.(5) din Constitutia Romaniei.

La data de 26 aprilie 2011, parata MTI AG S.R.L. a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibila, in sustinerea exceptiei aratand ca reclamanta nu a respectat conditiile efectuarii concilierii directe prealabile si obligatorii prevazute de art.720

¹

Cod procedura civila. Astfel, societatea a primit convocarea la conciliere directa in data de 21 ianuarie 2011. Prin respectiva convocare la conciliere directa,  reprezentantii societatii erau convocati in data de 10 februarie 2011 la sediul avocatilor S, in vederea incercarii de solutionare pe cale amiabila a diferendului. Reprezentantul legal al MTI nu putea participa in data de 10 februarie 2011 la conciliere, dar dorea rezolvarea pe cale amiabila a diferendului, astfel ca acesta a solicitat in data de 9 februarie 2011 reprogramarea concilierii la o data ulterioara. Totodata, parata MTI AG S.R.L. a invocat exceptia lipsei calitati procesuale pasive, intrucat instanta a fost investita cu cerere de restituire in natura a bunurilor mobile care se regasesc la statia de epurare a apei menajere si reziduale din Pitesti.

La termenul din data de 15 septembrie 2011, Municipiul Pitesti prin Consiliul Local Pitesti si Primarul Municipiului Pitesti, in calitate de parati introdusi in cauza, au formulat intampinare.

Prin sentinta nr.1489/C din 6 octombrie 2011, pronuntata de Tribunalul Comercial Arges, au fost admise exceptiile invocate de parate si a fost respinsa actiunea formulata de catre reclamanta.

Pentru a hotari astfel, analizand cu prioritate exceptia privitoare la lipsa procedurii prealabile a concilierii directe, invocata de parata S.C. MTI  AG S.R.L, prima instanta, pornind de la reglementarea art.720

¹

Cod procedura civila si a art.109 alin.2 Cod procedura civila a retinut, in esenta, ca procesul - verbal incheiat la data de 10 februarie 2011 intre reclamanta si parata S.C. MTI AG S.R.L. nu respecta prevederile art.720

¹

alin.4 Cod procedura civila, referitor la aratarea pretentiilor reciproce legate de obiectul litigiului si punctul de vedere al fiecarei parti, in conditiile in care parata si-a aratat disponibilitatea de a participa la conciliere.

Instanta de fond a examinat exceptiile privitoare la calitatea procesuala pasiva, intrucat prin solutionarea acesteia se determina cadrul procesual in care a fost analizata si exceptia inadmisibilitatii cererii dedusa din natura si obiectul judecatii, coroborate cu caracterul inalienabil al bunurilor revendicate.

Referitor la calitatea procesuala pasiva a paratei S.C. CD - Sucursala Pitesti, instanta a retinut ca cererea de chemare in judecata, astfel cum s-a sustinut la termenul din data de 29 septembrie 2011, dar si prin notele scrise depuse la dosar de catre reclamanta, priveste Sucursala Pitesti a S.C. CD, iar nu societatea cu sediul in strainatate.

In raport de prevederile art.43 din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, s-a apreciat ca Sucursala Pitesti nu poate participa la circuitul civil si nici nu poate sta in justitie, in nume propriu.

Astfel, in lipsa capacitatii procesuale, Sucursala Pitesti a S.C. CD nu are nici calitate procesuala in cauza dedusa judecatii. Pe de alta parte, calitatea procesuala pasiva se raporteaza la obiectul dedus judecatii, revendicarea bunurilor mobile ce constituie obiectul celor trei contracte invocate prin actiune.

Actiunea in revendicare, astfel cum este definita de lege, este actiunea reala a proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar.

Din continutul actiunii, fara a intra in cercetarea fondului, a rezultat ca toate cele trei contracte au ca obiect prestarea de lucrari la „Statia de epurare a apei menajere si reziduale Pitesti, aflata in administrarea S.C. AC S.A.”, invocandu-se, prin urmare, exclusiv posesia bunurilor de catre aceasta societate, ceea ce face ca in cererea de restituire bunuri mobile, celelalte parate, neposesoare, sa nu aiba calitate procesuala pasiva.

S-a aratat ca sustinerea reclamantei in sensul chemarii in judecata a tuturor paratelor pentru ca hotararea ce se va pronunta sa le fie opozabila, nu este de natura a conduce la o alta solutie in cauza dedusa judecatii, sub aspectul calitatii procesuale pasive.

Prima instanta a apreciat ca actiunea este si inadmisibila.

Sub acest aspect s-a retinut, in esenta, ca revendicarea bunurilor mobile se raporteaza principiului consacrat de art.1909 Cod civil, iar pentru admisibilitatea cererii se impune ca reclamanta sa faca dovada ca a fost proprietara a bunurilor, ca acestea au iesit din propriul patrimoniu fara voia sa, ca bunul revendicat este identic cu acela aflat in detentia precara a paratului.

S-a constatat ca in sustinerea pretentiilor reclamanta a invocat clauza inserata in contractul nr.3/27 mai 2010, avand ca obiect executia de tablouri electrice necesare reabilitarii Statiei de epurare a apei menajere si reziduale Pitesti, aflata in administrarea S.C. AC S.A., conform careia „pana la plata integrala a tablourilor, acestea raman in proprietatea S S.A., iar in cazul in care S.C. MTI S.R.L. nu-si indeplineste obligatia de plata in termenul contractual, executantul are dreptul sa recupereze tablourile electrice montate ...”.

Contractul a fost incheiat in conditiile art.1478 - 1479 Cod civil, efectele acestuia nu se pot extinde la terti, avand efect exclusiv intre partile contractante, iar pe de alta parte, din punct de vedere temporal, in privinta bunurilor mobile procurate de executant, inglobate in imobil, acestea au ramas in proprietatea reclamantei pana la finalizarea si predarea lucrarii; ulterior acestui moment, dreptul de proprietate s-a transmis catre proprietarul imobilului, actiunea in revendicare a materialelor nemaifiind admisibila.

Asa fiind, instanta de fond a retinut ca bunurile mobile au fost incorporate in bunul imobil, respectiv constructia „Statia de epurare a apei menajere si reziduale Pitesti”, obiect al contractului de concesiune a serviciului public de interes local nr.8286/4 ianuarie 2001.

Astfel, au devenit bunuri imobile prin destinatie, apartinand proprietarului cladirii, respectiv Municipiul Pitesti.

In raport de prevederile art.11 din Legea nr.213/1998, potrivit carora „Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile” s-a retinut ca insesizabilitatea functioneaza si in ipoteza in care bunul se afla la un alt detinator decat titularul, in cadrul exercitarii unui drept de administrare, concesionare sau inchiriere.

In speta, asupra bunului proprietate publica s-a constituit un drept real principal derivat, respectiv dreptul de concesiune al S.C. AC S.A., conform contractului incheiat in conditiile Legii nr.219/1998 privind regimul concesiunilor.

Prin contractul de concesiune nr.8286/4 ianuarie 2001, Consiliul Local Pitesti, in temeiul HCL nr.24/2000, a transmis S.C. AC S.A. - in calitate de concesionar, pentru o perioada de 20 de ani, dreptul si obligatia de exploatare a serviciului public de interes local, privind activitatea de producere, transport si distribuire a apei potabile, precum si activitatea de colectare, transport epurare ape uzate si pluviale, in schimbul unei redevente.

Titularul dreptului real de concesiune are recunoscute atributele de posesie si folosinta asupra bunurilor respective, inclusiv dreptul de a culege sau percepe in proprietate fructele produse de acestea. Poate avea recunoscut si atributul de dispozitie materiala asupra bunurilor, cum ar fi dobandirea in proprietate a productelor.

Asupra bunurilor aflate in concesiune, concesionarul are un drept real principal, derivat din dreptul de proprietate publica, astfel ca si sub acest aspect actiunea societatii reclamante a fost apreciata ca inadmisibila.

Asa fiind, pentru considerentele retinute, prima instanta a admis exceptiile invocate de parate si a respins actiunea reclamantei, ca inadmisibila.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel in termen legal reclamanta SC S SRL, care a criticat hotararea atacata pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte:

- in mod gresit au fost admise exceptiile privind pe paratele MTI, CD SpA si AC;

In cadrul acestei critici a sustinut ca instanta a admis exceptia lipsei procedurii prealabile a concilierii directe cu parata MTI AG, considerand gresit ca procesul-verbal de conciliere din data de 10.02.2011 nu indeplineste conditiile prevazute in art.720

¹

alin.4 Cod procedura civila, cata vreme a rezultat prin recunoasterea acesteia ca l-a primit cu 15 zile inainte de data concilierii, iar lipsa acesteia nu impiedica intocmirea actului. A sustinut ca debitoarea nu poate sa invoce in aparare propria pasivitate si ca legea nu-l obliga pe creditor sa-l astepte pe debitor.

In privinta exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive invocata de intimata SC CD SpA, reclamanta a sustinut ca a fost admisa pentru alte motive in raport de cele care s-au invocat si ca au fost incalcate dispozitiile art.7 alin.2 Cod procedura civila. A evidentiat ca sucursala si-a asumat in mod direct obligatii contractuale fata de SC AC SA, beneficiarul lucrarii, cat si in ceea ce o priveste, cunoscand despre conventia sa cu parata SC MTI AG, dupa cum rezulta din inscrisuri.

A apreciat apelanta ca introducerea in cauza a sucursalei este necesara si pentru a-i fi opozabila hotararea judecatoreasca si pentru a se evita incidente la executare. Intrucat este antreprenorul general si cum nu se cunoaste posesorul bunurilor revendicate, ar putea impiedica  executarea sentintei prin prezenta sa pe santier.

A sustinut, de asemenea, cu privire la calitatea procesuala pasiva a SC AC SA, ca aceasta nu a invocat exceptia, fiind necesara introducerea in cauza pentru opozabilitate, avand in vedere faptul ca este beneficiarul lucrarii, nu se cunoaste posesorul si pentru a nu se opune la executarea sentintei;

- instanta de fond a respins actiunea, considerand gresit ca bunurile solicitate au devenit imobile prin destinatie si sunt proprietate publica a Municipiului Pitesti, desi nu exista probe care sa dovedeasca ca a operat transferul dreptului de proprietate si ca sunt incluse in domeniul public al acestuia.

Reclamanta a precizat ca este adevarat ca, in pct.4 din Anexa III la Legea nr.213/1998, statiile de epurare sunt considerate bunuri care fac parte din domeniul public local al municipiului, dar acestea trebuiau inventariate si incluse in acest domeniu, prin hotarare de guvern.

Instanta de fond s-a limitat sa preia afirmatiile celor doua parate, fara a administra probe in clarificarea regimului juridic al bunurilor din litigiu.

A sustinut totodata, ca bunurile nu au dobandit regimul juridic a unor bunuri imobile prin destinatie, deoarece nu au fost puse de proprietar, asa cum se prevede prin lege, fiindu-i ingradit in mod nepermis dreptul de proprietate si dandu-se eficienta imbogatirii fara justa cauza.

Prin decizia nr.16/A-C din 7 martie 2012, Curtea de Apel Pitesti – Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal a admis apelul si a schimbat in parte sentinta nr.1489/C din 6 octombrie 2011, pronuntata de Tribunalul Comercial Arges, in sensul ca a fost admisa actiunea formulata de reclamanta si s-a dispus restituirea bunurilor ce fac obiectul contractelor de executie de tablouri electrice nr.03/27.05.2010 si celor de prestari de servicii nr.4/23.06.2010 si nr.5/28.07.2010, aflate in statia de epurare a apei menajere si reziduale (W.W.T.P.) Pitesti.

A fost mentinuta in rest sentinta.

Paratii au fost obligati sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in suma de 14282 lei.

Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Critica referitoare la procedura concilierii directe reglementata de dispozitiile art.720

¹

Cod procedura civila s-a constatat ca este fondata, deoarece convocarea a fost realizata cu 15 zile anterior momentului concilierii, iar intimata SC MTI AG nu a argumentat si nu a probat motivele de imposibilitate care au impiedicat-o sa dea curs invitatiei.

Prin intampinarea formulata aceasta a recunoscut primirea documentelor de conciliere si nici la instanta nu a motivat absenta sa, considerandu-se astfel un refuz nejustificat, cata vreme nu si-a desemnat un mandatar, care sa-i reprezinte interesele in acest scop.

Fondata s-a retinut a fi si cea de-a doua critica referitoare la calitatea procesuala pasiva a intimatei SC CD SpA, intrucat este antreprenorul general al lucrarilor de reabilitare a statiei de epurare, are calitate de comerciant roman si este inregistrata la Registrul Comertului Arges, fiind obligata  sa efectueze plati catre subcontractanti si sa raspunda de calitatea lucrarilor.

Potrivit art.7(2) Cod procedura civila, „cererea se poate face si la instanta locului unde ea are reprezentanta, pentru obligatiile ce urmeaza a fi executate in acel loc sau care izvorasc din acte incheiate prin reprezentant sau prin fapte savarsite de acesta”.

Pe de alta parte, intre aceasta si apelanta s-a incheiat contractul de prestari servicii nr.1/05.01.2011, care se refera la executia de instalatii electrice necesare reabilitarii Statiei de epurare.

Prin intampinarea formulata, SC AC SA Pitesti a sustinut ca i-a platit intimatei SC CD SpA – Sucursala Pitesti, in baza unei conventii, fara a avea cunostinta despre obligatiile contractuale incheiate intre aceasta si firma subcontractoare.

Or, in aceste conditii, intimata a incasat contravaloarea bunurilor in locul apelantei, iar in cazul in care bunurile sunt revendicate, s-ar impune sa raspunda pentru evictiune.

Aceste argumente justifica calitatea procesuala a intimatei si chiar daca a invocat aceasta exceptie pe motiv ca nu este parte contractanta, instanta de fond putea din oficiu sa analizeze capacitatea de exercitiu a drepturilor procedurale, potrivit art.161 Cod procedura civila.

Nu in ultimul rand, calitatea procesuala pasiva este generata si de calitatea de antreprenor general, care o obliga sa raspunda fata de beneficiar de toate lucrarile si bunurile pana la data efectuarii receptiei.

Asa cum a aratat si apelanta, are calitate procesuala pasiva si intimata SC  AC, ca urmare a calitatii sale de beneficiar al lucrarii si avand in vedere sustinerile sale, conform carora bunurile revendicate se afla in posesia sa.

Este adevarat ca aceasta intimata nu a invocat exceptia respectiva, dar instanta de fond nu a respins actiunea in baza admiterii acestei exceptii. De aceea, critica apare ca fiind lipsita de interes.

Si in privinta fondului apelul s-a constatat a fi fondat pentru faptul ca, prima instanta a retinut trecerea bunurilor din litigiu in domeniul public al municipiului, fara a exista probe in acest sens.

Singura proba administrata in cauza in acest sens o constituie intampinarea formulata de intimata SC AC, prin care aceasta pretinde incheierea unei conventii cu SC CD SpA – Sucursala Pitesti pentru schimbarea tablourilor electrice, onorandu-si obligatiile integral, fara a cunoaste despre existenta firmelor subcontractante.

Aceste sustineri sunt contrazise insa prin cele inserate in procesul-verbal de conciliere din data de 10.02.2011, in care intimata precizeaza in mod expres ca avea cunostinta de faptul ca SC S SRL era prezenta ca subcontractant la Statia de Epurare Pitesti, angajandu-se chiar sa faca demersuri catre antreprenor in vederea  evitarii litigiului.

De asemenea, intimata isi invoca buna sa credinta, desi avea obligatia sa verifice proprietatea bunurilor, cine executa lucrarile, modul de executare a acestora prin prisma raporturilor contractuale si sa realizeze plata in functie de indeplinirea acestor obligatii. Catre beneficiar s-au transmis bunurile proprietatea apelantei, iar trecerea in domeniul public se putea face dupa receptionarea lucrarii, in baza intocmirii unui inventar aprobat prin hotarare de guvern, potrivit art.21 alin.3 din Legea nr.213/1998.

Chiar daca Statia de epurare apartine domeniului public, date fiind mentiunile legale, aceasta nu inseamna ca partile componente pot fi preluate in mod abuziv.

In speta de fata, beneficiarul nu dispune de probe prin care sa-si dovedeasca proprietatea, desi era obligat sa le solicite, la momentul in care le-a achitat.

Prin procedura de conciliere, aceasta a aflat care este adevaratul proprietar al bunurilor si evident executantul lucrarii, avand posibilitatea ca in baza conventiei sa-l oblige pe antreprenor sa-si indeplineasca obligatiile contractuale si chiar sa-si valorifice garantia de buna executie de la acesta.

Apelanta si-a dovedit proprietatea asupra bunurilor prin contractele nr.3/27.05.2010, nr.4/23.06.2010 si nr.5/28.07.2010, prin care s-a stipulat mentinerea proprietatii pana la indeplinirea obligatiei de plata, fara a fi necesara indeplinirea vreunei formalitati. Transmiterea legala a proprietatii se putea face numai dupa indeplinirea acestei obligatii, dovedita pe baza de inscrisuri, in lipsa acestora fiind transmisa doar posesia bunurilor.

S-a mai retinut de catre instanta de apel ca in speta nu sunt indeplinite dispozitiile art.1909 Cod civil, in sensul prescrierii bunurilor prin simpla posesiune, deoarece a cunoscut cine este proprietarul bunurilor, asa cum s-a mentionat.

In procesul-verbal de control al calitatii lucrarilor in faze determinante, conventia pe linie de securitate si sanatate in munca (SSM) si situatii de urgenta (SU) din data de 23.06.2010, toate partile din litigiu au semnat si stampilat inscrisurile, fapt ce atesta ca relatiile contractuale erau cunoscute.

Art.7 din Legea nr.213/1998 stabileste regimul juridic al proprietatii publice, iar modalitatea adoptata in speta prezenta nu se regaseste in aceste dispozitii legale.

Potrivit art. 486 si 487 Cod civil, „posesorul este de buna-credinta atunci cand poseda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate, ale caror vicii nu-i sunt cunoscute”, „el inceteaza de a fi cu buna-credinta din momentul cand aceste vicii ii sunt cunoscute”. In speta, s-a probat asa cum s-a aratat, ca beneficiarul cunostea existenta relatiilor contractuale a celor trei parti.

Bunurile nu pot fi considerate a fi imobile prin destinatie, deoarece art.468 Cod civil le califica astfel numai daca au fost puse de catre proprietar. In speta insa au fost puse de apelanta, aceasta fiind singura dintre parti care dispune de acte legale de proprietate pentru bunuri.

Fata de cele mentionate, in temeiul art.296 Cod procedura civila apelul formulat de reclamanta a fost admis asa cum s-a aratat.

Impotriva acestei decizii, in termen legal au declarat recurs paratii S.C. CD SPA, S.C. AC SA. Pitesti, Municipiul Pitesti prin Consiliul Local Pitesti si Primarul Municipiului Pitesti.

In argumentarea recursului, parata S.C. CD SPA a sustinut, in esenta, ca motivarea de drept si de fapt nu este clara si precisa, fiind contradictorie, intrucat instanta de apel ar fi trebuit sa arate fiecare capat de cerere, apararile formulate de catre parti, sa motiveze apararile retinute si motivele pentru care a inlaturat celelalte aparari, motivele de drept in baza carora a solutionat exceptiile.

In opinia recurentei hotararea atacata nu cuprinde motivele pe care se sprijina, iar motivele retinute de catre instanta sunt contradictorii.

Totodata, recurenta-parata considera ca exista contradictie intre considerente si dispozitiv, intrucat instanta de apel si-a insusit ad litteram motivarea formulata de apelanta-reclamanta cu privire la exceptii fara ca in dispozitiv sa faca vreo referire la exceptiile procesuale invocate de catre intimatele-parate, mai mult precizand ca mentine restul sentintei de la fond.

De asemenea, recurenta a sustinut ca instanta de apel a omis sa se pronunte asupra apararilor formulate de catre intimata-parata CD S.p.A. in dosar, intampinare comunicata prin fax, posta (data postei 8 februarie 2012), nu s-a pronuntat asupra probatoriului solicitat de catre aceasta parte in aparare, nu a facut comunicarile actelor de procedura la domiciliul procesual indicat prin intampinare.

Asa fiind, se apreciaza ca au fost incalcate dispozitiile imperative prevazute de dispozitiile art.129 Cod de procedura civila, text ce obliga instanta de judecata sa staruie in aflarea adevarului, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale.

In sprijinul argumentului indicat vine si imprejurarea prin care instantei i se invedereaza ca intimata-parata S.C. MTI AG S.R.L. se afla in procedura de insolventa prevazuta de dispozitiile Legii nr.85/2006, imprejurarea ce ar fi condus la suspendarea cauzei potrivit art.36 din Legea insolventei si asupra careia instanta a omis a se pronunta; mai mult, desi citat administratorul judiciar al acestei intimate-parate, instanta nu a rectificat citativul, iar dispozitivul hotararii si considerentele nu fac referire la aceasta imprejurare.

In dezvoltarea motivului instituit de prevederile art.304 pct.9 Cod procedura civila, recurenta a criticat decizia atacata pentru nelegalitate in ceea ce priveste procedura concilierii prealabile cu parata S.C. MTI AG S.R.L. si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de S.C. CD SPA.

Instanta de apel a solutionat exceptiile invocate la fond, exceptii admise de catre prima instanta fara a lamuri daca respinge aceste exceptii si in baza caror motive de drept a dispus aceasta solutie.

Subsumat motivului de nelegalitate prevazut de art.304 pct.8 Cod procedura civila, recurenta apreciaza ca instanta de apel a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.

In dezvoltarea acestui motiv de recurs parata a sustinut ca actiunea in revendicare poate avea ca obiect numai acele bunuri mobile in privinta carora regula mentionata nu primeste aplicare, astfel de bunuri fiind: bunuri mobile considerate accesorii ale unui imobil (spre exemplu mobilierul), bunurile pierdute de catre proprietar sau acelea care au fost furate de la acesta. In toate cazurile reclamantul titular al unei astfel de cereri va trebui sa dovedeasca urmatoarele imprejurari in contradictoriu cu paratul posesor: ca el a fost posesor al bunului revendicat, ca acel lucru a iesit din patrimoniul lui fara vointa sa, ca bunul respectiv este identic cu acela aflat in detentia ilegala a paratului. Or, din inscrisurile existente la dosar s-a facut dovada ca bunurile revendicate nu au acelasi regim juridic ca bunurile mobile ce pot constitui obiect al actiunii in revendicare, din contra, rezultand ca aceste bunuri sunt supuse regulilor instituite de prevederile Legii nr.213/1998  privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, coroborate cu prevederile Legii nr.219/1998 privind regimul concesiunilor, aspecte ce fac inadmisibila cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamanta S.C. S S.R.L.

In motivarea recursului, paratii Municipiul Pitesti prin Consiliul Local Pitesti si Primarul Municipiului Pitesti au criticat decizia atacata pentru nelegalitate, invocand in drept dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila.

In ceea ce priveste aspectele legate de procedura concilierii directe prevazuta de art.720

¹

Cod procedura civila, apreciaza ca instanta de apel in mod gresit a stabilit faptul ca aceasta s-a realizat cu respectarea prevederilor legale.

De asemenea, considera ca fiind nelegala solutia instantei de apel in raport de faptul ca bunurile a caror solicitare se restituie sunt bunuri imobile si mai mult apartin domeniului public al municipiului Pitesti, fiind accesorii statiei de epurare.

Pornind de la dispozitiile Legii nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul acesteia, paratii au aratat ca legea prevede imperativ ca bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile.

In speta, bunurile revendicate sunt incorporate in cladirea reprezentand statia de epurare care, prin conceptie, proiect, executare, un asemenea imobil a fost destinat uzului public, fiind bun apartinand domeniului public.

 Ca atare, imperativ, sub sanctiunea nulitatii absolute, prescrisa faptelor de nesocotire a ordinii publice, un asemenea bun, prin caracterele sale de a fi inalienabil, insesizabil si imprescriptibil, nu poate fi sustras domeniului public.

Imobilele proprietate publica nu pot reveni in proprietatea privata a societatii reclamante, deoarece nu se poate deroga de la regimul juridic prescris proprietatii publice, de a fi inalienabila, insesizabila si imprescriptibila.

Totodata, primaria nu a fost parte in contractele despre care se face vorbire in cuprinsul actiunii, acestea fiind incheiate intre S.C. MTI Ag S.R.L. si S.C. S S.R.L.

In privinta bunurilor mobile procurate de executant, inglobate in imobil, s-a sustinut ca acestea au ramas in proprietatea reclamantei S.C. S S.R.L. pana la finalizarea si predarea lucrarii, ulterior acestui moment dreptul de proprietate fiind transmis proprietarului imobilului, fapt ce face ca actiunea in revendicare a materialelor sa nu mai fie admisibila.

De asemenea, paratii au solicitat a se avea in vedere si aspectele invocate de catre S.C. AC S.A. potrivit carora, lucrarile de modernizare a statiei de epurare Pitesti au fost executate in baza unui contract incheiat de aceasta cu S.C. CD SpA - Sucursala Pitesti, S.C. AC S.A. indeplinindu-si toate obligatiile stipulate in contract, inclusiv achitarea contravalorii lucrarilor pentru care s-a incheiat contractul.

Parata S.C. AC S.A. a criticat hotararea recurata pentru nelegalitate, invocand in drept dispozitiile art.304 pct.7 si 9 Cod procedura civila.

S-a sustinut ca in speta, contractul incheiat intre S.C. AC S.A. cu parata S.C. CD SpA este un contract de antrepriza, reglementat de prevederile art.1478-1490 Cod civil, iar in temeiul acestui contract antreprenorul s-a obligat sa efectueze toate lucrarile de modernizare prevazute in contract.

Contractele incheiate intre S.C. C S.P.A - Sucursala Pitesti si S.C. MTI Ag S.R.L. pe de o parte si de catre aceasta din urma cu reclamanta, pe de alta parte, sunt contracte de subantrepriza.

Deoarece subantreprenorii contracteaza numai cu antreprenorul, clientul nu are nicio actiune contractuala impotriva lor, dar el se poate indrepta impotriva antreprenorului cu care a contractat, inclusiv pentru ceea ce au executat subantreprenorii, in temeiul art.1487 Cod civil.

Rezulta din textele legale citate ca intre client si subantreprenori nu exista raporturi juridice, motiv pentru care el nu poate invoca drepturi care decurg din contractul de subantrepriza incheiat cu tertii de catre antreprenorul sau, dar nici nu-i pot fi opuse obligatii care decurg din aceste contracte.

Aceasta este si o consecinta a prevederilor art.973 Cod civil care consacra principiul relativitatii efectelor contractului.

Or, hotararea recurata incalca prevederile legale mentionate, intrucat se retine ca paratei ii sunt opozabile prevederile din actele aditionale la contractele de subantrepriza prin care reclamanta a prevazut ca-si rezerva dreptul de proprietate asupra materialelor si echipamentelor montate.

De asemenea, clauza referitoare la rezerva dreptului de proprietate este inoperabila chiar si intre partile actului aditional, dupa ce bunurile respective si-au pierdut individualitatea prin integrarea lor intr-un bun complex. Aceasta si-ar fi putut produce efecte intre partile respective numai daca ar fi avut ca obiect bunuri individual determinate, cat timp acestea si-ar fi pastrat individualitatea.

In temeiul contractului de concesiune, recurenta-parata S.C. AC S.A. a sustinut ca a dobandit un drept real derivat din dreptul de proprietate publica al municipiului Pitesti asupra statiei de epurare - dreptul real de concesiune - in temeiul caruia exercita si posesia asupra bunurilor concesionate, in numele concedentului.

Bunurile pe care le-a revendicat reclamanta sunt bunuri mobile, astfel ca in speta sunt aplicabile prevederile art.1909 alin.1 Cod civil, dispozitii incalcate de instanta de apel.

S-a mai aratat ca bunurile revendicate de reclamanta nu se mai afla in starea lor initiala, ci au fost incorporate in instalatiile complexe sau in cladirile statiei de epurare.

In acest context, recurenta-parata considera ca au fost incalcate si prevederile art. 493 teza 1 Cod civil, potrivit carora „proprietarul pamantului care a facut constructii, plantatii si lucrari cu materiale straine, este dator sa plateasca valoarea materialelor”.

Sub un alt aspect,  parata a sustinut ca in cauza au fost incalcate dispozitiile Legii nr.213/1998.

In ceea ce priveste incidenta dispozitiilor art.304 pct.7 Cod procedura civila, considera ca hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina si contine motive straine de natura pricinii.

Intimata-reclamanta S.C. S S.R.L. Pitesti a formulat intampinari la recursurile paratilor prin care a solicitat, in esenta, respingerea acestora.

Prin decizia nr.3318 din 29 octombrie 2014, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia a II-a Civila a admis recursurile declarate de parati si in consecinta a casat decizia nr.16/A-C din 7 martie 2012, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.

Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de recurs a retinut urmatoarele:

Analizand decizia recurata in raport de motivele de recurs mentionate in cele trei recursuri si de sustinerile din intampinari, s-a constatat ca instanta de apel a admis apelul declarat de reclamanta S.C. S S.R.L. impotriva sentintei nr.1489/C din            6 octombrie 2011, pronuntata de Tribunalul Comercial Arges, pe care a schimbat-o in parte, in sensul admiterii actiunii si  restituirii bunurilor ce fac obiectul contractelor de executie de tablouri electrice nr.03/27 mai 2010 si contractelor de prestari servicii nr.4/23 iunie 2010 si nr.5/28 iulie 2010, aflate in Statia de epurare a apei menajere si reziduale (W.W.T.P.) Pitesti, mentinand in rest sentinta.

In raport de dispozitia referitoare la restituirea bunurilor ce fac obiectul contractelor de executie de tablouri electrice si respectiv de prestari de servicii aflate in statia de epurare a apei menajere (W.W.T.P.) Pitesti, instanta de control judiciar trebuia sa precizeze posesorul acestor bunuri, precum si obligatia acestuia de a le restitui, intrucat fara aceasta precizare decizia nu se poate pune in executare caci la solicitarea reclamantei de punere in executare a deciziei executorul judecatoresc nu poate incepe executarea fara a se cunoaste cine este obligat sa restituie bunurile.

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Comercial Arges reclamanta S.C. S  S.R.L. a chemat in judecata pe paratele S.C. MTI AG S.R.L, S.C. CD Spa - Sucursala Pitesti si S.C. AC S.A. Pitesti, solicitand:

1. Sa se dispuna restituirea, in natura, a bunurilor proprietatea reclamantei, ce au facut obiectul Contractului de executie tablouri electrice nr.03/27 mai 2010 si a contractelor de prestari servicii nr.4/23 iunie 2010 si nr.5/28 iulie 2010, bunuri care se gasesc la statia de epurare a apei menajere si reziduale (W.W.T.P.) din Pitesti.

2. Plata, in solidar, de daune cominatorii de 5.000 lei pentru fiecare zi de intarziere in restituirea bunurilor mentionate, de la data pronuntarii sentintei si pana la restituirea integrala a bunurilor.

Ulterior, la cererea reclamantei au fost introdusi in cauza, in temeiul art.57 Cod procedura civila, Municipiul Pitesti, prin Consiliul Local Pitesti si Primarul Municipiului Pitesti.

Astfel fiind, rezulta ca in cauza sunt cinci parti care au calitatea de parat si in consecinta era obligatoriu ca instanta de apel sa precizeze care dintre parati este obligat sa restituie bunurile solicitate de reclamanta.

Prin sentinta civila nr.1489/C pronuntata la data de 6 octombrie 2011, Tribunalul Comercial Arges a admis exceptiile invocate de parate (fara a preciza in dispozitiv care parate) si a respins actiunea, ca inadmisibila.

In apel, prin decizia recurata curtea de apel nu s-a pronuntat cu privire la al doilea capat de cerere din actiunea reclamantei, referitor la obligarea la plata daunelor cominatorii in suma de 5.000 lei pentru fiecare zi de intarziere in restituirea bunurilor solicitate.

In raport de cele expuse, Inalta Curte a constatat ca decizia recurata nu poate fi pusa in executare, deoarece nu s-a precizat posesorul bunurilor a caror restituire s-a decis si ca instanta de apel nu s-a pronuntat pe capatul de cerere privind daunele cominatorii.

In consecinta, in temeiul art.312 (1) Cod procedura civila au fost admise recursurile si casata decizia atacata cu trimitere spre rejudecare la aceeasi curte de apel, care va analiza sustinerile din cele trei recursuri, precum si din intampinari, ca aparari de fond.

Cauza a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Pitesti – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal la data de 17 decembrie 2014, sub nr.466/1259/2011**.

Reclamanta S.C. S S.R.L. a formulat concluzii scrise, completate ulterior, prin care a solicitat admiterea apelului, desfiintarea sentintei nr.1489/C/06.10.2011 a Tribunalului Comercial Arges si admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost completata, cu obligarea in solidar a intimatelor la plata cheltuielilor de judecata. De asemenea, apelanta-reclamanta a solicitat respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive invocata de intimata-parata S.C. CD Spa - Sucursala Pitesti .

La data de 28.04.2015, intimata-parata S.C. CD Spa - Sucursala Pitesti  a formulat concluzii scrise, solicitand admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a acestei societati si respingerea apelului promovat de reclamanta.

Intimata-parata S.C. AC S.A. a depus concluzii scrise la data de 24 aprilie 2015, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.

Partile procesuale au depus, cu ocazia rejudecarii, inscrisuri.

Dispozitiile art.137 Cod procedura civila prevad ca
„instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii”.

Curtea, cu privire la exceptia calitatii procesuale pasive a SC CD SPA - Sucursala Pitesti a retinut ca aceasta parte are calitate procesuala pasiva chiar daca, aceasta este sucursala unei societati din Italia, conform inscrisurilor de la dosar, insa tinand cont de prevederile art.7 alin. 2 Cod procedura civila 1865 si art.87 pct.2 din acelasi act normativ poate sta in judecata in procesele care au ca obiect obligatii executate de o reprezentanta, o sucursala a unei persoane juridice si daca aceasta din urma are organe proprii de conducere, respectiva entitate poate raspunde pentru obligatiile pe care si le-a asumat.

Cum sucursala din Pitesti si-a asumat anumite obligatii contractuale in mod direct, in raport de obiectul dedus judecatii, Curtea a apreciat ca are calitate procesuala pasiva.

Avand in vedere cele expuse mai sus, in temeiul art.137 Cod procedura civila 1865 coroborat cu art.7 alin.2 si art.87 pct.2 din acelasi act normativ, Curtea a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a SC CD Spa  - Sucursala Pitesti.

Examinand sentinta atacata in raport de criticile formulate in apel, de ansamblul probelor de la dosar care au fost coroborate si de textele legale in materie, Curtea a retinut urmatoarele:

Apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Curtea a retinut ca in mod corect, Tribunalul a apreciat ca reclamanta., in sustinerea pretentiilor sale a invocat clauza inserata in contractul nr.7/27.05.2010, avand ca obiect executia de tablouri electrice necesare reabilitarii „Statiei de epurare a apei menajere si reziduale” Pitesti, aflata in administrarea SC AC SA, conform careia „pana la plata integrala a tablourilor, acestea raman in proprietatea S SA, iar in cazul in care SC MTI AG SRL nu-si indeplineste obligatia de plata in termenul contractual, executantul are dreptul sa recupereze tablourile electrice montate...”.

Totodata a rezultat din probele de la dosar coroborate, ca bunurile mobile respective au fost incorporate in bunul imobil, respectiv constructia Statia de epurare ce reprezenta obiectul contractului de concesiune a serviciului public de interes local 8286/04.01.2001 si astfel au devenit bunuri imobile prin destinatie, apartinand proprietarului cladirii, respectiv Municipiul Pitesti, care a transmis catre SC AC SA, in calitate de concesionar, pe o durata de 20 de ani, dreptul si obligatia de exploatare a serviciului public de interes local privind producerea, transportul si distribuirea apei potabile, dar si colectarea si transportul epurare a apei uzate si pluviale, in schimbul unei redevente.

Este adevarat ca prin actiune, reclamanta-apelanta a revendicat bunurile descrise in actul intitulat „ Lista materialelor montate in Statia de epurare a apei menajere si reziduale WWTP in orasul Pitesti”, inscris ce l-a anexat, considerand ca a pastrat dreptul de proprietate asupra acestor bunuri pentru ca asa a prevazut in cele doua acte aditionale pe care le-a incheiat cu intimata SC MTI AG SRL, insa Curtea mentioneaza ca bunurile mobile solicitate de petenta au devenit prin incorporare in „Statia de epurare” bun imobil, asa cum s-a mentionat mai sus.

In concluzie, Curtea retine ca actele aditionale invocate de apelanta-reclamanta nu pot produce nici un efect fata de celelalte parti procesuale, respectiv SC CD Spa - Sucursala Pitesti si SC AC SA, deoarece SC MTI AG SRL cu care SC SSRL a incheiat actele aditionale nu avea posesia acestor bunuri la data respectiva.

Mai mult, faptul ca piesele si materialele revendicate de reclamanta au fost incorporate in lucrare nu este negat de aceasta, conform cuprinsului actiunii, a situatiilor de lucrari si a proceselor verbale de receptie depuse de apelanta la dosar.

Toate bunurile revendicate de SC S SA ce au fost incorporate in „Statia de epurare” au devenit proprietatea Municipiului Pitesti, ca proprietar al imobilului, potrivit art.482 Cod civil vechi, care defineste dreptul de accesiune.

De asemenea, Curtea reaminteste ca, potrivit art.1909 alin.2 Cod civil vechi, in materia bunurilor mobile pot fi revendicate doar lucrurile mobile pierdute ori furate,  ipoteza care nu se intalneste in speta.

Si in literatura de specialitate juridica, s-a concluzionat ca art.1909 alin.1 Cod civil vechi naste in favoarea posesorului o prezumtie absoluta de proprietate, adica o prezumtie care nu poate fi combatuta cu o clauza continuta intr-un act aditional incheiat intre terti, altii decat posesorul, iar acest articol sus-citat consacra si efectul achizitiv de proprietate al posesorului de buna credinta, in situatia in care el ar fi dobandit bunul mobil de la o persoana care nu era proprietara bunului, aceasta situatie avand loc direct in temeiul legii si nu in baza vreunei conventii intocmite cu un neproprietar.

Curtea precizeaza ca statiile de epurare a apelor uzate si instalatiile, constructiile si terenurile aferente sunt reglementate de Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia si fac parte din obiectul proprietatii publice a comunelor, oraselor si municipiilor, in speta a Municipiului Pitesti, care a dobandit dreptul de proprietate publica in baza art.7 lit.b din actul normativ sus-citat, respectiv prin achizitii publice efectuate in temeiul legii.

Totodata, Curtea reaminteste ca bunurile proprietate publica sunt inalienabile si nu pot fi revendicate, chiar daca sunt mobile sau imobile, in raport de art.136 alin.4 teza I din Constitutie coroborat cu art.11 din Legea 213/1998.

Faptul ca Municipiul Pitesti nu a trecut „Statia de epurare” si instalatiile care o compun in inventarul bunurilor proprietate publica, asa cum cer dispozitiile art.19 din Legea nr.213/1998 nu echivaleaza cu o lipsa de proprietate, intrucat, modurile de dobandire a dreptului de proprietate publica sunt prevazute doar de art.7 din actul normativ sus-mentionat, care nu conditioneaza dobandirea acestui drept de inscrierea bunului in inventarul bunurilor proprietate publica.

Trebuie precizat ca inscrierea bunului in inventarul bunurilor proprietate publica este un mijloc de evidenta a domeniului public si nu un mod de dobandire a dreptului de proprietate.

Avand in vedere cele expuse mai sus, Curtea a retinut ca actiunea in revendicare mobiliara (restituire in natura) promovata de SC S SRL Pitesti este inadmisibila, asa cum temeinic si legal a retinut si Tribunalul, intrucat bunurile revendicate sunt incorporate in instalatiile „Statiei de epurare” devenind si ele proprietate publica a Municipiului Pitesti, care este si posesorul acestora.

Referitor la daunele cominatorii, acestea nu pot fi acordate, iar petitul va fi respins avand in vedere ca a fost respins si capatul de cerere principal privind revendicarea bunurilor.

Pentru toate aceste considerente, in baza art.296 Cod procedura civila Curtea a respins ca nefondat apelul promovat de reclamanta S.C. S S.R.L. impotriva sentintei nr.1489/C/6 octombrie 2011 pronuntata de Tribunalul Comercial Arges.

In temeiul art.274 Cod procedura civila 1865, a fost respinsa cererea de acordare a cheltuielilor de judecata catre S.C. AC S.A. Pitesti, intrucat acestea nu au fost dovedite cu inscrisuri justificative.