Calitate procesuala activa

• Legea nr. 207/2001 privind Codul de procedura fiscala : art. 17 alin. (4)
• Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

Este adevarat ca Directia Fiscala a Municipiului Timisoara colecteaza taxele si impozitele cuvenite Municipiului Timisoara, care este subiect de drept fiscal, dar chiar din Hotararea Consiliul Local al Municipiului Timisoara nr. 125/24.04.2007 - privind infiintarea Serviciului public cu personalitate juridica - Directia Fiscala a Municipiului Timisoara aflat in subordinea Primarului Municipiului Timisoara - rezulta ca Directia Fiscala a Municipiului Timisoara are personalitate juridica, deci este subiect distinct de drepturi in raport cu Municipiul Timisoara, chiar daca se afla in subordinea Consiliului Local al Municipiului Timisoara.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, Decizia civila nr. 853 din 22 martie 2016, dr. D.D.-P.

Analizand actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozitiilor art. 499 din noul Cod de procedura civila aprobat prin Legea nr. 134/2010, Curtea de Apel constata urmatoarele:

Cu privire la obiectul litigiului, Curtea constata ca in prezenta cauza,

reclamanta SC S. A. SRL a chemat in judecata paratii Directia Fiscala a Municipiului Timisoara si Primarul Municipiului Timisoara, solicitand:

• anularea Deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului pe cladiri, in cazul

persoanelor juridice, nr. 6884/04.02.2015, emisa de parata sub numar matricol 11874, comunicata noua in data de 1

^A

3.02.2015, privind impozitul pentru apartamentele nr. 1, 2, 4, 6, 7, 9, 10, 11, 12, 13 si pentru SAD nr. 14, 15, 16, din imobilul situat in Timisoara, inscrise in C.F. nr. 4-U11 Timisoara, C.F. nr. 4-U2 Timisoara, C.F. nr. 4-U6 Timisoara, C.F. nr. 4-U12 Timisoara, C.F. nr. 4-U13

Timisoara, C.F. nr. 4-U14 Timisoara, C.F. nr. 4-U10 Timisoara, C.F. nr. 4-U15

Timisoara, C.F. nr. 4-U16 Timisoara, C.F. nr. 4-U4 Timisoara, C.F. nr. 4-U8

Timisoara si pentru terenul aferent acestora, precum si

• anularea Deciziei nr. 112/30.04.2015, comunicata in 07.05.2015, privind suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei inregistrata sub nr. E22015- 007602/17.03.2015, impotriva Deciziei de impunere nr. 6884/18.02.2015,
• obligarea autoritatilor parate la cheltuieli de judecata.

Reclamanta apreciaza ca sunt nelegale, atat decizia de impunere, cat si cea de suspendare a solutionarii contestatiei noastre, intrucat imobilul din Timisoara, P-ta Unirii nr. 13, in care sunt situate apartamentele si spatiul cu alta destinatie in discutie este monument istoric figurand sub codul TM-II-s-A-06095 (pozitia 60), in Lista monumentelor istorice 2004, aprobata de Ministerul Culturii si Patrimoniului National. Aceasta imprejurare se confirma prin analiza Listei monumentelor istorice, dar si prin amplasarea placutei de semnalizare a monumentului istoric, de catre reprezentantii Primariei Municipiului Timisoara, pe fatada imobilului, cu mentionarea codul TM-II-s- A-06095, din Lista monumentelor istorice.

Reclamanta precizeaza ca apartamentele si spatiul cu alta destinatie in discutie nu sunt folosite pentru activitati economice, deoarece nu sunt renovate in interior, nu pot fi folosite in niciun scop, nu beneficiaza de utilitati, fiind debransate de la incalzire, iar la ENEL nu se plateste decat contravaloarea taxei radio/TV, facturata pe seama noastra, desi nu exista nici aparate de radio, nici TV in aceste spatii.

Mai mult, reclamanta indica faptul ca potrivit art. 250 alin. (1) pct. 2 din Codul fiscal, nu se datoreaza impozit, prin efectul legii, pentru cladirile care, potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice, de arhitectura sau arheologice, muzee ori case memoriale, indiferent de titularul dreptului de proprietate sau de administrare, cu exceptia incaperilor care sunt folosite pentru activitati economice. Totodata, precizeaza ca si art. 41 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 prevede ca proprietarii imobilelor monumente istorice, definite potrivit art. 3 lit. a) din aceeasi lege, sunt
scutiti in totalitate de plata impozitului pe cladiri, cu exceptia spatiilor in care se desfasoara activitati economice sau comerciale.

Instanta de fond:

• a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Primarul Municipiului Timisoara.
• a respins exceptia inadm isibilitatii.
• a admis actiunea formulata reclamantei.
• a dispus anularea Deciziei de impunere nr. 6884/04.02.2015 si a Deciziei nr. 112/30.04.2015.

Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Primarului Municipiului Timisoara, instanta de fond a retinut ca „paratul Primarul Municipiului Timisoara a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, exceptia intemeiata, intrucat obiectul prezentei cauze il reprezinta contestarea unor impozite si taxe locale, astfel ca doar Directia Fiscala a Municipiului Timisoara are calitate procesuala pasiva, sens in care va fi admisa exceptia”.

Cu privire la fondul litigiului, instanta de fond a retinut ca reclamanta este scutita de plata impozitului pe cladire, avand in vedere ca apartamentele respective fac parte dintr-o cladire situata intr-un sit istoric aflat pe lista monumentelor istorice tribunalul retine ca reclamanta este scutita de plata impozitului pe cladire.

Conform instantei de fond, sustinerea potrivit careia nu este suficienta apartenenta la situl mentionat si ca prin urmare ar fi necesara, potrivit dispozitiilor art.250 alin.(1) pct. 2 din Codul fiscal coroborate cu dispozitiile art. 3 din Legea nr. 422/2001, mentionarea in mod expres si individualizat a cladirii in lista mentionata, separat de situl din care face parte, este neintemeiata. Si aceasta intrucat, potrivit dispozitiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 422/2001, constituie monumente istorice siturile, definite de acelasi text ca fiind terenurile delimitate topografic si cuprinzand acele creatii umane, marturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, stiintific, tehnic sau al peisajului cultural.

Prin urmare - a aratat instanta de fond - Legea nr. 422/2001 nu defineste situl ca fiind exclusiv un teren, ci tot ansamblu de creatii umane arhitecturale, creatii care includ orice constructie, inclusiv cele de natura imobilului pentru care se contesta impozitarea in speta de fata.

De altfel, aceasta concluzie este sustinuta si de imprejurarea ca imobilul din Timisoara, este monument istoric figurand sub codul TM-II-S-A-06095 aprobata de Ministerul Culturii si Patrimoniului National.

Mai mult, a aratat instanta de fond, prin hotarari judecatoresti definitive s-a statuat ca pentru apartamente din imobilul situat in Timisoara, deci acelasi imobil in care si reclamanta detine apartamente, nu se datoreaza impozit pe cladiri, fiind incidente dispozitiile art. 250 alin.(1) din Codul fiscal.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Municipiul Timisoara, prin Directia Fiscala a Municipiului Timisoara, cererea fiind semnata de conducatorul Directiei Fiscale a Municipiului Timisoara.

Prin intampinare, reclamanta SC S.A. SRL a invocat exceptia tardivitatii recursului si exceptia lipsei calitatii procesuale a recurentului Municipiului Timisoara, care nu a fost parte in proces.

Avand in vedere dispozitiile art. 248 alin. (1) din noul Cod de procedura civila, care prevede ca „instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei”, Curtea urmeaza sa examineze cu prioritate exceptiile procesuale invocate in cauza, incepand cu exceptia tardivitatii depunerii contestatiei - invocata din oficiu de Curtea, prin incheierea de repunere pe rol a cauzei - intrucat la originea invocarii celorlalte exceptii sta tocmai intampinarea depusa de reclamanta.

Examinand exceptia tardivitatii depunerii intampinarii la recurs, Curtea constata ca reclamantei i s-a pus in vedere sa depuna intampinare cu cel mai tarziu 5 zile inainte de termenul de judecata, reclamanta depunand intampinarea la 21.01.2016 (prin e-mail, dupa cum rezulta din adresa de la dosar), termenul de judecata fiind stabilit la 26.01.2016.

Curtea aminteste ca, potrivit art. 181 alin. (1) punctul 2 din noul Cod de procedura civila, „termenele, in afara de cazul in care legea dispune altfel, se calculeaza dupa cum urmeaza:

2. cand termenul se socoteste pe zile, nu intra in calcul ziua de la care incepe sa curga termenul, nici ziua cand acesta se implineste”.

Intrucat termenul regresiv de 5 zile se calculeaza conform art. 181 alin. (1) punctul 2 din noul Cod de procedura civila, rezulta ca nu intra in calcul ziua cand incepe sa curga - de marti, 26 ianuarie - si nici ziua in care se implineste, cele cinci zile ale termenului fiind 25, 24, 23, 22 si 21 ianuarie. Cum ziua de 21 ianuarie nu intra in calcul - fiind ziua in care se implineste termenul regresiv de 5 zile, rezulta ca ultima zi in care se putea depune intampinarea era de 20.01.2016.

Cum reclamanta a depus intampinarea la 21.01.2016, Curtea retine ca aceasta este decazuta din dreptul de a depune intampinare la recursul declarat de Municipiul Timisoara, conform art. 208 alin. (2) din noul Cod de procedura civila, text potrivit caruia „nedepunerea intampinarii in termenul prevazut de lege atrage decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, daca legea nu prevede altfel”.

Raportat la aceasta reglementare, Curtea retine ca reclamanta nu mai poate invoca exceptii procesuale care nu sunt de ordine publica.

Pe de alta parte, Curtea observa ca reclamanta a invocat doua exceptii de ordine publica, si anume exceptia tardivitatii recursului si exceptia lipsei calitatii procesuale a Municipiului Timisoara, care nu a fost parte in proces.

Or, Curtea constata ca aceste exceptii sunt de ordine publica, ele vizand incalcarea regulilor care guverneaza modul de declarare a recursului si sfera persoanelor care pot exercita aceasta cale de atac.

Prin urmare, raportat la art. 208 alin. (2) din noul Cod de procedura civila, reclamanta - desi decazuta din dreptul de a depune intampinare - are dreptul de a invoca exceptia tardivitatii recursului si exceptia lipsei calitatii procesuale a recurentului Municipiului Timisoara, care nu a fost parte in proces, Curtea urmand a examina temeinicia acestor exceptii.

Examinand exceptia tardivitatii recursului declarat de Municipiul Timisoara, Curtea observa ca Municipiul Timisoara nu a fost parte in judecata derulata la instanta de fond. Reclamanta a chemat in judecata Directia Fiscala a Municipiului Timisoara si Primarul Municipiului Timisoara, iar instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Primarului Municipiului Timisoara.

Or, primarul este o autoritate publica distincta de unitatea administrativ- teritoriala pe care o reprezinta, avand si alte atributii decat cele de autoritate executiva a unitatii administrativ-teritoriale.

In aceasta privinta, Curtea subliniaza ca primarul este, intr-adevar, reprezentantul unitatii administrativ-teritoriale, conform art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, dar chiar aceasta reglementare confirma ca primarul este o autoritate publica, distincta de unitatea administrativ-teritoriala al carei reprezentant este, legea conferindu-i atributiile legate de gestionarea activitatii unitatii administrativ-teritoriale, dar si atributii speciale, care nu au legatura directa cu aceasta activitate, cum sunt - de pilda - cele privind organizarea alegerilor locale, sau de constatarea sau sanctionarea unor contraventii.

Prin urmare, nu se poate retine ca atributiile primarului sunt exclusiv cele legate de administrarea unitatii administrativ-teritoriale sau de reprezentare a acesteia, dupa cum nu se poate retine ca primarul se confunda cu unitatea administrativ-teritoriala, fiind numai autoritatea executiva a acesteia.

Prin urmare, Municipiul Timisoara nu se confunda cu Primarul Municipiului Timisoara.

Raportat la aceasta situatie, nu se poate retine ca pentru Municipiul Timisoara a inceput sa curga termenul de recurs de la data comunicarii recursului catre Primarul Municipiului Timisoara, respectiv din 11.11.2015, conform dovezii de inmanare atasata la dosarul Tribunalul Timis.

Pe de alta parte, chiar daca s-ar admite ca termenul de recurs pentru Municipiul Timisoara a inceput sa curga din 11.11.2015, cand a fost comunicata hotararea catre Primarul Municipiului Timisoara, Curtea retine ca termenul de implinea la 26.11.2015, adica exact in ziua in care s-a declarat recursul de catre Municipiul Timisoara, conform stampilei aplicate pe cererea de recurs (dosar Curtea de Apel Timisoara), avand in vedere ca termenul de recurs se calculeaza conform art. 181 alin. (1) punctul 2 din noul Cod de procedura civila, conform caruia „termenele, in afara de cazul in care legea dispune altfel, se calculeaza dupa cum urmeaza:

2. cand termenul se socoteste pe zile, nu intra in calcul ziua de la care incepe sa curga termenul, nici ziua cand acesta se implineste”.

Intrucat nu intra in calcul ziua cand incepe sa curga - 11.11.2015 - si nici ziua in care se implineste - 26.11.2015 - rezulta ca ultima zi a termenului de recurs era

27.11.2015.

Astfel fiind, Curtea retine ca recursul promovat de Municipiul Timisoara la

2015. a fost declarat inauntrul termenului legal, care nu a inceput sa curga pentru Municipiul Timisoara, de vreme ce acestuia nu i s-a comunicat hotararea, nefiind parte la judecata in prima instanta.

In consecinta, Curtea va respinge exceptia tardivitatii recursului, ca fiind neintemeiata.

Examinand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a recurentului Municipiul Timisoara, Curtea retine ca recurentul Municipiul Timisoara nu a fost parte in litigiul solutionat prin sentinta civila recurata.

Reclamanta nu a chemat in judecata recurentul Municipiul Timisoara, iar aceasta persoana juridica nu a fost obligata prin sentinta civila recurata la vreo prestatie sau la emiterea unui act.

Chiar daca s-ar admite ca Municipiul Timisoara se confunda cu Primarul Municipiului Timisoara, care a fost chemat in judecata, Curtea observa ca - in masura in care instanta de fond a admis existenta unei distinctii intre Primarul Municipiului Timisoara si parata Directia Fiscala a Municipiului Timisoara - aceeasi distinctie trebuie sa se faca si intre parata Directia Fiscala a Municipiului Timisoara si Municipiul Timisoara. Or, prin sentinta civila recurata nu a fost obligat Primarul Municipiului Timisoara la vreo contraprestatie fata de reclamanta si nici nu s-a anulat un act emis de Primarul Municipiului Timisoara.

Data fiind aceasta situatie, Curtea retine ca nici Municipiul Timisoara si nici Primarul Municipiului Timisoara nu au fost obligati, prin hotararea recurata, la vreo contraprestatie fata de reclamanta si nici nu s-a anulat un act emis de aceste entitati.

Prin urmare, chiar daca s-ar admite ca Municipiul Timisoara se confunda cu Primarul Municipiului Timisoara, care a fost chemat in judecata, un recurs promovat de aceasta parte ar fi lipsit de interes procesual.

Cu toate acestea, Curtea subliniaza ca Municipiul Timisoara nu se confunda cu Primarul Municipiului Timisoara.

Dupa cum s-a aratat si anterior, primarul este o autoritate publica distincta de unitatea administrativ-teritoriala pe care o reprezinta, avand si alte atributii decat cele de autoritate executiva a unitatii administrativ-teritoriale.

In aceasta privinta, Curtea subliniaza inca o data ca primarul este, intr-adevar, reprezentantul unitatii administrativ-teritoriale, conform art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, dar chiar aceasta reglementare confirma ca primarul este o autoritate publica, distincta de unitatea administrativ-teritoriala al carei reprezentant este, legea conferindu-i atributiile legate de gestionarea activitatii unitatii administrativ-teritoriale, dar si atributii speciale, care nu au legatura directa cu aceasta activitate, cum sunt - de pilda - cele privind organizarea alegerilor locale, sau de constatarea sau sanctionarea unor contraventii.

Prin urmare, nu se poate retine ca atributiile primarului sunt exclusiv cele legate de administrarea unitatii administrativ-teritoriale sau de reprezentare a acesteia, dupa cum nu se poate retine ca primarul se confunda cu unitatea administrativ-teritoriala, fiind numai autoritatea executiva a acesteia.

Prin urmare, Municipiul Timisoara nu se confunda cu Primarul Municipiului Timisoara.

In ceea ce priveste sustinerile referitoare la faptul ca unitatea administrativ- teritoriala este subiect al raportului juridic fiscal, conform art. 17 alin. (4) Cod de Procedura Fiscala si art. 23 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, Curtea observa ca acestea nu sunt pertinente in cauza, raportat la situatia creata prin Hotararea Consiliul Local al Municipiului Timisoara nr. 125/24.04.2007 - privind infiintarea Serviciului public cu personalitate juridica - Directia Fiscala a Municipiului Timisoara aflat in subordinea Primarului Municipiului Timisoara.

Este adevarat ca Directia Fiscala a Municipiului Timisoara colecteaza taxele si impozitele cuvenite Municipiului Timisoara, care este subiect de drept fiscal, dar chiar din Hotararea Consiliul Local al Municipiului Timisoara nr. 125/24.04.2007 - privind infiintarea Serviciului public cu personalitate juridica - Directia Fiscala a Municipiului Timisoara aflat in subordinea Primarului Municipiului Timisoara - rezulta ca Directia Fiscala a Municipiului Timisoara are personalitate juridica, deci este subiect distinct de drepturi in raport cu Municipiul Timisoara, chiar daca se afla in subordinea Consiliului Local al Municipiului Timisoara.

In acest sens, Curtea observa ca, potrivit art. 1 alin. (1) din Hotararea Consiliul Local al Municipiului Timisoara nr. 125/24.04.2007, „se aproba infiintarea Directiei Fiscale a Municipiului Timisoara, serviciu public cu personalitate juridica, aflat sub autoritatea Primarului Municipiului Timisoara, in conformitate cu Regulamentul de organizare si functionare cuprins in Anexa nr.1 care face parte integranta din prezenta hotarare”.

Conform art. 2 din Hotararea Consiliul Local al Municipiului Timisoara nr. 125/24.04.2007, „Directia Fiscala a Municipiului Timisoara are ca obiect de activitate stabilirea, constatarea, controlul, urmarirea si incasarea impozitelor si taxelor locale, inclusiv a dobanzilor, majorarilor si a penalitatilor de intarziere, executarea silita a creantelor bugetare, solutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale, consilierea fiscala, in conformitate cu prevederile Codului fiscal, ale Codului de procedura fiscala si a celorlalte acte normative in materie, adoptate de catre autoritatile centrale sau locale”.

Raportat la aceasta reglementare, Curtea retine ca Municipiul Timisoara a transferat atributele conferite de calitatea de subiect de drept fiscal, conferite de dispozitiile art. 17 alin. (4) din Codul de Procedura Fiscala si art. 23 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, unei alte persoane juridice asupra careia detine controlul, respectiv catre Directia Fiscala a Municipiului Timisoara.

Prin urmare, chiar daca se retine ca Directia Fiscala a Municipiului Timisoara actioneaza pentru si in numele Municipiului Timisoara, Curtea observa ca in toate litigiile referitoare la anularea unor acte administrativ fiscale emise de Directia Fiscala a Municipiului Timisoara a stat ca parte in proces exclusiv Directia Fiscala a Municipiului Timisoara, iar nu si Municipiul Timisoara. Intreaga jurisprudenta depusa la dosar chiar de catre Directia Fiscala a Municipiului Timisoara atesta aceasta realitate, de care s-a folosit chiar si Primarul Municipiului Timisoara in prezenta cauza, invocand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive - exceptie admisa de instanta de fond, a carei solutie nu a fost contestata in cauza.

Astfel, din chiar jurisprudenta postata pe site-ul Directiei Fiscale a Municipiului Timisoara rezulta clar ca se face distinctie intre Directia Fiscala a Municipiului Timisoara - ca subiect de drepturi si obligatii - si Municipiul Timisoara, ca persoana juridica ierarhic superioara, dupa cum rezulta din decizia civila nr. 7153/18/09/2014, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si fiscal in dosar nr. 12381/30/2012, in care s-au retinut urmatoarele:

„Prin sentinta civila nr.6167/15.10.2013 Tribunalul Timis a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de paratul Municipiul Timisoara, prin Primar, a respins actiunea formulata in contradictoriu cu acest parat, ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

A admis actiunea formulata de reclamanta Asociatia Uniunea Artistilor Plastici - Filiala Timisoara in contradictoriu cu parata Directia Fiscala A Municipiului Timisoara, a anulat in parte Dispozitia nr. 31/16.07.2012 si Decizia de impunere nr. 10074/17.02.2012, emise de parata, in ce priveste taxele aferente imobilelor situate in Timisoara, si a obligat parata la plata sumei de 8,3 lei catre reclamanta, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut urmatoarele:

Avand a se pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si de fond, care fac de prisos cercetarea, in tot sau in parte, a fondului pricinii, conform art. 248 din noul Cod de procedura civila, tribunalul a constatat ca este intemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de paratul Municipiul Timisoara, prin Primar. Astfel, actele administrative a caror anulare se solicita in prezentul litigiu au fost emise de parata Directia Fiscala, emitentul actului fiind cel care are calitatea de a sta in proces in actiunea in anularea actului, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 rep. Cum paratul Municipiul Timisoara, prin Primar, nu este emitentul niciunui act contestat in prezentul dosar, in temeiul art. 248 din noul Cod de procedura civila, rap. la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 rep., a admis exceptia invocata de parat si, in consecinta, a respins actiunea formulata in contradictoriu cu acest parat, ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.”

Intrucat Curtea de Apel Timisoara a confirmat legalitatea acestei solutii, iar Directia Fiscala a municipiului Timisoara a luat cunostinta de aceasta jurisprudenta, nu se poate retine ca acest aspect nu era cunoscut reprezentantilor autoritatii parate recurente.

Avand in vedere cele aratate mai sus, recursul Municipiului Timisoara apare ca fiind formulat de o persoana care nu este parte in litigiu.

Or, conform art. 458 din noul Cod de procedura civila, „caile de atac pot fi exercitate numai de partile aflate in proces care justifica un interes, in afara de cazul in care, potrivit legii, acest drept il au si alte organe sau persoane”.

De asemenea, conform art. 478 alin. (1) din noul Cod de procedura civila - aplicabil si in recurs, conform art. 494 din noul Cod de procedura civila - „prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit in fata primei instante”.

Prin urmare, raportat la aceste dispozitii legale, nu se poate admite completarea cadrului procesual in recurs prin introducerea in cauza a unui nou parat.

In acest context, astfel cum s-a aratat anterior, recursul Municipiului Timisoara apare ca fiind formulat de o persoana care nu este parte in litigiu.

Pentru aceste motive, Curtea a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a recurentului Municipiul Timisoara si a respins, cu aceasta motivare, recursul formulat de Municipiul Timisoara, prin Directia Fiscala a Municipiului Timisoara, impotriva sentintei civile nr. 1279/07.10.2015, pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 3906/30/2015.