Contract de cesiune de parti sociale, Obligarea paratilor la restituirea unei sume

Faptul ca reclamantul solicita restituirea sumei de 415.000 euro cu titlu de plata nedatorata, iar aceeasi suma a facut obiectul unui alt contract in care reclamantul, dar nu si paratii, au fost parti nu justifica - sub nicio forma - confuzia comisa de prima instanta intre cauza actiunii (causa pentendi) si cauza cererii de chemare in judecata (causa debendi).

Retinand ca plata nedatorata era conform art. 992 Cod civil executarea de catre o persoana a unei obligatii la care nu era tinuta si pe care a facut-o fara intentia de a plati datoria altuia, si cum din continutul contractului reiese in mod indubitabil ca a existat o „plata ” (adica executarea voluntara a unei obligatii) avand ca debitor reclamantul si drept creditori paratii, plata care conform art. 1096 Cod civil s-a si facut acestor persoane, atunci cand cel care a facut plata incearca sa dovedeasca celelalte conditii ale platii nedatorate - ca datoria nu exista, respectiv ca plata a fost facuta din eroare -, in mod absolut evident, cei care au acceptat aceasta plata sunt singurii care au calitate procesuala pasiva in cauza (existenta identitatii intre persoana paratilor si cei obligati in raportul juridic dedus judecatii - pretinsa plata nedatorata fiind incontestabila).

Art. 992 Cod civil Art. 1096 Cod civil

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Tulcea la 22.10.2015, reclamantul [...] i-a chemat in judecata pe paratii [...] si [...] pentru ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea paratilor la restituirea sumei de 415.000 euro cu titlu de plata nedatorata, cu plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca, in anul 2009, impreuna cu familia lui, a hotarat sa incheie un contract de cesiune prin care sa cumpere partile sociale ale societatii S.C. [...] S.R.L., societate detinuta de [...] si [...]; in acest context, a demarat contractarea unui credit pentru a putea achizitiona partile sociale, evaluate de catre cei doi asociati la suma de 985.000 euro dar, in urma discutiilor cu banca, a constatat ca suma solicitata este una foarte mare, iar singura varianta pentru a fi admis creditul a fost punerea ca si garantie a imobilului, restaurant ce apartinea societatii, cu care toate partile au fost de acord, insa datoriile societatii au ramas o problema pentru tractarea creditului.

In aceste conditii, reclamantul a sustinut ca singura optiune ramasa a fost aceea de a imprumuta societatea cu suma de 415.000 euro, imprumut ce a reprezentat avans parti sociale, astfel ca, inainte de semnarea contractului de cesiune, a acordat un avans de 415.000 euro sub forma de imprumut, aspect recunoscut de parat; la data de 17.12.2009 a primit creditul in cuantum de 1.500.000 euro si, in data de 19.12.2009, a semnat contractul de cesiune in fata notarului, virand astfel paratilor contravaloarea totala a partilor sociale, suma de 985.000 euro.

Reclamantul a mai precizat ca a fost virata intreaga suma deoarece paratii au sustinut ca asa este corect, ca in fata notarului sa fie dovedita contravaloarea partilor sociale in totalitate, iar suma platita de reclamant ca si avans urmeaza a fi restituita separat; dupa semnarea actelor de cesiune, moment in care reclamantul a devenit asociat unic, administrator in drept a ramas [...] urmand ca impreuna cu [...] sa restituie suma de 415.000 Euro si, avand in vedere prietenia dintre parti, nu a pus la indoiala corectitudinea acestor oameni si, astfel, a sperat ca va primi suma de bani platita fara a avea o datorie sau o obligatie catre acestia.

In aceste conditii, a apreciat ca a platit paratilor suma totala de 1.400.000 euro pentru partile sociale, parti ce au fost evaluate la suma de 985.000 euro, context in care a inteles sa formuleze prezenta cerere de chemare in judecata prin care sa se constate ca sunt indeplinite conditiile platii nedatorate pentru diferenta de 415.000 euro pentru care nu a avut intentia de a plati o alta datorie, caci nu exista o alta datorie intre parti la acel moment.

In motivarea cererii sale, reclamantul a aratat ca prin plata se intelege executarea in natura a unei obligatii care are ca obiect o prestatie pozitiva, ce poate fi de a da sau a face, iar reglementarea platii nedatorate si a consecintelor acesteia este cuprinsa in art. 1341-1344 noul cod civil.

Reclamantul a mai sustinut ca a platit paratilor o suma mai mare decat era indatorat pentru ca imprumutul catre societate in cuantum de euro a reprezentat atat pentru reclamant, cat si pentru parat, avans al partilor sociale, dupa cum recunoaste si paratul in intampinarea depusa in dosarul nr. 1289/88/2013, iar plata de 985.000 euro a fost facuta doar la insistentele paratilor care au afirmat ca este cel mai simplu in fata notarului sa efectueze intreaga plata, asigurandu-l pe reclamant ca ii vor restitui diferenta de bani.

La 10.12.2015, paratul [...], a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca nefondata.

In aparare, s-a invederat, referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, ca in sustinerea cererii de chemare in judecata reclamantul invoca incheierea la data de 11.12.2009 a Contractului de imprumut autentificat sub nr. [...] de catre B.N.P. [...] avand ca parti, pe de o parte - [...], in calitate de imprumutator si societatea [...] S.R.L., pe de alta parte, in calitate de imprumutat; dar, atat din continutul contactului sus-mentionat, cat si din cuprinsul actiunii, rezulta indubitabil ca suma de 415.000 Euro a fost imprumutata societatii - „singura optiune ramasa a fost aceea de a imprumuta societatea cu suma de 415.000 lei.”

Paratul a mai sustinut ca simplul fapt ca el l-a avut alaturi pe [...] pentru o anumita perioada in calitate de asociat in cadrul societatii cu raspundere limitata [...], nu poate indreptati in niciun caz reclamantul sa pretinda aceasta suma, indiferent de temeiul legal invocat - plata nedatorata sau imprumut, iar patrimoniul sau si al societatii [...] S.R.L. au fost tot timpul distincte si calitatea de asociat intr-o societate cu raspundere limitata nu iti transfera nici drepturile, nici obligatiile societatii, reclamantul avand deschisa calea actionarii in judecata a acestei societatii, in mod direct.

Mai precizeaza paratul ca intr-un alt dosar similar - .../88/2013, aflat tot pe rolul Tribunalului Tulcea - Sectia Civila de Contencios Administrativ si Fiscal -, s-a respins in mod irevocabil o alta actiune promovata de [...] impotriva lui avand ca obiect aceeasi suma, dar ca temei restituire imprumut, conform sentintei civile nr. 239 pronuntate la data de 04.02.2014, astfel ca orice pretentie rezultata din Contractul de imprumut autentificat sub nr. [...]/11.12.2009 poate viza exclusiv societatea [...] S.R.L.

In aparare, paratul a mai sustinut ca actiunea dedusa judecatii este evident prescrisa, contractul de imprumut fiind incheiat la 11.12.2009, iar data scadenta de restituire a imprumutului a fost stabilita la 11.11.2010; cum actiunea a fost depusa la data de 22.10.2015, fata de dispozitiile art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, a intervenit prescriptia.

In intampinare, paratul a mai precizat ca reclamantul invoca existenta unei „conventii verbale” si relatii de prietenie intre familii/membri - persoane care n-au nicio calitate in prezenta cauza, dar aceasta pretinsa „conventie verbala” reprezinta doar pure speculatii, nedovedite in vreun fel, iar in cauza nu este sub incident art. 1098 Cod Civil privind imposibilitatea de a preconstitui inscrisuri, astfel incat orice (presupusa) conventie trebuie probata in conditiile legii, prin act scris.

Prin sentinta civila nr. 240/17.02.2016, Tribunalul Tulcea a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si a respins cererea formulata in contradictoriu cu paratii [...] si [...] ca fiind introdusa impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.

Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a observat ca, potrivit art. 992 din vechiul Cod civil, cel ce, din eroare sau cu stiinta, primeste aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit; asadar, debitor al obligatiei de restituire instituita de textul de lege mai sus aratat este persoana care a primit un bun fara drept.

Pentru a ajunge la concluzia ca paratii nu au legitimare procesuala pasiva, prima instanta a amintit ca reclamantul solicita obligarea paratilor la restituirea sumei de 415.000 euro pe care a platit-o acestora in baza contractului de imprumut autentificat sub nr. [...] de catre B.N.P. [...], conventie cu privire la care, prin sentinta civila nr. 239/2014 a Tribunalului Tulcea, definitiva prin neapelare, s-a retinut ca suma de 415.000 EURO a fost primita de catre S.C. [...] S.R.L. cu titlu de imprumut.

In aceste conditii, tribunalul a considerat ca nu se poate retine in prezenta cauza ca plata sumei de bani a fost facuta paratilor, caci s-ar incalca principiul autoritatii de lucru judecat si efectele acestuia reglementate de art. 430 si 431 Cod procedura civila.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamantul, prin care a criticat hotararea primei instante instantei pentru nelegalitate, solicitand ca, dupa retinerea cauzei spre rejudecare, hotararea sa fie schimbata si sa se admita actiunea.

In motivarea caii de atac, reclamantul a aratat ca, astfel, a precizat instantei atat in scris, cat si oral, intre parti a intervenit la momentul anului 2009 un contract de cesiune in valoare de 985.000 euro prin care cumpara partile sociale ale S.C. [...] S.R.L., societate ce apartinea paratilor; pentru ca nu dispunea de aceasta suma, impreuna cu familia sa a trebuit sa contracteze un credit, iar pentru obtinerea creditului a trebuit sa puna ipoteca pe bunul societatii constand in cadirea restaurant ce apartinea acesteia, dar pentru a face acest lucru societatea trebuia sa nu aiba datorii, motiv pentru care a achitat un avans parti sociale sub forma unui imprumut catre societate, in valoare de 415.000

^e

uro.

Apelantul a mai invederat ca, dupa stingerea datoriilor a putut perfecta contractul de cesiune in fata notarului, unde din infantilism si prea multa incredere in oameni a achitat la insistentele paratilor suma de 985.000 euro, urmand ca apoi sa ii returneze diferenta dintre valoarea partilor sociale si plata efectiv facuta.

In argumentarea apelului, s-a mai aratat ca instanta de fond nu a inteles situatia de fapt, dar nici obiectul dosarului pe care l-a solutionat; nu se intelege de ce si care au fost motivele instantei de fond sa retina in considerentele hotararii ca reclamantul a solicitat restituirea imprumutului, cand a subliniat in cererea de chemare in judecata ca este doar o coincidenta de suma, intre valoarea imprumutului si valoarea primita de parati ca plata nedatorata, fara drept.

In aceste conditii, apelantul a pretins ca instanta a inteles sa schimbe obiectul cererii de chemare in judecata doar pentru ca Directorul Cancelariei Prefecturii Tulcea, in persoana paratului [...], prin intampinare, a pus in discutie contractul de imprumut, ridicand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive; restituirea imprumut a facut obiectul unui alt dosar in cadrul caruia reclamantul a obtinut recunoasterea a ceea ce reprezinta acel imprumut (in acest dosar, [...] recunoaste ca imprumutul a fost de fapt un avans parti sociale sub forma unui imprumut acordat societatii).

In opinia apelantului, in acest context de totala neintelegere a situatiei de fapt, solicita a i se restitui banii primiti de cei doi reclamanti in conturile personale, dupa cum reiese din actele depuse la dosar, bani ce reprezinta o diferenta dintre suma datorata de reclamant pentru partile sociale si suma efectiv incasata de parati.

Analizand sentinta apelata prin prisma motivelor de invocate de reclamant, Curtea constata ca apelul este intemeiat si urmeaza a fi admis cu consecinta anularii acesteia in scopul evocarii fondului.

Astfel, dupa cum a aratat expres reclamantul, actiunea lui a vizat obligarea paratilor la „
restituirea
!’ unei sume de 415.000 euro cu titlu de plata nedatorata, care ar fi fost data acestora prin contractul de cesiune de parti sociale autentificat sub nr. .../19.12.2009, cu motivarea ca nu ar fi trebuit sa plateasca pretul stipulat in aceasta conventie, deoarece ar fi trebuit sa remita instrainatorilor nu pretul de 985.000 euro, ci mai putin cu 415.000 euro, deoarece anterior achitase aceasta suma (cu titlu de imprumut acordat S.C. [...] S.R.L. Tulcea).

Faptul ca reclamantul face vorbire despre un „
imprumut
" acordat societatii care ar fi insemnat un „
avans parti sociale
” nu are relevanta din perspectiva stabilirii calitatii de persoana care ar fi incasat o plata nedatorata pentru ca, prin actiunea de fata, reclamantul nu a solicitat restituirea imprumutului.

Ca dovada a imprejurarii ca existenta contractului de imprumut al reclamantului cu S.C. [...] S.R.L. este doar o circumstanta tinand de istoricul relatiei dintre parti, iar nu cauza raportului juridic si obligatiei puse in discutie
(causa debendi),
constatarea evidenta este ca reclamantul nici macar nu a indicat (cu numar al incheierii de autentificare) acest contract de imprumut (precizat, este drept, de [...]), iar inscrisul doveditor al actului in cauza nu figureaza in cadrul probatoriului administrat de prima instanta.

In acest context, situatia ca reclamantul solicita restituirea sumei de 415.000 euro cu titlu de plata nedatorata, iar aceeasi suma a facut obiectul unui alt contract in care reclamantul, dar nu si paratii, au fost parti nu justifica - sub nicio forma - confuzia comisa de prima instanta intre cauza actiunii
(causapentendi)
si cauza cererii de chemare in judecata
(causa debendi).

Desi in legatura cu elementul actiunii civile reprezentat de
„cauza",
opiniile din literatura erau impartite (unele ecouri ale unor idei inexacte razbatand pana in doctrina relativ recenta), totusi autori de seama din materia dreptului procesual civil au facut distinctia cuvenita intre cauza actiunii si cauza cererii de chemare in judecata, deosebire impusa de evidenta constatarii ca cererea de chemare in judecata este doar unul din mijloacele procesuale de asigurare a protectiei dreptului subiectiv civil, actiunea civila ingloband totalitatea acestor forme organizate de legea procesuala civila pentru apararea dreptului subiectiv civil (administrarea probelor, mijloace de aparare, masuri asiguratorii, caile de atac, executarea silita etc).

De aceea - dupa cum s-a subliniat in doctrina -, prin actiune civila se intelege scopul catre care se indreapta vointa celui care reclama sau se apara, tel care exprima si caracterizeaza vointa juridica de a afirma pretentia in justitie, scop explicat cu imprejurarile si motivele speciale care au determinat partea sa actioneze; astfel, cauza tuturor actelor succesive si convergente care alcatuiesc actiunea trebuie cautata in complexul de circumstante care determina si intretin vointa partii interesate de a reclama si de a starui in ceea ce pretinde.

In mod gresit tribunalul a ajuns la concluzia ca paratilor le lipseste calitatea procesuala pasiva, considerand ca reclamantul pretinde restituirea sumei de 415.000 euro care ar fi fost platita cu titlu de imprumut S.C [...] S.R.L., pe cand acesta solicita aceeasi suma de la parati (altii decat imprumutatul), achitata in temeiul contractului de cesiune de parti sociale.

Opinia gresita a instantei a fost generata de relevanta nepotrivita acordata, din multitudinile de imprejurari legate de relatia dintre parti, a existentei unui contract de imprumut ca fiind cauza dreptului, cand in fapt acesta era doar unul dintre aspectele polivalente ale legaturilor dintre acestea care erau o marca a cauzei actiunii civile: reclamantul urmarea restituirea sumei de 415.000 euro acordata cu titlu de imprumut unei societati comerciale la care paratii erau asociati, apreciind ca plata aceleiasi sume cu ocazia unui contract cu paratii nu mai trebuia efectuata.

De aceea, cauza dreptului dedus judecatii - dreptul la repetitiune (plata a ceea ce nu era debit) - se raporteaza nu la contractul de imprumut, ci la contractul de cesiune de parti sociale autentificat sub nr. .../19.12.2009; in raport de acest act (vazut deopotriva ca
instrumentum
si
negotium),
care constituie cauza cererii de chemare in judecata, se pun in discutie anumite aspecte procesuale precum autoritatea de lucru judecat, litispendenta, calitatea procesuala pasiva etc.

Or, retinand ca plata nedatorata era conform art. 992 Cod civil executarea de catre o persoana a unei obligatii la care nu era tinuta si pe care a facut-o fara intentia de a plati datoria altuia,

Cum, din continutul contractului .../2009 reiese in mod indubitabil ca a existat o
„plata"
(adica executarea voluntara a unei obligatii) avand ca debitor reclamantul [...] si drept creditori paratii [...] si [...], plata care conform art. 1096 Cod civil s-a si facut acestor persoane (in act, fiecare arata expres ca
„declar ca pretul cesiunii.... l-am primit integral"),
atunci cand cel care a facut plata incearca sa dovedeasca celelalte conditii ale platii nedatorate - ca datoria nu exista, respectiv ca plata a fost facuta din eroare -, in mod absolut evident, cei care au acceptat aceasta plata sunt singurii care au calitate procesuala pasiva in cauza (existenta identitatii intre persoana paratilor si cei obligati in raportul juridic dedus judecatii - pretinsa plata nedatorata fiind incontestabila).

Decizia civila nr. 144/C/09.11.2016 Judecator redactor Gabriel Lefter