Autoritatea de lucru judecat

Autoritatea de lucru judecat se ataseaza dispozitivului hotararii judecatoresti si solutiilor exprese continute de acesta. Totodata, intrucat autoritatea de lucru judecat este legata de verificarea jurisdictionala realizata de instanta, acest atribut trebuie recunoscut si motivelor necesare, care expliciteaza dispozitivul. In acelasi timp insa, acest efect trebuie recunoscut si considerentelor cu valoarea decizionala, respectiv acelor motive care contin solutii asupra unor puncte litigioase ale procesului, chiar daca nu se regasesc in mod distinct in dispozitiv. Este vorba de considerentele cu o existenta de sine statatoare, datorita caracterului lor prealabil in dezlegarea fondului pricinii sau datorita formularii lor pe cale de aparare.

Prin urmare, orice aspect litigios rezolvat printr-un act jurisdictional, indiferent daca se regaseste in dispozitiv sau doar in considerente, nu mai poate constitui obiect al unei examinari judecatoresti ulterioare.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 1140/104/2014, revizuenta SC H. R. SRL a solicitat in contradictoriu cu intimatul P. D., revizuirea deciziei civile nr. 86/4.03.2014 pronuntata de Tribunalul Olt, in dosarul nr. 5482/207/2012*, invocand dispozitiile art. 322 pct.2 si 322 pct.7 Cod procedura civila.

In ceea ce priveste cererea de revizuire fondata pe dispozitiile art. 322 pct.7 Cod procedura civila, s-a sustinut ca exista contrarietate intre considerentele deciziei civile nr. 86/4.03.2014 si cele ale deciziei civile nr.823/23.09.2013, ambele irevocabile, in ceea ce priveste momentul pana la care debitoarea SC H. R. SRL datoreaza despagubiri creditorului, in temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia civila nr. 1144/R/4.03.2010 a Tribunalului Bucuresti.

Astfel, in motivarea deciziei civile nr. 823/23.09.2013 s-a aratat ca obligatia angajatorului de reintegrare efectiva a angajatului in functia detinuta anterior deciziei de concediere nr. 35/2009 a incetat la data concedierii dispuse in mod legal prin decizia nr. 75/2009. Obligatia reintegrarii efective (de facto) nu poate fi conceputa in lipsa unei reintegrari de jure si nici ulterior incetarii calitatii de angajat.

Dimpotriva, in considerentele deciziei civile nr. 86/4.03.2014, a carei anulare se solicita prin intermediul caii de atac extraordinare de fata, s-a retinut exact contrariul, respectiv ca reintegrarea poate avea loc, cea de-a doua decizie de concediere, a carei valabilitate a fost confirmata prin respingerea irevocabila a contestatiei formulata impotriva sa, nefiind un impediment in realizarea reintegrarii intimatului.

Prin decizia civila nr. 413/11 noiembrie 2014, pronuntata de Tribunalul Olt - Sectia I, civila, in dosarul nr.1140/104/2014, a fost disjunsa cererea de revizuire fondata pe dispozitiile art. 322 pct.7 Cod procedura civila, a fost admisa exceptia de necompetenta materiala si declinata competenta in favoarea Curtii de Apel Craiova.

Prin aceeasi decizie a fost respinsa ca nefondata cererea de revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct.2 Cod procedura civila.

Pentru a decide astfel, s-a avut in vedere ca s-a solicitat revizuirea pentru contrarietate de hotarari intre doua decizii pronuntate de Tribunalul Olt, respectiv decizia civila nr. 823/23.09.2014, si decizia civila nr. 86/4.03.2014, ambele pronuntate de Tribunalul Olt, caz in care, conform art. 323 alin.2 Cod procedura civila, competenta materiala de solutionare a cererii revine instantei mai mare in grad fata de instantele care au pronuntat hotararile potrivnice, in speta,Curtea de Apel Craiova.

Dosarul a fost inregistrat pe rolul acestei instante sub nr. 1961/54/2014.

Intimatul P.D. a formulat intampinare, invocand, cu titlu preliminar, exceptia de necompetenta materiala a Curtii ce Apel Craiova, fata de faptul ca ambele hotarari pretinse a fi contradictorii au fost pronuntate de Tribunalul Olt, si nu de instante din circumscriptii teritoriale judecatoresti diferite, prin urmare competenta de solutionare a cererii revine tot Tribunalului Olt.

Examinand cu prioritate exceptia de necompetenta materiala a Curtii de Apel Craiova, potrivit art. 137 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca este nefondata si va fi respinsa, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 323 alin.2 Cod procedura civila, in cazul prevazut de art. 322 pct.7, cererea de revizuire se va indrepta la instanta mai mare in grad fata de instanta sau instantele care au pronuntat hotararile potrivnice. Cand cele doua instante fac parte din circumscriptii judecatoresti diferite, instanta mai mare in grad la care urmeaza sa se indrepte cererea de revizuire va fi aceea a instantei care a dat prima hotarare.

In speta, s-a sustinut ca exista contrarietate intre doua decizii pronuntate de Tribunalul Olt, situatie in care, potrivit art. 323 alin.2 prima teza, este competenta material sa solutioneze cererea de revizuire intemeiata pe art. 322 pct.7, instanta mai mare in grad, Curtea de Apel Craiova.

Intimatul a facut referire la inaplicabilitaea tezei finale din art. 323 alin.2 Cod procedura civila, alegatie corecta, dar care nu inlatura incidentei primei teze a textului de lege mai sus invocat.

Prin urmare, Curtea de apel Craiova este competenta material sa solutioneze in prima instanta cererea de revizuire dedusa judecatii, fondata pe prevederile art. 322 pct.7 Cod procedura civila.

Cererea de revizuire este fondata

Revizuenta si-a justificat interesul in exercitarea caii de atac extraordinare prin necesitatea paralizarii demersurilor judiciare ale intimatului creditor, care prevalandu-se de dezlegarea data de Tribunalul Olt in considerentele deciziei civile nr. 86/4.03.2014, vizand momentul pana la care debitoarea datoreaza despagubiri, promoveaza noi cereri de executare silita a aceluiasi titlu executoriu. Legat de aceasta sustinere, a depus la dosar decizia civila nr. 629/3. 04.2015, pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr. 34207/215/2013. In cadrul acestui dosar, debitoarea a contestat actele de executare efectuate la cererea creditorului, aferente perioadei august 2012- iunie 2013.

Prin hotararea mai sus mentionata, ca efect al admiterii apelului, a fost admisa in parte contestatia la executare formulata de debitoarea SC H. R. SRL, a fost anulata in parte executarea si a fost constatata incetata executarea silita pornita in dosarul de executare nr. 618/E/2013 a Societatii Profesionale de Executori Judecatoresti „Albu Ionut Elian si Musat Marian”. In considerentele acestei decizii, s-a retinut ca titlul executoriu produce efecte juridice limitate in timp, respectiv intre data primei concedieri - 9.04.2009- considerata a fi nelegala, si pana la data celei de-a doua concedieri - 25.06.2009, a carei valabilitatea a fost confirmata prin hotarare judecatoreasca irevocabila.

Potrivit art. 322 pct.7 Cod procedura civila, se poate cere revizuirea unei hotarari definitive daca exista hotarari potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi persoane,avand aceeasi calitate.

Reglementarea acestui motiv in cadrul caii extraordinare a revizuirii este menita sa asigure respectarea autoritatii de lucru judecat a primei hotarari, nu numai in situatia in care sunt contradictorii dispozitivele celor doua hotarari, ci si atunci cand caracterul potrivnic vizeaza considerentele acestora, in sensul ca drepturile recunoscute unei parti sau constatarile irevocabile ale primei instante sunt negate sau contrazise de cele ale instantei ulterioare.

Autoritatea de lucru judecat se ataseaza dispozitivului hotararii judecatoresti si solutiilor exprese continute de acesta. Totodata, intrucat autoritatea de lucru judecat este legata de verificarea jurisdictionala realizata de instanta, acest atribut trebuie recunoscut si motivelor necesare, care expliciteaza dispozitivul. In acelasi timp insa, acest efect trebuie recunoscut si considerentelor cu valoarea decizionala, respectiv acelor motive care contin solutii asupra unor puncte litigioase ale procesului, chiar daca nu se regasesc in mod distinct in dispozitiv. Este vorba de considerentele cu o existenta de sine statatoare, datorita caracterului lor prealabil in dezlegarea fondului pricinii sau datorita formularii lor pe cale de aparare.

Prin urmare, orice aspect litigios rezolvat printr-un act jurisdictional, indiferent daca se regaseste in dispozitiv sau doar in considerente, nu mai poate constitui obiect al unei examinari judecatoresti ulterioare.

In speta, s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 86/4.03.2014 intrucat exista contrarietate intre aspectele transate in considerentele acesteia si cele statuate in decizia civila nr. 823/23.09.2013, in ceea ce priveste intinderea despagubirilor datorate, raportat la momentul reintegrarii creditorului sau a posibilitatii efective de reintegrare.

Este adevarat ca cele doua hotarari pretins a fi potrivnice nu sunt contradictorii in ceea ce priveste dispozitivul, prin ambele fiind mentinute solutia de admitere a contestatiei la executare formulate de debitoare. Cu toate acestea, in considerentele ultimei hotarari a fost dezlegata in mod esential diferit, cu incalcarea efectelor autoritatii de lucru judecat de care se bucura prima hotarare, chestiunea referitoare la momentul pana la care debitoarea datoreaza creditorului despagubiri constand in drepturi salariale, in temeiul deciziei civile nr. 1144/R/4.03.2010 a Tribunalului Bucuresti, ce reprezinta titlu executoriu.

Prin decizia civila nr. 823/23.09.2013, pronuntata in dosarul nr. 248/207/2013, s-a statuat ca recunoasterea efectului pozitiv al lucrului judecat, raportat la decizia civila nr. 1143/R/4.03.2010 si la decizia nr. 1220/13.02.2012, conduce in mod logic la concluzia ca obligatia angajatorului de reintegrare efectiva a angajatului in functia detinuta anterior concedierii prin decizia nr. 35/2009 a incetat la data concedierii dispuse in mod legal prin decizia nr.75/2009. Cu alte cuvinte, obligatia reintegrarii efective (de facto) nu poate fi conceputa in lipsa unei reintegrari de jure si nici ulterior incetarii calitatii de angajat.

Dimpotriva, prin decizia civila nr. 86/4.03.2014 s-a retinut, incalcandu-se autoritatea de lucru judecat a statuarii facute prin decizia civila nr. 823/23.09.2013, ca reintegrarea intimatului creditor poate avea loc legal in baza titlului executoriu, iar obligatia angajatorului de a-i plati drepturile salariale se intinde peste data emiterii celei de-a doua decizii de concediere, nr. 75/2009 si pana la efectiva reintegrare, neexistand niciun impediment legal la reintegrarea angajatului, din moment ce acesta si-a manifestat disponibilitatea in acest sens.

Restabilirea ordinii juridice create prin efectul autoritatii de lucru judecat de care se bucura prima hotarare - decizia civila nr. 823/23.09.2013, pronuntata in dosarul nr. 248/207/2013- impune anularea celei de-a doua (decizia civila nr. 86/4.03.2014), cauza urmand sa fie trimisa la aceeasi instanta pentru rejudecarea recursurilor declarate impotriva sentintei civile nr. 3180/11.10.2013, pronuntata in dosarul nr. 5482/207/2012* al judecatoriei Caracal.

Sustinerile formulate prin intampinare vizand conformitatea existenta intre decizia civila nr. decizia civila nr. 86/4.03.2014 si sentinta civila nr. 1144/R/4.03.2010 a Tribunalului Bucuresti in dosarul nr. 18620/3/2009 si incheierea din data de 10 iunie 2010, prin care s-a solicitat lamurirea dispozitivului acesteia sunt irelevante in acest cadru procesual, caci instanta de revizuire nu este indrituita sa examineze temeinicia si legalitatea deciziei civile nr. 86/4.03.2014, ci doar sa verifice daca aspectele litigioase transate incalca sau nu autoritatea de lucru judecat de care se bucura o alta chestiune asupra careia s-a pronuntat anterior in mod irevocabil, intre aceleasi parti, o alta instanta de judecata.

La reluarea judecarii recursurilor, instanta va avea in vedere aspectul transat irevocabil in litigiul anterior, finalizat cu pronuntarea deciziei civile nr. 823/23.09.2013, referitor la momentul la care a incetat obligatia angajatorului de reintegrare efectiva a angajatului, ca fiind data emiterii celei de-a doua decizii de concediere nr. 75/2009, a carei legalitate a fost confirmata irevocabil prin respingerea contestatiei formulata impotriva sa.
(Decizia nr. 316/12 mai 2015 - Sectia I civila, rezumat judecator Oana Ghita)