Sechestru asigurator si Conditii de admisibilitate

Procedura sechestrului asigurator este deschisa de art. 952 cod procedura civila creditorului, adica aceluia care este titular al unui drept de creanta, iar nu oricarui reclamant, care formuleaza o cerere de chemare in judecata impotriva altei persoane. Asadar, acela care

solicita luarea masurii asiguratorii trebuie sa sustina calitatea sa de creditor, sa faca dovada unui raport juridic obligational, iar nu numai sa introduca o actiune in pretentii.

La data de 16 septembrie 2015, reclamanta DGRFP Craiova a formulat cerere de instituire a masurilor asiguratorii pana la concurenta sumei de 1.164.877 lei, paguba adusa bugetului de stat prin activitatea paratilor D.C., N.T., O.L.T., C.M.P., B.D.D.

In motivare s-a aratat ca paratii au avut calitatea de inculpati in dosarul ..., iar prin decizia penala din data de 19.09.2014, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie a fost respins apelul declarat de partea civila dispunandu-se totodata, in baza art. 25 alin.5 din Codul de procedura penala ca actiunea civila exercitata de partea civila sa fie lasata nesolutionata.

Statul Roman prin ANAF Bucuresti s-a constituit parte civila cu suma de 1.208.354 lei, reprezentand TVA rambursata ilegal catre SC I.MG. SRL, stabilita prin raportul de inspectie fiscala partiala nr.. si Decizia de impunere nr. ...

A sustinut ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art.1357 - 1371 cod civil iar temeiul de drept al solidaritatii pasive a inculpatilor este dat de dispozitiile 1382 Noul Cod Civil.

Prin incheierea din data de 25.09.2015 pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia I Civila, in dosarul nr. . s-a admis cererea, s-a dispus infiintarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale paratilor pana la concurenta sumei de 1 164 877 lei.

Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut ca sunt indeplinite conditiile art. 952 alin. 2 NCPC, respectiv reclamanta creditoare a invocat existenta unei creante impotriva paratilor si a intentat actiune impotriva acestora - fiind pe rolul Tribunalul Dolj dosarul ..., avand ca obiect obligarea paratilor la plata sumei de 1164877 lei.

Tribunalul a avut in vedere ca in procedura intemeiata pe dispozitiile art. 951 si urm. NCPC a infiintarii sechestrului asigurator, instanta investita cu o asemenea cerere nu poate verifica continutul si cuantumul creantei, ci numai indeplinirea conditiilor pentru infiintarea sechestrului, si anume: existenta creantei si dovezii intentarii actiunii principale pentru realizarea creantei si depunerea cautiunii in cuantumul prevazut de lege, controlul judecatoresc privind cuantificarea creantei fiind in sarcina instantei ce solutioneaza fondul pricinii, si ca prin instituirea sechestrului paratii nu sunt deposedati de bunurile lor, bunurile urmaribile ale debitorilor fiind doar indisponibilizate pana la ramanerea definitiva a hotararii date in procesul principal, sechestrul avand drept scop doar garantarea executarii titlului executoriu.

impotriva acestei incheieri au declarat apel apelantii-parati D.C. si B.D.D., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea apelului, apelantul-parat D.C. a aratat ca instanta investita cu cererea de sechestru nu poate fi competenta general cata vreme raportul juridic din care se pretinde a se fi nascut creanta este unul de natura fiscala.

A aratat ca autoritatea fiscala nu poate sa-si realizeze dreptul pretins si nici sa ia masuri asiguratorii pe calea dreptului comun ci numai conform codului de procedura fiscala. A sustinut ca nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate prevazute de art. 951 si urm. Cod Procedura Civila pentru a putea fi promovata si admisa o cerere de sechestru asigurator, fiind inadmisibila si cererea de chemare in judecata principala.

Existenta unui dosar penal in care a fost pronuntata solutia incetarii procesului penal ca efect al prescriptiei nu reprezinta o modalitate de dobandire a unor drepturi de catre reclamanta, suplimentare fata de cele pe care le are sau le-ar fi putut avea anterior intrarii pe rol a cauzei penale.

A aratat ca reclamanta detine un titlu de creanta potrivit normelor de procedura fiscala impotriva SC T. SA si putea in temeiul dispozitiilor specifice dreptului procedural fiscal sa antreneze raspunderea solidara a altor persoane cu societatea comerciala debitoare.

A sustinut ca actiunea civila promovata este inadmisibila deoarece in cazul necompetentei generale sanctiunea afecteaza cererea in sensul ca dreptul nu se poate valorifica pe calea unei actiuni judiciare. Un alt motiv de inadmisibilitate a cererii principale este acela ca actiunea civila a fost deja promovata si solutionata in cadrul dosarului de insolventa al SC T. SA, partea care avea intr-adevar calitatea de debitoare in raportul fiscal. Faptul ca a fost recuperata doar suma de 533.507 lei in cadrul procedurii nu inseamna ca diferenta de suma poate fi solicitata de la alte persoane in alt temei. In aceeasi idee, dispozitiile legii 85/2006 sunt in sensul ca la inchiderea procedurii debitorul este descarcat de obligatii, singura exceptie fiind pentru fidejusor sau codebitorii principali.

A sustinut ca gresit tribunalul a considerat ca toate aceste motive nu pot afecta cererea de sechestru ci doar actiunea principala.

In motivarea apelului, apelanta-parat B.D.D. a motivat ca in cauza nu sunt aplicabile prevederile art. 229 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala deoarece nu exista un raport de drept fiscal intre reclamanta si parati.

In concret, reclamanta nu are titlu executoriu, nu are un act scris care sa ii constate creanta si prin raportare la natura pretinsei creante instanta trebuia sa o oblige la achitarea unei cautiuni in conformitate cu art. 952 alin. 2 Cod Procedura Civila. Aceasta conditie nefiind indeplinita, actiunea reclamantei apare ca inadmisibila.

A sustinut ca instanta de fond nu a verificat existenta creantei, ca reclamanta nu are o creanta certa, lichida si exigibila impotriva apelantei. Raportul juridic invocat de reclamanta in privinta stabilirii catimii sumei pentru care a solicitat infiintarea sechestrului are ca izvor Decizia de impunere nr. ... privind pe S.C. T. S.A. si nu se poate angaja raspunderea patrimoniala a apelantei pentru obligatiile fiscale ale societatii in raport de care nu are nicio calitate.

Apelurile sunt fondate, urmand sa fie admise pentru urmatoarele considerente.

Prin concluziile orale, in apel s-a sustinut puterea de lucru judecat a incheierii din 14.03.2007 pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia Penala, in dosar ..., prin care s-a respins cererea formulata de DGFP Dolj de instituire a sechestrului asupra bunurilor inculpatilor - apelanti in cauza de fata.

Exceptia este nefondata, intrucat din considerentele incheierii rezulta ca instanta penala a respins cererea potrivit art. 163 alin. 2 cod de procedura penala, intrucat partea civila avea obligatia sa specifice exact bunurile inculpatilor si ale partii responsabile civilmente asupra carora se solicita instituirea sechestrului asigurator si sa faca dovada ca aceste bunuri sunt proprietatea inculpatilor si partii responsabile civilmente.

In procedura civila, instituirea sechestrului nu mai presupune dovada proprietatii asupra bunurilor ce se cer a fi indisponibilizate si nici individualizarea acestora, fiind in acest sens dispozitiile art. 954 cod procedura civila, asa incat, cauza cererilor fiind diferita, nu se intruneste tripla identitate de elemente ceruta de art. 430, 431 cod procedura civila.

Este nefondata exceptia necompetentei generale a instantei in solutionarea cererii de sechestru, sustinuta prin motivele de apel. Potrivit art. 129 alin. 2 pct. 1 cod procedura civila, necompetenta generala presupune ca procesul nu este de competenta instantelor judecatoresti. In cauza, exceptia de necompetnmta poate privi doar cererea de instituire a sechestrului, cu privire la care trebuie analizate si elementele care tin de promovarea cererii, nu si actiunea in pretentii, care nu face obiectul acestui litigiu. Se constata ca asupra exceptiei de necompetenta generala a instantei si cea functionala a sectiei civile in ce priveste actiunea in pretentii Tribunalul Dolj s-a pronuntat, in sensul respingerii, in dosarul nr. ., prin incheierea de sedinta de la 4 decembrie 2015.

Potrivit dispozitiilor legale aratate, instanta poate lua masuri asiguratorii, cu caracter provizoriu, pe parcursul judecarii unei actiuni, indiferent de natura litigiului. Prin urmare, este competenta general instanta sa analizeze o astfel de cerere. Competenta instantei in cazul de fata, stabilita raportat exclusiv la obiectul cererii de instituire a sechestrului asigurator, este data potrivit art. 954 cod procedura civila, fara a analiza cererea principala, respectiv aceea prin care creditorul cheama in judecata debitorul pentru a-si procura un titlu executoriu si a trece ulterior la realizarea creantei. Cum tribunalul s-a declarat competent sa judece actiunea in pretentii, ii apartine si competenta de a solutiona sechestrul asigurator.

Dat fiind faptul ca instanta este investita doar cu procedura sechestrului, nu intereseaza in cauza admisibilitatea cererii principale, nici daca raporturile dintre apelanti si intimat sunt de natura civila ori fiscala ori care este modul in care intimatul trebuia sa isi promoveze drepturile si interesele pe care pretinde ca le are fata de apelanti.

Conditiile de exercitare a actiunii civile, asa cum sunt prevazute de art. 32 cod procedura civila, respectiv capacitatea, calitatea procesuala, formularea unei pretentii si justificarea unui interes sunt pe deplin dovedite, asa incat este nefondata sustinerea apelantului D.C. privind inadmisibilitatea cererii de sechestru.

Se constata ca nefondata critica vizand obligatia reclamantului de a achita o cautiune, impusa de art. 953 alin. 2 cod procedura civila, analizata ca o conditie de admisibilitate a cererii de sechestru..

Art. 229 din OG 92/2003 scuteste organele fiscale, in categoria carora intra reclamantul, de plata taxelor sau cautiunilor pentru cererile pe care le indeplinesc pentru administrarea creantelor fiscale. Art. 21 din acelasi act normativ defineste creantele fiscale ca fiind drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal

Art. 16 din acelasi act normativ defineste raportul fiscal ca fiind drepturile si obligatiile ce revin partilor pentru indeplinirea modalitatilor prevazute pentru stabilirea, exercitarea si stingerea drepturilor si obligatiilor partilor din raportul de drept material fiscal. Acestea includ dreptul la perceperea taxelor, impozitelor, contributiilor si altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adaugata.

Cum prin actiunea in pretentii s-a solicitat obligarea paratilor la plata unei sume de bani pretinsa a fi prejudiciu adus bugetului consolidat al statului prin incasarea pretins nelegala a taxei pe valoare adaugata, este evident ca sunt incidente dispozitiile aratate si ca reclamantul, actionand in justitie pentru administrarea unei creante fiscale, nu datoreaza cautiune.

Analizand criticile ce vizeaza fondul cererii, instanta are in vedere ca potrivit art. 953 alin. 2 cod procedura civila, creditorul care nu are titlu executoriu si a carui creanta este exigibila, dar nu este constatata prin act scris poate solicita infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat actiune, cu conditia sa depuna o cautiune de jumatate din valoarea reclamata.

In speta, se constata ca reclamantul nu are impotriva debitorilor parati un titlu executoriu si nici o creanta constatata prin act scris, adica un inscris sub semnatura privata sau autentic in care sa se mentioneze ca se datoreaza o suma de bani, insa a facut dovada ca a promovat actiune in pretentii solicitand obligarea paratilor la plata sumei de 1 164 877 lei, pe rolul Tribunalului Dolj fiind dosarul nr

Din dispozitiile art. 953 alin. 2 cod procedura civila rezulta ca in solutionarea cererii de sechestru asigurator instanta nu poate sa cerceteze raportul juridic care a dus la promovarea actiunii principale, deoarece o astfel de analiza excede cadrului legal si ar insemna incalcarea principiului disponibilitatii.

O parte din criticile apelantului D.C. vizeaza admisibilitatea, calificarea si conditiile de exercitiu a actiunii principale, prin care statul a chemat in judecata paratul in vederea angajarii raspunderii sale delictuale, ceea ce excede procedurii instituirii sechestrului judiciar si nu poate fi analizat nici in apel, dupa cum corect nu a facut obiectul analizei primei instante. De asemenea, sustinerea apelantei B. privind prescriptia dreptului la actiune a reclamantului, respectiv a dreptului de a formula actiunea in pretentii, nu face obiectul prezentului litigiu.

Art. 953 alin. 2 cod procedura civila prevede cu claritate ca singurele conditii care trebuie indeplinite pentru a se institui sechestrul sunt ca reclamantul care are calitate de creditor, avand o creanta exigibila, sa dovedeasca introducerea unei cereri de chemare in judecata si sa plateasca o cautiune.

Aceasta interpretare rezulta si din considerentele deciziei nr. 425/2013, pronuntata in 24 octombrie de Curtea Constitutionala si intrata in vigoare la 10 decembrie, data publicarii in Monitorul oficial nr. 771/2013, prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 953 alin. 2 cod procedura civila (art. 952 in numerotarea anterioara a codului).

Curtea a statuat ca textul legal da „dreptul creditorului care nu are creanta constatata prin inscris de a solicita infiintarea unui sechestru asigurator, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: nu exista un titlu executoriu, creanta este exigibila, fara a fi, insa, constatata in scris, si este intentata o actiune civila avand ca obiect realizarea creantei”.

In ce priveste conditia impusa de textul legal creditorului, aceea de a avea o creanta exigibila, instanta are in vedere dispozitiile art. 662 cod civil, care definesc creantele certe, lichide, exigibile, creanta fiind exigibila daca obligatia debitorului este ajunsa la scadenta sau acesta este decazut din beneficiul termenului de plata. Astfel, creanta exigibila este o creanta cu scadenta implinita, deci a carei executare, daca nu s-a realizat de bunavoie, poate fi ceruta imediat de catre creditor.

Este de remarcat faptul ca procedura sechestrului este deschisa de art. 952 cod procedura civila creditorului, adica aceluia care este titular al unui drept de creanta, iar nu oricarui reclamant, care formuleaza o cerere de chemare in judecata impotriva altei persoane. Asadar, acela care solicita luarea masurii asiguratorii trebuie sa sustina calitatea sa de creditor, adica sa faca dovada unui raport juridic obligational, iar nu numai sa introduca o actiune in pretentii, ca in cauza de fata.

De altfel, in considerentele incheierii apelate Tribunalul a avut in vedere ca in procedura intemeiata pe dispozitiile art. 952 si urm. NCPC instanta verifica doar indeplinirea conditiilor pentru infiintarea sechestrului, printre care existenta creantei, insa a interpretat eronat faptele juridice, ajungand la concluzia ca exista o creanta. Ori, calitatea de reclamant intr-o actiune intemeiata pe raspunderea civila delictuala nu echivaleaza nici cu calitatea de creditor si nici nu duce automat la concluzia ca reclamantul are o creanta existenta si care a devenit exigibila.

In motivarea cererii de infiintare a sechestrului reclamantul a facut referire la preexistenta unui raport juridic avut cu alte persoane decat apelantii, respectiv persoana juridica SC T. SA si la Decizia de impunere nr...., act care nu constata datoria apelantilor fata de bugetul de stat, ci a unei persoane juridice. Aceste raporturi si acte fiscale nu pot duce la concluzia ca in raport cu apelantii parati reclamantul are calitatea de creditor si justifica o creanta exigibila.

Eventuala datorie a paratilor se a stabili, daca sunt indeplinite conditiile legale, in dosarul .., insa in procedura de fata instanta nu se poate pronunta cu privire la aceasta.

In consecinta, apreciind ca dispozitiile art. 953 alin. 2 cod procedura civila au fost gresit aplicate de tribunal, care a considerat fara temei legal ca reclamantul are impotriva paratilor o creanta existenta si exigibila, se vor admite apelurile si potrivit art. 480 cod procedura civila se va schima incheierea atacata si se va respinge cererea de instituire a sechestrului asigurator.

Data fiind solidaritatea pasiva a tuturor paratilor invocata de reclamant prin cerere, acestia se afla in situatia coparticiparii procesuale, asa incat solutia pronuntata in apelurile declarate de cei doi parati apelanti profita tuturor.
(Decizia nr. 6576/ 21 Decembrie 2015 - Sectia I civila, rezumat judecator Gabriela Ionescu)