Petitie de ereditate. Actiune patrimoniala. Competenta in prima instanta si caile de atac impotriva sentintei sunt determinate de valoarea masei succesorale. Incidenta art. 282

¹

Cod procedura civila.

 

Cu privire la calificarea actiunii in petitie de ereditate, se impune a se sublinia faptul ca aceasta a fost definita in literatura de specialitate ca fiind actiunea prin care un mostenitor cere instantei judecatoresti recunoasterea titlului sau de mostenitor legal sau legatar – universal sau cu titlu universal- si obligarea celui care detine bunurile mostenirii la restituirea lor.

Fara a fi consacrata in terminis in legislatia in vigoare la data formularii actiunii, in jurisprudenta si in doctrina s-a retinut unanim ca petitia de ereditate tinde la recunoasterea calitatii de mostenitor a succesorului si la obtinerea posesiei patrimoniului succesoral.

Ca urmare a acestei calificari, rezulta ca actiunea este una reala, cu caracter patrimonial, intrucat mostenitorul reclamant apare, in sens larg, ca un adevarat proprietar al succesiunii deschise, si de asemenea, prin scopul ei - care este deposedarea mostenitorilor aparenti de bunurile succesorale.

Ca efect al admiterii actiunii in petitie de ereditate, mostenitorul aparent este obligat sa inapoieze bunurile mostenirii catre adevaratul mostenitor.

Art. 282

¹

Cod procedura civila restrange exercitiul apelului la litigii al caror drept au o valoare de pana la 100.000 lei inclusiv, iar art. 299 al. (3) Cod procedura civila prevede ca, in situatia in care  hotararile pronuntate de instantele de judecata sunt supuse numai recursului, judecarea acestei cai de atac este de competenta instantei imediat urmatoare celei care a pronuntat hotararea in cauza.

Cum, in speta, reclamantul a dedus judecatii primei instante o actiune in petitie de ereditate, prin care tinde la recunoasterea calitatii sale de unic succesor al defunctei M.C., si la intrarea in stapanirea unicului bun succesoral – imobilul situat in Constanta, strada T., evaluat la valoarea de 84.000 lei, se constata ca actiunea reclamantului era evaluabila in bani, iar hotararea pronuntata de prima instanta era supusa exclusiv caii de atac a recursului la Tribunalul Constanta, ca instanta ierarhic superioara Judecatoriei Constanta.

 

Art. 282

¹

Cod procedura civila

Art. 299 alin. (3) Cod procedura civila

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr.
4762/212/2010
reclamantul L.L. a solicitat ca in contradictoriu cu paratul M.C. sa se constate ca este unic mostenitor ramas de pe urma defunctei M.C., decedata la data de 22.05.2005, masa succesorala fiind compusa din apartamentul situat in Constanta, str. T. nr. 8, cu cota de 1/1; sa fie obligat paratul sa-i lase in deplina proprietate acest imobil precum si sa fie evacuat din imobil, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca in urma decesului numitei M.C., bunica paterna (22.05.2005), a ramas ca mostenitor M.L.V., al carui fiu este reclamantul din cauza de fata, care precizeaza ca si-a schimbat numele  in Austria din M. in L.

Arata reclamantul ca tatal sau, M.L.V., a decedat in anul 1987, inaintea bunicii M.C. si vine la succesiunea acesteia prin reprezentare, ca descendent de gr. II, inlaturand orice alt mostenitor, fiind unic mostenitor.

Paratul M.C. este fiul lui M.G., fostul sot al 2-lea al bunicii, fiu rezultat dintr-o alta casatorie.

Considera ca paratul nu are vocatie succesorala la masa succesorala a bunicii M.C., nefiind mostenitor legal, fiind strain de mostenire.

Astfel, paratul a ocupat imobilul despre care face vorbire, fara drept si fara vreun titlu, motiv pentru care solicita evacuarea acestuia, reclamantul fiind proprietar exclusiv   

Nu a fost invocat nici un temei juridic.

La dosar a depus in copie acte de stare civila.

Paratul a formulat intampinare care a fost depusa prin serviciul registratura  la data de 21.06.2010, prin care a invocat exceptia calitatii procesuale active a reclamantului precum si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa.

Arata paratul ca, este fiul natural al lui M.C. (sotul predecedat al defunctei M.C.), fiu rezultat dintr-o casatorie anterioara. Din cea de-a doua casatorie a tatalui paratului M.C., realizata cu defuncta M.C. (fosta I.) s-a nascut M.L.V., care insa a decedat la varsta de 27 de ani, respectiv la 26.11.1984. In momentul decesului, M.L.V. (frate vitreg cu paratul) era casatorit cu M.F. si il avea ca fiu pe reclamantul din cauza de fata, M.L.

La data de 08.02.1977, mama reclamantului s-a casatorit la Baden, in Austria, cu numitul  L.H.K.

Imediat dupa ce a devenit major, reclamantul a fost adoptat cu efecte depline de catre sotul mamei sale, in Austria, prin Decizia Tribunalului districtual Baden, din data de 02.08.200, pronuntata in dosarul nr. 3P-129/00, statuandu-se ca „in baza indeplinirii tuturor premiselor legale a fost aprobata adoptia”, avandu-se in vedere si faptul ca adoptatorul nu are alti copii ale caror interese sa fie lezate.

Aceasta adoptie a fost supusa recunoasterii statului roman prin cererea formulata in dosarul nr. 6128/2000 a Tribunalului Constanta, in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 269/17.04.2001 prin care a fost recunoscuta forta probanta si efectele deciziei de adoptie.

In privinta exceptiei calitatii procesul-pasive, paratul arata ca este doar un simplu administrator al bunului revendicat de catre reclamant.

Partile au administrat proba cu inscrisuri.

Au fost depuse la dosar: contractul de vanzare-cumparare nr. 399/06.02.1998, decizia de adoptie, sentinta civila nr. 269/17.04.2001 a Tribunalului Constanta, acte de stare civila.

Prin precizarile depuse la dosare, reclamantul a invederat instantei ca singurul petit al actiunii este „petitia de ereditate”, renuntand la capatul de cerere privind revendicarea imobilului, precum si la petitul actiunii privind evacuarea.

Prin incheierea de sedinta din data de 13.01.2011 s-a luat act de renuntarea la judecata a reclamantului in contradictoriu cu paratul M.C., reclamantul precizand ca doreste sa se judece in contradictoriu cu paratii I.V., I.G., T.P. si G.C.

Astfel, instanta a ramas investita cu petitia in ereditate formulata de catre reclamant in contradictoriu cu paratii I.V., I.G., T.P. si G.C.

Prin incheierea de sedinta din data de 10.03.2011 a fost solutionata exceptia necompetentei materiale a instantelor romane, cu motivarea expusa.

Prin sentinta civila nr. 7652/14 aprilie 2011, instanta a admis exceptia calitatii procesuale active a reclamantului, cu consecinta respingerii, ca atare, a actiunii.

Pentru a hotari in acest fel, a retinut instanta de fond ca la data de 22.05.2005 a decedat numita Mot Constanda cu ultim domiciliu in Constanta.

Din casatoria lui M.C. cu M.C. s-a nascut numitul M.L.V.

Reclamantul L.L. este fiul lui M.L.V., fiu predecedat al defunctei M.C.

M.G. a fost cel de-al 2-lea sot al numitei M.C. si l-a avut ca fiu dintr-o alta casatorie pe M.C. (paratul in cauza de fata).

La data de 08.02.1997, mama reclamantului, M.F., s-a casatorit cu cetateanul austriac L.H.K.

La data de 02.08.2000, reclamantul a fost adoptat cu efecte depline de catre sotul mamei sale, in Austria, prin Decizia Tribunalului districtual Baden, pronuntata in dosarul nr. 3P-129/00, statuandu-se ca „in baza indeplinirii tuturor premiselor legale a fost aprobata adoptia”, avandu-se in vedere si faptul ca adoptatorul nu are alti copii ale caror interese sa fie lezate.

In speta, reclamantul invoca „petitia de ereditate”, in contradictoriu cu ceilalti mostenitori.

Astfel, petitia de ereditate poate fi definita ca fiind actiunea prin care un mostenitor, avand vocatie legala sau testamentara universala sau cu titlu universal, solicita sa i se recunoasca aceasta calitate in scopul de a dobandi bunurile succesorale detinute de un tert care pretinde a fi el adevaratul mostenitor universal sau cu titlu universal al defunctului. Disputa partilor are asadar ca obiect specific calitatea de mostenitor universal sau cu titlu universal a defunctului, predarea bunurilor succesorale fiind doar miza acestei dispute.

Avand in vedere faptul ca reclamantul a fost adoptat cu efecte depline de catre sotul mamei sale, in Austria, prin Decizia Tribunalului districtual Baden, din data de 02.08.2000, pronuntata in dosarul nr. 3P-129/00, forta probanta si efectele deciziei de adoptie fiind recunoscute prin sentinta civila nr. 269/17.04.2001 a Tribunalului Constanta, instanta considera exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantului intemeiata, urmand a o admite. Efectele adoptiei s-au produs dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de adoptie, respectiv dupa data de 02.08.2000, astfel ca la momentul decesului numitei M.C., (22.05.2005), reclamantul nu mai avea vocatie succesorala, acesta devenind ruda cu adoptatorul sau si cu rudele acestuia.

Impotriva acestei sentinte, a declarat apel reclamantul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Prin intampinare, intimatii-parati au solicitat calificarea corecta a caii de atac si au solicitat constituirea legala a completului de judecata.

In sedinta publica din data de 18.10.2011, fata de valoarea obiectului litigiului, asa cum a fost pretuita in fata instantei de fond, precum si fata de dispozitiile art. 282

¹

C.pr.civ. instanta a calificat drept recurs calea de atac, imprejurare fata de care, in temeiul dispozitiilor art. 306 alin.1 C.pr.civ. a invocat nulitatea recursului pentru nemotivare in termenul legal.

Recurentul a solicitat repunerea in termenul de motivare a caii de atac, sustinand ca eroarea in care s-a aflat instanta de fond, atunci cand a trimis, in dispozitivul sentintei, la calea de atac a apelului nu ii poate fi imputata reclamantului. Pentru aceleasi considerente a solicitat recurentul si respingerea exceptiei invocate, sustinand in plus ca, in  temeiul dispozitiilor art. 306 alin.2 C.pr.civ. chestiunea legata de calitatea procesuala activa a reclamantului este o chestiune de ordine publica, ce inlatura nulitatea recursului.

Prin decizia nr. 1295/01.11.2011 Tribunalul Constanta a respins cererea recurentului reclamant de repunere in termenul de recurs si, in temeiul art. 306 Cod procedura civila, a constatat nulitatea recursului reclamantului.

Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul Constanta a retinut in esenta ca in speta sunt incidente dispozitiile art. 282

¹

Cod procedura civila, hotararea Judecatoriei Constanta fiind supusa exclusiv caii de atac a recursului, iar aceasta cale de atac trebuia motivata in termen de 15 zile de la data comunicarii hotararii care se ataca. Cum in speta reclamantul nu a respectat acest termen legal si nu a facut dovada unor cauze obiective de impiedicare, a stabilit ca recursul este nul pentru nemotivare in termen.

Impotriva acestei decizii, a formulat recurs reclamantul L.L.,
care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 1 si 9 Cod procedura civila.

A sustinut recurentul ca obiectivul actiunii cu care a fost investita instanta de fond l-a constituit petitia de ereditate, iar aceasta actiune nu este evaluabila in bani, situatie in care in mod gresit Tribunalul Constanta a statuat ca in speta erau incidente dispozitiile art. 282

¹

Cod procedura civila.

Intrucat hotararea Judecatoriei Constanta era supusa atat apelului, cat si recursului, iar Tribunalul Constanta a solutionat cauza direct in recurs, lipsind partea de o cale de atac, arata recurentul ca se impune casarea acestei hotarari cu trimitere spre rejudecare Tribunalului Constanta, in apel, in complet legal constituit din doi judecatori si cu respectarea dispozitiilor Titlului IV din Codul de procedura civila ce reglementeaza judecata in apel.

Prin intampinare, intimatii I.V., I.G., T.P. si G.V. au invocat exceptia inadmisibilitatii prezentei cai de atac motivat de faptul ca legea nu permite exercitarea unui recurs la recurs, iar hotararea Tribunalului Constanta a fost pronuntata in recurs, fiind irevocabila.

Conform dispozitiilor art. 137 Cod procedura civila instanta va analiza cu prioritate exceptia de procedura invocata de intimat, exceptie cu caracter dirimant.

Pentru solutionarea acestei exceptii se impun a se lamuri de catre Curte doua aspecte esentiale si anume:

- calificarea actiunii de petitie de ereditate, in raport de scopul urmarit prin promovarea acesteia;

- stabilirea caii de atac careia ii era supusa sentinta civila nr. 7652/14.2011 pronuntata de Judecatoria Constanta.

Cu privire la primul aspect ce vizeaza calificarea actiunii in petitie de ereditate se impune a se sublinia faptul ca aceasta a fost definita in literatura de specialitate ca fiind actiunea prin care un mostenitor cere instantei judecatoresti recunoasterea titlului sau de mostenitor legal sau legatar – universal sau cu titlu universal- si obligarea celui care detine bunurile mostenirii la restituirea lor.

Fara a fi consacrata
in terminis
in legislatia in vigoare la data formularii actiunii, in jurisprudenta si in doctrina s-a retinut unanim ca petitia de ereditate tinde la recunoasterea calitatii de mostenitor a succesorului si la obtinerea posesiei patrimoniului succesoral.

Petitia de ereditate se aseamana cu actiunea in revendicare prin finalitatea pe care o urmaresc ambele, adica recunoasterea dreptului de proprietate asupra unor bunuri litigioase. Dar se deosebeste de aceasta prin aceea ca la petitia de ereditate se contesta titlul de mostenitor care da indreptatire la detentia bunurilor succesorale. Contestarea poate fi partiala, in sensul ca se neaga doar o cota parte din bun, pretinzandu-se de catre reclamant ca are si el un drept asupra bunului intr-o anumita cota, sau total, - cum e cazul in speta, cand reclamantul neaga in intregime dreptul paratului.

Ca urmare a acestei calificari, rezulta ca actiunea este una reala, cu caracter patrimonial, intrucat mostenitorul reclamant apare, in sens larg, ca un adevarat proprietar al succesiunii deschise, si de asemenea, prin scopul ei care este deposedarea mostenitorilor aparenti de bunurile succesorale, in speta imobilul situat in Constanta, str. T. nr. 8.

Ca efect al admiterii actiunii in petitie de ereditate mostenitorul aparent este obligat sa inapoieze bunurile mostenirii catre adevaratul mostenitor.

Prin urmare, petitia de ereditate – avandu-se in vedere principalul efect pe care il produce in raporturile dintre adevaratul mostenitor ce figureaza in calitate de reclamant si mostenitorii aparenti – paratii, este o actiune reala, cu caracter patrimonial, ea deosebindu-se de simpla actiune in constatarea calitatii de unic succesor al mostenirii, intemeiata pe dispozitiile art. 111 Cod procedura civila, ce nu are ca efect si deposedarea mostenitorului aparent de bunurile succesiunii, in acest ultim caz, pentru intrarea in posesia bunurilor succesorale, adevaratul mostenitor este obligat sa promoveze o actiune in revendicare.

Cum, in speta, reclamantul a precizat obiectul actiunii deduse judecatii ca fiind petitia de ereditate, urmarind atat recunoasterea calitatii sale de unic succesor al defunctei M.C., decedata la 22.05.2005, si intrarea in stapanirea bunului imobiliar ce compunea masa succesorala (detinut de parati – mostenitori aparenti) in mod corect, Tribunalul Constanta a retinut ca aceasta actiune are un caracter patrimonial, competenta in prima instanta si caile de atac la care este supusa sentinta, fiind determinate in functie de valoarea obiectului actiunii, respectiv de valoarea imobilului succesoral.

Odata lamurita, problema calificarii actiunii cu care a fost investita Judecatoria Constanta - actiune reala, cu caracter patrimonial, se impune a se lamuri si problema ce vizeaza calea de atac ce putea fi exercitata impotriva sentintei pronuntata de Judecatoria Constanta.

Art. 282

¹

Cod procedura civila restrange exercitiul apelului la litigii al caror drept au o valoare de pana la 100.000 lei inclusiv, iar art. 299 al. (3) Cod procedura civila prevede ca, in situatia in care hotararile pronuntate de instantele de judecata sunt supuse numai recursului, judecarea acestei cai de atac este de competenta instantei imediat urmatoare celei care a pronuntat hotararea in cauza.

Termenul de „litigiu” folosit de legiuitor in art. 282

¹

Cod procedura civila desemneaza toate actiunile cu caracter patrimonial, calificate ca atare de doctrina si jurisprudenta in materie, prin raportare la obiectul acestora, care priveste in mod direct valoarea patrimoniala, ori un act juridic al carui obiect este un drept evaluabil in bani.

Cum, in speta, reclamantul a dedus judecatii primei instante o actiune in petitie de ereditate, prin care tinde la recunoasterea calitatii sale de unic succesor al defunctei M.C., si la intrarea in stapanirea unicului bun succesoral – imobilul situat in Constanta, strada T. nr. 8, evaluat la valoarea de 84.000 lei (20.000 Euro - dosar fond), Curtea constata ca actiunea reclamantului era evaluabila in bani, iar hotararea pronuntata de prima instanta era supusa exclusiv caii de atac a recursului la Tribunalul Constanta, ca instanta ierarhic superioara Judecatoriei Constanta.

Instituirea unei singure cai de atac – aceea a recursului – in cazul hotararii judecatoresti pronuntate in litigii al caror obiect au o valoare de pana la 100.000 lei inclusiv, nu constituie o modalitate de ingradire a dreptului de liber acces la justitie, legiuitorul putand dispune o simplificare a procedurilor si o reducere a numarului cailor de atac in cazul litigiilor ce au ca obiect o valoare mai redusa, respectiv sub 100.000 lei.

Prin decizia civila nr. 1/1999, Curtea Constitutionala a statuat ca liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste actul de justitie. S-a considerat ca legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, solutie ce rezulta din dispozitiile constitutionale ale art. 125 al. (3) potrivit carora „Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege”. Pentru situatii deosebite legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedura, precum si modalitatea de exercitare a drepturilor procesuale astfel incat liberul acces la justitie sa nu fie afectat.

Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un cadru prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente – intre care si respectarea numarului cailor de atac si a termenelor in care pot fi exercitate.

In raport de aceste dezlegari, Curtea retine ca exceptia inadmisibilitatii prezentului recurs exercitat impotriva deciziei civile nr. 1295/01.11.2011 pronuntata de Tribunalul Constanta, in mod corect in calea de atac a recursului este fondata si urmeaza a fi admisa pentru urmatoarele considerente:

Posibilitatea provocarii unui control judicios al hotararii judecatoresti pentru motive referitoare la pronuntarea acestora cu nerespectarea conditiilor formale, legal prevazute, de desfasurare a judecatii sau ca o consecinta a unui rationament jurisdictional eronat este reglementata in prezent prin norma constitutionala.

Insa, potrivit art. 129 din Constitutia Romaniei, revizuita, partile interesate pot exercita caile de atac numai in conditiile legii procesuale.

Corespunzator acestui principiu, legiuitorul a reglementat in mod expres hotararile susceptibile a fi supuse reformarii, caile de atac si titularii acestora, precum si cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigura un control efectiv al hotararii judecatoresti si satisface exigentele art. 21 din legea fundamentala, referitoare la liberul acces la justitie si la dreptul la un proces echitabil reglementate de C.E.D.O.

In speta, in raport de dispozitiile art. 282

¹

Cod procedura civila si de valoarea obiectului actiunii dedusa judecatii in mod judicios Tribunalului Constanta, prin incheierea de sedinta din
18.10.2011
a calificat calea de atac careia ii era supusa hotararea primei instante ca fiind recurs si nu apel, si a procedat la judecarea acestei cai de atac cu respectarea exigentelor legii privind compunerea completului de judecata si a termenelor de exercitare si de motivare a acestei cai de atac.

Potrivit art. 299 Cod procedura civila, sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotararile pronuntate in apel si hotararile date, in prima instanta, fara drept de apel, deci hotararile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 Cod procedura civila.

Pe de alta parte, din dispozitiile alin. (2) al art. 377, cu referire la hotararile irevocabile, raportat la art. 299 Cod procedura civila, rezulta ca sistemul roman de jurisdictie a statuat  principiul unicitatii recursului, dreptul la aceasta cale stingandu-se prin exercitare.

Cum decizia civila nr. 1295 din 1 noiembrie 2011 a Tribunalului Constanta este irevocabila, fiind pronuntata in recurs, Curtea constata ca reclamantul nu mai are deschis un al doilea recurs la aceasta hotarare, prezentul recurs fiind inadmisibil si va fi respins ca atare.

Decizia civila nr. 116/C/08.02.2012

Dosar nr. 4762/212/2010

Judecator redactor Mihaela Popoaca