Persoana arestata pe teritoriul Romaniei de agenti ai altui stat. Lipsa caracterului politic al arestarii si, ulterior, al deportarii in fosta URSS. Inaplicabilitatea Legii nr. 221/2009.

 

Conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, „persoanele care au facut obiectul unor masuri administrative, altele decat cele prevazute la art. 3, pot de asemenea, solicita instantei de judecata sa constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplica in mod corespunzator”.

Art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009 prevede ca sunt condamnari cu caracter politic si condamnarile dispuse in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevazute de legea penala, daca prin savarsirea acestora s-a urmarit unul din scopurile prevazute la art. 2 al. (1) din O.G. nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, persoanelor impotriva carora au fost dispus, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001 cu modificarile si completarile ulterioare.

Din interpretarea coroborata a acestor dispozitii legale rezulta ca pot fi apreciate ca fiind masuri administrative cu caracter politic si acele masuri de deportare, stabilirea domiciliului obligatoriu, internarea in colonii de munca dispuse in temeiul altor acte normative, decat cele enumerate in art. 3 din Legea nr. 221/2009, cu conditia ca aceste masuri sa fi fost dispuse
de organele fostei militii sau securitatii statului roman,
fata de persoane care
au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta  a regimului comunist instaurat in Romania dupa 6 martie 1945, sau care prin activitatea lor s-au opus acestui regim.

Ori, in speta nu s-a facut dovada ca autorul reclamantului a desfasurat activitati de impotrivire cu arme sau de rasturnare prin forta a regimului comunist din Romania, si nici faptul ca masurile de arestare, respectiv de deportare si de stabilire a domiciliului obligatoriu in Siberia au fost dispuse de organele de represiune ale statului comunist roman pentru activitatea politica, contrara noului regim instaurat in Romania dupa 6 martie 1945.

 

Art. 1, 3, 4 din Legea nr. 221/2009

Art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 214/1999

 

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 5915/118/2011, reclamantul M.A. a investit instanta in contradictoriu cu paratul Statul Roman reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice - D.G.F.P. Constanta - cu solutionarea actiunii civile avand ca obiect constatarea caracterului politic al masurii ce a constat in condamnarea autorului M.M. la data de 06.06.1945, obligarea paratului la plata despagubirilor in cuantum de 50.000 lei pentru prejudiciul  moral suferit de catre autor ca urmare a condamnarii acestuia la pedeapsa inchisorii de 5 ani inchisoare si 5 ani domiciliu obligatoriu in Siberia.

Motiveaza reclamantul ca autorul a fost arestat si condamnat de catre organele de represiune ale statului totalitarist fiind suspect de activitate nationalist armeana desfasurata in cadrul organizatiei „Dasnag”.

Arata reclamantul ca arestarea si condamnarea nu rezulta din nici o sentinta civila, fiind regasit doar un proces verbal de interogatoriu din data de 05.09.1958, care confirma arestarea si condamnarea precum si deportarea in URSS si domiciliul obligatoriu in Siberia, in actiune se releva adresa nr. 70865/16.09.1995 emisa de SRI, din care rezulta ca in anul 1945 06 iunie, autorul a fost retinut si arestat de 2 ofiteri sovietici, suspectat de activitate nationalist armeana  in cadrul organizatiei „Dasnag”.

Reclamantul apreciaza ca nu exista nici un dubiu asupra caracterului politic al masurii dispuse asupra autorului reclamantului; se releva suferintele si privatiunile indurate de autor pe parcursul celor 5 ani detentie si 11 ani de deportare in Siberia determinate de libertatea sa de opinie de gandire si exprimare, atat ale autorului dar si ale familiei acestuia, imposibilitatea de a mai gasi un loc de munca, purtarea stigmatului unei condamnari, faptul ca autorul a fost lipsit de viata de familie, de confortul psihic atat in familie dar si in societate.

Condamnarea autorului a determinat scoaterea familiei din mediul in care a trait si si-a desfasurat activitatea, a avut urmari in plan psihic care nu au mai fost inlaturate niciodata. Prejudiciul moral suferit nu a fost compensat si nu i s-a constituit o reparatie morala suficienta pentru suferintele efectiv indurate de catre autor din partea regimului comunist, in conditiile in care destinul autorului a fost frant in mod ireversibil.

In drept, s-au invocat dispozitiile cuprinse in Legea nr. 221/2009 si art. 998-999 cod civil.

In dovedirea actiunii s-au depus inscrisuri, in copie: acte de stare civila, adresa nr. 70865/16.09.2005 emisa de SRI si practica judiciara in materie.

Legal citat, paratul Statul Roman reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice nu a formulat intampinare dar prin reprezentant.

Prin sentinta civila nr. 4314 din 5 septembrie 2011, Tribunalul Constanta a admis in parte actiunea reclamantului si a constatat caracterul politic al masurii administrative dispuse fata de tatal reclamantului M.M. (decedat la 15 ianuarie 1979), masura care a constat in deportarea si stabilirea domiciliului obligatoriu in Siberia in perioada 1945-15.05.1956.

Au fost respinse celelalte pretentii ale reclamantului.

Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul Constanta a retinut in esenta ca autorul reclamantului a fost arestat la data de 06.06.1945 fiind suspectat de activitate nationalist armeana desfasurata in cadrul organizatiei „Dasnag”, iar dupa arestare a fost deportat in U.R.S.S. unde a fost condamnat la pedeapsa inchisorii de 5 ani si 5 ani domiciliul obligatoriu in Siberia, aceasta situatie echivaland cu o masura administrativa cu caracter politic.

In referire la pretentiile reclamantului ce vizeaza acordarea de daune morale, Tribunalul Constanta a retinut ca acestea sunt nefondate, in contextul in care art. 5 al. (1) lit. (a) din Legea nr. 221/2009 a fost declarat neconstitutional iar reclamantul, in calitate de succesor al defunctului M.M. nu a fost victima vreunei masuri cu caracter politic dispusa de statul roman cu privire la persoana sa..

Impotriva aceste sentinte, in termen legal, au declarat recurs atat paratul Statul Roman, cat si reclamantul M.A.

Paratul Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice - prin DGFP Constanta - a criticat legalitatea hotararii Tribunalului Constanta in referire la constatarea caracterului politic al masurii administrative de deportare a autorului reclamantului in fosta U.R.S.S. in perioada 1945 - 15.05.1956, apreciind ca aceasta solutie a fost dispusa cu incalcarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 221/2009. Se sustine ca singurul document ce a stat la baza acestei hotarari a fost un proces –verbal de interogatoriu din anul 1958, in care autorul reclamantului ar fi declarat ca a fost arestat si ulterior deportat in U.R.S.S. In conditiile in care nu exista nici un document emis de Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania, sau de un alt organism cu atributii in acest domeniu nu se poate stabilit cu certitudine daca data inceperii masurii administrative se incadreaza in perioada 16 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si daca masura de retinere a fost luata de regimul comunist din Romania sau de regimul comunist aflat la conducerea U.R.S.S.

La randul sau reclamantul M.A. a criticat legalitatea hotararii Tribunalului Constanta sub aspectul gresitei respingeri a cererii de acordare a daunelor morale pentru prejudiciul suferit de autorul sau (tata) M.M., in perioada deportarii sale in U.R.S.S.

Sustine recurentul reclamant ca arestarea si deportarea tatalui sau a avut consecinte foarte grave asupra familiei acestuia, dar si asupra autorului insusi, care nu a cunoscut confortul psihic al vietii de familie, de linistita traire a vietii de zi cu zi, de beneficiul unei vieti normale atat in familie cat si in societate.

Analizand legalitatea hotararii Tribunalului Constanta in raport de criticile recurentului parat Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice - prin D.G.F.P. Constanta -, Curtea constata ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:

Pornind de la ratiunea recunoasterii de catre Statul Roman, dupa 22 decembrie 1989 si instaurarea unui regim democratic a consecintelor produse in sfera drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor sai prin regimul totalitar comunist, precum si de la necesitatea asumarii si atenuarii acestor consecinte produse atat asupra drepturilor patrimoniale cat si a celor care intereseaza valorile supreme ale personalitatii umane, legiuitorul roman a adoptat – incepand cu anul 1991 o serie de acte normative menite sa raspunda acestor imperative (Decretul nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si a celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri; O.U.G. nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, persoanelor impotriva carora au fost dispus, din motive politice masuri administrative abuzive).

Legea nr. 221/2009, care a preluat in cea mai mare parte prevederile deja statuate prin Decretul Lege nr. 118/1999 si OUG nr. 214/1999, a definit condamnarile cu caracter politic si masurile administrative cu caracter politic, reglementand o procedura speciala pentru constatarea caracterului politic al unor condamnari sau masuri administrative dispuse de statul roman fata de cetatenii sai in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Art. 1 din Legea nr. 221/2009 defineste condamnarea cu caracter politic ca fiind orice condamnare dispusa printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, pronuntata in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte savarsite inainte de data de 6 martie 1945 si dupa aceasta data si care au avut drept scop impotrivirea fata de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945, iar in alin. (2) statueaza asupra caracterului politic de drept al unor condamnari pronuntate in temeiul actelor normative enuntate in text.

In speta, se retine ca reclamantul nu a dovedit faptul ca autorul sau a suferit o condamnare din partea autoritatilor statului roman in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prima instanta statuand exclusiv asupra caracterului politic al deportarii autorului reclamantului – M.M. in fosta U.R.S.S. in perioada 1945 - 15 mai 1956.

Conform dispozitiilor art. 3 din Legea nr. 221/2009, constituie masura administrativa cu caracter politic orice masura luata de
organele fostei militii sau securitatii,
avand ca obiect dislocarea si stabilirea domiciliului obligatoriu, internarea in unitati si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu, daca au fost intemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enuntate de textul legal si anume: Decretul nr. 6/1950, Decretul nr. 60/1950, Decretul nr. 257/1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77/1954, Decretul nr. 89/1958; H.C.M. nr. 2/1952, H.C.M. nr. 1154 din 26 octombrie 1950, H.C.M. nr. 344/1951, H.C.M. nr. 326/1951, H.C.M. nr. 1554/1952, H.C.M. nr. 337/1954, H.C.M. nr. 237/1957, H.C.M. nr. 282 din 5 martie 1958 si H.C.M. nr. 1108/1960; Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Directiunii Generale a Securitatii Poporului; Ordinul nr. 5/Cabinet/1948; Ordinul nr. 26500/Cabinet/1948; Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 si Ordinul nr. 8/20/Cabinet 1952 ale Ministerului Afacerilor Interne; deciziile M.A.I. nr. 200/1951, nr. 239/1952 si nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne; Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministrului Securitatii Statului.

Conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, „persoanele care au facut obiectul unor masuri administrative, altele decat cele prevazute la art. 3, pot de asemenea, solicita instantei de judecata sa constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplica in mod corespunzator”.

Art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009 prevede ca sunt condamnari cu caracter politic si condamnarile dispuse in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevazute de legea penala, daca prin savarsirea acestora s-a urmarit unul din scopurile prevazute la art. 2 al. (1) din O.G. nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, persoanelor impotriva carora au fost dispus, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001 cu modificarile si completarile ulterioare.

Din interpretarea coroborata a acestor dispozitii legale rezulta ca pot fi apreciate ca fiind masuri administrative cu caracter politic si acele masuri de deportare, stabilirea domiciliului obligatoriu, internarea in colonii de munca dispuse in temeiul altor acte normative, decat cele enumerate in art. 3 din Legea nr. 221/2009, cu conditia ca aceste masuri sa fi fost dispuse
de organele fostei militii sau securitatii statului roman,
fata de persoane care
au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta  a regimului comunist instaurat in Romania dupa 6 martie 1945, sau care prin activitatea lor s-au opus acestui regim.

Ori, in speta nu s-a facut dovada ca autorul reclamantului M.M. a desfasurat activitati de impotrivire cu arme sau de rasturnare prin forta a regimului comunist din Romania, si nici faptul ca masurile de arestare, respectiv de deportare si de stabilire a domiciliului obligatoriu in Siberia au fost dispuse de organele de represiune ale statului comunist roman pentru activitatea politica, contrara noului regim instaurat in Romania dupa 6 martie 1945.

Adresa nr. 70865 din 16 septembrie 2005 emisa de S.R.I. – Biroul de relatii cu publicul - nu face dovada indeplinirii cumulative a conditiilor legale mai sus mentionate, limitandu-se sa mentioneze ca autorul reclamantului M.M., intr-un interogatoriu luat de autoritatile statului roman la data de 5 septembrie 1958, a sustinut ca dupa arestarea sa in 6 iunie 1945 de catre „un ofiter si doi civili sovietici” a fost deportat in U.R.S.S. si condamnat la 5 ani inchisoare si 5 ani domiciliu obligatoriu in Siberia, acesta repatriindu-se in Romania la data de 15 mai 1956.

Se retine ca aceasta sustinere a autorului reclamantului, in cadrul unui interogatoriu, nu este confirmata si de alte documente existente in arhiva S.R.I., iar reclamantul nu a facut dovada ca a solicitat S.R.I. sau C.N.S.A.S. dovezi din care sa rezulte activitatea anticomunista a tatalui sau pe teritoriul Romaniei in perioada anterioara arestarii sale (6 iunie 1945).

Curtea constata, de asemenea, ca reclamantul nu a produs nici un inscris din care sa rezulte existenta si scopul activitatii desfasurate de organizatia „Dasnag”, respectiv daca aceasta organizatie a militat impotriva regimului comunist instaurat in Romania  dupa 6 martie 1945,  si nici motivele pentru care tatal sau a fost arestat de „un ofiter si doi civili sovietici”, care au actionat pe teritoriul Romaniei.

Se constata, de asemenea, ca reclamantul nu a depus dovezi din care sa rezulte ca tatalui sau i s-a recunoscut calitatea de luptator in rezistenta anticomunista conform procedurii reglementate de O.U.G. nr. 214/29.12.1999, desi prin art. 3 din acest act normativ s-a prevazut ca reprezinta masura administrativa abuziva orice masura luata de organele fostei militii sau securitati, ori de alte organe ale statului roman, in baza carora s-a dispus deportarea in strainatate dupa 23 August 1944, pentru motive politice.

In lipsa oricaror dovezi din care sa rezulte caracterul anticomunist al activitatii desfasurate de autorul reclamantului, cat si faptul ca arestarea si deportarea acestuia ar fi fost dispuse de organele represive ale statului totalitar roman, in legatura cu o presupusa activitate indreptata impotriva ordinii sociale si politice inlaturate in Romania (iar nu pe teritoriul altor state) in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, Curtea constata ca prima instanta, cu incalcarea dispozitiilor art. 3 si 4 din Legea nr. 221/2009, a constatat caracterul politic al masurii administrative de deportare a numitului M.M. pe teritoriul fostei U.R.S.S. in perioada 6 iunie 1945 - 15 iunie 1956.

Pentru considerentele expuse, in baza art. 312 Cod procedura civila, se va admite recursul paratului si se va modifica in parte hotararea recurata in sensul ca respinge ca nefondata cererea reclamantului de constatare a caracterului politic al masurii dispuse fata de autorul reclamantului.

Cu privire la recursul reclamantului, in raport de modalitatea de solutionare a recursului paratului, constatand ca masura administrativa la care a fost supus tatal reclamantului nu are caracter politic, Curtea va retine ca sunt nefondate si pretentiile materiale formulate de reclamant in temeiul Legii nr. 221/2009.

Legea nr. 221/2009 a statuat asupra vocatiei persoanelor carora li s-a recunoscut calitatea de victima a sistemului totalitar comunist prin condamnarile cu caracter politic sau masurile administrative asimilate acestora, de a pretinde anumite compensatii morale pentru acele situatii in care masurile reparatorii deja acordate in temeiul altor acte normative cu caracter reparatoriu (Decretul lege nr. 118/199/, O.U.G. nr. 214/1999) nu configurau o suficienta satisfactie pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare ori prin masurile administrative cu caracter politic.

Cum, in speta, autorul reclamantului nu se incadreaza in categoria persoanelor vizate de art. 1 si 4 din Legea nr. 221/2009, nefacandu-se dovada calitatii autorului reclamantului de victima a regimului totalitar instaurat in Romania dupa 6 martie 1945 - in sensul ca nu s-a facut dovada ca a fost supus unei masuri administrative cu caracter politic dispuse de autoritatile statului roman in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, si pentru care statul roman ar fi responsabil, Curtea constata ca reclamantul nu este indreptatit sa beneficieze de masurile reparatorii reglementate de Legea nr. 221/2009.

Pentru considerentele expuse, in baza art. 312 Cod procedura civila, se va respinge recursul reclamantului ca nefondat.

Decizia civila nr. 121/C/08.02.2012

Dosar nr. 5915/118/2011

Judecator redactor Mihaela Popoaca