Personal salarizat din fonduri publice, incadrat pe functii de acelasi fel, nivel de salarizare diferit, Tratament juridic diferit Discriminare

• O.U.G. nr. 83/2014
• Legea nr. 71/2015
• Legea nr. 24/2000
• Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: art. 272
• Legea nr. 188/1999: art. 117

Prin hotararea preliminara adoptata de inalta Curte de Casatie si Justitie la 26.09.2016 in dosar nr. 1773/1/2016, a fost admisa sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, in dosarul nr. 28.884/3/2015, privind pronuntarea unei hotarari prealabile si, in consecinta, s-a stabilit ca „ in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, sintagma "salarizat la acelasi nivel" are in vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurentei, al Curtii de Conturi, precum si din cadrul celorlalte autoritati si institutii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut in vedere in interpretarea si aplicarea aceleiasi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, in cadrul aceleiasi autoritati sau institutii publice ”.

Trebuie concluzionat astfel ca, potrivit dezlegarii date acestei probleme de drept de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, dispozitiile art. 1 alin. (5) ind.1 din O.U.G. nr. 83/2014, modificata prin Legea nr. 71/2015 se aplica, in principiu, nu doar in cazul autoritatilor si institutiilor publice expres enumerate in cuprinsul normei, ci si in beneficul personalului din cadrul altor autoritati si institutii publice, aspect sub care recursul declarat trebuie considerat nefondat.

In cadrul aceleiasi institutii parate exista personal incadrat pe functii de acelasi fel, care indeplineste aceleasi conditii de studii, de vechime si isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, dar care are nivel de salarizare diferit, situatie ce se analizeaza in cauza ca o discriminare, in considerarea faptului ca tratamentul juridic diferit acordat acestora nu isi gaseste justificare in conditiile enumerate (acestea fiind aceleasi pentru functionarii mentionati) si nici in dispozitiile legale, dupa inlaturarea din legislatie a normelor legale referitoare la posibilitatea promovarii in trepte de salarizare, in cadrul aceluiasi grad profesional, prin Legea nr. 284/2010.

In atare situatie de discriminare se afla reclamantul, care, fiind incadrat pe functia publica de
inspector, grad profesional principal, clasa I, gradatia II, clasa de salarizare 44,
are un salariu de incadrare de
1163
lei, in comparatie cu functionari care ocupa o functie publica similara, au acelasi grad profesional si se afla in aceeasi transa de vechime, avand un salariu de incadrare de
1397
lei.

(Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, Decizia civila nr. 4248 din 24 noiembrie 2016, rezumata de judecator dr. Diana Duma-Patrascu)

In cadrul dosarului nr. x/30/2015 prin sentinta civila nr. 1059 din data de 18 mai 2016, Tribunalul Timis a respins exceptiile inadmisibilitatii, tardivitatii plangerii prealabile si tardivitatii actiunii; a admis actiunea precizata formulata de reclamantul A..., in contradictoriu cu paratul Consiliul Judetean Timis; a obligat parata la incadrarea reclamantului in functia detinuta conform salariului maxim existent in plata pentru functia detinuta, pregatire profesionala si vechime in munca, incepand cu data de 09.04.2015, precum si plata diferentelor salariale de la 09.04.2015 la zi si, totodata, a obligat parata la plata catre reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen legal paratul recurent Judetul Timis - Consiliul Judetean Timis, solicitand casarea sentintei si respingerea actiunii, invocand dispozitiile art. 488 pct. 4,
6
si
8
NCPC, aratand ca in mod nejustificat s-au respins in cauza exceptia tardivitatii plangerii prealabile si exceptia tardivitatii actiunii, raportat la data comunicarii dispozitiei prin care s-a dispus reincadrarea reclamantului, emisa in anul 2013, precum si la dispozitiile art. 11 alin. (1) lit. a) si b) din Legea nr. 554/2004.

Prin decizia civila nr. 4248/24.11.2016 Curtea de Apel Timisoara a respins recursul promovat.

A retinut ca prin cererea astfel modificata reclamantul deduce judecatii un simplu litigiu privind raportul sau de serviciu, care intra in sfera de aplicare a dispozitiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, dar si ale art. 117 din acelasi act normativ, care nu impun parcurgerea unei proceduri prealabile ci, dimpotriva, fac trimitere la normele de drept comun din legislatia muncii, permitand functionarilor publici sa actioneze pentru recunoasterea drepturilor salariale in cadrul raportului de serviciu in conditii similare oricarui alt angajat, personal contractual, in conditiile si termenele prevazute de Codul Muncii.

Nu s-ar putea deci considera ca reclamantul este tinut de obligatia de a pretinde drepturile salariale in conditiile si termenele reglementate de Legea nr. 554/2004, atata timp cat art. 109 din Legea nr. 188/1999 nu impune o atare obligatie, caci nu face trimitere expresa la legea contenciosului administrativ, rezultand astfel ca actiunea promovata este admisibila, este promovata in termenul legal, drepturile salariale putand fi pretinse in termen de 3 ani de la intrarea in vigoare a normelor legale in temeiul carora sunt solicitate, potrivit Codului Muncii.

Instanta retine ca prin hotararea preliminara adoptata de Inalta Curte de Casatie si Justitie la 26.09.2016 in dosar nr. 1733/1/2016, a fost admisa sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, in dosarul nr. 28.884/3/2015, privind pronuntarea unei hotarari prealabile si, in consecinta, s-a stabilit ca „in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, sintagma "salarizat la acelasi nivel" are in vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurentei, al Curtii de Conturi, precum si din cadrul celorlalte autoritati si institutii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut in vedere in interpretarea si aplicarea aceleiasi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, in cadrul aceleiasi autoritati sau institutii publice”.

Trebuie concluzionat astfel ca, potrivit dezlegarii date acestei probleme de drept de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, dispozitiile art. 1 alin. (5) ind.1 din O.U.G. nr. 83/2014, modificata prin Legea nr. 71/2015 se aplica, in principiu, nu doar in cazul autoritatilor si institutiilor publice expres enumerate in cuprinsul normei, ci si in beneficul personalului din cadrul altor autoritati si institutii publice, aspect sub care recursul declarat trebuie considerat nefondat.

Vor fi deci inlaturate toate sustinerile recurentului, referitoare la caracterul de exceptie al dispozitiilor art. 1 alin. 5 ind. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, la modul de interpretare al legislatiei anterioare momentului de intrare in vigoare a Legii nr. 71/2015, rezultat fie din jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, fie prin deciziile Curtii Constitutionale, fie din acte administrative cu caracter normativ emise in perioada anterioara de Ministrul Muncii, in considerarea faptului ca, pe de-o parte, dezlegarea data problemei de drept aflata in discutie in recursul pendinte, prin decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 23/26.09.2016 este obligatorie pentru instante potrivit art. 521 alin. (3) NCPC, iar pe de alta parte, jurisprudenta si interpretarile invocate de recurent vizeaza legislatie anterioara celei de care se prevaleaza reclamantul, fiind deci lipsite de pertinenta, raportat la obiectul cauzei.

Concluzionand ca dispozitiile art. 1 alin. (5) ind. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 sunt aplicabile personalului angajat in cadrul autoritatii publice recurente, urmeaza ca instanta sa analizeze in ce masura actiunea promovata de reclamant, astfel cum a fost modificata, este intemeiata, prin raportare la aceste prevederi.

Probatoriul administrat in cauza a relevat faptul ca in cadrul autoritatii parate isi desfasoara activitatea, in aceleasi conditii cu reclamantul, functionari publici care ocupa o functie publica similara
(de inspector, grad profesional principal, clasa I, gradatia II, clasa de salarizare 44)
, care indeplinesc aceleasi conditii de studii, de vechime si care au un nivel de salarizare in plata diferit de acesta, in cuantum mai mare, in nivelul de salarizare regasindu-se diferentele operate ca urmare a aplicarii treptelor de salarizare, anterior intrarii in vigoare a Legii unice de salarizare nr. 284/2010.

In alti termeni, in cadrul aceleiasi institutii parate exista personal incadrat pe functii de acelasi fel, care indeplineste aceleasi conditii de studii, de vechime si isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, dar care are nivel de salarizare diferit, situatie ce se analizeaza in cauza ca o discriminare, in considerarea faptului ca tratamentul juridic diferit acordat acestora nu isi gaseste justificare in conditiile enumerate (acestea fiind aceleasi pentru functionarii mentionati) si nici in dispozitiile legale, dupa inlaturarea din legislatie a normelor legale referitoare la posibilitatea promovarii in trepte de salarizare, in cadrul aceluiasi grad profesional, prin Legea nr. 284/2010.

In atare situatie de discriminare se afla reclamantul, care, fiind incadrat pe functia publica de
inspector, grad profesional principal, clasa I, gradatia II, clasa de salarizare 44,
are un salariu de incadrare de
1163
lei, in comparatie cu functionari care ocupa o functie publica similara, au acelasi grad profesional si se afla in aceeasi transa de vechime, avand un salariu de incadrare de
1397
lei (fila 5 din dosarul primei instante).

Or, pentru inlaturarea unor astfel de situatii discriminatorii, O.U.G. nr. 83/2014 a stabilit in art. 1 alin. (5) ind. 1, astfel cum a fost interpretat in hotararea preliminara din 26.09.2016, mai sus citata, ca „prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului si din celelalte institutii si autoritati publice, salarizat la acelasi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, inclusiv personalul prevazut la art. 5 din aceste institutii, care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii”.

Precizarea astfel facuta, aplicabila de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 71/2015, permite concluzia ca legiuitorul a prevazut un mecanism de inlaturare a situatiilor de discriminare astfel identificate cu privire la salarizarea personalului angajat in institutiile si autoritatile publice pe functii de acelasi fel, prin acordarea in beneficiul tuturor acestor salariati a nivelului de salarizare in plata pentru functia similara, existent in cadrul aceleiasi institutii. Prin urmare, atata timp cat pentru acelasi tip de functie publica, salariatul care indeplineste aceleasi conditii de grad profesional, studii, vechime, tip de activitate si conditii de munca are stabilit un salariu de baza inferior celui aflat in plata in beneficiul unui alt salariat, legiuitorul permite acordarea acestui din urma nivel de salarizare pentru toate categoriile de salariati care indeplinesc aceleasi conditii mentionate.

Apare astfel legala si temeinica solutia primei instante de admitere a actiunii si de obligare a paratului la plata catre reclamant a salariului de incadrare la nivelul maxim aflat in plata in cadrul institutiei, pentru functii similare, cu precizarea ca aceasta hotarare poate produce efecte juridice doar in intervalul de timp in care dispozitiile legale mai sus analizate sunt in vigoare.

In aceasta privinta instanta retine ca dispozitiile referitoare la salarizarea personalului bugetar au fost modificate incepand cu 01.08.2016, data de la care produce efecte O.U.G. nr. 20/2016, in aplicarea careia s-a emis de catre paratul recurent, inclusiv pe seama reclamantului, o noua dispozitie de stabilire a salariilor de baza, cu nr. 308/2.08.2016, depusa in copie la dosar, reclamantul fiind cuprins in anexa la dispozitie, rezultand astfel ca si in privinta sa s-a dispus salarizarea la nivelul maxim aflat in plata in cadrul institutiei, de la data mentionata.

Fata de aceste constatari, apare nefondat recursul declarat in intregime, urmand ca acesta sa fie respins ca atare.

1.