Interpretarea dispozitiilor articolului 1 alineatele (52) si (53) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014

— Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, astfel cum au fost introduse prin O.U.G. nr. 27/2015: art. 5 alin. 1, 2 si alineatele (5

²

) si (5

³

)

Potrivit dispozitiilor art.1 alin.5 ind.2 si alin. 5 ind.3 din OUG nr.27/2015 de modificare a OUG nr.83/2014, potrivit cu care „Prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), autoritatile administratiei publice locale pot stabili o crestere salariala pentru personalul angajat in institutiile publice locale de pana la 12%, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

1. incadrarea cheltuielilor de personal in limita bugetului aprobat;
2. incadrarea cheltuielilor de personal in limita plafonului de cheltuieli de personal repartizat conform prevederilor legale.

(5 ) In aplicarea prevederilor alin. (5 ), autoritatile administratiei publice locale pot stabili cresteri salariale diferentiate pe categorii de personal, in functie de conditiile specifice."

Interpretarea logico-juridica a textului legal supra redat face ingaduita si chiar obliga la concluzia ca legiuitorul nu a inteles a institui o obligatie in sarcina autoritatilor administratiei publice locale de a stabili o crestere salariala pentru personalul angajat in institutiile publice, dupa cum nici nu a impus un procent exact al acestei eventuale majorari (indicand numai procentul maxim pana la care pot fi acordate aceste majorari), ci a reglementat, in realitate o facultate, un drept recunoscut autoritatilor administratiei publice locale de a acorda cresteri salariale in acelasi procent ori diferentiat functie de conditiile

specifice activitatii diferitelor categorii de personal, desigur subsumat indeplinirii cumulative a celor doua conditii mai sus enuntate.

(Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, Decizia civila nr. 3741 din
8
noiembrie

2016. rezumata de judecator dr. Diana Duma-Patrascu)

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Caras Severin la data de 20.01.2016 sub nr. x/115/2016, reclamantii salariati din cadrul Complexului A..., unitate rezidentiala aflata in subordinea Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Caras-Severin prin Sindicatul B... in contradictoriu cu paratii Presedintele Consiliului Judetean Caras-Severin, Consiliul Judetean Caras-Severin, Directorul executiv al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Caras-Severin si Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Caras-Severin au solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna: obligarea presedintelui Consiliului Judetean Caras-Severin la emiterea unui act administrativ prin care sa dispuna stabilirea cresterii salariale pentru salariatii Complexului A., unitate rezidentiala, fara personalitate juridica aflata in subordinea Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Caras-Severin, cu un procent de 12 %, incepand cu data de 01.07.2015, avand in vedere dispozitiile art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr.27/2015 pentru completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice; obligarea directorului executiv al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Caras-Severin ca, in urma emiterii actului administrativ anterior mentionat, sa emite acte administrative individuale prin care sa dispuna recalcularea salariilor personalului Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Caras-Severin, pentru perioada 01.07.201530.09.2015, cu luarea in considerare a majorarii salariale, in procent de 12 %, prevazute de dispozitiile art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 27/2015; sa se efectueze plata diferentelor salariale rezultate ca urmare a recalcularii salariului, pentru perioada 01.07.2015-30.09.2015, cu luarea in considerare a majorarii salariale, in de 12 % prevazute de dispozitiilor art.1 pct.1 din OUG nr.27/2015 si sa se mentina in plata, in viitor, majorarea salariala, in procent de 12 % prevazuta de dispozitiile art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 27/2015.

Prin sentinta civila nr. 377/24.06.2016 pronuntata in dosar nr. 103/115/2016 Tribunalul Caras Severin, a respins exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive, neindeplinirii procedurii prealabile si tardivitatii actiunii, invocate prin intampinare de catre paratii Presedintele Consiliului Judetean Caras-Severin si Consiliul Judetean Caras-Severin.

A admis, in parte, actiunea formulata de reclamantii C..., si altii, reprezentati prin Sindicatul B..., [...] in contradictoriu cu paratii Presedintele Consiliului Judetean Caras- Severin si Consiliul Judetean Caras-Severin.

A obligat paratul Presedintele Consiliului Judetean Caras-Severin sa emita actul administrativ de stabilire a cresterii salariale pentru personalul angajat in cadrul Complexului de Servicii Sociale Oravita de pana la 12%, incepand cu data de 01.07.2015, in conditiile art. 1 alin. (5) ind. 2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, astfel cum a fost modificata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2015.

A respins, in rest, actiunea reclamantilor.

Impotriva sentintei civile nr. 377/24.06.2016 au declarat recurs, in termen legal, paratii Presedintele Consiliului Judetean Caras-Severin si Consiliul Judetean Caras-Severin solicitand admiterea recursului asa cum a fost formulat, casarea sentintei civile pronuntata de Tribunalul Caras-Severin si pe cale de consecinta, respingerea cererii reclamantilor.

Prin decizia civila nr. 3741/08.10.2016 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul formulat de paratii recurenti, a casat sentinta civila atacata si in rejudecare, a respins in tot actiunea reclamantilor.

S-a retinut ca solutia de admitere partiala actiunii, pronuntata de prima instanta care a considerat ca se impune obligarea autoritatii administratiei publice locale, in speta, a presedintelui Consiliului Judetean Caras Severin la emiterea actului administrativ de stabilire a cresterii salariale de pana la 12% pentru reclamantii angajati in cadrul Complexului A... din cadrul DGASPC Caras Severin, incepand cu data de 01.07.2015, in temeiul O.U.G. nr. 83/2014, art. 1 alin. (5) ind. 2, modificata prin O.U.G. nr. 27/2015, solutie avand ca principal argument ce o expliciteaza, asa cum rezulta indubitabil din considerentele sentintei, necesitatea aplicarii unitare a prevederilor O.U.G. nr. 27/2015, fara nicio discriminare, in cadrul nu numai al Consiliului Judetean, dar si al institutiilor publice subordonate acestuia, se priveste a fi nelegala, pronuntata cu interpretarea si, in consecinta, si cu aplicarea gresita a legii, in aprecierea instantei de control judiciar.

Si aceasta, intrucat, chiar daca reclamantii au prevalat ca argument faptul ca Presedintele Consiliului Judetean a emis actul administrativ de crestere salariala pentru personalul din aparatul propriu inca din 27.08.2015, respectiv Dispozitia-cadru nr. 291/27.08.2015, spre a releva inegalitatea de tratament existenta in materie salariala, derivand din aplicarea numai pentru unele categorii de personal a dispozitiilor O.U.G. nr. 27/2015, se constata ca ei nu au investit instanta cu un petit de constatare a situatiei discriminatorii si de acordare de despagubiri in baza O.G. nr. 137/2000 si nici nu au facut dovada unor demersuri prealabile la Consiliul National de Combatere a Discriminarii pentru constatarea situatiei pretins discriminatorii; astfel ca, argumentatia instantei de fond apare ca depasind limitele investirii instantei sub aspectul obiectului actiunii.

Dimpotriva, reclamantii au solicitat instantei de contencios administrativ, ca pretentie concreta dedusa judecatii, obligarea paratilor la o anume conduita, respectiv, la emiterea actului administrativ de acordare a cresterii salariale in procent de
12
% in ce-i priveste (efect al cenzurarii refuzului apreciat ca nelegal al emiterii actului), cum si plata diferentelor salariale pana la salariul majorat cu 12% pe perioada 01.07.2015-30.09.2015 si acordarea si pe viitor a acestei majorari. Altfel spus, pretentii vizand drepturile banesti, salariale, din continutul raportului juridic de serviciu al reclamantilor, functionari publici.

Or, in aceste conditii, instanta de fond avea a observa cu rigoare continutul prevederilor legale pe care au inteles reclamantii sa-si fundamenteze pretentiile, respectiv art. 1 alin. (5) ind.2 si alin. (5) ind. 3 din O.U.G. nr. 27/2015 de modificare a O.U.G. nr. 83/2014, potrivit cu care „Prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), autoritatile administratiei publice locale pot stabili o crestere salariala pentru personalul angajat in institutiile publice locale de pana la
12
%, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

1. incadrarea cheltuielilor de personal in limita bugetului aprobat;
2. incadrarea cheltuielilor de personal in limita plafonului de cheltuieli de personal repartizat conform prevederilor legale.
3.  (5 ) In aplicarea prevederilor alin. (5 ), autoritatile administratiei publice locale pot stabili cresteri salariale diferentiate pe categorii de personal, in functie de conditiile specifice."

Interpretarea logico-juridica a textului legal supra redat face ingaduita si chiar obliga la concluzia ca legiuitorul nu a inteles a institui o obligatie in sarcina autoritatilor administratiei publice locale de a stabili o crestere salariala pentru personalul angajat in institutiile publice, dupa cum nici nu a impus un procent exact al acestei eventuale majorari (indicand numai procentul maxim pana la care pot fi acordate aceste majorari), ci a reglementat, in realitate
o facultate, un drept
recunoscut autoritatilor administratiei publice locale de a acorda cresteri salariale in acelasi procent ori diferentiat functie de conditiile specifice activitatii diferitelor categorii de personal, desigur subsumat indeplinirii cumulative a celor doua conditii mai sus enuntate.

Asa fiind, rezulta cu indestulatoare evidenta ca acordarea majorarilor salariale este lasata, potrivit intentiei legiuitorului (asadar si rezultat al unei interpretari teleologice bazata pe sintagma folosita „pot stabili”), la aprecierea exclusiva a autoritatilor administratiei publice locale, cata vreme legea nu instituie o obligatie in acest sens in sarcina celor din urma, parati in speta, si nici nu a dat nastere, prin urmare, unui drept corelativ in favoarea personalului angajat in institutiile publice locale, care sa poata fi realizat cu concursul statului, efect al promovarii unei actiuni in justitie. Altfel spus, acordarea majorarii salariale prevazuta de O.U.G. nr. 27/2015 ramane exclusiv la latitudinea si aprecierea autoritatilor publice locale, chiar si in conditiile verificarii cumulative a celor doua cerinte stabilite de lege: incadrarea cheltuielilor de personal in limita bugetului aprobat si, respectiv, incadrarea cheltuielilor de personal in limita plafonului de cheltuieli de personal repartizat conform prevederilor legale.

Iar in contextul interpretarii de mai sus a normei legale cu incidenta in speta, cum acordarea majorarii salariale prevazuta de O.U.G. nr. 27/2015 se circumscrie, asadar, unui aspect de oportunitate si nu de legalitate a conduitei paratilor reflectata in neemiterea de la 01.07.2015 a unui act administrativ in acest sens, de vreme ce o asa hotarare este lasata strict la aprecierea autoritatii publice locale, legalitate pe care instanta este chemata a o verifica in speta pendinte, nici nu prezinta vreo relevanta pretinsa diferenta de tratament salarial pe care si-a bazat argumentatia prima instanta.

Pe de alta parte, este de observat si ca prima instanta in mod nefondat si numai ignorand scriptul de la fila 271 dosar fond reprezentat de VI/10079/03-07.2015 a Directiei Generale Financiare-Administrative din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Judetean Caras-Severin, a dispus emiterea actului administrativ de acordare a cresterilor salariale in folosul reclamantilor, de la 01.07.2015, desi inscrisul mentionat evidentiaza in clar ca nu erau la acel moment indeplinite cumulativ conditiile prevazute de alin. (5) ind.2 lit. a) si b) din O.U.G. nr. 27/2015 de modificare a O.U.G. nr. 83/2014.

Context in care, chiar si sub acest aspect sentinta se privea nelegala, abstractie de faptul ca, asa cum supra s-a demonstrat, legea a reglementat acordarea majorarii salariale ca o posibilitate lasata la aprecierea autoritatii publice locale si nu ca o obligatie legala a carei nesocotire, abia ea, ar fi conferit caracter nelegal conduitei inactive, de neemitere a actului administrativ prin care sa stabileasca cresteri salariale.

De aceea, pentru cele ce preced, Curtea constatand nelegalitatea sentintei tribunalului, din perspectiva incidentei art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC, o va reforma in recurs, efect al admiterii acestuia in baza art. 496 alin. (1) si (2) NCPC si va respinge in tot actiunea reclamantilor, ale caror trimiteri, de altfel, la solutii favorabile pronuntate in cauze similare nu pot fi retinute de Curte, deoarece, pe de o parte, jurisprudenta relevata, reprezentata de hotarari de prima instanta, nu constituie izvor de drept in dreptul romanesc, iar pe de alta parte, hotararile invocate neavand caracter definitiv si neilustrand nici o practica judecatoreasca majoritara, nici nu au aptitudinea de a se constitui intr-o baza legala suficienta in dreptul intern spre a da nastere unei sperante legitime de care sa se prevaleze reclamantii.

In acelasi sens s-a decis si in dosarul nr. x/115/2015, fiind pronuntata decizia civila nr. 3092/13.10.2016.