Inactivitatea fiscala a unor debitori fiscali se inscriu in cazierul acestora, dar si al reprezentantilor lor

• O.G. nr. 39/2015
• O.G. nr. 75/2001
• Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila: art.80
• Legea nr. 85/2006
• Legea nr. 287/2009 privind Codul civil: art. 1942, art. 1944

Conform art. 4 alin. (5) al O.G. nr. 39/2015, „inactivitatea fiscala prevazuta la alin.

4. lit. c) se inscrie atat in cazierul fiscal al persoanei juridice sau entitatii fara personalitate juridica declarate inactiva, cat si al reprezentantilor legali sau reprezentantilor desemnati ai acestora”. Asadar, in prezent, legiuitorul a stabilit ca informatiile referitoare la inactivitatea fiscala a unor debitori fiscali se inscriu in cazierul acestora, dar si al reprezentantilor lor, indiferent daca acestia sunt reprezentanti legali sau desemnati in orice alt mod. Este evident ca in aceasta din urma categorie se includ si practicienii in insolventa desemnati in calitate de administratori judiciari/lichidatori de catre judecatorul sindic, fiind deci lipsita de relevanta distinctia facuta de tribunal in privinta modului de desemnare a acestora, precum si incorecta concluzia potrivit careia astfel de administratori judiciari/lichidatori nu ar fi reprezentanti legali ai societatilor in legatura cu care isi desfasoara activitatea profesionala.

inscrierea in cazierul fiscal al reclamantei a datelor privind inactivitatea fiscala nu vizeaza activitatea sa fiscala, ci a debitorilor in legatura cu care isi desfasoara /si-a desfasurat activitatea profesionala si nu are caracter de sanctiune, ci este menita doar sa asigure informarea si acuratetea evidentelor autoritatii fiscale.

(Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, Decizia civila nr. 3006 din
6
octombrie

2016, rezumata de judecator dr. Diana Duma-Patrascu)

Prin sentinta civila nr. 226/20.04.2016 Tribunalul Caras-Severin a admis actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta SCP A... SPRL in contradictoriu cu parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Timisoara - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Caras-Severin si a dispus radierea din cazierul fiscal al reclamantei a informatiilor privind inactivitatea fiscala.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs in termen legal parata recurenta Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Timisoara - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Caras-Severin, invocand dispozitiile art. 488 pct.
8
din noul Cod de procedura civila, solicitand casarea sentintei si respingerea actiunii, sustinand ca solutia primei instante este rezultat al unei gresite aplicari a normelor de drept material in speta.

Prin decizia pronuntata, instanta de control judiciar a admis recursul declarat de parata recurenta Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Timisoara - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Caras-Severin, a casat sentinta recurata, in sensul ca a respins cererea promovata de reclamanta SCP A... SPRL impotriva paratei Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Timisoara - Administratia Judeteana a Finantelor Publice Caras-Severin.

Este de retinut ca in speta contestatia promovata de reclamanta impotriva refuzului de rectificare a cazierului fiscal se raporteaza la un certificat eliberat sub nr. 18318/2.11.2015 (filele 67-94 din dosarul primei instante), care mentioneaza ca temei al inscrierilor operate, dispozitiile art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 75/2001 si, respectiv, cele ale art. 4 alin. (5) din O.G. nr. 39/2015. Instanta de fond a admis actiunea in considerarea faptului ca informatiile referitoare la inactivitatea fiscala a unor debitori fiscal si puteau fi inscrise in baza acelor dispozitii doar in cazierul fiscal al reprezentantilor legali, categorie in care nu se incadreaza reclamanta, in calitatea sa de practician in insolventa, desemnat administrator judiciar/lichidator al unor astfel de subiecti de drept.

In primul rand, este de observat ca in reglementarea actuala, din art. 4 alin. (5) al O.G. nr. 39/2015, „inactivitatea fiscala prevazuta la alin. (4) lit. c) se inscrie atat in cazierul fiscal al persoanei juridice sau entitatii fara personalitate juridica declarate inactiva, cat si al reprezentantilor legali sau reprezentantilor desemnati ai acestora”. Asadar, in prezent legiuitorul a stabilit ca informatiile referitoare la inactivitatea fiscala a unor debitori fiscali se inscriu in cazierul acestora, dar si al reprezentantilor lor, indiferent daca acestia sunt reprezentanti legali sau desemnati in orice alt mod. Este evident ca in aceasta din urma categorie se includ si practicienii in insolventa desemnati in calitate de administratori judiciari/lichidatori de catre judecatorul sindic, fiind deci lipsita de relevanta distinctia facuta de tribunal in privinta modului de desemnare a acestora, precum si incorecta concluzia potrivit careia astfel de administratori judiciari/lichidatori nu ar fi reprezentanti legali ai societatilor in legatura cu care isi desfasoara activitatea profesionala.

In aceasta privinta, se constata ca dispozitiile art. 80 C. pr. civ., care reglementeaza formele reprezentarii, nu pot conduce la concluzia ca administratorii judiciari/lichidatorii ar fi reprezentanti judiciari, de vreme ce nu sunt numiti in conditiile art. 80 alin. (4), de catre judecator, printr-o hotarare care arata limitele si durata reprezentarii, ci sunt desemnati de judecatorul sindic, in baza normelor speciale din procedura insolventei, dreptul de reprezentare izvorand din aceasta lege, in conditiile si limitele prevazute de aceasta, iar nu stabilite de judecator. Prin urmare, o atare forma de reprezentare nu poate fi considerata judiciara, ci legala.

Astfel, conform art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar apare ca fiind reprezentantul legal judiciar al debitorului in insolventa in cererile introduse in afara procedurii ce se desfasoara in fata judecatorului sindic. Chiar daca legea speciala indica in respectivul text anumite tipuri de actiuni, acesta este un prim indiciu in sensul ca, in ce priveste reprezentarea in fata instantelor, in afara procedurii insolventei, cel indrituit este administratorul judiciar. La aceeasi concluzie se poate ajunge si prin interpretare teleologica, observand ratiunea institutiei administratorului judiciar, dar si prin interpretare sistematica,

raportat la art. 155 pct. 5 C. pr. civ., care arata ca dupa deschiderea procedurii insolventei, citarea va fi efectuata potrivit legii speciale. Deci, acesta este considerat de legiuitor reprezentantul legal al debitorilor in insolventa, din moment ce toata enumerarea din articolul respectiv vizeaza citarea persoanelor, prin reprezentantii lor legali.

Mai mult, instanta retine ca, potrivit art. 1942 din Noul Cod civil, „obligatiile si raspunderea lichidatorilor sunt reglementate de dispozitiile aplicabile administratorilor, in afara de cazul in care prin lege sau prin contractul de societate se dispune altfel”, iar in conformitate cu art. 1944 alin. (1) si (2) din acelasi act normativ „lichidatorii pot sa incheie toate actele necesare lichidarii si, daca asociatii nu au stipulat altfel, pot sa vanda chiar in bloc, bunurile sociale, sa incheie conventii arbitrale si sa faca tranzactii. Ei reprezinta societatea in justitie, in conditiile prevazute de lege”. Asadar, dispozitiile citate stabilesc calitatea de reprezentant a lichidatorilor, confera acestora mandat de reprezentare si stabilesc continutul acelui mandat, putandu-se astfel concluziona ca dreptul de reprezentare izvoraste din lege, iar continutul acestuia este reglementat tot legal. Prin urmare, lichidatorii judiciari sunt in mod evident reprezentanti legali ai debitorilor fiscali in legatura cu care isi desfasoara activitatea profesionala.

De altfel, in masura in care in cazul administratorilor sociali nu este contestata calitatea de reprezentanti legali, data fiind dispozitia mai sus citata, din art. 1942 Cod civil, se impune concluzia ca si lichidatorii sunt reprezentanti legali ai societatilor pentru care au fost numiti prin hotararea judecatorului sindic.

In orice caz, avand in vedere faptul ca reglementarea actuala, sub imperiul careia s-a eliberat certificatul de cazier fiscal impune inscrierea informatiilor referitoare la inactivitatea debitorilor si in cazierul fiscal al reprezentantilor acestora, indiferent daca acestia sunt desemnati sau reprezentanti legali, trebuie concluzionat ca inscrierea ii vizeaza atat pe administratorii judiciari, cat si pe lichidatori, in considerarea faptului ca ambele categorii au recunoscuta calitatea de reprezentant.

Este deci lipsita de relevanta analiza facuta de catre prima instanta, pornind de la sustinerile reclamantei, referitoare la indeplinirea de catre debitor, prin administratorul social, ori de catre administratorul judiciar, a obligatiei de depunere a declaratiilor fiscale, inainte sau dupa predarea gestiunii, de vreme ce legea nu distinge in functie de aceste elemente, pentru a stabili obligatia de inscriere in cazierul fiscal a informatiilor referitoare la inactivitatea fiscala.

De asemenea, sunt lipsite de relevanta imprejurarile analizate de prima instanta referitoare la data radierii din registrul comertului a unor societati comerciale lichidate, de vreme ce, astfel cum reclamanta a precizat la primul termen de judecata, in sedinta publica din 23.03.2016 (fila 180 din dosarul tribunalului), obiect al actiunii de fata il constituie o contestatie impotriva modului de solutionare a cererii de rectificare a cazierului fiscal, respectiv, refuzul de radiere din cazierul fiscal a informatiilor referitoare la inactivitatea fiscala a unor debitori pentru care reclamanta a fost desemnata administrator judiciar/lichidator, la solicitarea formulata sub nr. 19061/12.11.2015, refuz exprimat prin adresa paratei cu nr. 19061/12.11.2015 (filele 96-97 si 12-16 din dosarul primei instante).

Or, este evident ca atata timp cat instanta era investita sa analizeze caracterul justificat sau nejustificat al acestui refuz, nu se putea raporta decat la continutul cererii ce a fost adresata paratei si la cuprinsul adresei de raspuns. In aceste acte nu s-a facut referire concreta la situatia anumitor debitori, cu reclamanta a pretins doar ca nu este reprezentant legal al acestora, ca nu este ea insasi inactiva fiscal, ca a notificat administratorii sociali ai debitorilor pentru depunerea documentelor contabile si ca nu i-au fost comunicate deciziile de declarare a inactivitatii fiscale, astfel incat acestea nu pot produce efecte juridice impotriva sa. Astfel fiind, este de retinut ca nu poate fi stabilit caracterul justificat/nejustificat al refuzului exprimat de parata in solutionarea cererii de rectificare a cazierului fiscal pe baza altor motive decat cele aratate in cererea de rectificare, iar nicidecum pe baza unor motive noi, cum sunt cele referitoare la situatia concreta a unor societati pretins a fi fost radiate din evidentele ORC.

Pe de alta parte, se observa ca nici unul din argumentele expuse in cererea de rectificare de catre reclamanta nu poate fi retinut in speta. Astfel cum s-a aratat mai sus, reclamanta trebuie sa fie considerata reprezentant legal sau desemnat al debitorilor fiscali in legatura cu care si-a derulat activitatea profesionala, iar imprejurarea ca ea insasi nu a fost declarata inactiva fiscal este lipsita de relevanta in cauza.

Intr-adevar, se observa ca, contrar sustinerilor acesteia, in cazierul fiscal nu se inscriu doar fapte ilicite in legatura cu activitatea fiscala savarsite de subiectul de drept respectiv, ci si anumite informatii relevante cu privire la activitatea acestuia, necesare in evidentele autoritatii fiscale, dupa cum rezulta din art. 1 al O.G. nr. 39/2015 (potrivit caruia „cazierul fiscal reprezinta un mijloc de evidenta si urmarire a respectarii disciplinei fiscale, contabile si financiare de catre contribuabili, in care se tine evidenta persoanelor fizice, juridice si a entitatilor fara personalitate juridica care au savarsit fapte sanctionate de legile fiscale, contabile, vamale si de cele care privesc disciplina financiara”), respectiv, din art. 1 al O.G. nr. 75/2001 (care precizeaza ca „in scopul prevenirii si combaterii evaziunii fiscale, precum si in scopul intaririi administrarii impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat se organizeaza cazierul fiscal al contribuabililor ca mijloc de evidenta si urmarire a disciplinei financiare a contribuabililor”).

In mod similar, in art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 39/2015 se arata care este obiectul inscrierilor in cazierul fiscal, precizandu-se ca „in cazierul fiscal al persoanelor fizice, juridice si al entitatilor fara personalitate juridica se inscriu informatii privind faptele sanctionate contraventional sau penal de legile fiscale, contabile, vamale, precum si cele care privesc disciplina financiara”, corespunzator dispozitiilor din art. 2 al O.G. nr. 75/2001, in conformitate cu care „in cazierul fiscal se tine evidenta persoanelor fizice si juridice, precum si a asociatilor, actionarilor si reprezentantilor legali ai persoanelor juridice, care au savarsit fapte sanctionate de legile financiare, vamale, precum si cele care privesc disciplina financiara”, mentionandu-se ca „in cazierul fiscal al persoanelor fizice si juridice se inscriu si ... b) inactivitatea fiscala, declarata potrivit legii”.

Asadar, inscrierea in cazierul fiscal al reclamantei a datelor privind inactivitatea fiscala nu vizeaza activitatea sa fiscala, ci a debitorilor in legatura cu care isi desfasoara /si-a desfasurat activitatea profesionala si nu are caracter de sanctiune, ci este menita doar sa asigure informarea si acuratetea evidentelor autoritatii fiscale.

De asemenea, nu se poate retine ca motiv de admitere a actiunii imprejurarea ca nu au fost comunicate reclamantei deciziile de declarare a inactivitatii fiscale a acelor debitori, in conditiile in care reclamanta insasi nu este subiect in raporturile juridice de drept fiscal dintre stat, reprezentat prin autoritatile fiscale si acei debitori, ci este tert fata de acesta, iar legea nu prevede obligatia de comunicare a deciziilor in discutie catre aceasta, in calitatea sa de reprezentant al acelor debitori. Aceasta deoarece inactivitatea fiscala declarata nu vizeaza reclamanta ci debitorii fiscali, iar art. 44 Cod procedura fiscala prevede obligatia de comunicare a actelor administrative fiscale contribuabililor, iar nu reprezentantilor lor.

De asemenea, dispozitiile art. 5 din O.G. nr. 39/2015 si art. 6 din O.G. nr. 75/2001, invocate de catre reclamanta in actiune nu vizeaza obligatia de comunicare de catre organul fiscal catre reprezentantul in cazierul caruia se inscrie inactivitatea fiscala a deciziilor de declarare a inactivitatii, ci, dimpotriva, obligatia de comunicare de catre instantele judecatoresti, organele judiciare sau alte autoritati competente, catre organul fiscal a actelor relevante pentru inscrierile in cazierul fiscal, iar nicidecum