Autoritati publice

Consistoriul Eparhial nu se incadreaza in notiunea de autoritatea publica, intrucat nu actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes legitim public, nu are statut de utilitate publica si nu este autorizat sa presteze un serviciu public, in regim de putere publica. Consistoriul Eparhial, fara personalitate juridica, nu detine capacitate juridica administrativa pentru a putea fi asimilat unei autoritati publice in sensul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004.

Consistoriul Eparhial functioneaza ca instanta disciplinara si de judecata in cadrul Arhiepiscopiei Craiovei care este unitate de cult, competenta Consistoriului Eparhial fiind expres prevazuta de art. 52 din Regulamentul autoritatilor canonice disciplinare si al instantelor de judecata al Bisericii Ortodoxe Romane.

Prin sentinta nr. 3555/2016 din data de 29 noiembrie 2016, pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 5923/63/2016 s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantul X, in contradictoriu cu paratul Consistoriul Eparhial.

A fost obligata parata sa comunice reclamantului coordonatele de contact ale paratei respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e.mail si adresa paginii de internet: sursele financiare, bugetul si bilantul contabil; programul dupa care isi desfasoara activitatea, inclusiv programul de audiente al presedintelui si a celorlalti membri si secretarului.

Impotriva sentintei nr. 3555/2016 din data de 29 noiembrie 2016, pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 5923/63/2016 a formulat recurs paratul Consistoriul Eparhial, considerand-o netemeinica si nelegala.

In motivarea recursului, recurentul parat Consistoriul Eparhial a sustinut ca instanta de fond a respins exceptia lipsei capacitatii de folosinta a Consistoriului Eparhial, motivand ca, in contenciosul administrativ, nu este relevanta personalitatea juridica a autoritatii publice astfel definite de art. 2 alin. l litera b din Legea nr. 554/2004, ci capacitatea ei de drept administrativ, constand in aptitudinea prevazuta de lege de a realiza prerogativele de putere publica, asigurand organizarea executarii si executarea in concret a legii.

Recurentul a sustinut, in esenta, ca nu este autoritate publica, nu este organ de stat sau al unitatilor administrative teritoriale care actioneaza in regim de putere publica pentru satisfacerea unui interes public, asa cum sustine instanta de fond. Consistoriul Eparhial functioneaza ca instanta disciplinara si de judecata in cadrul Arhiepiscopiei Craiovei care este unitate de cult.

Pe de alta parte, instanta de fond a obligat recurentul parat sa comunice reclamantului coordonatele de contact ale Consistoriului Eparhial. In acest sens, a precizat faptul ca o parte din aceste coordonate sunt imposibil de comunicat, deoarece Consistoriul Eparhial nu intocmeste buget si bilant contabil, nu detine pagina de internet, iar Presedintele Consistoriului nu tine audiente.

Recurentul parat a solicitat admiterea recursului si modificarea sentintei recurate, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata.

Recurentul parat a solicitat judecarea si in lipsa.

In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 448 alin. 8 C.proc.civila.

Considerente asupra recursului .

Potrivit dispozitiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 N.C.proc.civ., indicate de recurentul parat in cererea de recurs: „Casarea unei hotarari se poate cere numai pentru urmatoarele motive de nelegalitate: (...) 8. cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material”, dispozitii in raport de care va fi analizata sentinta recurata.

In analiza criticilor formulate, se impune a se verifica daca paratul se incadreaza in categoria prevazuta de art. 2 lit. a din Legea nr. 544/2001 si de art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, fata de obiectul cererii de chemare in judecata, de temeiul juridic invocat de reclamant si de partile in litigiu.

Curtea are in vedere faptul ca reclamantul s-a adresat instantei cu o cerere ce vizeaza refuzul de comunicare a informatiilor de interes public, refuz considerat de reclamant ca fiind unul nejustificat, actiune intemeiata de reclamant pe dispozitiile Legii nr. 544/2001.

Intr-adevar, Legea nr. 544/2001 instituie obligatia de comunicare a informatiilor publice in sarcina oricarei autoritati sau institutii publice. Pe de alta parte, refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri trebuie sa vina din partea unei autoritati publice, care actioneaza in regim de putere publica.

Instanta de fond a respins exceptia lipsei capacitatii Consistoriului Eparhial cu motivarea ca, in contenciosul administrativ nu este relevanta personalitatea juridica a autoritatii publice astfel definita de art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, ci capacitatea ei de drept administrativ, constand in aptitudinea prevazuta de lege de a realiza prerogativele de putere publica, asigurand organizarea si executarea in concret a legii.

Pur teoretic, retinerea instantei este corecta, intrucat in materia contenciosului administrativ nu prezinta relevanta personalitatea juridica a autoritatii publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative in exercitarea unor prerogative de putere publica ori a unui serviciu public.

In speta, conditia generala a capacitatii procesuale trebuia analizata in raport de semnificatia termenilor din legea speciala, de normele care reglementeaza functionarea paratului si de drepturile si obli—gatiile limitativ atribuite paratului.

Capacitatea juridica administrativa reprezinta apti—tudinea recunoscuta de lege unei autoritati publice de a avea drepturi si obligatii si de a le exercita, in nume propriu, in scopul realizarii administratiei publice.

Capacitatea juridica administrativa este circumscrisa limitelor de competenta deoarece, spre deosebire de persoanele fizice care au o capacitate generala (aptitudinea nelimitata de a avea drepturi si obligatii de orice fel, cu exceptia interdictiilor expres prevazute), capacitatea autoritatilor administrative este speciala, adica limitata numai la actele si faptele prevazute de lege si strans determinate de drepturile si obligatiile limitativ atribuite.

Capacitatea juridica administrativa confera unei autoritati si calitatea de subiect de drept, adica de titular al unor drepturi si obligatii specifice, prin care sa se diferentieze de o alta autoritate publica, si cu atat mai mult, de persoanele fizice si juridice fata de care se prezinta ca un subiect calificat al raportului administrativ.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. 1 lit. f din Legea nr. 554/2004, ca fiind activitatea de solutionare, de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul acestei legi, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezulta din prevederile art. 8, care reglementeaza obiectul actiunii judiciare.

Un refuz de rezolvare a unei cereri, supus cenzurii instantei de contencios administrativ, presupune ca intre petitionar si autoritatea careia i se adreseaza cererea sa existe un raport de drept administrativ, iar cererea sa se refere la drepturi si obligatii care sa faca parte din obiectul unui astfel de raport juridic.

Potrivit art. 2 lit. a si b din Legea nr. 554/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, „In sensul prezentei legi: a) prin autoritate sau institutie publica se intelege orice autoritate ori institutie publica ce utilizeaza sau administreaza resurse financiare publice, orice regie autonoma, societate reglementata de Legea societatilor nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, aflata sub autoritatea sau, dupa caz, in coordonarea ori in subordinea unei autoritati publice centrale sau locale si la care statul roman sau, dupa caz, o unitate administrativ-teritoriala este actionar unic ori majoritar, precum si orice operator sau operator regional, astfel cum acestia sunt definiti in Legea serviciilor comunitare de utilitati publice nr. 51/2006, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. De asemenea, se supun prevederilor prezentei legi partidele politice, federatiile sportive si organizatiile neguvernamentale de utilitate publica, care beneficiaza de finantare din bani publici; b) prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei;”

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004 „Semnificatia unor termeni, (1) In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii: b) autoritate publica - orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autoritatilor publice, in sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public, in regim de putere publica;”

Curtea constata ca recurentul parat Consistoriul Eparhial nu se incadreaza in notiunea de autoritatea publica prevazuta de dispozitiile legale aratate, intrucat paratul nu actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes legitim public, nu are statut de utilitate publica si nu este autorizat sa presteze un serviciu public, in regim de putere publica.

Recurentul parat Consistoriul Eparhial, fara personalitate juridica, nu detine capacitate juridica administrativa pentru a putea fi asimilat unei autoritati publice in sensul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004.

Recurentul parat Consistoriul Eparhial functioneaza ca instanta disciplinara si de judecata in cadrul Arhiepiscopiei Craiovei care este unitate de cult, competenta Consistoriului Eparhial fiind expres prevazuta de art. 52 din Regulament.

Potrivit art. 52 din Regulamentul autoritatilor canonice disciplinare si al instantelor de judecata al Bisericii Ortodoxe Romane, Consistoriul Eparhial este instanta disciplinara si de judecata pentru abaterile clerului de mir, ale cadrelor didactice din invatamantul preuniversitar si universitar, care judeca si ia hotarari privind sanctionarea acestora.

In art. 148 alin. 1 din H.G. nr. 53/2008 se prevede ca „(1) Instantele disciplinare si de judecata bisericeasca pentru clericii de mir, preoti si diaconi in functiune si pensionari, precum si pentru cantareti, in probleme doctrinare, morale, canonice si disciplinare sunt: A. De judecare in fond: a) Consistoriul disciplinar protopopesc; b) Consistoriul eparhial.(...)”

Potrivit art. 41 alin. 1 din H.G. nr. 53/2008 publicat in Monitorul Oficial nr. 50 din data de 22 ianuarie 2008, privind recunoasterea Statutului pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, „Patriarhia, mitropolia, arhiepiscopia, episcopia, vicariatul, protopopiatul (protoieria), manastirea si parohia sunt persoane juridice de drept privat si utilitate publica, cu drepturile si obligatiile prevazute de prezentul statut.”

Potrivit art. 201 alin. 1 din H.G. nr. 53/2008 „(2) Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane se aplica prin regulamente specifice de activitate care au aceeasi autoritate canonica si juridica cu cea a prezentului statut. Regulamentele specifice diverselor domenii de activitate ale Bisericii sunt aprobate de Sfantul Sinod.”

In art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitatile de cult apartinand cultelor religioase recunoscute din Romania se prevede ca „(1) Unitatile apartinand cultelor religioase recunoscute din Romania, precum si unitatile si institutiile de invatamant teologic autorizate si acreditate potrivit legii, aflate in subordinea acestora si neintegrate in invatamantul de stat, primesc de la bugetul de stat si de la bugetele locale un sprijin sub forma de contributii, care va asigura completarea drepturilor salariale neacoperite din fondurile proprii ale unitatilor de cult centrale si locale respective.”

Autonomia cultelor este stabilita constitutional (art. 29 alin. 3 si 5 din Constitutia Romaniei) si prevederile Legii nr. 489/2006 precizeaza ca, in Romania, cultele pot avea organe proprii de judecata religioasa pentru problemele de disciplina interna, conform statutelor si reglementarilor proprii (art. 26 alin. l, precum si deciziile Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 640/10.06.2008 si nr. 448/07.04.2011).

Curtea Constitutionala a statuat in Decizia nr. 448/07.04.2011 ca „din perspectiva modului de organizare, functionare si a competentelor exercitate, cultele nu constituie autoritati publice in sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. In acest sens, prevederile Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor disting intre autoritatile publice si culte, spre exemplu art. 9 alin. (2) potrivit caruia „Cultele sunt egale in fata legii si a autoritatilor publice”.

Asa cum rezulta din cele expuse, recurentul parat Consistoriu Eparhial nu se incadreaza in notiunea de autoritatea publica sau institutie publica in sensul art. 2 lit. a din Legea nr. 544/2001, instanta de fond apreciind in mod eronat ca paratul are capacitate de drept administrativ.

Ca urmare, solicitarile reclamantului nu se inscriu in categoria informatiilor prevazute la art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001, nefiind informatii care privesc activitatile sau care rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice.

Curtea constata ca sentinta recurata a fost pronuntata cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material, criticile recurentului parat fiind intemeiate.

Pentru aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 496 alin. 2 si art. 498 alin. 1 N.C.proc.civ. raportat la art. 488 alin. 1 pct. 8 N.C.proc.civ., a fost admis recursul, a fost casata sentinta si in rejudecarea cauzei, a fost respinsa actiunea formulata de reclamant.

(Decizia nr. 1153/10 aprilie 2017 - Curtea de Apel Craiova, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, rezumat judecator Liliana Madalina Duna)