Modul de calcul al punctajului mediu anual in cazul persoanelor care au fost trecute de la pensie de invaliditate la pensie pentru limita de varsta
19 martie 2020Modul de stabilire a drepturilor salariale personalului platit din fonduri publice
19 martie 2020
Modul de realizare a creantelor statului impotriva unei debitoare aflata in etapa dizolvarii societatii comerciale.
Art. 233 al. (1) din Legea 31/1990
Art.237 alin.6 din Legea nr.31/1990
Invocarea de catre apelanta a unei creante a statului impotriva debitoarei-intimate este lipsita de relevanta, dat fiind faptul ca apelanta, urmare a dizolvarii societatii nu este prejudiciata, pentru ca etapa dizolvarii societatii comerciale este urmata de etapa lichidarii, ce se efectueaza potrivit art.237 alin.6 din Legea nr.31/1990, orice persoana interesata, inclusiv Ministerului Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare Fiscala, putand solicita Oficiului Registrului Comertului, numirea unui lichidator inscris in Tabloul Practicienilor in Insolventa.
Conform art. 233 al. (1) din Legea 31/1990, ”dizolvarea societatii are ca efect deschiderea procedurii lichidarii, in decursul careia societatea nu isi pierde personalitatea juridica ci sufera numai restrangeri ale capacitatii de folosinta, fiind posibile numai operatiunile care intereseaza lichidarea, ceea ce prezuma ca societatea are in continuare un patrimoniu propriu, distinct de cel al asociatilor cu care este garantata executarea obligatiilor societatii. Conform alin. (2), din momentul dizolvarii, directorii, administratorii, respectiv directoratul, nu mai pot intreprinde noi operatiuni. In caz contrar, acestia sunt personal si solidar raspunzatori pentru actiunile intreprinse.” (4) Societatea isi pastreaza personalitatea juridica pentru operatiunile lichidarii, pana la terminarea acesteia”.
Legea stipuleaza caile de realizare a creantelor tuturor creditorilor incepand cu inventarul si bilantul de lichidare intocmit de lichidator, care are obligatia sa efectueze demersurile pentru plata creantelor creditorilor, ori deschiderea procedurii de insolventa in conditiile art. 260 alin. 4 din Legea nr.31/1990, proceduri potrivit carora creantele pot fi acoperite fie din fondurile debitoarei, fie din sumele puse la dispozitie de catre asociati, in conditiile art.257 din Legea nr.31/1990 ori din aplicarea dispozitiilor art.237
1
si 259 din lege, dupa caz.
(Decizia civila nr. 484/A-C/15 Iunie 2017)
La data de 9 februarie 2016 s-a inregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Arges cererea formulata de reclamantul Oficiul National al Registrului Comertului, prin care s-a solicitat dizolvarea societatii E S.R.L.
In motivarea cererii, s-a aratat ca societatea comerciala si-a stabilit sediul social la adresa din C, fiind incheiat un contract de inchiriere FN din data de 31.05.2001 valabil pana la data de 31.12.2001. A mai precizat ca obligatia de actualizare a datelor cu privire la sediul social al societatii si conditiile pe care acesta trebuie sa le indeplineasca sunt cunoscute de catre aceasta inca de la infiintare, dar cu toate acestea, societatea a ramas in pasivitate, reprezentantii acesteia neefectuand demersurile necesare la oficiul registrului comertului. Reclamantul a mai mentionat ca oficiul registrului comertului este institutia publica care are obligatia de a tine registrul comertului, abilitata cu prestarea acestui serviciu public care are ca scop principal indeplinirea unui interes public, respectiv acela de a asigura opozabilitatea actelor si faptelor de profesionistilor, prin publicitatea acestora, contribuind in acest fel la stabilitatea circuitului civil. Astfel, prin lege, oficiul registrului comertului justifica calitate procesuala pentru a cere pronuntarea dizolvarii societatii in cazul in care aceasta nu si-a indeplinit obligatiile legale, inclusiv cele mentionate de art. 237 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990. A mai sustinut ca importanta actualizarii datelor privind sediul social rezida din insasi finalitatea sa, respectiv acea ca societatea sa indeplineasca toate conditiile prevazute de lege, nu doar in momentul infiintarii, ci si pe toata durata de functionare a acesteia. In ceea ce priveste documentul cate atesta drepturile de folosinta asupra spatiilor cu destinatie de sediu social si/sau de sedii secundare, reclamantul a precizat ca sediul social reprezinta un criteriu de identificare a nationalitatii persoanei juridice, acesta trebuind sa fie serios, real, sub aspectul existentei sale, in caz contrar acesta putand fi considerat un sediu fictiv. A mai aratat ca pentru a face dovada existentei sediului, in practica se utilizeaza proba cu inscrisuri, depuse pentru inmatricularea societatii in registrul comertului, respectiv pentru inregistrarea in registrul comertului a mentiunii de schimbare a sediului social. In drept, s-a invocat art. 237 din Legea nr. 31/1990, iar ca probe, inscrisuri.
La data de 12 aprilie 2016 s-a inregistrat la dosar cererea de interventie principala formulata de Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti – Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arges, prin care s-a solicitat respingerea actiunii de dizolvare a E S.R.L., formulata de reclamantul Oficiul National al Registrului Comertului si obligarea societatii sau a reprezentantilor legali ai acesteia de a repara prejudiciul cauzat institutiei fiscale. In motivarea cererii, s-a aratat ca Oficiul National al Registrului Comertului a hotarat dizolvarea societatii, fara a se avea in vedere ca societatea inregistreaza obligatii fiscale neachitate la bugetul general consolidat al statului, la data de 21 martie 2016 in valoare de 37.500 lei, conform adresei nr. 7/17/23.297/21.03.2016 emisa de Serviciul fiscal municipal Campulung. S-a mai mentionat ca prin dizolvarea societatii, institutia fiscala este pusa in situatia de a nu mai putea recupera acest debit, respectiv a sumei de 37.500 lei, or, potrivit prevederilor art. 227 alin. 7 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, executarea silita se desfasoara pana la stingerea creantelor fiscale inscrise in titlul executoriu, inclusiv a creantelor fiscale accesorii, ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare. In concluzie, s-a solicitat respingerea cererii formulate de reclamanta si obligarea societatii sau a reprezentantilor acesteia de a repara prejudiciul cauza institutiei fiscale. In drept, s-au invocat disp. art. 62 alin. 1, art. 231 alin. 3 din legea nr. 31/1990, art. 62, art. 65-66 Cod procedura civila.
Prin sentinta nr. 216/CC/22.11.2016, Tribunalul Specializat Arges a respins ca inadmisibila cererea de interventie principala formulata de Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti – Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arges, a admis cererea formulata de reclamantul Oficiul National al Registrului Comertului si a dispus dizolvarea societatii E S.R.L. si a dispus comunicarea sentintei de dizolvare societatii, oficiului registrului comertului pentru inregistrarea mentiunii de dizolvare in registrul comertului, Ministerului Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare Fiscala - administratia judeteana a finantelor publice/administratia finantelor publice a sectorului, precum si publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a (publicarea hotararii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, se face pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare), pe pagina de internet a Oficiului National a Registrului Comertului sau pe portalul de servicii on-line al acestuia.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul Specializat Arges a retinut asupra admisibilitatii in principiu a cererii de interventie principala formulata de Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti – Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arges, dispozitiile art. 61 alin. 1 si 2 si art. 62 alin. 1 si 2 Cod procedura civila, constatand ca obiectul pretentiilor deduse judecatii de fata, respectiv obiectul dosarului nr. 39/1259/2016, il reprezinta procedura speciala reglementata de Legea nr. 31/1990 de dizolvare a societatilor.
In ceea ce priveste calitate procesuala activa s-a retinut ca titular al cererii poate fi si Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti – Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arges. In aceste conditii, o asemenea persoana nu poate fi considerata intervenient principal intr-o cerere formulata de alt titular, deoarece nu poate pretinde pentru sine, in tot sau in parte, dreptul dedus judecatii sau un drept strans legat de acesta.
Pe fondul cauzei, s-a retinut ca potrivit informatiilor extinse furnizate de ONRC sub nr. 384585/1.03.2016, societatea E S.R.L. figureaza cu sediul in municipiul C, cu asociat unic si administrator IPE. La mentiunile referitoare la sediul social, sunt inscrise: „act sediu: Contract de inchiriere din data de 31.05.2001”, „data de inceput a valabilitatii pentru dovada de sediu: 31.05.2001”, „data expirarii dovezii de sediu: 31.12.2001”, „durata: 7 luni”.
Contractul de FN din data de 31.05.2001 a fost incheiat intre I. S.R.L., in calitate de proprietar si S.C. E S.R.L., reprezentata legal de IPE, in calitate de chirias, obiectul contractului reprezentandu-l inchirierea unui spatiu comercial situat in municipiul C, imobil care a fost inregistrat cu destinatia de sediu social firma. Contractul a fost incheiat pe o perioada de 7 luni, respectiv 1.06.2001 – 31.12.2001.
Potrivit dispozitiilor art. 237 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 31/1990, raportat la actul doveditor al sediului societatii (contract de inchiriere FN din 31.05.2001), respectiv durata acestuia, si la sustinerile partilor si informatiile furnizate de ONRC, s-a constatat ca in cauza sunt indeplinite conditiile prev. de art. 237 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, deoarece nu mai sunt indeplinite conditiile referitoare la sediul social, ca urmare a expirarii duratei actului care atesta dreptul de folosinta asupra spatiului cu destinatie de sediu social.
Impotriva sentintei, in termen legal a declarat apel Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti, cu sediul procedural ales la Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arges, prin care a criticat sentinta pentru nelegalitate.
In criticile formulate s-a aratat ca S.C. E S.R.L, inregistreaza fata de bugetul general consolidat al statului un debit de 37.500 lei, reprezentand obligatii fiscale neachitate. Prin dizolvarea societatii bugetul de stat este prejudiciat cu suma de 37.500 lei, statul fiind in imposibilitatea de a-si recupera creanta. Conform prevederilor art. 227 alin.7 din Lg 207/2015” executarea silita se desfasoara pana la stingerea creantelor fiscale inscrise in titlul executoriu, inclusiv a creantelor fiscale accesorii, ori a altor sume datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare.
Examinand apelul prin prisma criticilor invocate, a probatoriului administrat in cauza si a normelor de drept incidente, Curtea a constatat ca este nefondat, pentru considerentele ce se vor arata.
Prealabil, Curtea constata ca, desi apelanta nu critica partea din sentinta prin care i s-a respins ca inadmisibila cererea de interventie, acest aspect nu impieteaza asupra dreptului acesteia de a declara apel impotriva sentintei de dizolvare, acest drept avandu-l, in conformitate cu art. 237 al. 5 din Legea 31/1990, orice persoana interesata; or, apelanta, in calitate de creditoare, are un interes in acest sens, si pe cale de consecinta, are calitate procesuala activa in declararea apelului, independent de solutia primei instante referitoare la cererea sa de interventie.
Curtea, analizand pe fond apelul formulat, constata ca instanta de fond a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente, art.237 alin.1 lit. c) din Legea nr.31/1990. In acest context, a retinut in mod corect ca sediul paratei a expirat la data de 31.12.2001, iar pana in prezent nu a depus dovada actualizarii datelor privind sediul social, motiv pentru care a dispus dizolvarea societatii.
Invocarea de catre apelanta a unei creante a statului impotriva debitoarei-intimate este lipsita de relevanta, dat fiind faptul ca apelanta, urmare a dizolvarii societatii nu este prejudiciata, pentru ca etapa dizolvarii societatii comerciale este urmata de etapa lichidarii, ce se efectueaza potrivit art.237 alin.6 din Legea nr.31/1990, orice persoana interesata, inclusiv Ministerului Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare Fiscala, putand solicita Oficiului Registrului Comertului, numirea unui lichidator inscris in Tabloul Practicienilor in Insolventa.
Conform art. 233 al. (1) din Legea 31/1990, ”dizolvarea societatii are ca efect deschiderea procedurii lichidarii, in decursul careia societatea nu isi pierde personalitatea juridica ci sufera numai restrangeri ale capacitatii de folosinta, fiind posibile numai operatiunile care intereseaza lichidarea, ceea ce prezuma ca societatea are in continuare un patrimoniu propriu, distinct de cel al asociatilor cu care este garantata executarea obligatiilor societatii. Conform alin. (2), din momentul dizolvarii, directorii, administratorii, respectiv directoratul, nu mai pot intreprinde noi operatiuni. In caz contrar, acestia sunt personal si solidar raspunzatori pentru actiunile intreprinse.” (4) Societatea isi pastreaza personalitatea juridica pentru operatiunile lichidarii, pana la terminarea acesteia”.
Legea stipuleaza caile de realizare a creantelor tuturor creditorilor incepand cu inventarul si bilantul de lichidare intocmit de lichidator, care are obligatia sa efectueze demersurile pentru plata creantelor creditorilor, ori deschiderea procedurii de insolventa in conditiile art. 260 alin. 4 din Legea nr.31/1990, proceduri potrivit carora creantele pot fi acoperite fie din fondurile debitoarei, fie din sumele puse la dispozitie de catre asociati, in conditiile art.257 din Legea nr.31/1990 ori din aplicarea dispozitiilor art.237
1
si 259 din lege, dupa caz.
In consecinta, constatand ca nu au fost identificate motive de nelegalitate a sentintei Curtea, in baza art.480 Cod procedura civila, a respins apelul ca nefondat.
