Invocarea de catre parte a necompetentei materiale in recurs.   

 

Codul Muncii, art.  268 alin. 1

 

ART.159

¹

alin..2 C.p.civ. : Necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica poate fi invocata de parti ori de catre judecator la prima zi de infatisare in fata primei instante, dar nu mai tarziu de inceperea dezbaterilor asupra fondului.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 3959 din 22 noiembrie 2012

 

Prin decizia  nr. 3959 /22 noiembrie 2012 s-a respins exceptia nulitatii recursului invocata de intimat.

Respinge recursul declarat de reclamanta
I.A.N.-
cu domiciliul ales la.. impotriva deciziei civile nr. 399 din 7 iunie 2012 pronuntata de Tribunalul Prahova, in contradictoriu cu paratul
I.M.
domiciliat in ....

In fapt prin prin actiunea civila inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti sub nr. 8668/281/2010 reclamanta I.A.N., a chemat in judecata pe paratul I.M., solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna anularea contractului de tranzactie incheiat la data de 08.06.2007 si partajarea imobilului situat in Ploiesti, str. .....nr. 44, jud. Prahova format din teren si constructie in cote egale.

In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca a fost casatorita cu paratul, casatoria fiind desfacuta prin hotarare judecatoreasca, iar in timpul acestei casatorii, a dobandit cu paratul imobilul teren si constructie situat in Ploiesti, str......., precum si imobilul teren si constructie situat in Ploiesti, str. ......jud. Prahova.

Reclamanta a mai sustinut ca imobilul din str. .....a apartinut bunicii sale si aceasta a inteles sa il predea ei, incheind in acest sens un contract de vanzare-cumparare.

S-a mai aratat de reclamanta ca, initial, a pornit o actiune de partaj prin care a solicitat numai partajarea imobilului din Ploiesti, str...., iar la acel moment, paratul a facut propunerea in sensul de a incheia o tranzactie prin care sa i se atribuie constructia din str. ....si care el detinea o cota mai mare, precizand ca nu are nici o pretentie la imobilul din str. .....si ca va semna oricand ca nu are pretentii asupra acelui imobil, context in care s-a incheiat tranzactia care a fost validata prin sentinta civila nr. 5651/08.06.2007.

A mai sustinut reclamanta ca ulterior, a dorit intabularea pe numele sau a dreptului de proprietate al imobilului din str. Crivat, dar fiind dobandit in timpul casatoriei i s-a solicitat o declaratie autentificata din partea fostului sot, dar acesta a refuzat, spunand ca bunul trebuie sa se imparta, motiv pentru care a formulat actiune de partaj a imobilului din str. ....formandu-se dosarul nr. 18110/281/2007 si cum pana in prezent, s-a hotarat ca acest bun a fost bun comun si dobandit in cote egale, apreciaza ca se impune anularea contractului de tranzactie intrucat consimtamantul sau a fost viciat si totodata cauza dobandeste in acest context un caracter ilicit ceea ce impune nulitatea ei.

De asemenea, in opinia reclamantei, se impune anularea si pentru imprejurarea esentiala ca imparteala s-a facut pe alte cote decat cele stabilite de instanta de judecata, ca terenul pe care este amplasata constructia din str. ......nu a facut obiectul tranzactiei si ca prin folosirea unor manevre dolosive paratul a determinat-o sa incheie aceasta tranzactie, fiind evident ca niciodata nu ar fi incheiat un astfel de act daca stia ca paratul nu-si va respecta cuvantul dat.

Reclamanta, a depus la data de 02.12.2010  o precizare la actiune, prin care a aratat ca in conformitate cu dispozitiile art. 246 c.pr.civ. intelege  sa renunte la judecata cu privire la capatul de cerere avand ca obiect partajul imobilului situat in Ploiesti, str......, jud. Prahova compus din teren si constructie, solicitand doar anularea contractului de tranzactie incheiat de aceasta cu paratul la data de 08.06.2007 in dosarul nr. 1140/281/2007 si pe cale de consecinta, anularea hotararii de expedient pronuntata in baza acestuia – sentinta civila nr. 5651/08.06.2007.

Prin Incheierea din data de 10.02.2011, dupa punerea in discutia partilor, instanta a respins exceptia „inadmisibilitatii” intrucat exista autoritate de lucru judecat, ca neintemeiata, in cauza nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 1201 c.civ. referitoare la tripla identitate intre cele doua actiuni.

Prin sentinta civila nr. 5591 din 19 mai 2011, Judecatoria Ploiesti a respins ca neintemeiata actiunea promovata de reclamanta I.A.N., retinand urmatoarele:

Potrivit art. 953 c.civ. (invocat de reclamanta) „consimtamantul nu este valabil, cand este dat prin eroare, smuls prin violenta, sau surprins prin dol”.

 Prin prezenta actiune, reclamanta a solicitat anularea contractului de tranzactie incheiat de aceasta cu paratul la data de 08.06.2007 in dosarul nr. 1140/281/2007 al Judecatoriei Ploiesti, in baza caruia a fost pronuntata sentinta civila nr. 5651/08.06.2007.

Sustinerile reclamantei, in sensul ca paratul a fost de totala rea-credinta si a indus-o in eroare la momentul incheierii tranzactiei care a fost cuprinsa in hotararea de expedient, nu pot fi luate in considerare, fiind infirmate, de faptul ca reclamanta a promovat, in deplina cunostinta de cauza, actiunea de partaj ce a format obiectul dosarului nr. 1140/281/2007 la data de 14.01.2007 si prin care a solicitat doar partajul imobilului din Ploiesti, str......, fiind interesata de obtinerea sultei in vederea achizitionarii unei alte case (raspunsul la intrebarea nr. 13 din interogatoriul luat la propunerea paratului – fila 59 dosar).

Ca atare, reclamanta nu putea fi, asa dupa cum sustine, indusa in eroare cu buna stiinta de parat, la incheierea tranzactiei din 8 iunie 2007 si ca in acest mod i-a fost viciat consimtamantul prin dol la incheierea acestui act juridic, de vreme ce chiar reclamanta a formulat actiunea de partaj si nu a solicitat si partajarea imobilului din str. C nr. ….

.De asemenea, motivul invocat de reclamanta pentru anularea tranzactiei din data de 08.06.2007 incheiata in dosarul nr. 1140/281/2007, referitor la faptul ca terenul pe care se afla amplasata constructia din Ploiesti, str. Decebal nr. 44 nu a facut obiectul tranzactiei, este lamurit prin mentiunile Certificatului de atestare fiscala depus la dosar de catre parat, in conformitate cu care din terenul intravilan in suprafata totala de 117,30 mp este ocupat 116,40 lei astfel incat valoarea acestuia se regaseste in valoarea constructiei.

Impotriva sentintei sus-mentionate a declarat apel reclamanta I.A.N., iar Tribunalul Prahova, prin decizia civila nr.399 din 7 iunie 2012, a admis exceptia de netimbrare a cererii de apel, invocata de intimatul-parat si a anulat apelul declarat de apelanta-reclamanta I.A.N. impotriva sentintei civile nr. 5591/19.05.2011, pronuntata de Judecatoria Ploiesti, in contradictoriu cu intimatul-parat I.M., ca fiind netimbrat, retinand urmatoarele:

Potrivit art. 20 alin. 1-3 cu aplicarea art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, iar daca aceste taxe nu au fost platite in mod legal in momentul inregistrarii actiunii sau cererii, se va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata, neindeplinirea obligatiei de plata sanctionandu-se cu anularea actiunii ori a cererii.

In cauza, instanta de control judiciar a pus in vedere apelantei-reclamante obligatia de a achita o taxa judiciara de timbru in suma de 2065,50 lei si un timbru judiciar de 5 lei, stabilite potrivit art. 11 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 3 din OG nr. 32/1995 modificata, potrivit mentiunilor realizate in cuprinsul citatiei ce i-a fost adresata pentru primul termen de judecata, apelanta-reclamanta achitand o taxa de timbru in cuantum de 4 lei, si timbru judiciar, in valoare de 0,15 lei.

La termenul de judecata din data de 18.01.2012, instanta a pus in vedere apelantei-reclamante sa pretuiasca obiectul litigiului raportat la toate bunurile tranzactionate, la momentul incheierii actului juridic atacat, sa depuna nota de timbraj si sa faca dovada achitarii taxei judiciare de timbru aferenta, sub sanctiunea aplicarii disp. art. 155 ind. 1 Cod proc. civila.

La termenul de judecata din data de 14.03.2012, pentru care apelanta-reclamanta a depus la dosar numai timbre judiciare, in valoare de 5 lei, instanta a mentinut masura dispusa prin incheierea din data de 18.01.2012, in sensul ca apelanta-reclamanta sa depuna nota de timbraj si taxa judiciara de timbru aferenta apelului promovat, iar la termenul de judecata din data de 11.04.2012, instanta a fixat taxa de timbru in cuantum de 5096,89 lei, si timbru judiciar, in valoare de 5 lei, acordand un nou termen de judecata pentru a da posibilitatea apelantei-reclamante de a face dovada achitarii diferentei taxei de timbru aferenta apelului, in cuantum de 5092,89 lei.

Impotriva modalitatii de stabilire a taxei judiciare de timbru aferenta apelului, la data de 17.04.2012 apelanta-reclamanta a formulat cerere de reexaminare, apreciind ca sentinta atacata este criticata numai in ceea ce priveste necompetenta materiala a Judecatoriei Ploiesti de a solutiona pe fond cauza, taxa de timbru fiind achitata, cererea care a fost respinsa prin incheierea de sedinta din data de 07.05.2012.

Cum apelanta-reclamanta nu s-a conformat obligatiei de a achita suma indicata pana la termenul de judecata stabilit, din data de 07.06.2012, in baza art. 137 alin. 1 Cod procedura civila cu aplicarea art. 21 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 coroborate cu art. 3 din OG nr.32/1995, instanta de apel a admis exceptia de netimbrare, invocata de intimatul-parat, prin aparator, si, pe cale de consecinta, a anulat apelul, ca netimbrat.

A facut instanta de apel precizarea ca dreptul de acces liber la justitie, consacrat prin dispozitiile art. 21 alin. 1 din Constitutia Romaniei si garantat prin prevederile art. 6 par. 1 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, ca o componenta a dreptului la un proces echitabil, trebuie exercitat
potrivit procedurii si in conditiile instituite de lege
, inclusiv prin plata taxelor aferente demersului judiciar promovat.

In concret, art. 6 par.1 din Conventie nu garanteaza accesul gratuit la justitie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului retinand, in jurisprudenta sa, ca numai in cazul stabilirii unei taxe de timbru exorbitante, fara nici o legatura cu sansele de castig a cauzei si inainte de orice analiza a fondului acesteia, combinata cu lipsa posibilitatilor financiare ale reclamantului, constituie, in fapt, o descurajare si o limitare lipsita de proportionalitate a accesului liber la justitie (Hotararea data in cauza
Weismann contra Romaniei
).

Impotriva deciziei sus-mentionate a declarat recurs reclamanta I.A.N., pentru urmatoarele motive:

Arata recurentul ca recursul se refera la dispozitiile art. 304 alin 1 pct. 9 Cod pr. civ, teza ce vizeaza faptul ca instanta interpreteaza si aplica gresit legea.

In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca obiectul cauzei dedus judecatii  1-a reprezentat actiunea in nulitatea contractului de tranzactie adresata judecatoriei ca instanta de fond, solicitand anularea tranzactiei intervenita intre noi, tinand cont de dispozitiile prevazute de art. 1 alin 1 Cod pr. civ coroborat cu dispozitiile art. 2 alin 1 lit. b din Codul de procedura civila. Pornind de la premisa ca valoarea actului juridic a carei sanctionare cu nulitatea o solicita, este sub pragul de 500.000 lei, a apreciat ca revine judecatoriei competenta de solutionare a cauzei in prima instanta, in acest sens a si timbrat initial cererea la valoarea prevazuta in tranzactie.

Prima instanta de judecata, respectiv Judecatoria Ploiesti, a apreciat ca valoarea litigiului este mai mare de 500.000 lei si a fost obligata sa achite taxa de timbru la aceasta valoare. S-a conformat dispozitiei instantei si a timbrat la valoarea solicitata, dar in aceasta situatie judecatoria trebuia sa constate ca nu mai are competent materiala de a judeca aceasta pricina. Judecind cauza in fond, desi nu avea aceasta competenta, a sustinut ca a pronuntat o hotarare nelegala. In apelul formulat a precizat ca nu intelege sa critice decat chestiunea legata evident de competenta materiala ce revenea instantei potrivit dispozitiilor de procedura. Cu toate acestea instanta de apel a sustinut ca taxa de timbru ce trebuie achitata este cea determinata de valoarea litigiului. A mai sustinut ca atata timp cit obiectul apelului se limiteaza efectiv la critica privind chestiunile de procedura referitoare la competenta, obiectul acestuia este al unei cereri fara valoare si taxa de timbru este cea achitata.

Apreciaza ca in cauza nu au incidenta textele de lege invocate de instanta de apel, intrucat  nu a sustinut ca i s-a incalcat accesul la justitie. Dimpotriva a sustinut ca din moment ce instanta de judecata, peste vointa ei a apreciat ca valoarea litigiului era alta decat aceea precizata, atunci avea obligatia sa-si verifice competenta si sa constate ca aceasta competenta de judecata in prima instanta apartine tribunalului si nu judecatoriei.

Sustine ca prin solutia pronuntata, Judecatoria Ploiesti a incalcat tocmai dispozitiile art. 2 alin 1 lit. b din codul de procedura civila, neavand nici o relevanta in cauza dispozitiile art. 137 alin 1 C.proc.civ.

In cauza de fata niciodata paratul nu a invocat vreo exceptie de procedura sau de fond. Problema competentei este reglementata exclusiv de norma de procedura, iar sarcina primordiala de a-si verifica competenta revine instantei de judecata si nu partii. Aceasta cu atat mai mult cu cit reclamanta ca parte a fixat cadrul procesului si fata de valoarea initiala s-a adresat corect judecatoriei ca instanta de fond.

In conditiile in care instanta de apel a refuzat sa dea curs cererii sale, apreciaza ca se afla in situatia unei denegari de dreptate, iar dupa teza instantei de apel in ceea ce priveste taxa de timbru se afla in fata dublei taxari,ceea ce nu este permis de dreptul fiscal.

Ca atare instanta de judecata avea obligatia sa verifice cererea de apel si nu sa respinga apelul pentru netimbrarea la valoare.

Solicita admiterea recursului casarea deciziei si retrimiterea cauzei la instant de apel pentru solutionarea cererii de apel privind competenta materiala de judecata in prima instanta a litigiului.

Intimatul a formulat intampinare aratand ca solicitarea sa, este aceea ca recurenta sa timbreze recursul la valoare raportat la obiectul actiunii ce a formulat-o, respectiv Tranzactie, act juridic care se timbreaza in cazul solicitarii anularii lui la valoare, solicitare pe care intelege sa o formuleze in baza dispoz. art.11 alin. (l) teza 2-a din Legea nr.146/1997 privind taxele de timbru.

In subsidiar solicita respingerea recursului reclamantei ca nefondat pentru ca este de necontestat faptul ca prin decizia civila  nr.399/07.06. 2012 Tribunalul Prahova  a admis exceptia de netimbrare invocata motiv pentru care a instanta a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamanta IAN impotriva sentintei civile nr. 5591/19.05.2011.

Este de precizat si faptul ca dreptul de acces liber la justitie consacrat prin dispoz. art. 21 alin.l din Constitutia Romaniei si garantat prin prev. art. 6 paragraful   1 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, ca o componenta a dreptului la un proces echitabil, el trebuie exercitat potrivit procedurii si in conditiile instituite de lege, inclusiv privind taxele aferente demersului judiciar promovat.

Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, a dispozitiilor legale incidente, Curtea va retine ca recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arata in continuare:

La termenul de judecata din 22.11.2012 intimatul a invocat exceptia nulitatii recursului intrucat  motivele sale nu pot fi incadrate in dispozitiile art. 304 pct.1-9 C.proc.civ.

In temeiul art. 137 C.proc.civ. ,Curtea va respinge exceptia nulitatii intrucat recurenta a invocat chiar in cuprinsul motivelor de recurs temeiul de drept pe care isi intemeiaza motivele de recurs.

Critica ce vizeaza faptul ca judecatoria trebuia sa constate ca nu mai are competenta materiala de a judeca aceasta pricina, judecind cauza in fond, desi nu avea aceasta competenta,  urmeaza a fi respinsa ca nefondata intrucat potrivit art. 159

¹

alin.2 Cod pr.civila necompetenta

 

materiala de ordine publica poate fi invocata de parti  ori de catre judecator la prima zi de infatisare in fata primei instantei, dar nu mai tarziu de inceperea dezbaterilor asupra fondului. Atata timp cat recurenta nu a invocat aceasta exceptie a necompetentei materiale la prima zi de infatisare la instanta de fond, aceasta nu mai este in drept sa o invoce in caile de atac, mai ales ca instanta nu este obligata sa invoce necompetenta materiala avand in vedere si textul legal sus-mentionat in care se arata „necompetenta materiala de ordine materiala poate fi invocata de parti ori de catre judecator…”.

 Asa cum s-a mai aratat recurenta nu mai este in drept sa invoce necompetenta materiala in caile de atac, avand in vedere dispozitiile legale sus-mentionate.

Sustinerea recurentei ca prin solutia pronuntata, Judecatoria Ploiesti a incalcat tocmai dispozitiile art. 2 alin 1 lit. b din Codul de procedura civila, neavand nici o relevanta in cauza dispozitiile art. 137 alin 1 C.proc.civ., este nefondata din moment ce exceptia necompetentei materiala nu a fost invocata in conditiile art. 159

¹

alin.2 C.proc.civ.

Curtea apreciaza ca in cauza de fata nu ne aflam in situatia unei denegari de dreptate, intrucat partile au avut posibilitatea si dreptul de a se adresa instantei de judecata, de a uza de caile de atac, au avut facultatea de a lua cunostinta de observatiile si actele depuse de cealalta parte, de a le discuta, situatie in care nu contravine dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 paragraful 1 din CEDO.

In mod corect instanta de apel a apreciat ca recurenta trebuia sa timbreze la valoarea bunurilor prevazute in tranzactie, motiv pentru care Curtea in baza dispozitiilor art. 312 alin.1 C. proc.civ. va respinge recursul ca nefondat.

(Judecator Staicu Elena)