Contestatie, Natura juridica a sumelor chirii impozite pe cladiri pe durata procedurii falimentului

• Legea nr. 85/2006: art. 121, art. 123
• Codul civil de la 1864: art. 177
• Legea nr. 287/2009 privind Codul civil: art. 1777, art. 2383
• Codul de procedura fiscala: art. 159 alin. (5), art. 165 alin. (6) lit. a)

Curtea de Apel constata ca este incident principiul regit tempus actum, potrivit caruia efectele actelor juridice incheiate de parti se supun legii aplicabile la data incheierii acestor acte.

Rezulta mai intai ca nu este aplicabila dispozitia art. 2383 din noul Cod civil care, intr-adevar, prevede ca dreptul de garantie asupra imobilului cuprinde si veniturile obtinute din inchirierea bunului ipotecat.

Aceasta dispozitie nu este prevazuta si in vechiul Cod civil, iar prevederile art. 1777 din acest Cod examinate si retinute de prima instanta, referitoare la cuprinderea in dreptul de ipoteca si a amelioratiunilor survenite in urma constituirii garantiei asupra imobilului ipotecat, nu se refera la veniturile obtinute din inchirierea unui astfel de bun, deoarece termenul „amelioratiuni” nu are semnificatia unor fructe civile dobandite ca urmare a exploatarii bunurilor, ci a unor imbunatatiri care aduc un spor de valoare acestui bun, fie aceste imbunatatiri extinderi, transformari, novari sau alte acte de interventie materiala sau economica asupra bunului ipotecat.

Prin urmare, suma mai sus aratata nu poate urma repartitia fondurilor potrivit dispozitiilor art. 121 din Legea nr. 85/2006, in sensul ca nu se alatura fondurilor banesti ce se cuvin creditorului garantat ca urmare a valorificarii bunului obiect al garantiei. Dimpotriva, aceste fonduri, fiind drepturi de creanta obtinute de debitoare ca urmare a unor acte de exploatare sub forma locatiunii imobilului, constituie venituri ale acesteia care se supun distributiei catre creditori conform art. 123 din Legea nr. 85/2006.

 

Impozitul pe cladiri datorat in cadrul intervalului de timp in care debitoarea s-a aflat in procedura falimentului, nu constituie nici cheltuiala necesara procedurii si nici cheltuiala referitoare la administrarea sau conservarea unor astfel de bunuri imobile pe durata procedurii.

Constituie cheltuiala necesara procedurii cea care concura la desfasurarea etapelor procedurii, este necesara pentru scopurile maximizarii si valorificarii averii debitorului, respectiv se afla intr-o legatura interdependenta cu activitatea practicianului in insolventa si a celorlalti participanti in procedura insolventei (creditori, evaluatori, alte persoane de specialitate desemnate).

Constituie cheltuieli de administrare si conservare a bunurilor din averea debitorului, cele care se refera la asigurarea pazei juridice a acestora, buna intretinere si, dupa caz, pastrarea caracterului functional potrivit destinatiei acestor bunuri, inclusiv actele juridice prin care se protejeaza drepturile referitoare la administrarea, folosinta, exploatarea si valorificarea acelorasi bunuri.

Drept urmare, impozitul pe cladiri urmeaza regimul juridic al creantei bugetare nascute in timpul procedurii insolventei si se inscrie in ordinea de plata prevazuta de art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006.

(Sectia a II-a civila, Decizia civila nr. 208/R din 20 octombrie 2017, rezumata de judecator conf. univ. dr. Marian Bratis)

Prin sentinta civila nr. 364/30.03.2017 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. .../30/2011/a32, s-au respins contestatiile formulate de creditoarele - contestatoare Directia Publica de Venituri Targu Jiu, Banca A... S.A. Bucuresti si Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timis in contradictoriu cu intimata - debitoare S.C. B... S.A. - prin lichidator judiciar SCP C... SPRL.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca, prin contestatie, formulata in termen, creditoarea Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timis sustine ca suma obtinuta din chirii a fost in mod gresit distribuita conform art. 121 din Legea 85/2006 tot creditorului garantat si ca aceasta trebuia distribuita conform art. 123 din acelasi act normativ.

Din raportul asupra fondurilor contestat (care a fost refacut doar sub aspectul corectarii cuantumului creantei creditoarei Banca A... S.A. si al detalierii cheltuielilor de procedura), rezulta ca in contul de lichidare s-a incasat din chirii suma de 164.214 lei, suma distribuita tot creditorului garantat Banca A... S.A.

Potrivit art. 2383 N.C.civ : (1) Ipoteca se extinde asupra fructelor naturale si industriale ale imobilului ipotecat produse dupa notarea inceperii urmaririi silite sau, dupa caz, dupa notarea deschiderii procedurii insolventei. (2) Dreptul de ipoteca se extinde de la aceeasi data si asupra chiriilor si arenzilor imobilului dat in locatiune. Acest drept este opozabil locatarilor numai din momentul comunicarii notarii inceperii urmaririi silite, respectiv al comunicarii notarii deschiderii procedurii insolventei, in afara de cazul in care acestea au fost cunoscute pe alta cale.

Potrivit pozitiei exprimate in doctrina, atat in caz de executare silita cat si de insolventa, creditorul ipotecar va avea, in temeiul dreptului sau de ipoteca, un drept de urmarire si un drept de preferinta asupra tuturor fructelor civile si industriale in mana oricaror persoane s-ar gasi.

Suma de 164.214 lei, reprezinta chirie incasata ca urmare a inchirierii imobilelor valorificate si care au fost garantia creditorului garantat Banca A... S.A.

Potrivit art. 1777 V.C.civ., ipoteca se intinde asupra tuturor amelioratiunilor survenite in urma constituirii imobilului ipotecat.

Chiar daca vechiul Cod Civil nu prevede, ca si Noul C.Civ. (prin art. 2383) o dispozitie expresa privind intinderea dreptului de ipoteca asupra chiriilor si arenzilor si asupra fructelor naturale si industriale, tribunalul a apreciat ca dispozitiile art. 1777 C.civ., trebuie interpretate in acelasi sens , respectiv ca si veniturile obtinute din inchirierea bunului ipotecat se cuvin tot creditorului garantat.

Mai mult decat atat, inchirierea unui bun reprezinta o masura de administrare a acestuia, iar art. 121 din Legea 85/2006, prevede plata cu prioritate, inclusiv a cheltuielilor necesare pentru administrarea bunurilor, prin urmare fructele produse (chiriile) urmeaza acelasi regim ca si cheltuielile pentru intretinerea bunului ipotecat.

...

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs creditoarea contestatoare Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timis, solicitand admiterea acestuia si modificarea in parte a hotararii, in sensul admiterii contestatiei sale.

...

Impotriva aceleiasi sentintei, a declarat recurs si creditoarea contestatoare Consiliul Local Targu Jiu prin Directia Publica de Venituri Targu Jiu, solicitand casarea sentintei recurate, retinerea cauzei spre rejudecare si admiterea in tot a recursului, iar pe cale de consecinta, obligarea lichidatorului judiciar sa refaca planul de distribuire si sa distribuie creditoarei Directia Publica de Venituri Targu Jiu suma de 13.601 lei reprezentand creanta nascuta in perioada de faliment, respectiv impozit pe cladire, aferenta bunului imobil ce se afla in patrimoniul debitoarei S.C. B... S.A. si care a fost valorificat in procedura.

...

Apreciata ca solutia instantei de fond este nelegala si netemeinica intrucat contravine prevederilor art. 121 alin.(1) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei, potrivit cu care: „(1). Fondurile obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, in favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie de orice fel vor fi distribuite in urmatoarea ordine:

1. taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vanzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuieli necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate in conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 si art. 24; creantele creditorilor garantati nascute in timpul procedurii insolventei dupa confirmarea planului de reorganizare, ca parte componenta a acestui plan. Aceste creante cuprind capitalul, dobanzile, majorarile si penalitatile;
2. creantele creditorilor garantati, cuprinzand tot capitalul, dobanzile, majorarile si penalitatile de orice fel, precum si cheltuielile, pentru creantele nascute inainte de deschiderea procedurii".

In mod netemeinic si nelegal judecatorul sindic a stabilit ca „impozitul pe cladire nu reprezinta o cheltuiala necesara pentru conservarea si administrarea bunurilor debitoarei si nici o cheltuiala aferenta vanzarii care sa justifice achitarea ei potrivit ordinii de preferinta instituita de art. 121 alin. (1) pct. 1) din Legea nr. 85/2006."

Arata ca impozitele si taxele locale datorate de debitoare, calculate dupa deschiderea procedurii, inclusiv in perioada de faliment, sun cheltuieli necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitoarei, deoarece sunt taxe aferente bunurilor existente in patrimoniul debitoarei, iar pentru a asigura circuitul civil al acestor bunuri este necesara achitarea taxelor curente.

Plata impozitului este un act de administrare, iar actul de administrare este acel act prin care se tinde la o normala exploatare si punere in valoare a unui bun sau a unui patrimoniu. In acest sens sunt, de exemplu, plata impozitului, reparatii de intretinere, inchirierea unor bunuri, etc.

...

Prin intampinarea depusa la dosar, SCP C... SPRL in calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B... S.A. a solicitat, in temeiul art. 312 C. pr. civ., respingerea recursului formulat ca nefondat, si mentinerea sentintei atacate ca fiind legala si temeinica.

...

Creditoarea Banca A... SA Bucuresti a depus intampinare la recursul declarat de Directia Publica de Venituri Targu Jiu, prin care solicita respingerea acestuia ca neintemeiat si mentinerea in totalitate a sentintei atacate.

In motivare, arata ca in mod corect instanta de fond a apreciat ca valorificarea bunului imobil in procedura insolventei nu este conditionata de achitarea impozitelor in faliment, ca ordinea corecta de plata a taxelor si impozitelor este data de art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006 indiferent ca sunt impozite curente sau anterioare deschiderii procedurii, ca din dispozitiile art. 121 din Legea nr. 85/2006 rezulta ca fondurile obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului grevate in favoarea unui creditor, de ipoteca, se distribuie in primul rand pentru taxe, timbre si orice alta cheltuiala aferenta vanzarii bunurilor respectiv, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri.

...

Creditoarea Banca A... SA Bucuresti a formulat intampinare si fata de recursul Administratiei Judetene a Finantelor Publice Timis, solicitand respingerea acestuia ca neintemeiat si mentinerea in totalitate a sentintei atacate.

In motivare, arata ca in mod corect prima instanta a apreciat ca potrivit art. 1777 vechiul Cod civil, ipoteca se intinde asupra tuturor amelioratiunilor survenite in urma constituirii imobilului ipotecat. Chiar daca vechiul Cod Civil nu prevede, ca si noul Cod civil (prin art. 2383) o dispozitie expresa privind intinderea dreptului de ipoteca asupra chiriilor si arenzilor si asupra fructelor naturale si industriale, instanta apreciaza ca dispozitiile art. 1777 C.civ., trebuie interpretate in acelasi sens, respectiv ca si veniturile obtinute din inchirierea bunului ipotecat se cuvin tot creditorului garantat.

Mai mult decat atat, inchirierea unui bun reprezinta o masura de administrare a acestuia, iar art. 121 din Legea nr. 85/2006, prevede plata cu prioritate, inclusiv a cheltuielilor necesare pentru administrarea bunurilor, prin urmare fructele produse (chiriile) urmeaza acelasi regim ca si cheltuielile pentru intretinerea bunului ipotecat.

Veniturile provenite din chirii primesc regimul la care se refera art. 121 din Legea nr. 85/2006, aspect ce rezulta si din prevederile art. 2383 alin. (1) si (2) din Codul civil: „Extinderea ipotecii asupra fructelor imobilului: (1) Ipoteca se extinde asupra fructelor naturale si industriale ale imobilului ipotecat produse dupa notarea inceperii urmaririi silite sau, dupa caz, dupa notarea deschiderii procedurii insolventei. (2) Dreptul de ipoteca se extinde de la aceeasi data si asupra chiriilor si arenzilor imobilului dat in locatiune."

...

Examinand recursul creditoarei Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timis prin prisma motivelor invocate in fapt si in drept precum si din oficiu, cu luarea in considerare a intampinarii formulata de creditoarea intimata Banca A... SA Bucuresti, Curtea constata ca recursul este fondat pentru motivele ce se vor arata in continuare.

Astfel, prin sentinta atacata, prima instanta a respins contestatia creditoarei recurente, apreciind ca se cuvine ca suma de 164.214 lei incasata cu titlu de chirie asupra imobilelor valorificate in procedura si care au constituie garantia creditorului garantat Banca A... SA Bucuresti, sa fie atribuita aceluiasi creditor garantat, conform art. 121 din Legea nr. 85/2006, in considerarea dispozitiilor art. 177 Cod civil anterior si art. 2383 din noul Cod civil.

In cauza este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. anterior, in sensul ca hotararea astfel pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Curtea de Apel constata ca este incident principiul regit tempus actum, potrivit caruia efectele actelor juridice incheiate de parti se supun legii aplicabile la data incheierii acestor acte.

Atat contractul de credit cat si contractul de garantie ipotecara, incheiate de creditoarea Banca A... SA Bucuresti si debitoarea din prezenta procedura, s-au incheiat sub regimul juridic al Codul civil anterior.

Rezulta mai intai ca nu este aplicabila dispozitia art. 2383 din noul Cod civil care, intr- adevar, prevede ca dreptul de garantie asupra imobilului cuprinde si veniturile obtinute din inchirierea bunului ipotecat.

Aceasta dispozitie nu este prevazuta si in vechiul Cod civil, iar prevederile art. 1777 din acest Cod examinate si retinute de prima instanta, referitoare la cuprinderea in dreptul de ipoteca si a amelioratiunilor survenite in urma constituirii garantiei asupra imobilului ipotecat, nu se refera la veniturile obtinute din inchirierea unui astfel de bun, deoarece termenul „amelioratiuni” nu are semnificatia unor fructe civile dobandite ca urmare a exploatarii bunurilor, ci a unor imbunatatiri care aduc un spor de valoare acestui bun, fie aceste imbunatatiri extinderi, transformari, novari sau alte acte de interventie materiala sau economica asupra bunului ipotecat.

Prin urmare, suma mai sus aratata nu poate urma repartitia fondurilor potrivit dispozitiilor art. 121 din Legea nr. 85/2006, in sensul ca nu se alatura fondurilor banesti ce se cuvin creditorului garantat ca urmare a valorificarii bunului obiect al garantiei. Dimpotriva, aceste fonduri, fiind drepturi de creanta obtinute de debitoare ca urmare a unor acte de exploatare sub forma locatiunii imobilului, constituie venituri ale acesteia care se supun distributiei catre creditori conform art. 123 din Legea nr. 85/2006.

Analizand recursul creditoarei Directia Publica de Venituri Targu Jiu conform motivelor invocate in fapt si in drept precum si din oficiu, Curtea constata ca acest recurs este nefondat urmand a fi respins, pentru motivele ce succed.

Critica acestei recurente este diferita de cea a creditoarei recurente mai sus aratate, si se refera la respingerea contestatiei sale in fata primei instante, prin care a solicitat modificarea Raportului asupra fondurilor obtinute prin lichidare si a Planului de distributie, in sensul de a se retine ca suma de 13.601 lei reprezentand impozit pe cladire, datorat in procedura de faliment, reprezinta cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului si, prin urmare, se impune a fi distribuita potrivit ordinii de preferinta prevazuta de art. 121 alin. (1) pct.1 din Legea nr. 85/2006, cu incidenta prevederilor art. 165 alin. (6) lit. a) si art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala.

In esenta, creditoarea recurenta invoca motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., in sensul ca hotararea atacata este lipsita de temei legal ori as fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Curtea constata ca nu este incident acest motiv de recurs, dupa cum nu poate fi retinut un alt motiv de ordine publica pentru a constata temeinicia aceluiasi recurs.

Astfel, impozitul pe cladiri datorat in cadrul intervalului de timp in care debitoarea s-a aflat in procedura falimentului, nu constituie nici o cheltuiala necesara procedurii si nici o cheltuiala referitoare la administrarea sau conservarea unor astfel de bunuri imobile pe durata procedurii.

Constituie cheltuiala necesara procedurii cea care concura la desfasurarea etapelor procedurii, este necesara pentru scopurile maximizarii si valorificarii averii debitorului, respectiv se afla intr-o legatura interdependenta cu activitatea practicianului in insolventa si a celorlalti participanti in procedura insolventei (creditori, evaluatori, alte persoane de specialitate desemnate).

Constituie cheltuieli de administrare si conservare a bunurilor din averea debitorului, cele care se refera la asigurarea pazei juridice a acestora, buna intretinere si, dupa caz, pastrarea caracterului functional potrivit destinatiei acestor bunuri, inclusiv actele juridice prin care se protejeaza drepturile referitoare la administrarea, folosinta, exploatarea si valorificarea acelorasi bunuri.

Impozitul pe cladiri este o obligatie fiscala care insoteste bunul prin efectul legii si se datoreaza indiferent de cheltuielile de administrare sau conservare intrebuintate de titularul dreptului de proprietate asupra unui astfel de bun sau de cel care are doar prerogativa administrarii sale.

Mai mult, impozitul pe cladiri nu contribuie la procesul de valorificare a bunului pentru care se datoreaza, in sensul ca nu are influente asupra pretului cu care se valorifica, catre terti, in procedura, bunul respectiv.

Drept urmare, impozitul pe cladiri urmeaza regimul juridic al creantei bugetare nascute in timpul procedurii insolventei si se inscrie in ordinea de plata prevazuta de art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006.

Astfel fiind, a fost admis recursul formulat de catre Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timis, a fost modificata in parte hotararea atacata; a fost admisa contestatia recurentei Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timis si s-a dispus refacerea planului de distribuire a fondurilor obtinute din valorificarea bunurilor debitoarei prin distribuirea sumei de 164.214 lei conform art. 123 din Legea nr. 85/2006 si s-a respins recursul creditoarei Directia Publica de Venituri Targu Jiu impotriva aceleiasi hotarari.