Contestatie impotriva executarii deciziei recuperarea sumelor incasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale

• Legea nr. 263/2010: art.156
• Legea nr. 207/2015: art. 260, art. 261
• Legea nr. 134/2010 privind Codul procedura civila, rep.8: art. 457, art. 651 alin. (4), art.718 alin. (1)

In contextul in care, Codul de procedura fiscala reglementand procedura de solutionare a contestatiei la executare, nu contine prevederi speciale cu privire la calea de atac, in speta se vor aplica prevederile Codului de procedura civila, cu atat mai mult cu cat trimiterea spre Codul de procedura civila este facuta si de art. 156 din Legea nr. 263/2010. Aplicand dispozitiile Codului de procedura civila, care constituie dreptul comun in materie de executare silita, din interpretarea coroborata a prevederilor art. 718, respectiv art. 651 alin. (4) Cod procedura civila se retine ca „hotararea pronuntata cu privire la contestatie poate fi atacata numai cu apel ”, termenul de apel fiind de „10 zile de la comunicare ”.

Din economia dispozitiilor art. 457 Cod procedura civila rezulta ca in caz de conflict intre o mentiune gresita in dispozitivul hotararii cu privire la denumirea, conditiile si termenul in care se poate declansa o cale de atac si dispozitia legala care reglementeaza aceste aspecte, prioritate are aceasta din urma, iar nu dispozitia judecatorului. O hotarare judecatoreasca nu poate fi atacata pe alte cai sau in alte termene decat cele expres prevazute de lege sau, cu alte cuvinte, caile de atac a hotararilor judecatoresti nu pot exista in afara legii.

(Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 873 din 25 octombrie 2017


^[17]


, rezumata de judecator Camelia Lucaciuc)

Prin sentinta civile nr. 1094, pronuntata la 10 Iulie 2017, in dosarul nr. .../30/2017, Tribunalul Timis, a respins exceptia inadmisibilitatii, a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul A., in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii Timis, a anulat in parte decizia emisa de parata Casa Judeteana de Pensii Timis nr. 273633/03.03.2017 pentru sumele imputate reclamantului pana la data de 01.10.2014, adica pentru intervalul 01.08.2011 - 01.10.2014 si a respins in rest cererea de chemare in judecata, obligand parata Casa Judeteana de Pensii Timis sa plateasca reclamantului 1547 lei reprezentand cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca, reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu, acordata in baza Legii nr. 223/2007, prin decizia nr. 172391/23.10.2008, aflata la fila 179 dosar de fond. Astfel, pensia de serviciu stabilita in favoarea reclamantului a fost recalculata in temeiul Legii nr. 119/2010, fiind redusa, prin decizia nr. 172391/18.08.2010, aflata la fila 149 dosar. Reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 172391/18.08.2010 emisa de parata Casa Judeteana de Pensii Timis si mentinerea in plata a vechii decizii de pensionare. Prin sentinta civila nr. 3335/PI/2011, pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. .../30/2011, s-a admis suspendarea acestei decizii si mentinerea in plata a deciziei anterioare.

Pensia reclamantului a fost revizuita din nou, prin decizia nr. 273633/28.07.2011 prin care parata a procedat la revizuirea pensiei reclamantului, in temeiul O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prevazute la art. 1 lit. c)- h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor. Reclamantul a contestat si aceasta decizie, iar prin sentinta civila nr. 268/PI/26.01.2012 pronuntata de Tribunalul Timis, in dosarul nr. .../30/2011, s-a dispus anularea deciziei nr. 273633/28.07.2011.

Parata a procedat la punerea in executare a sentintei civile nr. 268/PI/26.01.2012 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. .../30/2011, iar, in executarea acestei hotarari judecatoresti, parata a emis decizia nr. 273633/1/18.03.2014 privind anularea deciziei de pensie si decizia nr. 273633/2/18.03.2014 privind reluarea platii pensiei, sentinta mentionata fiind, la momentul pronuntarii, executorie de drept (filele 86-91 dosar).

Prin deciziile nr. 273633/1/18.03.2014 si nr. 273633/1/18.03.2014, parata a procedat la restabilirea situatiei anterioare emiterii deciziei nr. 273633/28.07.2011, insa, prin decizia civila nr. 64/15.12.2016 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. .../30/2011, a fost admis recursul declarat de Casa Judeteana de Pensii Timis impotriva sentintei civile nr. 268/PI/26.01.2012 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. .../30/2011, instanta de control judiciar modificand in tot aceasta sentinta civila in sensul respingerii contestatiei formulate de reclamantul A... impotriva deciziei nr. 273633/28.07.2011 emisa de parata Casa Judeteana de Pensii Timis (filele nr. 16-21 dosar de fond).

In executarea deciziei civile nr. 64/15.12.2016 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. .../30/2011, parata emite deciziile nr. 273633/1/18.01.2017 de anulare a deciziei de pensie si nr. 273633/2/18.01.2017 privind reluarea platii pensiei, precum si decizia nr. 273633/03.03.2017 privind recuperarea sumelor incasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale, contestata in cauza.

Prin decizia nr. 273633/03.03.2017 privind recuperarea sumelor incasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale, parata a solicitat restituirea de catre reclamant a unor drepturi incasate necuvenit in intervalul 01.08.2011 - 28.02.2017 in suma totala de 591.076 lei.

Legat de aceasta decizie s-a retinut ca in ceea ce priveste sumele imputate reclamantului pana la data de 01.10.2014, adica pentru intervalul 01.08.2011-01.10.2014, in cauza isi gasesc aplicarea dispozitiile Legii nr. 125/2014, care la art. 1 alin. (1) stipuleaza ca, prin derogare de la prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, debitele constituite sau care urmeaza a fi constituite in sarcina pensionarilor aflati in evidenta sistemului public de pensii la data intrarii in vigoare a prezentei legi, reprezentand sume incasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizatie sociala pentru pensionari si indemnizatie pentru insotitor, nu se recupereaza. Art. 3 din acelasi act normativ prevede ca scutirea de la plata a debitelor, precum si restituirea prevazuta la art. 1 alin. (2), conform prevederilor prezentei legi, se aplica indiferent de categoria de pensie de care beneficiaza sau a beneficiat pensionarul, la momentul constatarii existentei debitelor. Mai mult, potrivit art. 7 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii, precum si a procedurii de efectuare a restituirilor, fac obiectul scutirii de la plata sumele reprezentand pensii recalculate conform Legii nr. 119/2010, aceasta sintagma referindu-se la pensiile de asigurari sociale si pensiile de serviciu.

Din analiza acestor dispozitii legale a rezultat ca legiuitorul a inteles sa scuteasca total pensionarii de la restituirea oricaror sume considerate a fi incasate necuvenit de catre acestia, chiar daca debitele au fost constituite anterior intrarii in vigoare a respectivei legi, or, reclamantul se incadreaza in conditiile de exonerare de la plata debitului, instituite de Legea nr. 125/2014.

De asemenea, nu poate fi retinuta culpa reclamantului, in vederea eliminarii scutirii de la plata. In speta, nu se regaseste niciuna dintre situatiile expres prevazute de lege si care presupun culpa pensionarului (folosirea unor documente eliberate cu nerespectarea legii, declararea unor date neconforme realitatii, care au avut drept urmare stabilirea eronata a pensiei; nerespectarea obligatiilor care revin, potrivit legii, pensionarilor, inclusiv cele referitoare la cumulul pensiei cu venituri salariale, asimilate salariilor sau, dupa caz, cu venituri din activitati independente).

Totodata, in speta, a existat o hotarare judecatoreasca, susceptibila de executare, pusa in executare de catre parata, desfiintarea acestei hotarari nefiind imputabila reclamantului, in acest sens, pronuntandu-se si Inalta Curte de Casatie de Justitie, prin decizia nr. 33/15.07.2017 privind dezlegarea unor chestiuni de drept.

Impotriva sentintei civile au declarat apel atat reclamantul A..., cat si parata Casa Judeteana de Pensii Timis.

Prin apel, reclamantul A..., solicita admiterea apelului, schimbarea in parte a hotararii atacate, in sensul anularii in totalitate a Deciziei nr. 273633/03.03.2017 si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea apelului, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii, sumele reprezentand pensie, indemnizatie sociala pentru pensionari si indemnizatie pentru insotitor, incasate in baza unor hotarari judecatoresti desfiintate in caile de atac, reclamantul a aratat ca nu se recupereaza. Raportat la Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 40/29.05.2017, instanta de fond trebuia sa dispuna anularea in totalitate a deciziei contestate si sa exonereze reclamantul de la plata tuturor sumelor imputate.

In drept, a invocat dispozitiile art. 466 si urmatoarele din Codul de procedura civila.

Impotriva aceleiasi sentinte a declarat apel parata Casa Judeteana de Pensii Timis, solicitand admiterea apelul, schimbarea in parte a sentintei apelata in sensul respingerii in totalitate a actiunii reclamantului.

In motivarea apelului, parata invedereaza ca ... in cazul reclamantului-intimat nu au fost incidente prevederile Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii, reclamantul-intimat neputand fi exonerat de la restituirea debitului, deoarece acesta a avut drept cauza culpa reclamantului, aplicandu-i-se dispozitiile art. 2 din Legea nr. 125/2014 si astfel, nu face obiectul scutirii de la plata al restituirii, potrivit prevederilor Legii nr. 125/2014.

Cu alte cuvinte, dispozitiile Legii nr. 125/2014 nu sunt aplicabile, avand in vedere faptul ca debitul constituit in sarcina reclamantului reprezinta sume incasate de acesta cu titlu de pensie de serviciu cuvenita in baza unei hotarari judecatoresti executorii si, ulterior, in urma desfiintarii in calea de atac a recursului, au devenit sume incasate necuvenit.

De altfel, si din adresa nr. 3290/GL/1018/DAS/22.04.2016 emisa de Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice a rezultat ca, in privinta debitelor, constituite in sarcina pensionarilor aflati in evidenta sistemului public de pensii, reprezentand sume incasate cu titlu de pensie in baza unor hotarari judecatoresti executorii, desfiintate in caile de atac, nu pot fi aplicabile dispozitiile Legii nr. 125/2014.

Cu privire la cheltuielile de judecata, instanta de fond a dispus in mod eronat obligarea paratei la plata intregii sume solicitata de reclamant cu titlu de cheltuieli de judecata, in cuantum de 1547 lei, fara a avea in vedere ca nu au fost admise toate petitele actiunii dedusa judecatii.

In drept, si-a intemeiat apelul pe dispozitiile art. 476 alin. (1) si art. 453 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare; art. 179 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice; art. 2 din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii; art. 13 lit. k) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii si procedura de efectuare a restituirilor, norme aprobate prin Ordinul comun nr. 2073/2014 al Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice si nr. 1623/2014 al Ministerului Finantelor Publice.

Reclamantul A..., a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de Casa Judeteana de Pensii Timis ca fiind nefondat si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, aratand ca sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 125/2014 intrucat Decizia 64/15.12.2016 a Curtii de Apel Timisoara, pronuntata in dosar .../30/2011, susceptibila de executare, a fost pusa in executare de catre parata, insa desfiintarea acestei hotarari nu este imputabila reclamantului. (..)

Mai mult, la data de 29.05.2017, inalta Curte de Casatie si Justitie (completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept) s-a pronuntat in dosarul 80/1/2017, prin Decizia nr. 40, in sensul: „in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 225/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii, sumele reprezentand pensie, indemnizatie sociala pentru pensionari si indemnizatie pentru insotitor, incasate in baza unor hotarari judecatoresti desfiintate in caile de atac, nu se recupereaza”. Ori, raportat la Decizia inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 40/29.05.2017, reclamantul nu datoreaza paratei nici suma de 167.077 lei si se impune anularea in totalitate a Deciziei 273633/03.032017 si exonerarea reclamantului de plata oricarei sume fata de parata.

Cu privire la solicitarea paratei de reducere a onorariului avocatial de 1547 lei, acordat de catre prima instanta reclamantului, avand in vedere ca, instanta de fond a tinut cont de faptul ca, onorariul solicitat de 1300 lei + TVA a fost direct proportional cu valoarea cauzei si cu complexitatea acesteia, solicita respingerea solicitarii paratei.

in drept, a invocat dispozitiile art. 471 alin. (5) Cod procedura civila.

Prin intampinare, parata Casa Judeteana de Pensii Timis, a solicitat respingerea ca nefondat a apelul declarat de catre reclamant. in motivare, parata a invocat art. 1 alin. (2) din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii, art. 14 si art. 18 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii si procedura de efectuare a restituirilor, norme aprobate prin Ordinul comun nr. 2073/2014 al Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice si nr. 1623/2014 al Ministerului Finantelor Publice.

Analizand cu prioritate exceptia tardivitatii celor doua apeluri, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 457 si urmatoarele din noul Cod de procedura civila, Curtea apreciaza ca fiind intemeiata exceptia tardivitatii pentru urmatoarele motive:

Prin cererea introdusa pe rolul Tribunalului Timis sub nr. .../30/2017 reclamantul A... a contestat decizia nr. 273633/03.03.2017 in conformitate cu prevederile art. 172 si art. 173 din Legea nr. 263/2010 coroborate cu prevederile art.153 lit. i) si art.154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, iar cererea a fost solutionata de prima instanta prin sentinta civila nr. 1094/PI/10.07.2017, calea de atac inserata in dispozitiv fiind „apelul in termen de 30 de zile de la comunicare”.

in ceea ce priveste natura cererii deduse judecatii se retine ca potrivit art. 153 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 „tribunalele solutioneaza in prima instanta contestatiile impotriva masurilor de executare silita, dispuse in baza prezentei legi”, competenta apartinand potrivit dispozitiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 instantei in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau sediul reclamantul”.

Potrivit art.172 din O.G. nr. 92/2003 (1) „Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii. (2) Dispozitiile privind suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanta presedintiala prevazute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civila*) nu sunt aplicabile. (3) Contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege. (4) Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta”.

Potrivit art. 173 din O.G nr. 92/2003 „(1) Contestatia se poate face in termen de 15 zile, sub sanctiunea decaderii, de la data cand: a) contestatorul a luat cunostinta de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somatiei sau din alta instiintare primita ori, in lipsa acestora, cu ocazia efectuarii executarii silite sau in alt mod; b) contestatorul a luat cunostinta, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a indeplini un act de executare; c) cel interesat a luat cunostinta, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta. (2) Contestatia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit poate fi introdusa cel mai tarziu in termen de 15 zile dupa efectuarea executarii. (3) Neintroducerea contestatiei in termenul prevazut la alin. (2) nu il impiedica pe cel de-al treilea sa isi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun”.

Se retine ca in speta, fata de momentul formularii caii de atac, in baza dispozitiilor art. 352 alin. (4) Legea nr. 207/2015 executarii silite ii sunt aplicabile dispozitiile art. 260, art. 261 din Legea nr. 207/2015, dispozitii care au acelasi continut ca si art.172, art. 173 din O.G. nr. 92/2003.

In contextul in care, Codul de procedura fiscala reglementand procedura de solutionare a contestatiei la executare, nu contine prevederi speciale cu privire la calea de atac, prin raportare la prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 care dispun ca „unde prezentul cod nu dispune, se aplica prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila, republicat, in masura in care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autoritati publice si contribuabili-platitori” in speta se vor aplica prevederile Codului de procedura civila. Mai mult decat atat, trimiterea spre Codul de procedura civila este facuta si de art. 156 din Legea nr. 263/2010 care impun ca „ prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdictia asigurarilor sociale, se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila”.

Aplicand dispozitiile Codului de procedura civila, care constituie dreptul comun in materie de executare silita, din interpretarea coroborata a prevederilor art. 718, respectiv art. 651 alin. (4) Cod procedura civila se retine ca „hotararea pronuntata cu privire la contestatie poate fi atacata numai cu apel”, termenul de apel fiind de „10 zile de la comunicare”.

Conform dispozitiilor art. 457. alin. (1) Cod procedura civila, „hotararea judecatoreasca este supusa numai cailor de atac prevazute de lege, in conditiile si termenele stabilite de aceasta, indiferent de mentiunile din dispozitivul ei” iar potrivit alin. (2) „mentiunea inexacta din cuprinsul hotararii cu privire la calea de atac deschisa contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevazuta de lege.”

Din economia dispozitiilor art. 457 Cod procedura civila rezulta ca in caz de conflict intre o mentiune gresita in dispozitivul hotararii cu privire la denumirea, conditiile si termenul in care se poate declansa o cale de atac si dispozitia legala care reglementeaza aceste aspecte, prioritate are aceasta din urma, iar nu dispozitia judecatorului. O hotarare judecatoreasca nu poate fi atacata pe alte cai sau in alte termene decat cele expres prevazute de lege sau, cu alte cuvinte, caile de atac a hotararilor judecatoresti nu pot exista in afara legii.

In aceste imprejurari, din coroborarea prevederilor anterior mentionate se retine ca sentinta nr. 1094/10.07.2017 a Tribunalului Timis este supusa apelului in termen de 10 zile de la comunicare. Or in speta impotriva hotararii comunicate la data de 21.07.2017 catre reclamant si la data de 24.07.2017 catre intimat s-a declansat si inregistrat apel la data de 17.08.2017, respectiv 21.07.2017, deci cu depasirea termenului legal de 10 zile de formulare a acestei cai de atac.

In consecinta, avand in vedere ca ambele apeluri au fost introduse cu depasirea termenului legal, in baza dispozitiilor art. 480 alin. (1) Cod procedura civila, instanta urmeaza a respinge ambele apeluri ca tardiv formulate, fara a mai intra in cercetarea fondului.