Contestatie impotriva deciziei de concediere disciplinara, Calitatea procesuala activa a mostenitorilor salariatului decedat

- Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii: art. 252 alin. (1) lit. a), art. 253

Contestatia salariatului impotriva unei decizii de concediere disciplinara deriva dintr-un raport de munca, care are un caracter personal, insa o astfel de actiune implica si pretentii patrimoniale, astfel incat poate fi continuata de mostenitori in ceea ce priveste capetele de cerere cu caracter patrimonial, respectiv a celor care au ca obiect repararea prejudiciului patrimonial si moral incercat de antecesorul lor prin masura abuziva dispusa de angajator impotriva lui.

Data savarsirii abaterii disciplinare reprezinta un element esential al descrierii faptei, deoarece vizeaza individualizarea acesteia si in raport de aceasta data se calculeaza termenul de angajare a raspunderii disciplinare. Neprecizarea datei savarsirii abaterii disciplinare se sanctioneaza cu nulitatea deciziei de concediere disciplinara pentru neindeplinirea cerintei de ordin formal prevazuta de art. 252 alin.

1. lit. a) din Codul muncii.

Pentru acordarea daunelor morale, este necesara precizarea prejudiciului moral, precum si administrarea unui probatoriu adecvat, care sa permita instantei de judecata stabilirea existentei acestuia, respectiv a afectarii prestigiului, onoarei, reputatiei sau demnitatii unui salariat prin fapta ilicita a angajatorului, si gasirea unor criterii de evaluare a intinderii lui.

Astfel, daunele-morale se stabilesc in raport cu consecintele negative suferite de salariat, importanta valorilor lezate, masura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.

In cuantificarea prejudiciului moral, aceste conditii sunt subordonate conditiei aprecierii rezonabile pe o baza echitabila corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs salariatului, astfel incat sa nu se ajunga la o imbogatire fara justa cauza a celui care pretinde daune morale.

Existenta unei tensiuni si producerea unui stres emotional sau psihic reprezinta elemente inerente unei situatii conflictuale la locul de munca. Daca salariatul nu dovedeste ca neplacerile au depasit in vreun fel limitele firesti in astfel de situatii, anularea deciziei de concediere disciplinara nelegala, alaturi de plata salariilor corelative, reprezinta o reparatie suficienta si echitabila.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 1488/A din 5 noiembrie 2015, Dr. C.P.

Prin sentinta civila nr. 408/16 iunie 2015, pronuntata de catre Tribunalul Arad in dosarul nr. 5597/108/2014, instanta a admis in parte actiunea civila formulata si precizata de reclamantul P.S. si continuata de mostenitorii acestuia P.M.M. si P.A. impotriva paratelor SNTFC CFR Calatori SA Bucuresti si Sucursala de Transport Feroviar de Calatori Timisoara, a anulat decizia de desfacere a contractului de munca nr. TM 1 s/1196/17 decembrie 2014, emisa de parata Sucursala de Transport Feroviar de Calatori Timisoara, a obligat paratele la plata unor despagubiri banesti, egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ca salariat de la data concedierii si pana la data decesului, respectiv 11 ianuarie 2015, a respins celelalte pretentii si a obligat paratele sa achite mostenitorilor reclamantului cheltuieli de judecata partiale in suma de 1000 lei, reprezentand onorariu de avocat.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca numitul P.S. a fost angajatul paratei, conform contractului individual de munca nr. 301/B/1547/1 aprilie 2001, in functia de revizor locomotive - automotoare.

Prin decizia nr. 1196/17 decembrie 2014, parata a dispus sanctionarea angajatului cu desfacerea contractului individual de munca.

Prima instanta a constatat ca, in decizia de sanctionare, nu este indicata data savarsirii pretinsei abateri disciplinare.

Referirea din decizie la raportul de cercetare disciplinara inregistrat sub nr. TM 11/2/285/2014 din 10 decembrie 2014, in care se indica data savarsirii pretinsei abateri disciplinare, nu e de natura a duce la concluzia ca au fost respectate exigentele stipulate in art. 79 si art. 252 alin. (2) lit. a) din Codul Muncii.

A apreciat ca, in lipsa indicarii datei savarsirii abaterii disciplinare, instanta nu are putinta de a verifica respectarea termenelor prevazute de art. 252 alin. (1) din Codul muncii si daca nu s-a prescris dreptul angajatorului de a aplica sanctiunea.

Sub aspectul fondului a retinut ca, prin probatoriul administrat in cauza, nu s-a dovedit, intr-o maniera de netagaduit, ca fostul angajat ar fi savarsit abaterea disciplinara, nu s-a probat existenta, in gestiunea paratelor, a unui minus corespunzator cantitatii de combustibil gasit, cu privire la care nu s-a dovedit ca ar prezenta aceleasi caracteristici fizico-chimice cu combustibilul folosit de parate.

A considerat ca exista dubii serioase atat in privinta persoanei care a depozitat cele doua recipiente pe locomotiva electrica, dar si cu privire la substanta din cele doua recipiente si proprietarul acesteia.

Anuland decizia de concediere, prima instanta a obligat parata si la plata de despagubiri banesti egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi banesti de care reclamantul ar fi beneficiat ca salariat, de la data concedierii si pana la data decesului, 11 ianuarie 2015.

Capatul de cerere privind obligarea paratelor la plata tuturor contributiilor datorate in calitate de angajator a fost respins, cu motivarea ca este prematur, in conditiile in care nu exista un refuz al angajatorului de plata a acestora, care se realizeaza concomitent sau subsecvent cu plata drepturilor salariale.

Pentru acordarea daunelor morale a apreciat ca este nevoie de administrarea unui probatoriu adecvat, care sa permita instantei stabilirea existentei acestuia, respectiv a afectarii prestigiului, onoarei, reputatiei sau demnitatii unui salariat prin fapta ilicita a angajatorului si gasirea unor criterii de evaluare a intinderii lui, nefiind suficienta libera exprimare a instantei bazata pe gradul de percepere de catre aceasta a universului psihic al fiecarei persoane.

A mai retinut ca nu exista probe directe care sa conduca instanta la concluzia irefragabila ca intre masura dispusa, prin decizia contestata, si decesul angajatului exista o legatura de cauzalitate, iar existenta Ordinului nr. T31/6/5/2200/24 noiembrie 2014, publicarea lui si aducerea la cunostinta celorlalti angajati, nu e de natura a infirma cele retinute anterior.

In termen legal, au declarat apel impotriva sentintei civile mentionate mai sus, la 30 iulie 2015, reclamantii P.M.M. si P.A., in calitate de succesori de drept ai contestatorului P.S., si parata SNTFC „CFR Calatori” SA - Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Calatori Timisoara, apeluri inregistrate la Curtea de Apel Timisoara sub nr. 5517/108/2014 din 31 august 2015.

Prin apelul declarat, reclamantii P.M.M. si P.A., succesori de drept ai contestatorului P.S., au solicitat schimbarea in parte a sentintei, in sensul admiterii in totalitate a cererii de chemare in judecata, asa cum a fost formulata si precizata.

Critica sentintei apelate priveste capatul de cerere avand ca obiect daunele morale si cheltuielile de judecata, constand in onorariu avocatial.

In motivarea apelului se arata ca, in conditiile in care instanta a constatat ca fapta nu a fost dovedita si nici vinovatia angajatului, este evidenta „patarea” imaginii in ochii colectivului, angajatul si familia acestuia simtind o frustrare greu de evaluat.

La toate acestea s-a adaugat si aspectul financiar, salariul fiind singura sursa de venit. A existat o tensiune legata de grijile financiare, cheltuielile cotidiene, sustinerea baiatului in facultate, eventualele datorii contractate care au dat nastere la sentimente de angoasa, de temere, de panica, in conditiile in care data concedierii a coincis cu venirea sarbatorilor de iarna.

Apelantii au facut referire la deciziile nr. 2617/9 iulie 2009 si nr. 1179/11 februarie 2011 ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie si au subliniat ca din probatoriul administrat in cauza a rezultat, in mod cert, prejudiciul suferit de angajat, precum si de familia acestuia, fiind intrunite conditiile pentru acordarea daunelor morale solicitate.

Principalul criteriu de stabilire a daunelor este gravitatea prejudiciului moral, iar al doilea criteriu este cel al echitatii.

In privinta cheltuielilor de judecata considera ca prima instanta in mod gresit a micsorat cheltuielile de judecata, deoarece cheltuielile de judecata trebuiau suportate in final de catre parate, dat fiind ca ele au cazut in pretentii.

Prin apelul declarat, parata apelanta SNTFC „CFR Calatori” SA - Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Calatori Timisoara a solicitat schimbarea sentintei apelate, in sensul respingerii in totalitate a actiunii.

In motivarea apelului se arata ca raportul de munca are caracter personal, contractul de munca al reclamantului defunct fiind incheiat in considerarea expresa a calitatii personale a fiecarei parti, fiind exclusa reprezentarea si transmiterea pentru cauza de moarte, mostenitorii de drept ai defunctului neavand calitate procesuala activa cu privire la anularea deciziei de sanctionare ce face obiectul cauzei.

Se considera ca actiunea a ramas fara obiect, deoarece drepturile personale nu pot fi transmise prin mostenire, dat fiind ca actiunea nu are caracter patrimonial.

Sub aspectul fondului, se sustine ca, in decizie, este descrisa fapta, data savarsirii ei fiind mentionata in raportul de cercetare, fiind respectate exigentele art. 252 alin. (2) din Codul muncii.

Din probatoriul administrat in cauza a reiesit savarsirea de catre contestator a faptei retinute in sarcina sa, declaratiile reclamantului fiind contradictorii si nejustificate. Potrivit dispozitiei nr. 18/28 ianuarie 2013 a Directorului General, anexa

1. pct. 1, prezenta bidoanelor de motorina pe locomotiva este strict interzisa, fapt pentru care reclamantul este direct raspunzator conform fisei postului.

Prin dispozitia nr. 74/2013, anexa 6 pct. 8, transportul in cabina de conducere a locomotivei ... a obiectelor straine de activitatea feroviara este considerata abatere disciplinara grava, situatie in care sanctiunea aplicata este proportionala cu gravitatea faptei.

Reclamantii P.M. si P.A. au depus intampinare la apelul paratei, solicitand respingerea acestuia ca neintemeiat, cu cheltuieli de judecata, intrucat actiunea a fost pornita, in timpul vietii, de catre titularul ei, astfel ca poate fi continuata de mostenitori. Mostenitorii au renuntat la capatul de cerere privind reintegrarea in functie, continuand actiunea in ceea ce priveste aspectele cu caracter patrimonial.

In ceea ce priveste decizia de concediere disciplinara arata ca, in cuprinsul acesteia, nu se specifica data savarsirii faptelor, iar din descrierea faptei nu rezulta in ce a constat actiunea sau inactiunea contestatorului, si nu sunt precizate motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare, lipsuri sanctionate cu nulitatea deciziei de sanctionare.

Sub aspectul fondului, se sustine ca, prin probatoriul administrat, parata nu a facut dovada ca reclamantul P.S. ar fi sustras motorina si ca locomotiva pe care s-au gasit cele doua recipiente cu carburanti era o locomotiva electrica, precum si ca nu sa verificat continutul acestor recipiente.

Parata SNTFC „CFR Calatori” SA - Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Calatori Timisoara a depus intampinare la apelul reclamantilor, solicitand respingerea acestuia, ca neintemeiat, intrucat nu s-a facut dovada prejudiciului moral suferit, iar societatea nu poate fi facuta responsabila pentru decesul reclamantului, determinat de o insuficienta cardiaca.

Publicarea ordinului nr. T31/6/5/2200/24 noiembrie 2014 nu a avut ca scop patarea imaginii reclamantului, ci a avut la baza aducerea la cunostinta salariatilor a evenimentului din 22 noiembrie 2014, constatat de organul de control, pentru prevenirea situatiilor de acest fel. Acesta nu face nici o referire la vinovatia salariatului, astfel ca nu se poate sustine ca ar fi fost denigrat.

Motivele cu privire la „grijile financiare” sau „eventualele datorii contractate” nu sunt argumente de natura a duce la acordarea daunelor morale.

La intampinare a anexat fisa de sanctiuni T32/RU/2/1977/9 decembrie 2014.

Parata SNTFC „CFR Calatori” SA - Sucursala Regionala de Transport Feroviar Timisoara a depus raspuns la intampinare, in care arata ca isi mentine punctul de vedere exprimat prin motivele de apel si solicita admiterea apelului asa cum a fost formulat.

Reclamantii au depus raspuns la intampinare, in care arata ca raspunderea pentru daune morale este reglementata de art. 253 din Codul muncii si ca, in speta, sunt indeplinite conditiile, antecesorul lor suferind un prejudiciu de imagine care a determinat producerea unor consecinte negative in plan social si profesional, care au culminat cu decesul acestuia.

Succesorii reclamantului sunt victime indirecte, ei solicitand repararea prejudiciilor personale determinate de deces, respectiv prejudiciul economic, patrimonial, determinat de pierderea sprijinului in familie si prejudiciul de afectiune.

Prejudiciul a fost cauzat din culpa paratei, care nu a depus diligente in vederea stabilirii vinovatiei, ci s-a limitat la aprecieri subiective, neprobate.

Afisarea ordinului de serviciu in care intimata a inserat faptul ca P.S. a fost concediat, deoarece a sustras motorina, reprezinta o culpa a acesteia care a determinat un prejudiciu de imagine pentru angajat.

In jurisprudenta, au fost acordate daune morale pentru prejudicierea imaginii salariatului, datorita afisarii, la sediul unitatii, a unei copii a plangerii penale impotriva acestuia, precum si a deciziei de suspendare a raporturilor de munca. S-a retinut ca, prin suspendarea repetata a acestor raporturi, dupa ce, prin hotarare judecatoreasca irevocabila, a fost reintegrat in munca, i s-a creat o stare de nesiguranta a locului de munca si de stres.

Prejudiciul invocat are legatura cu serviciul, fiind indeplinite toate conditiile in vederea angajarii raspunderii angajatorului pentru prejudicii morale produse angajatului si indirect succesorilor acestuia.

Analizand apelurile declarate prin prisma motivelor de apel invocate, a dispozitiilor art. 466 si urmatoarele din Codul de procedura civila, instanta de apel a apreciat apelurile ca neintemeiate, pentru considerentele ce vor fi redate in continuare.

In mod corect a retinut prima instanta ca succesorii reclamantului P.S., P.M. si P.A., au calitate procesuala activa de a continua actiunea inceputa de antecesorul lor.

Este adevarat ca actiunea deriva dintr-un raport de munca, care are un caracter personal, insa ea are si un caracter patrimonial, fiind continuata de mostenitori doar in ce priveste capetele de cerere cu caracter patrimonial, nu si a celor cu caracter personal, mostenitorii nesolicitand reluarea raportului de munca in persoana lor, ci doar repararea prejudiciului patrimonial si moral incercat prin masura abuziva dispusa de angajatorul parat.

In privinta capetelor de cerere cu continut patrimonial, succesorii au calitate procesuala activa.

In mod corect, tribunalul a dispus anularea deciziei de concediere nr. TM 1 s/1196/17 decembrie 2014, apreciind ca aceasta nu respecta, sub aspect formal, cerintele impuse de art. 252 alin. (1) lit. a) din Codul muncii.

Din lecturarea deciziei de sanctionare se observa ca nu este mentionata data savarsirii faptei, element esential al descrierii faptei, deoarece in raport de acest moment se calculeaza termenul de angajare a raspunderii disciplinare. Mentionarea datei prezinta importanta si pentru individualizarea faptei, iar referirea la raportul de cercetare inregistrat sub nr. TM 11/2/285 din 10 decembrie 2014 al Revizoratului Regional SC Timisoara nu este de natura sa suplineasca aceste lipsuri ale deciziei de sanctionare.

Constatarea nulitatii deciziei de sanctionare pentru neindeplinirea cerintei de ordin formal prevazuta de art. 252 alin. (1) lit. a) din Codul muncii face de prisos analizarea celorlalte aspecte care tin de fondul abaterii disciplinare.

In ce priveste daunele morale pretinse, Curtea a retinut ca daunele morale se stabilesc in raport cu consecintele negative suferite de reclamant, importanta valorilor lezate, masura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.

In cuantificarea prejudiciului moral, aceste conditii sunt subordonate conditiei aprecierii rezonabile pe o baza echitabila corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs reclamantului, astfel incat sa nu se ajunga la o imbogatire fara justa cauza a celui care pretinde daune morale.

Criteriul general invocat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului consta in aceea ca despagubirile trebuie sa reprezinte un raport rezonabil de proportionalitate cu atingerea adusa reputatiei, avand in vedere, totodata, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii adusa acestora.

Suma solicitata in cauza este excesiva, raspunderea delictuala fiind menita sa acopere o paguba, iar nu sa asigure un castig.

In mod corect a retinut prima instanta ca anularea deciziei de sanctionare nelegala, alaturi de plata salariilor corelative, reprezinta o reparatie suficienta si echitabila.

Existenta unei tensiuni si producerea unui stres emotional sau psihic reprezinta elemente inerente unei situatii conflictuale la locul de munca, iar, in cauza, nu s-a probat ca neplacerile au depasit in vreun fel limitele firesti in astfel de situatii.

In ordinul de serviciu nr. T31/6/5/2200/24 noiembrie 2014 se face cunoscut incidentul, fara a se face referiri la vinovatia reclamantului, acest ordin de serviciu nefiind un act defaimator la adresa reclamantului, ci un act cu scop de preventie, pentru a evita aparitia unor incidente asemanatoare.

Din probatoriul administrat in cauza nu a reiesit ca masura dispusa de parata ar fi dus la agravarea starii de sanatate a reclamantului, decesul acestuia fiind cauzat de o insuficienta cardiaca acuta, determinata de arterioscleroza coronariana, manifestarile clinice ale acesteia fiind tardive.

Actiunea fiind admisa doar in parte, in mod corect prima instanta a facut aplicarea dispozitiilor art. 453 alin. (2) din Codul de procedura civila si a stabilit masura in care parata datoreaza cheltuieli de judecata, proportional pretentiilor admise.

Fata de cele de mai sus, in baza art. 480 alin. (1) din Codul de procedura civila, Curtea a respins apelurile ca neintemeiate.