Scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii

• Legea nr. 125/2014: art. 1 alin. (2)
• Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014: art. 14 si art.

18

Riscul pe care si-l asuma creditorul prin executarea provizorie de drept a unei hotarari judecatoresti, potrivit dispozitiilor 448 alin. (1) pct. 4 si alin. (2) si ale art. 637 alin. (1) din Codul de procedura civila, este acela de a fi obligat la intoarcerea totala sau partiala a executarii, in cazul modificarii ori desfiintarii hotararilor judecatoresti in calea de atac a apelului sau a recursului, iar acest risc nu este echivalent cu culpa. Interpretand teleologic dispozitiile Legii nr. 125/2014, se poate sustine ca legiuitorul a intentionat sa adopte o dispozitie unitara, de clementa, pentru toate pensiile ce intra in domeniul de reglementare al acestui act normativ si in limitele temporale stabilite in chiar continutul legii, astfel incat, dupa epuizarea incidentei normei de exceptie, se va reveni la aplicarea regulii recuperarii sumelor platite necuvenit pensionarilor sau beneficiarilor prestatiilor sociale enumerate de

^le

g

^e

.

Prin urmare, debitele avute in vedere de legiuitor sunt cele aferente perioadei anterioare datei de 1 octombrie 2014, decurgand din pensii, indemnizatii sociale pentru pensionari si indemnizatii pentru insotitor necuvenite beneficiarului prestatiei sociale, atat in situatia in care ele erau deja constituite, intrucat casele de pensii competente au emis un titlu executoriu in temeiul art. 179 din Legea nr. 263/2010, fie aceste titluri executorii, vizand drepturi necuvenite pentru aceeasi perioada anterioara datei de 1 octombrie 2014, cat si in situatia in care urmau a fi constituite, prin emiterea titlului executoriu ulterior intrarii in vigoare a legii. Astfel, indiferent de momentul la care debitul a fost constatat, anterior sau ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 125/2014, scutirea de la plata a debitului se aplica daca suma reprezentand debitul este corespunzatoare perioadei anterioare acestei date.

(Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 642 din 22 august 2017, rezumata de judecator Camelia Lucaciuc)

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Timis sub nr. de dosar x/30/2016, reclamantul A... a solicitat, in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii Timis, ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna: obligarea paratei la restituirea sumelor de bani retinute din pensie, precum si a celor achitate de catre reclamant de bunavoie, in perioada decembrie 2012 - octombrie 2014, esalonat, pe o perioada de 5 ani calendaristici, prin plati anuale egale, incepand cu transa aferenta anului 2015 si incheind cu cea din anul 2019, conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 125/2014; obligarea paratei de a inceta a mai face orice fel de retineri din pensia lunara a reclamantului, realizata fara sa existe vreo decizie de retinere, iar daca exista o asemenea decizie nelegala si necomunicata pana in prezent, anularea acesteia ca vadit nelegala, cu cheltuieli de judecata.

Prin sentinta civila nr. 2785/11.11.2016, Tribunalul Timis a admis in parte cererea reclamantului, asa cum a fost precizata, obligand parata sa restituie acestuia sumele de bani retinute din pensie, precum si cele achitate de reclamant in perioada decembrie 2012- octombrie 2014 pe o perioada de 5 ani calendaristici, prin plati anuale egale, conform dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 125/2014.

A obligat parata sa restituie reclamantului sumele de bani retinute din pensie in perioada 01.02.2016 - 11.11.2016, respingand in rest cererea, asa cum a fost precizata.

Totodata, a obligat parata sa plateasca reclamantului cheltuieli de judecata in suma de 2.000 lei.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut, in esenta, ca, in favoarea reclamantului, a fost deschis dreptul la pensie speciala prin decizia nr. 253037/09.09.2008, iar prin decizia nr. 253037/25.07.2011, emisa de catre Casa Judeteana de Pensii Timis, a fost revizuita pensia reclamantului raportat la dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prevazute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010, fiind diminuat cuantumul pensiei.

Prin sentinta civila nr. 5967/PI/19.12.2011, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. y/30/2011, s-a dispus anularea Deciziei nr. 253037/25.07.2011 de revizuire a pensiei reclamantului, iar in executarea acestei hotarari judecatoresti, parata a emis decizia nr. 253037/1/15.02.2012 privind anularea deciziei de pensie si decizia 253037/2/15.02.2012 privind reluarea platii pensiei, prin care a restabilit situatia anterioara emiterii deciziei nr. 253037/25.07.2011. Insa, prin decizia civila nr. 1966/11.09.2012, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, a fost admis recursul declarat de Casa Judeteana de Pensii Timis impotriva sentintei civile nr. 5967/PI/19.12.2011, pronuntata de Tribunalul Timis, instanta de control judiciar modificand in tot aceasta sentinta civila, in sensul respingerii actiunii reclamantului in contradictoriu cu parata, astfel ca s-a revenit la situatia anterioara pronuntarii sentintei civile in baza careia au fost emise deciziile nr. 253037/1/15.02.2012 si nr. 253037/2/15.02.2012.

Pe cale de consecinta, prin decizia nr. 253037/13.11.2012, parata a dispus recuperarea sumelor de bani achitate reclamantului in baza sentintei civile nr. 5967/PI/19.12.2011, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. y/30/2011. In baza acestei decizii, sunt efectuate si in prezent retineri din pensia reclamantului, potrivit sustinerii reclamantului din precizarea de actiune, confirmata de parata prin intampinare.

Reclamantul, prin cererea formulata, a solicitat restituirea sumelor de bani retinute din pensie de catre parata, invocand dispozitiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii.

Parata, in aparare, a aratat ca, in cazul reclamantului, nu sunt incidente prevederile Legii nr. 125/2014, intrucat aceste debite s-au datorat culpei reclamantului, fiind aplicabile dispozitiile art. 13 lit. k) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014, aprobate prin Ordinul nr. 2073/2014 al Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, legiuitorul neprevazand limitativ situatiile de culpa a debitorului, ci exemplificativ, astfel incat admiterea recursului in dosarul nr. y/30/2011 al Curtii de Apel Timisoara reprezinta o recunoastere a culpei procesuale a reclamantului.

Fata de aceste aparari, prima instanta a observat ca, potrivit prevederilor Legii nr. 125/2014, sunt excluse debitele care au drept cauza culpa debitorului, legiuitorul exemplificand: situatia folosirii unor documente eliberate nelegal, declararea unor date neconforme realitatii cu consecinta stabilirii eronate a cuantumului sumei, respectiv nerespectarea obligatiilor care revine pensionarului potrivit legii.

La art. 13 lit. k) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014, aprobate prin Ordinul nr. 2073/2014 al Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, sunt prevazute orice alte cauze care au condus la plata unor sume necuvenite din culpa pensionarului, insa, in speta, accesul la justitie pentru apararea unui interes legitim nu poate determina o culpa a reclamantului, chiar daca, in final, dreptul dedus judecatii nu a fost valorificat. Parata confunda culpa procesuala a reclamantului, prin pierderea procesului in dosarul nr. y/30/2011, cu vina pensionarului, care prin mijloace dolosive a incercat sa obtina sume de bani cu titlu de pensie, aceasta culpa fiind penalizata de catre legiuitor prin excluderea de la beneficiul legii de exonerare a platii acestor debite.

Or, in cazul reclamantului, prin introducerea unei cereri in justitie, nu se poate retine o culpa in sensul urmarit de legiuitor prin Legea nr. 125/2014, intrucat liberul acces la justitie este un principiu constitutional, consacrat de art. 21 din Constitutia Romaniei, iar culpa procesuala, invocata de parata, determina obligatii doar intre partile dintr-un proces, neputand fi extinsa la acte normative care produc efecte „erga omnes”.

Astfel, prima instanta a constatat ca nu exista o culpa a reclamantului la incasarea sumelor retinute in sarcina sa cu titlu de debit si nu poate fi exclus de la beneficiul Legii nr. 125/2014 de exonerare a platii acestui debit, fiind indreptatit si la restituirea debitelor achitate din pensie.

Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 125/2014 stabileste ca sumele cu titlu de pensie, indemnizatie sociala pentru pensionari si indemnizatie pentru insotitor provenite din debite si recuperate de la pensionari incepand cu data de 1 ianuarie 2011 si pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi se restituie esalonat, pe o perioada de 5 ani calendaristici, incepand de la data de 1 ianuarie 2015, prin plati anuale egale, iar la alineatul 3 s-a prevazut ca restituirea se realizeaza pe baza cererilor depuse de catre pensionari la casele judetene de pensii, Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti, respectiv casele de pensii sectoriale.

Prin cererea nr. 37186/18.06.2015, reclamantul a solicitat restituirea sumelor reprezentand debite recuperate de catre Casa Judeteana de Pensii Timis, care nu a fost solutionata de catre parata pana in prezent, astfel ca tribunalul a apreciat intemeiata partial cererea, asa cum a fost precizata, si a admis-o in parte, obligand parata sa restituie reclamantului sumele de bani retinute din pensie, precum si cele achitate de reclamant in perioada decembrie 2012 - octombrie 2014 pe o perioada de 5 ani calendaristici, prin plati anuale egale, conform dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 125/2014.

De asemenea, a obligat parata sa restituie reclamantului sumele de bani retinute din pensie in perioada 01.02.2016 - 11.11.2016 (data pronuntarii hotararii), reprezentand pensia achitata reclamantului in baza sentintei civile nr. 5967/PI/19.12.2011, pronuntata de Tribunalul Timis, intrucat de la aparitia Legii nr. 125/2014 reclamantul este exonerat de la plata acestor debite, iar titlurile executorii emise anterior de catre parata in vederea recuperarii acestor debite au devenit caduce prin efectul legii de exonerare.

Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna obligarea paratei de a inceta a mai face orice fel de retineri din pensie. Aceasta cerere a fost respinsa, instanta de fond retinand ca, activitatea caselor judetene de pensii este reglementata de Legea nr. 263/2010, ce implica si emiterea unor acte in vederea indeplinirii atributiilor ce le revin. Or, instanta nu poate stabili interdictii cu privire la activitatea paratei, ci doar sa anuleze acele acte efectuate cu incalcarea normelor juridice imperative sau a principiilor fundamentale privind sistemul unitar de pensii publice.

In temeiul art. 453 din Codul de procedura civila, a obligat parata sa plateasca reclamantului cheltuieli de judecata in suma de 2.000 lei, reprezentand onorariu avocatial.

Parata a declarat apel impotriva acestei hotarari, solicitand admiterea cererii de apel si schimbarea, in parte, a sentintei apelate, in sensul respingerii in totalitate a actiunii reclamantului.

In motivarea cererii de apel, se arata, in esenta, ca, prin sentinta civila nr. 5967/PI/19.12.2011, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. y/30/2011, s-a dispus anularea deciziei de revizuire a pensiei nr. 253037/25.07.2011, emisa de catre Casa Judeteana de Pensii Timis in temeiul Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prevazute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor.

In executarea sentintei civile nr. 5967/PI/19.12.2011, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. y/30/2011, parata a emis decizia nr. 253037/1/15.02.2012 privind anularea deciziei de pensie si decizia nr. 253037/2/15.02.2012 privind reluarea platii pensiei, sentinta fiind, la momentul pronuntarii, executorie de drept.

Prin decizia civila nr. 1966/11.09.2012, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. y/30/2011, a fost admis recursul declarat de Casa Judeteana de Pensii Timis impotriva sentintei civile nr. 5967/PI/19.12.2011, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. y/30/2011, instanta de control judiciar modificand in tot aceasta sentinta, in sensul respingerii actiunii reclamantului A... in contradictoriu cu institutia apelanta.

Casa Judeteana de Pensii Timis a procedat la punerea in executare a celei de-a doua hotarari judecatoresti, respectiv a deciziei civile a Curtii de Apel Timisoara, care era executorie de drept si irevocabila.

Prin emiterea Deciziei nr. 253037/13.11.2012 privind recuperarea sumelor incasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale, institutia apelanta a revenit la situatia de fapt si de drept existenta anterior pronuntarii de catre Tribunalul Timis a sentintei civile nr. 5967/PI/19.12.2011 in dosarul nr. y/30/2011, impunandu-se ca sumele platite reclamantului - intimat cu titlu de pensie si cheltuieli de judecata, in baza acestei sentinte civile desfiintate de instanta de recurs, sa fie recuperate de la reclamantul-intimat ca fiind incasate necuvenit.

Suma de 155.568 lei, stabilita cu titlu de debit in sarcina reclamantului-intimat, pentru perioada 01.08.2011 - 30.11.2012, prin decizia nr. 253037/13.11.2012 privind recuperarea sumelor incasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale, i-a fost achitata de catre institutia apelanta in baza sentintei civile nr. 5967/PI/19.12.2011, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. y/30/2011.

Potrivit art. 179 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice: „Sumele platite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii si al caselor de pensii sectoriale se recupereaza de la beneficiari in baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu”.

Prin urmare, debitul constituit in sarcina reclamantului-intimat reprezinta sume incasate de acesta cu titlu de pensie de serviciu si cheltuieli de judecata cuvenite in baza unei hotarari judecatoresti executorii si devenite ulterior, in urma desfiintarii in calea de atac a recursului, sume incasate necuvenit.

Conform art. 2 din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii: „Debitele care au drept cauza culpa debitorului, cum ar fi folosirea de catre acesta a unor documente eliberate cu nerespectarea legii, declararea de catre acesta a unor date neconforme realitatii, care au avut drept urmare stabilirea eronata a pensiei, nerespectarea obligatiilor care revin, potrivit legii, pensionarilor, inclusiv cele referitoare la cumulul pensiei cu venituri salariale, asimilate salariilor sau, dupa caz, cu venituri din activitati independente, nu fac obiectul scutirii de la plata si al restituirii, potrivit prevederilor prezentei legi”.

In conformitate cu dispozitiile art. 13 lit. k) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii si procedura de efectuare a restituirilor, aprobate prin Ordinul comun nr. 2073/2014 al Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice si nr. 1623/2014 al Ministerului Finantelor Publice, „Nu fac obiectul prevederilor art. 1 alin. (1) din lege debitele stabilite in sarcina pensionarilor prevazuti la art. 8, care au drept cauza culpa acestora, respectiv: ... k) orice alte cauze care au condus la plata unor sume necuvenite din culpa pensionarului”.

Prin urmare, legiuitorul nu a prevazut limitativ situatiile de culpa a debitorului, ci exemplificativ, fara sa distinga intre formele de culpa a debitorului, astfel incat admiterea recursului in dosarul nr. y/30/2011 al Curtii de Apel Timisoara reprezinta o recunoastere a culpei procesuale a reclamantului-intimat.

Astfel, in cazul reclamantului-intimat nu sunt incidente prevederile Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii, acesta neputand fi exonerat de la restituirea debitului, care are drept cauza culpa reclamantului-intimat, aplicandu-i-se dispozitiile art. 2 din Legea nr. 125/2014.

Intrucat a considerat ca fiind susceptibila de interpretare aplicarea prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii in privinta debitelor rezultate din aplicarea unor hotarari judecatoresti ale primei instante, desfiintate de instanta de recurs, Casa Judeteana de Pensii Timis a suspendat in perioada noiembrie 2014 - ianuarie 2016 retinerile din pensia reclamantului-intimat si a solicitat sprijin metodologic de specialitate Casei Nationale de Pensii Publice, iar aceasta a comunicat institutiei, prin adresele nr. A 14027/1/515/189/17.06.2015 si nr. A 18885/l/P 309/24.03.2016, faptul ca, in vederea aplicarii unitare a legii, a solicitat punct de vedere atat Ministerului Justitiei, cat si Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice si ca analizeaza cu solutia corecta care trebuie aplicata, iar in masura in care vor fi adoptate reglementari privind solutionarea acestor cazuri, institutia apelanta va fi informata.

Retinerile din pensia reclamantului-intimat, suspendate in perioada noiembrie 2014 - ianuarie 2016, au fost reluate incepand cu luna februarie 2016, in baza deciziei nr. 253037/13.11.2012 privind recuperarea sumelor incasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale, debitul, in cuantum de 155.568 lei, nefiind recuperat integral.

Obligand parata sa restituie reclamantului sumele de bani retinute din pensie in perioada 01.02.2016 - 11.11.2016, pe considerentul ca, odata cu aparitia Legii nr. 125/2014, reclamantul este exonerat de la plata acestor debite, prima instanta a ignorat faptul ca Legea nr. 125/2014 vizeaza numai debitele constituite si recuperate, total sau partial, pana la data intrarii in vigoare a acestei legi, respectiv pana la data de 01.10.2014, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 125/2014, precum si ale art. 14 si art. 18 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014.

Cu privire la cheltuielile de judecata in suma de 2.000 lei, reprezentand onorariu avocatial, apelanta apreciaza ca se impunea reducerea acestui cuantum excesiv, chiar si din oficiu, in temeiul prevederilor art. 451 alin. 2 din Codul de procedura civila, cu atat mai mult actiunea a fost admisa in parte.

In drept, apelanta a invocat dispozitiile art. 476 alin. (1), art. 451 alin. (2) si art. 453 alin. (2) din Codul de procedura civila.

Prin intampinare, intimatul a solicitat respingerea apelului ca neintemeiat, cu cheltuieli de judecata, aratand, in esenta, ca hotararea primei instante este consecinta unei cercetari temeinice a fondului cauzei prin raportare la dispozitiile Legii nr. 125/23.09.2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii, reiesind, fara echivoc, ca, in privinta reclamantului, Casa Judeteana de Pensii Timis a incalcat in mod flagrant dispozitiile Legii nr. 125/2014, atat prin nerestituirea sumelor recuperate in perioada 2012-2014, cat si prin retinerile din pensie incepand din luna februarie 2016.

Odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 125/23.09.2014, Casa Judeteana de Pensii Timis avea obligatia de a inceta retinerile din pensie si de a restitui, esalonat, sumele recuperate de la reclamant ca drepturi de pensie incasate necuvenit. (..)

Interpretarea apelantei, ca admiterea recursului in dosarul nr. y/30/2011 reprezinta o recunoastere a culpei procesuale a reclamantului, conduce la o incalcare flagranta a art. 21 din Constitutie, care stabileste liberul acces la justitie.

In situatia in care legiuitorul ar fi intentionat sa introduca si cazul de fata printre situatiile in care nu se aplica dispozitiile art. 1 din Legea nr. 125/2014, ar fi prevazut expres acest caz. Din interpretarea sistematica a dispozitiilor legale rezulta ca situatia sa este vizata de acest articol, care se refera la plata unor sume necuvenite cu titlu de pensie din motive straine de culpa beneficiarului.

Avand in vedere ca, actiunea reclamantului a fost admisa, iar parata a pierdut procesul in prima instanta, solutia Tribunalului Timis de acordare a cheltuielilor este legala. In prezenta cauza, onorariul de avocat este in deplina concordanta cu activitatea desfasurata de avocat, constand in: reprezentarea reclamantului la fiecare termen de judecata, redactarea cererii de chemare in judecata, a precizarii de actiune, a raspunsului la intampinare, precum si a tuturor cererilor prealabile in vederea executarii amiabile a obligatiilor legale.

Proportionalitatea onorariului de avocat trebuie analizata si prin raportare la dispozitiile art. 132 din Statutul profesiei de avocat.

Eventuala reducere a onorariului avocatial ar fi doar o sanctiune a reclamantului, fiind in detrimentul acestuia, in conditiile in care a fost fortat sa apeleze la servicii specializate ale unui avocat si la interventia instantei de judecata pentru a recupera prejudicial cauzat de catre apelanta prin retinerile nelegale a drepturilor de pensie.

Astfel, onorariul de avocat stabilit in cauza nu poate fi considerat vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat.

Apelanta nu a formulat raspuns la intampinare.

Examinand apelul declarat de catre parata prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale aplicabile, Curtea constata ca este neintemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

Prin sentinta civila nr. 5967/19.12.2011, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. y/30/2011, s-a dispus anularea deciziei de revizuire a pensiei nr. 253037/25.07.2011, emisa de catre Casa Judeteana de Pensii Timis in temeiul Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prevazute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor. In executarea acestei sentinte, parata a emis decizia nr. 253037/1/15.02.2012 privind anularea deciziei de pensie si decizia nr. 253037/2/15.02.2012 privind reluarea platii pensiei.

Avand in vedere ca, prin decizia civila nr. 1966/11.09.2012, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. y/30/2011, a fost admis recursul declarat de Casa Judeteana de Pensii Timis impotriva sentintei civile nr. 5967/PI/19.12.2011, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. y/30/2011, si s-a modificat in tot aceasta hotarare, in sensul respingerii actiunii reclamantului, parata a emis decizia nr. 253037/13.11.2012 privind recuperarea sumelor incasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale in perioada 01.08.2011 - 30.11.2012 pentru a se reveni la situatia de fapt si de drept existenta anterior pronuntarii sentintei civile nr. 5967/19.12.2011 a Tribunalului Timis.

Avand in vedere dispozitiile art. 2 din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii si ale art. 13 lit. k) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii si procedura de efectuare a restituirilor, aprobate prin Ordinul comun nr. 2073/2014 al Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice si nr. 1623/2014 al Ministerului Finantelor Publice, parata apreciaza ca admiterea recursului in dosarul nr. y/30/2011 al Curtii de Apel Timisoara reprezinta o recunoastere a culpei procesuale a reclamantului, astfel incat, in speta, nu sunt incidente prevederile Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii.

Considerand, insa, ca fiind susceptibila de interpretare aplicarea prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii in privinta debitelor rezultate din aplicarea unor hotarari judecatoresti ale primei instante, desfiintate de instanta de recurs, Casa Judeteana de Pensii Timis a suspendat in perioada noiembrie 2014 - ianuarie 2016 retinerile din pensia reclamantului si a solicitat sprijin metodologic de specialitate Casei Nationale de Pensii Publice.

Retinerile din pensia reclamantului au fost reluate incepand cu luna februarie 2016, in baza deciziei nr. 253037/13.11.2012 privind recuperarea sumelor incasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale, dat fiind ca debitul, in cuantum de 155.568 lei, nu a fost recuperat integral.

Din cele expuse mai sus rezulta ca debitul in litigiu, constatat prin decizia nr. 253037/13.11.2012 privind recuperarea sumelor incasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale, este aferent perioadei 01.08.2011 - 30.11.2012, fiind recuperat prin retineri din pensia reclamantului efectuate atat anterior datei de 1.10.2014, cat si ulterior acestei date.

Apelanta sustine ca, in speta, nu sunt incidente prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014, deoarece reclamantul este in culpa, determinata de faptul ca titlul sau executoriu a fost desfiintat in calea de atac.

Aceasta alegatie este nefondata, intrucat riscul pe care si-l asuma creditorul prin executarea provizorie de drept a unei hotarari judecatoresti, potrivit dispozitiilor 448 alin. (1) pct. 4 si alin. (2) si ale art. 637 alin. (1) din Codul de procedura civila, este acela de a fi obligat la intoarcerea totala sau partiala a executarii, in cazul modificarii ori desfiintarii hotararilor judecatoresti in calea de atac a apelului sau a recursului, iar acest risc nu este echivalent cu culpa.

Ratiunea legiuitorului la momentul adoptarii Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii, act normativ prin care se instituie un regim special distinct, de clementa fiscala, in procesul recuperarii sumelor platite necuvenit pensionarilor sau beneficiarilor prestatiilor sociale enumerate de lege, rezulta din expunerea de motive a legii, conform careia scopul urmarit este reglementarea unitara cu privire la scutirea de la plata debitelor pentru toate categoriile de pensionari, nu doar pentru pensionarii proveniti din anumite categorii socioprofesionale, cum ar fi militarii, agricultorii si personalul auxiliar de pe langa instantele judecatoresti.

Astfel, in expunerea de motive se face trimitere la actele normative speciale prin care se prevedeau scutiri de la plata diferentelor intre sumele stabilite si/sau platite si cele legal cuvenite pensionarului, prin derogare de la prevederile art. 107 din Legea nr. 263/2010, scutiri de la plata debitelor a pensionarilor proveniti din sistemul de asigurari sociale al agricultorilor catre bugetul de stat sau scutiri de la plata sumelor incasate in temeiul unor hotarari judecatoresti de acordare a pensiilor de serviciu in cuantumul anterior Legii nr. 119/2010, desfiintate in caile de atac.

Prin urmare, pentru anumite categorii de pensii supuse recalcularii in baza Legii nr. 119/2010 au fost adoptate acte normative speciale care scuteau, in mod expres, de la obligatia de plata si debitul creat prin desfiintarea hotararilor judecatoresti.

Or, interpretand teleologic dispozitiile Legii nr. 125/2014, se poate sustine ca legiuitorul a intentionat sa adopte o dispozitie unitara, de clementa, pentru toate pensiile ce intra in domeniul de reglementare al acestui act normativ si in limitele temporale stabilite in chiar continutul legii, astfel incat, dupa epuizarea incidentei normei de exceptie, se va reveni la aplicarea regulii recuperarii sumelor platite necuvenit pensionarilor sau beneficiarilor prestatiilor sociale enumerate de lege.

In acest sens este si Decizia nr. 40/2017, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in dosarul nr. 80/1/2017 si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 560/14.07.2017, obligatorie conform 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.

Prin aceasta decizie, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca: „In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii, sumele reprezentand pensie, indemnizatie sociala pentru pensionari si indemnizatie pentru insotitor, incasate in baza unor hotarari judecatoresti desfiintate in caile de atac, nu se recupereaza”.

Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014 prevede ca: „Prin derogare de la prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, debitele constituite sau care urmeaza a fi constituite in sarcina pensionarilor aflati in evidenta sistemului public de pensii la data intrarii in vigoare a prezentei legi, reprezentand sume incasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizatie sociala pentru pensionari si indemnizatie pentru insotitor, nu se recupereaza”.

Prin urmare, debitele avute in vedere de legiuitor sunt cele aferente perioadei anterioare datei de 1 octombrie 2014, decurgand din pensii, indemnizatii sociale pentru pensionari si indemnizatii pentru insotitor necuvenite beneficiarului prestatiei sociale, atat in situatia in care ele erau deja constituite, intrucat casele de pensii competente au emis un titlu executoriu in temeiul art. 179 din Legea nr. 263/2010, fie aceste titluri executorii, vizand drepturi necuvenite pentru aceeasi perioada anterioara datei de 1 octombrie 2014, cat si in situatia in care urmau a fi constituite, prin emiterea titlului executoriu ulterior intrarii in vigoare a legii. Astfel, indiferent de momentul la care debitul a fost constatat, anterior sau ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 125/2014, scutirea de la plata a debitului se aplica daca suma reprezentand debitul este corespunzatoare perioadei anterioare acestei date. Aceasta teza este confirmata de art. 5 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plata a unor debite provenite din pensii, precum si a Procedurii de efectuare a restituirilor, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protectiei sociale si persoanelor varstnice si ministrului finantelor publice nr. 2.073/1.623/2014, conform caruia: „Sunt scutite, de asemenea, de la plata, conform legii, debitele constatate ulterior datei intrarii in vigoare a legii in sarcina pensionarilor aflati in evidenta sistemului public de pensii la aceasta data, corespunzatoare perioadei anterioare datei de 1 octombrie 2014”.

In acelasi sens sunt si considerentele Deciziei nr. 40/2017, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in dosarul nr. 80/1/2017 si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 560/14.07.2017.

Avand in vedere considerentele expuse mai sus, parata nu avea temei legal sa mai retina sume din pensia reclamantului dupa data de 1.10.2014 pentru recuperarea debitului constituit anterior acestei date, iar apararile sale referitoare la faptul ca Legea nr. 125/2014 vizeaza numai debitele constituite si recuperate, total sau partial, pana la data intrarii in vigoare a acestei legi, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 125/2014, precum si ale art. 14 si art. 18 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 sunt nefondate, intrucat aceste norme au avut in vedere ipoteza aplicarii corecte a Legii nr. 125/2014, respectiv a nerecuperarii debitelor vizate de amnistia fiscala dupa data intrarii in vigoare a legii.

Dispozitiile art. 451 alin. (2) din Codul de procedura civila permit instantei de judecata sa diminueze motivat, chiar si din oficiu, partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariu de avocat atunci cand acesta este disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei, dispunand ca masura luata de instanta nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau.

Astfel fiind, in cadrul raportului de drept procesual, obligatia de plata a celui cazut in pretentii trebuie dimensionata in functie de culpa procesuala si, pentru ca aceasta sa se situeze la un nivel rezonabil, astfel cum impune art. 451 alin. (2) din Codul de procedura civila si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, in aplicarea dispozitiilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului referitoare la cerintele si garantiile unui proces echitabil, in functie de anumite criterii, cum ar fi: valoarea sau complexitatea cauzei, activitatea desfasurata de avocat, circumstantele cauzei.

Avand in vedere valoarea si gradul de complexitate al cauzei, actele procedurale intocmite de avocat si probele administrate in fata primei instante, precum si faptul ca a fost respins doar petitul avand ca obiect incetarea retinerii pe viitor a unor sume din pensia reclamantului, Curtea constata ca, in speta, nu se impune reducerea cheltuielilor de judecata in fond.

Pentru argumentele de fapt si de drept mentionate anterior, in temeiul art. 480 alin. (1) din Codul de procedura civila, Curtea constata ca hotararea apelata este temeinica si legala si va respinge apelul paratei ca nefondat.

In baza art. 453 din Codul de procedura civila, va obliga parata-apelanta Casa Judeteana de Pensii Timis la plata catre reclamantul-intimat A... a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in apel, constand in onorariu de avocat.