Conditiile  angajarii  raspunderii  solidare  cu debitorul  insolvabil.

 

OUG nr.92/2003

 

Legiuitorul a stabilit, in vederea angajarii raspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil, si conditia existentei controlului direct sau indirect, astfel ca doar indeplinirea cumulativa si a acestei conditii, alaturi de cea prevazuta de dispozitiile art. 27 al.3 lit.c din OG 92/2003, poate determina angajarea raspunderii solidare.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 6756 din 20 iunie 2013.

 

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 1773/105/2012, reclamanta SC LL SRL a solicitat in contradictoriu cu parata DGFP PRAHOVA, revocarea in tot a deciziei nr.1489/3.10.2011 privind atragerea raspunderii solidare a S.C. LL S.R.L. cu debitorul principal S.C. LC S.R.L., revocarea in tot a deciziei nr.16/09.01.2012, anularea tuturor actelor de executare ulterioare indreptate impotriva SC LL SRL si exonerarea de la obligatia de plata in solidar cu debitorul principal S.C. LC S.R.L. a sumei de 261.628 lei, cu plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca in data de 16.11.2011, autoritatea deliberativa a A.N.A.F.-DGFP PRAHOVA a dispus emiterea deciziei nr. 1489/03.10.2011 privind atragerea raspunderii solidare a S.C. LL S.R.L. cu debitorul principal S.C. LC S.R.L. pentru suma de 261.628 lei, motivat de faptul ca in perioada octombrie 2010 - martie 2011 a avut 3 salariati (T V, B C si MCA).

Reclamanta a aratat ca a angajat in data de 1.04.2011 pe B C si MCA, procentul fiind de 66%, astfel fiind indeplinita conditia prevazuta la art. 27 alin. 3 lit. C din OG 92/2003(R) referitoare la raporturile de munca cu cel putin jumatate din angajati.

A mai aratat reclamanta ca masura atragerii raspunderii solidare  cu debitorul principal SC LCSRL este motivata de nerespectarea  dispozitiilor art. 27 alin. 3 lit. c din OG 92: 2003(R) privind Codul de procedura Fiscala.

Reclamanta a  formulat cerere de suspendare a deciziei nr. 1489/03.10.2011 pana la pronuntarea instantei de fond, iar prin sentinta nr.1065 pronuntata la data de 14.12.2011 in dosarul nr.10880/105/2011, instanta a admis cererea de suspendare si a constatat ca exista dovada unei imprejurari legate de starea de fapt si de drept care este de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.

DGFP PRAHOVA prin decizia nr.1489/03.10.2011 a retinut in  mod gresit cA S.C. L CS.R.L. este controlata de S.C. L L S.R.L., in conditiile in care cele doua societati nu se afla sub control comun, iar aprecierea ca in fapt ar fi indeplinita conditia controlului comun, motivat de faptul ca cele doua societati desfasoara aceleasi obiect de activitate nu este fondata intrucat fiecare dintre societati are obiect propriu de activitate, nu exista nicio dovada privind anularea actului constitutiv al niciuneia dintre societatile comerciale mentionate care sa fi fost promovata pe motiv de obiect ilicit al acestora si nu s-a facut niciodata de catre parata o verificare la SC LCSRL care sa ateste sfera de activitate a acesteia si existenta unei identitati a acesteia cu cea a SC LL SRL.

Mai mult, asa cum se retine in procesul-verbal incheiat la 26.08.2011 ce a stat la baza emiterii deciziei nr.1489/03.10.2011, nu exista raporturi juridice de folosinta sau de orice alta natura prin care SC L L SRL sa utilizeze in activitatea sa, sau sa dobandeasca in orice mod active ale SC L CSRL si prin aceasta sa prejudicieze in vreun fel activitatea debitorului SC L C SRL de natura a genera insolvabilitatea acestuia.

A mai aratat reclamanta ca toate contractele individuale de munca dintre SC L L SRL si angajatii sai sunt contracte proprii incheiate in data de 1.04.2011, data la care nu avea nicio datorie fata de AFP-DGFP Prahova, aceasta a stabilit in sarcina de plata a SC L C SRL obligatii fiscale de plata la data de 20.04.2011 prin decizia de impunere nr.2591.

B C si C A s-au angajat la SC LLSRL la data de 1.04.2011, iar anterior sau ulterior acestei date nu au avut in acelasi timp niciodata calitatea de angajat sau prestator de serviciu ai debitoarei SC L C SRL si ai SC L L SRL. Aceste 2 persoane au plecat din cadrul SC L CSRL ca urmare a demisiei datorata neintelegerilor cu asociatii S M si SFS detinatori a 65,15% din SC L C SRL, iar incetarea raporturilor de munca s-a realizat la 1.04.2011.

Tribunalul Prahova, prin sentinta civila nr. 1922 din 30 octombrie 2012, a admis actiunea, a anulat decizia nr.1489/2011 si decizia nr.16/2012 si a exonerat reclamanta de plata sumei de 261628 lei.

Totodata, a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 500 lei, onorariu de avocat.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin decizia 1489/3.10.2011 parata DGFP Prahova a constatat indeplinita cel putin una din conditiile prevazute de art.27 alin.3 din OG 92/2003 R, deoarece prin procesul-verbal 6585/26.08.2011 s-a stabilit ca, potrivit statelor de plata, in perioada octombrie 2010 – martie 2011 SC L C SRL Ploiesti a avut 3 salariati (T V, B C si M C A).

SC L L SRL Ploiesti a angajat la data de 1.04.2011 pe B C si M C A, procentul fiind de 66%.

S-a retinut de catre organele fiscale indeplinirea conditiei prevazute de art. 27 alin.3 lit.c din OG 92/2003 R, referitoare la raporturile de munca cu cel putin jumatate din angajati.

Tribunalul a constatat din inscrisurile depuse de reclamanta ca nu este intrunita conditia prevazuta de dispozitiile art. 27 alin.3 lit.c din Codul de procedura fiscala, deoarece BC si MC A nu au avut in acelasi timp calitatea de angajat sau prestator de servicii ai debitoarei SC L C SRL.

Acesti doi angajati, la data de 1.04.2011 cand s-au angajat la SC L L SRL, nu mai aveau calitatea de angajati ai debitorului SC L C SRL.

Prin urmare, in temeiul dispozitiilor art. 18 din Legea 554/2004, tribunalul a admis actiunea si a anulat deciziile 1489/2011 si 16/2012, a dispus exonerarea reclamantei de plata sumei de 261.628 lei, deoarece nu este indeplinita conditia prevazuta de art.27 alin.3 lit.c din Cod procedura fiscala privind concomitenta raporturilor de munca. Intr-adevar, raspunderea solidara reglementata de dispozitiile Codului de procedura fiscala are natura unei raspunderi civile delictuale si de esenta acestei raspunderi este savarsirea de catre persoanele fizice sau juridice prevazute de art. 27 a unor fapte ilicite care au determinat insolvabilitatea unui debitor. Angajarea celor doua persoane in data de 1.04.2011, in conditiile in care la acea data nu mai aveau calitatea de angajati ai SC L Com SRL, iar SC L C SRL nu mai avea nicio datorie la bugetul de stat nu constituie o fapta ilicita de natura sa atraga raspunderea solidara a SC L L SRL pentru plata obligatiilor fiscale ale SC L Com SRL.

In temeiul dispozitiilor art.274 Cod pr.civila, tribunalul a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 500 lei, reprezentand onorariu avocat.

Impotriva sentintei precizate a declarat recurs parata, solicitand modificarea acesteia, in sensul respingerii actiunii, ca neintemeiata.

 In motivarea recursului, dupa prezentarea situatiei de fapt, s-a aratat ca in mod eronat prima instanta a apreciat ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile reglementate de dispozitiile art.27 al.3 din OG 92/2003 pentru atragerea raspunderii solidare a reclamantei cu SC LCom SRL, in realitatea fiind indeplinita conditia de la litera c, intrucat in reclamanta a angajat la data de 1.04.2011 pe numitii B C si M C A, procentul fiind astfel de 66%, fiind astfel indeplinita conditia precizata, referitoare la incheierea de raporturi de munca cu cel putin jumatate dintre angajatii debitorului.

Recurenta a mai aratat ca legiuitorul nu a impus conditia ca desfasurarea raporturilor de munca sa aiba loc concomitent.

 Prin intampinare, intimata reclamanta a solicitat respimngerea recursului, ca nefondat, motivat in esenta de faptul ca sentinta primei instante este legala si temenica, aceasta constantand in mod corect faptul ca nu sunt indeplinite conditiile legale pentru angajarea raspunderii sale  solidare cu SC L CSRL, solicitand prin concluzii scrise obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul recurs.

In sustinerea intampinarii, intimata a depus la dosar  sentintele nr.1922/2012 si nr.1065/2011 ale Tribunalului Prahova, decizia nr.1689/2012 a Curtii de Apel Ploiesti, precum si certificatul de atestare fiscala nr.16789/2013.

Examinand sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor legale incidente in cauza, Curtea a constatat ca recursul este nefondat, pentru  urmatoarele considerente :

Principala critica a recurentei vizeaza modalitatea de interperatre, de catre instanta de fond, a dispozitiilor art.27 al.3 din OG 92/2003, in opinia DGFP Prahova fiind indeplinite conditiile legale pntru angajarea raspuinderii solidare a reclamantei cu SC L C SR.

Curtea a retinut ca dispozitiile legale precizate prevad ca „
Persoana juridica raspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil in conditiile prezentului cod sau declarat insolvent
daca, direct ori indirect, controleaza, este controlata sau se afla sub control comun cu debitorul
si
daca este indeplinita cel putin una dintre urmatoarele conditii
:

    c) are sau a avut raporturi de munca sau civile de prestari de servicii cu cel putin jumatate dintre angajatii sau prestatorii de servicii ai debitorului”.

Din examinarea sistematica si gramaticala a dispozitiilor legale precizate, Curtea a constatat ca
legiuitorul a stabilit, in vederea angajarii raspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil, doua conditii cumulative
, astfel ca
doar indeplinirea amandurora poate determina angajarea raspunderii solidare
.

Or, in cuprinsul motivelor de recurs recurenta a facut referire doar la cea de-a doua conditie, reglementata de litera „c”, referitoare la existenta raporturilor de munca sau civile de prestari servicii cu cel putin jumatate dintre angajatii sau prestatorii de servicii ai debitorului, fara sa faca dovada indeplinirii primei conditii.

Curtea a constatat ca, in conditiile in care SC L COM SRL are in structura sa organizatorica 3 asociati, respectiv S M - 34,85%,  CNG – 34,85% si S F S -30,3%, iar reclamanta are ca asociat unic pe C N G – 100%.

Cum controlul direct sau indirect este definit de dispozitiile art.27 al.4 din OG 92/2003 ca fiind „
 
control 
- majoritatea drepturilor de vot, fie in adunarea generala a asociatilor unei societati comerciale ori a unei asociatii sau fundatii, fie in consiliul de administratie al unei societati comerciale ori consiliul director al unei asociatii sau fundatii;  
control indirect 
- activitatea prin care o persoana exercita controlul prin una sau mai multe persoane
”, Curtea considera ca
este evident faptul ca aceasta prima conditie legala nu este indeplinita,
reclamanta nedetinand majoritatea drepturilor de vot in adunarea generala a asociatilor SC L COM SRL, ci doar 34,85%, si nici in consiliul de administratie al acesteia si nefacandu-se dovada ca se afla, alaturi de debitoare, sub controlul comun al uneia sau mai multor persoane, asa cum acesta este definit prin dispozitiile legale mai sus citate.

Ca urmare, neindeplinirea primei conditii legale analizate, face de prisos analiza celeilalte conditii, referitoare la existenta raporturilor de munca sau civile de prestari servicii cu cel putin jumatate dintre angajatii sau prestatorii de servicii ai debitorului, intrucat, indiferent de indeplinirea sau neindeplinirea ei, nu se poate angaja raspunderea solidara a reclamantei cu SC L CVOM SRL, nefiind indeplinite cumulativ cele doua conditii legale mentionate anterior.

In concluzie, Curtea a considerat ca sentinta recurata este legala si temenica, astfel ca, fata de dispozitiile art.304 pct.9, art.304 ind.1 si art.312 al.1 c.pr.civila, a respins recursul, ca nefondat.

.

(Judecator Ionel Stanescu)