Cauza temeinica de impiedicare pentru declararea in termen a apelului.

 

Art. 411 din Codul de procedura penala

 

Plecarea inculpatului in strainatate, fara a incunostinta organele judiciare despre schimbarea de adresa, nu poate constitui o cauza temeinica de impiedicare pentru declararea in termen a apelului.

 

(Decizia penala nr.296/A/21 martie 2016)

 

Prin sentinta penala nr. 70 din data de 7 mai 2015 pronuntata de Judecatoria Curtea de Arges, in baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a)  Cod penal din 1969, cu retinerea art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul P, la 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai de catre o persoana care nu poseda permis de conducere, in stare de recidiva postcondamnatorie.

In baza art. 71 alin. 1 si 2 Cod penal din 1969, pe durata executarii pedepsei principale, s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin.1 lit. a)  teza a II-a si lit. b)  Cod penal din 1969, ca pedeapsa accesorie.

In baza art. 83 alin. 1 Cod penal din 1969, s-a revocat suspendarea conditionata a pedepsei de 2 ani inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 456/18 septembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Ramnicu Valcea in dosarul nr.9664/288/2007, definitiva prin neapelare la data de 8 octombrie 2008, si s-a dispus executarea in intregime a acestei pedepse, la care s-a adaugat pedeapsa de 2 ani inchisoare stabilita prin prezenta, urmand ca in final inculpatul sa execute pedeapsa de 4 ani inchisoare in regim de detentie, conform art. 57 Cod penal din 1969.

In baza art. 71 alin. 1 si 2 Cod penal din 1969, pe durata executarii pedepsei principale, s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin.1 lit.a)  teza a II-a si lit. b) Cod penal din 1969, ca pedeapsa accesorie.

In baza art. 398 raportat  la art. 274 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a constatat ca, prin rechizitoriul nr.396/P/2011 din data de 19 iunie 2013 al Parchetului de pe langa Judecatoria Curtea de Arges, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului P pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere, prevazuta si pedepsita de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit.a) din Cod penal.

In actul de sesizare s-a retinut, in fapt, ca la data de 19 martie 2011 inculpatul P, desi nu poseda permis de conducere a autoturismelor pe drumurile publice, s-a urcat la volanul unui autoturism marca Dacia 1307 cu nr. de inmatriculare ***si a condus acest autoturism pe DN 7C, pe raza comunei Suici, judetul Arges, iar in centrul comunei a fost oprit de organele de politie.

Aceasta situatie de fapt a rezultat din coroborarea urmatoarelor mijloace de proba, din care a rezultat vinovatia inculpatului:

procesul-verbal de constatare si schita anexa, declaratiile martorilor, adresa nr.66807 din 31.03.2011 a S.P.C.R.P.C.I.V. Arges, procesul-verbal de constatare a efectuarii de acte premergatoare, caracterizarea inculpatului, fisa de cazier judiciar a inculpatului, declaratiile inculpatului si procesul-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala.

Prin incheierea de sedinta din camera preliminara din 21 martie 2014, in baza art. 346 alin. 2 Cod procedura penala, s-a constatat legalitatea sesizarii instantei cu rechizitoriul din 19 iunie 2013 din dosarul de urmarire penala nr. 396/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Curtea de Arges, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si s-a dispus inceperea judecatii cauzei privind pe inculpatul P.

In cursul cercetarii judecatoresti, desi legal citat la mai multe termene de judecata, inculpatul nu s-a prezentat in fata instantei, rezultand din verificarile efectuate ca este plecat din tara inca din octombrie 2013, locuind in Italia sau Anglia (dupa declaratiile fiului inculpatului, facute cu ocazia executarii mandatele de aducere) sau Suedia (dupa declaratiile fiului inculpatului, facute cu ocazia audierii ca martor), la o adresa necunoscuta, fara ca inculpatul sa fi anuntat schimbarea domiciliului sau.  

In baza materialului probator administrat in cauza, instanta de fond a retinut ca, in data de 19 martie 2011, inculpatul P, desi nu poseda permis de conducere a autoturismelor pe drumurile publice (asa cum a rezulta din adresa nr. 66807 din 31.03.2011 a S.P.C.R.P.C.I.V. Arges), s-a urcat la volanul unui autoturism marca Dacia 1307 cu nr. de inmatriculare ***, cu intentia de a se deplasa cu material lemnos la un cetatean in comuna Suici, satul Rudeni, judetul Arges. Inculpatul a condus acest autoturism pe DN 7C, pe raza comunei Suici, judetul Arges, iar in centrul comunei a fost oprit pentru control de organele de politie, care au constatat ca inculpatul nu poseda permis de conducere a autoturismelor pe drumurile publice. In autoturismul condus de inculpat s-a aflat si fiul acestuia.  

In drept, fapta inculpatului P a fost incadrata in dispozitiile art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a)  din Cod penal din 1969, cu referire la art. 5 alin. 1 Cod penal, texte de lege in baza carora s-a dispus condamnarea.

Din fisa de cazier judiciar a rezultat ca, prin sentinta penala nr. 456 din 18 septembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Ramnicu Valcea, ramasa definitiva prin neapelare, inculpatul P a fost condamnat la o pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare, cu aplicarea art. 81 din Cod penal, pentru savarsirea infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 86 alin. 1 si 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, fiind stabilit un termen de incercare de 4 ani, infractiunea inculpatului din data de 19 martie 2011, dedusa judecatii de fata, fiind comisa in cursul acestui termen de incercare.

De asemenea, si anterior inculpatul a mai savarsit fapte similare, prin sentinta penala nr. 8 din 10.01.2008 pronuntata de Judecatoria Curtea de Arges, inculpatul P fiind condamnat la 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazute si pedepsite de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului, judecatorul fondului a tinut seama de criteriile de individualizare prevazute de art. 72 Cod penal din 1969. S-a notat ca inculpatul este recidivist, are varsta de 45 de ani, este casatorit si a recunoscut savarsirea faptei, avand in general o comportare buna in familie si societate (asa cum a rezultat din referatul de cunoastere intocmit de organele de politie), cu exceptia faptelor penale mentionate.

Totodata, s-a mai avut in vedere si natura infractiunii deduse acestei judecati, care este incadrata de legiuitor in categoria infractiunilor de pericol, obiectul juridic constituindu-l protejarea relatiilor sociale referitoare la siguranta circulatiei rutiere. Inculpatul, in starea in care se afla, putea produce un eveniment rutier care se putea solda cu urmari greu sau imposibil de reparat, deoarece acesta nu poseda permis de conduce, act care atesta indeplinirea conditiilor referitoare la indemanarea si celelalte reflexe specifice pe care trebuie sa le posede o persoana care se afla la volanul unui autovehicul. Inculpatul a mai fost sanctionat anterior, condamnarile fiind cu suspendarea executarii pedepsei, tot ca urmare a savarsirii unor fapte penale similare, persistand deci in incalcarea legii, astfel ca s-a apreciat ca acele sanctiuni mai blande nu si-au atins scopul educativ, deoarece inculpatul a continuat sa comita fapte antisociale, chiar de aceeasi natura ca cele pentru care a fost sanctionat anterior.  

Conduita buna a inculpatului in comunitate inainte de savarsirea faptelor si recunoasterea faptei comise, privite in mod izolat, nu pot constitui, in opinia instantei de fond, circumstante atenuante judiciare, ci ele cantaresc doar la stabilirea duratei pedepsei si a modalitatii de executare a acesteia. Nu numai ca inculpatul nu a constientizat consecintele nerespectarii legii, dar s-a urcat din nou la volan, conducand din nou fara a avea permis de conducere, in contextul in care a plecat de la domiciliul sau spre un alt sat, in alta comuna, conducand pe un drum national destul de circulat, DN 7C.

Inculpatul nu s-a prezentat la instanta de judecata, din cuprinsul proceselor-verbale de neindeplinire a mandatelor de aducere rezultand ca nu se mai afla la domiciliul cunoscut si nu se cunoaste unde este in prezent, informatiile fiind doar ca ar fi in strainatate. Nici rudele inculpatului nu au putut preciza exact unde se afla acesta, furnizand informatii vagi si contradictorii organelor de politie cu ocazia indeplinirii mandatelor de aducere. In conditiile in care a fost legal citat, prin toate formele prevazute de lege, instanta a retinut ca inculpatul a incercat sa se sustraga de la judecata in cauza, dovedind o lipsa de preocupare si un dezinteres evident fata de solutionarea acestui dosar penal in care are calitatea de inculpat, mai ales avand in vedere istoricul infractional al acestuia.

In consecinta, prima instanta a apreciat ca pedeapsa de 2 inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai de catre o persoana care nu poseda permis de conducere, in stare de recidiva postcondamnatorie, care se incadreaza in limitele legale, este proportionala cu fapta comisa si cu persoana faptuitorului, constituind un avertisment serios pentru ca, pe viitor, acesta sa nu mai intre in conflict cu legea penala.

Date fiind imprejurarile concrete ale savarsirii faptei, mai ales ca inculpatul este recidivist, judecatorul fondului a considerat ca singura modalitate de executare in care scopul pedepsei poate fi atins este executarea pedepsei in conditiile prevazute de art. 57 Cod penal din 1969. In opinia judecatorului, aceasta modalitate de executare reprezinta cel mai eficient mijloc de reeducare, raportat la toate elementele concrete ale cauzei, avand rolul de a-i atrage inculpatului atentia cu privire la consecintele faptei savarsite si de a contribui la educarea constiintei sale in spiritul respectarii legii.

In baza art. 71 alin. 1 si 2 Cod penal din 1969, pe durata executarii pedepsei principale, inculpatului i-au fost interzice drepturile prevazute de art. 64 alin.1 lit. a)  teza a II-a si lit. b)  Cod penal din 1969, ca pedeapsa accesorie.

In baza art. 83 alin. 1 Cod penal din 1969, s-a revocat suspendarea conditionata a pedepsei de 2 ani inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 456/18 septembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Ramnicu Valcea in dosarul nr. 9664/288/2007, definitiva prin neapelare la data de 8 octombrie 2008, si s-a dispus executarea in intregime a acestei pedepse, la care s-a adaugat pedeapsa de 2 ani inchisoare stabilita prin prezenta, urmand ca in final inculpatul sa execute pedeapsa de patru ani inchisoare in regim de detentie, conform art. 57 Cod penal din 1969.

In baza art. 71 alin. 1 si 2 Cod penal din 1969, pe durata executarii pedepsei principale, inculpatului i-au fost interzice drepturile prevazute de art. 64 alin.1 lit. a)  teza a II-a si lit. b)  Cod penal din 1969, ca pedeapsa accesorie.

Impotriva sentintei a declarat apel inculpatul P,  criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In sedinta publica din data de 14 martie 2016, instanta de judecata a pus in discutie din oficiu termenul de declarare a apelului si cererea inculpatului de repunerea in termenul de apel.

Examinand actele si lucrarile dosarului, cu prioritate prin prisma exceptiei invocate, Curtea retine urmatoarele:

Asa cum a precizat in considerentele sentintei primei instante, apelantul-inculpat nu s-a prezentat pe tot parcursul judecarii procesului, desi a fost citat la adresa cunoscuta si au fost facute verificari de catre politie pentru a se putea stabili locul in care se afla.

In atare conditii, judecatorul fondului a punctat nu doar lipsa totala de interes a acestuia fata de cauza penala  in care era acuzat, ci chiar sustragerea sa de la judecata, dat fiind faptul ca acesta a cunoscut ca era cercetat intr-un dosar penal (f. 44 dosar urmarire penala).

Comunicarea sentintei penale nr. 70/2015 a ajuns la domiciliul cunoscut al inculpatului la data de 13.05.2015, insa nu a putut fi predata copia minutei, intrucat destinatarul era plecat din tara.

Desi in declaratia sa de apel condamnatul invoca existenta unei cauze temeinice de impiedicare in respectarea termenului de declarare a apelului, acesta nu face dovada unei astfel de imprejurari.

Precizarea ca „desi cauza a avut nenumarate termene”, procedura „nu s-a indeplinit niciodata, eu fiind plecat din tara in strainatate, dar fara un domiciliu stabil si fara a tine legatura cu familia”  nu este, din pacate, in favoarea condamnatului, de vreme ce acesta avea obligatia de a instiinta organele judiciare despre orice schimbare de adresa si de a se interesa de dosarul deschis pe numele sau (art. 259 alin. 2 si 3 Cod procedura penala, corespunzator art. 177 alin. 2, 3 din vechiul cod).

Pentru a putea fi pusa in executare sentinta, pe numele inculpatului a fost emis un mandat european de arestare, iar autoritatile judiciare din Suedia au procedat la arestarea acestuia, in data de 13.11.2015.

Nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 411 Cod procedura penala, Curtea a respins ca tardiv apelul, in baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza I Cod procedura penala.