Cazurile contestatiei privind tergiversarea procesului civil

 

Art. 522 alin.2 pct.4 NCPC

 

Omisiunea de a inainta instantei imediat superioara recursul formulat impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale constituie una dintre cauzele de natura sa afecteze solutionarea litigiului intr-un termen optim si previzibil potrivit art.522 alin.2 pct.4 NCPC, indiferent de solutia pronuntata in calea de atac.

(Decizia civila nr.245/11.06.2015)

 

La data de 26.05.2015, contestatorul A.A. a formulat contestatie privind tergiversarea solutionarii cauzei inregistrate sub nr 8084/109/2013 pe rolul Tribunalului Arges, intemeiata pe disp. art.522 alin.2 pct.1 NCPC, solicitand sa se dispuna redactarea si comunicarea incheierilor din 19 si 20 mai 2015, precum si inaintarea recursului declarat spre solutionare, impreuna cu copie certificata a dosarului, instantei ierarhic superioare.

In motivarea contestatiei s-a aratat ca la data de 21, respectiv 22 mai a solicitat de urgenta comunicarea celor doua incheieri prin posta electronica, insa nici pana in prezent nu au fost comunicate, cu incalcarea art. 232 alin 2 din Codul de procedura civila, art. 108 alin 1 din ROIIJ si art. 29 alin. 5 din Legea 47/1992.

S-a apreciat ca intrucat a fost declarat recurs impotriva incheierii de sedinta din 20.05.2015 si acesta nu a fost inaintat instantei superioare, tribunalul a nesocotit dreptul contestatorului de acces efectiv la o instanta de judecata, potrivit art. 6 alin 1 din CEDO.

Prin incheierea pronuntata la data de 28 mai 2015, Tribunalul Arges a respins ca neintemeiata contestatia privind tergiversarea procesului si a aplicat contestatorului A. A. o amenda judiciara in cuantum de 500 de lei.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Potrivit art. 522 alin.1 NCPC, „Oricare dintre parti, precum si procurorul care participa la judecata pot face contestatie prin care, invocand incalcarea dreptului la solutionarea procesului intr-un termen optim si previzibil, sa solicite luarea masurilor legale pentru ca aceasta situatie sa fie inlaturata”. Alin.2 al textului legal mentioneaza cazurile in care se poate formula o astfel de contestatie, respectiv: 1. cand legea stabileste un termen de finalizare a unei proceduri, de pronuntare ori de motivare a unei hotarari, insa acest termen s-a implinit fara rezultat; 2. cand instanta a stabilit un termen in care un participant la proces trebuia sa indeplineasca un act de procedura, iar acest termen s-a implinit, insa instanta nu a luat, fata de cel care nu si-a indeplinit obligatia, masurile prevazute de lege; 3. cand o persoana ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligata sa comunice instantei, intr-un anumit termen, un inscris sau date ori alte informatii rezultate din evidentele ei si care erau necesare solutionarii procesului, iar acest termen s-a implinit, insa instanta nu a luat, fata de cel care nu si-a indeplinit obligatia, masurile prevazute de lege; 4. cand instanta si-a nesocotit obligatia de a solutiona cauza intr-un termen optim si previzibil prin neluarea masurilor stabilite de lege sau prin neindeplinirea din oficiu, atunci cand legea o impune, a unui act de procedura necesar solutionarii cauzei, desi timpul scurs de la ultimul sau act de procedura ar fi fost suficient pentru luarea masurii sau indeplinirea actului.

In motivarea contestatiei s-a aratat de catre contestator ca se afla in cazul 1, sustinand ca nu i-au fost redactate si comunicate incheierile din data de 19 si 20.05.2015, fiind in imposibilitate de a exercita calea de atac.

Verificand dosarul nr. 8084/109/2014, tribunalul a constatat ca la data de 19.05.2015, instanta s-a pronuntat prin incheiere, astfel: a fost incuviintata cererea reclamantului si a fost acordat un nou termen de judecata pentru lipsa de aparare, in temeiul art.332 alin.3 NCPC, a fost citat expertul desemnat in vederea solutionarii cererii de recuzare formulata de reclamant si s-a acordat un nou termen de judecata in vederea solutionarii cererii de recuzare a presedintelui completului de judecata, formulata de reclamant.

In data de 20.05.2015 un alt complet de judecata s-a pronuntat asupra cererii de recuzare a presedintelui completului de judecata, in sensul ca a constatat inadmisibilitatea cererii de recuzare a completului C3-LM si a respins cererea de recuzare a presedintelui completului C2 LM, judecator N.C..

Din ambele incheieri tribunalul a constatat ca acestea sunt atacabile cu apel odata cu fondul cauzei, asa incat nu exista obligativitatea din partea instantei de a comunica contestatorului motivarea acestora.

Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat neintemeiata solicitarea contestatorului si a respins-o ca atare.

Tinand seama de faptul ca, contestatorul a formulat prezenta contestatie prin raportare la incheieri de sedinta care nu sunt susceptibile de comunicare si respectiv de a fi atacabile cu apel pe cale separata, tribunalul a apreciat ca aceasta contestatie a fost exercitata de care acesta cu rea credinta si avand in vedere exercitarea drepturilor procesuale cu rea credinta de catre contestator, in temeiul disp. art.526 alin.1 NCPC s-a dispus aplicarea unei amenzi judiciare in cuantum de 500 de lei.

Impotriva acestei incheieri a formulat plangere, in termen legal, petentul A. A.,  criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand constatarea temeiniciei contestatiei si inaintarea recursului declarat pentru solutionare, astfel:

Solutia este gresita dupa cum urmeaza:

1. Instanta a omis un temei al contestatiei, necercetand fondul. In acest sens petentul a aratat ca prin contestatie a solicitat ca instanta sa dispuna de urgenta redactarea si comunicarea incheierilor din 19 si 20.05.2015 din cauza, precum si inaintarea recursului declarat pentru solutionare. Se apreciaza ca au fost formulate doua capete distincte de cerere, iar instanta s-a pronuntat doar asupra primului.

In raport de prevederile art. 522 alin.(2) pct.4 Cod procedura civila, instanta si-a nesocotit obligatia de a inainta recursul formulat spre solutionare, incalcand dispozitiile art. 29 alin.(5) din Legea nr.47/1992. Asadar, ca urmare a nemotivarii pronuntarii, petentul sustine ca se afla in imposibilitate de a exercita efectiv calea de atac, fiind incalcate prevederile art.129 din Constitutia Romaniei.

2. Instanta a confundat calea de atac impotriva pronuntarii completului C3 in 20.03.2015 asupra exceptiei de neconstitutionalitate (recurs in termen de 48 ore), cu calea de atac impotriva incheierii din 19.05.2015 (apelul odata cu fondul), ceea ce constituie atat o motivare straina de natura cauzei, cat si incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material.

3. Gresit instanta a retinut ca ambele incheieri sunt atacabile cu apel odata cu fondul cauzei, asa incat nu exista obligativitatea din partea instantei de a comunica contestatorului motivarea acestora. Obligativitatea motivarii incheierii nu decurge din calea de atac impotriva hotararii, ci din prevederile imperative ale art.232 alin.(2) Cod procedura civila, care arata ca incheierile se redacteaza de grefier in cel mult 3 zile de la data sedintei de judecata.

Solutia instantei nu are temei, fiind fundamentata pe considerente straine de contestatia formulata. La fel este si concluzia instantei despre reaua-credinta in formularea contestatiei, deoarece aceasta nu a fost introdusa prin raportare la incheieri de sedinta care nu sunt susceptibile de comunicare si respectiv de a fi atacabile cu apel pe cale separata, ci prin raportare la obligatia nesocotita a instantei de a motiva pronuntarile, a comunica la cerere actele de procedura, precum si a avansa cererea de recurs la instanta superioara.

Pentru aceste motive se solicita admiterea plangerii si desfiintarea solutiei instantei de fond, in sensul de a se dispune ca instanta care judeca procesul sa indeplineasca actul de procedura si sa ia masurile legale necesare, aratand care sunt acestea si stabilind, cand este cazul, un termen pentru indeplinirea lor (art.525 alin.2 Cod procedura civila).

Prin decizia nr. 245/11.06.2015, Curtea de Apel Pitesti a admis plangerea formulata de petentul A.A., impotriva incheierii de sedinta din 28 mai 2015, pronuntata de Tribunalul Arges, in dosarul nr.8084/109/2013/a1, intimata fiind S.C. A H.I.S. S.R.L.; a desfiintat incheierea si a dispus ca instanta de fond sa ia masurile necesare pentru inaintarea de indata a recursului declarat de contestator impotriva incheierii din data de 20.05.2015, la instanta ierarhic superioara; a inlaturat masura privind aplicarea amenzii judiciare.

Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut urmatoarele:

Prin incheierea de sedinta din data de 19.05.2015, pronuntata in dosarul nr. 8084/109/2013, Tribunalul Arges a dispus amanarea cauzei la data de 30.06.2015, incuviintand cererea reclamantului privind amanarea cauzei pentru lipsa de aparare, citand expertul desemnat in vederea solutionarii cererii de recuzare si emitand adresa reclamantului pentru a se prezenta in vederea semnarii cererilor transmise prin intermediul postei electronice.

Prin incheierea de sedinta din data de 20.05.2015, instanta a constatat inadmisibilitatea cererii de recuzare a completului C3 LM, a respins cererea de recuzare a presedintelui completului C2 LM. In motivarea incheierii, s-a retinut si faptul ca reclamantul a invocat exceptia de neconstitutionalitate a art. 98 alin. 2 din ROI, dar s-a apreciat ca o astfel de cerere nu poate fi dedusa spre solutionare completului ce solutioneaza cererea de recuzare.

In ambele incheieri s-a facut mentiunea ca sunt atacabile cu apel o data cu fondul.

Impotriva ultimei incheieri, petentul a formulat recurs, invocand faptul ca in mod gresit nu a fost sesizata Curtea Constitutionala cu privire la exceptia de neconstitutionalitate invocata, solicitand astfel casarea incheierii si sesizarea Curtii Constitutionale.

Potrivit art. 522 alin. 1 din Noul C. proc. civ.: Oricare dintre parti, precum si procurorul care participa la judecata pot face contestatie prin care, invocand incalcarea dreptului la solutionarea procesului intr-un termen optim si previzibil, sa solicite luarea masurilor legale pentru ca aceasta situatie sa fie inlaturata.

Potrivit alineatului 2 pct. 1 si 4 contestatia mentionata la alin. (1) se poate face in urmatoarele cazuri: 1. cand legea stabileste un termen de finalizare a unei proceduri, de pronuntare ori de motivare a unei hotarari, insa acest termen s-a implinit fara rezultat; 4. cand instanta si-a nesocotit obligatia de a solutiona cauza intr-un termen optim si previzibil prin neluarea masurilor stabilite de lege sau prin neindeplinirea din oficiu, atunci cand legea o impune, a unui act de procedura necesar solutionarii cauzei, desi timpul scurs de la ultimul sau act de procedura ar fi fost suficient pentru luarea masurii sau indeplinirea actului."

Deci, art. 522 - 526 din Noul C. proc. civ., sub denumirea "Contestatie privind tergiversarea procesului", au instituit o cale de atac, aflata la dispozitia partilor si a procurorului care participa la dezbateri, in cazul incalcarii dreptului la solutionarea procesului intr-un termen optim si previzibil, pentru luarea masurilor legale de inlaturare a aceste situatii.

Art. 522 alin. (2) din Noul C. proc. civ., precizeaza expres situatiile in care partile sau/si procurorul pot face contestatia, iar motivele prevazute la pct.1 si 4 al art. 522 alin. (2) din Noul C. proc. civ. privesc in exclusivitate propria conduita a instantei, indiferent de conduita in proces sau in legatura cu procesul a celorlalti participanti.

In acest context, contestatia la tergiversarea procesului trebuie privita ca un remediu oferit de normele de procedura, care are aplicabilitate, printre altele si in situatiile in care instanta cauzeaza amanarea nejustificata sau nu dispune masurile necesare pentru asigurarea solutionarii procesului intr-un termen rezonabil.

S-a constatat in cauza ca prima critica invocata este intemeiata, instanta de fond neanalizand contestatia privind neinaintarea dosarului in calea de atac.

Analizand acest motiv de contestatie, curtea constata ca este fondat.

Astfel, chiar daca instanta ce a solutionat cererea de recuzare, nu s-a pronuntat in dispozitivul incheierii si asupra exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind ca nu poate solutiona o asemenea cerere, in conditiile in care contestatorul a inteles sa formuleze cale de atac impotriva acestei incheieri, in mod separat, instanta de fond avea obligatia de a inainta dosarul instantei ierarhic superioare.

Potrivit art. 29 alin 5 din Legea nr. 47/1992, daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta a respins printr-o incheiere motivata cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. Incheierea poate fi atacata numai cu recurs la instanta imediat superioara, in termen de 48 de ore de la pronuntare. Recursul se judeca in termen de 3 zile.

Prin urmare, atata vreme cat contestatorul a sustinut nesolutionarea sesizarii de neconstitutionalitate, invocand dispozitiile art. 29 alin 5 din Legea 47/1992, instanta de fond trebuia sa inainteze calea de atac potrivit acestor dispozitii, in termen urgent (dedus din termenul in care instanta de recurs e chemata sa solutioneze calea de atac), urmand ca instanta de control judiciar sa aprecieze asupra admisibilitatii sau inadmisibilitatii recursului declarat.

S-a constatat ca astfel sunt indeplinite conditiile privind admiterea contestatiei fata de dispozitiile art.522 alin. 2 pct. 1 si 4 Cod procedura civila, intrucat prin neinaintarea dosarului in calea de atac exercitata (independent de admisibilitatea sau inadmisibilitatea ei, care este apreciata de instanta de control), s-a incalcat dreptul solutionarii cauzei intr-un termen optim.

In ceea ce priveste celelalte critici, privind necomunicarea incheierilor de sedinta si neredactarea lor in termenul prevazut de regulament, curtea a constatat ca, potrivit sustinerilor contestatorului, aceste aspecte au ramas fara obiect, ca urmare a comunicarii intre timp a incheierilor.

Pe de alta parte, oricum, atata vreme cat comunicarea incheierilor s-a facut la cererea expresa a contestatorului si nu ca urmare a dispozitiei instantei, pentru determinarea curgerii vreunui termen sau in temeiul vreunui text de lege in acest sens, s-a constatat ca aceste masuri cu caracter pur administrativ, privind solutionarea cererii de comunicare a incheierilor de sedinta, nu intra sub incidenta dispozitiilor art. 522 Cod procedura civila.

Pe cale de consecinta, fata de cele retinute anterior, curtea a apreciat ca intemeiata plangerea sub aspectul neinaintarii recursului declarat impotriva incheierii de sedinta din data de 20.05.2015, astfel ca in temeiul art.525 Cod procedura civila, a fost admisa plangerea, cu consecinta desfiintarii incheierii, dispunand ca instanta de fond sa ia masurile necesare pentru inaintarea de indata a recursului declarat de contestator impotriva incheierii din data de 20.05.2015, la instanta ierarhic superioara.

Fata de admiterea plangerii si desfiintarea incheierii s-a impus pe cale de consecinta si inlaturarea masurii privind aplicarea amenzii judiciare catre contestator, nemaifiind indeplinite conditiile art. 526 alin 1 Cod procedura civila.