Cazurile de modificare si/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale politistului (functionar public cu statut special).

Art.1 din Legea 360/2002

art. 95 alin.1 din Legea 188/1999 republicata

 

In aceste conditii in care nu exista o reglementare privind procedura si cazurile de modificare si/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale politistului, care este un functionar public cu statut special conform art.1 din Legea 360/2002, urmeaza a fi aplicate normele dreptului comun, iar dreptul comun in ceea ce ii priveste pe functionarii publici il reprezinta Legea 188/1999, rep.

Recurentul a solicitat prelungirea suspendarii raportului de serviciu, dupa ce anterior a mai fost suspendat de doua ori succesiv pentru perioada de cate un an, intrucat isi desfasoara activitatea in cadrul Parlamentului European.

Potrivit dispozitiilor art. 95 alin.1 din Legea 188/1999 rep., „ Raportul de serviciu se suspenda la initiativa functionarului public in urmatoarele situatii: (...)    c) desfasurarea unei activitati in cadrul unor organisme sau institutii internationale, in alte situatii decat cele prevazute la art. 94 alin. (1) lit. c); (...).”, iar potrivit alin.4  „ Suspendarea raportului de serviciu se constata in cazurile prevazute la alin. (1) si la art. 94 alin. (1), precum si in alte cazuri reglementate prin legi speciale, respectiv se aproba in cazul prevazut la alin. (2), prin act administrativ al persoanei care are competenta numirii in functia publica.”

De asemenea, potrivit art.96 „(1) Reluarea activitatii se dispune prin act administrativ al persoanei care are competenta legala de numire in functia publica.

(2) Actul administrativ prin care se constata, respectiv se aproba suspendarea raportului de serviciu, precum si cel prin care se dispune reluarea activitatii de catre functionarul public se comunica Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, in termen de 10 zile lucratoare de la data emiterii.”

Asadar, persoana care are competenta numirii in functie poate sa dispuna sau nu suspendarea, recurentul nefiind in situatia unei suspendari de drept a raportului de serviciu.

(Decizia civila nr. 733/R-CONT/13 Iunie 2017)

 

Prin actiunea inregistrata la data de 18.10.2016,  reclamantul DGG a chemat in judecata pe paratul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Politiei Romane, solicitand anularea adresei nr.23814/23.04.2016, a deciziei nr.2788/23.04.2016 si in principal obligarea paratului la aprobarea solicitarii de suspendare a raporturilor de serviciu pe o perioada nedeterminata, incepand cu 05.05.2016.

In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca este angajat al M.A.I. - Serviciul Operatiuni Speciale Pitesti si incepand cu anul 2014 a solicitat suspendarea raporturilor de serviciu la initiativa politistului, conform art.44 alin.1 lit.c din O.M.A.I. nr.298/2011.

A mai aratat reclamantul ca incepand cu data de 05.05.2014 a avut raporturile de serviciu suspendate prin dispozitiile nr.2203/29.04.2014 si nr.2756/27.04.2015, deoarece  si-a desfasurat activitatea in cadrul Parlamentului European cu sediul in Bruxelles - Belgia.

Ca urmare a evaluarii pe care a primit-o de la departamentul de resurse umane din cadrul Parlamentului European, s-a hotarat prelungirea contractului de munca al reclamantului incepand cu 05.05.2016, astfel ca a solicitat prelungirea perioadei de suspendare a raporturilor de serviciu incepand cu aceasta data, insa prin adresa nr.23814/20.04.2016 i-a fost respinsa solicitarea, mentionandu-se dispozitiile art.45 alin.3 din O.M.A.I. nr.298/2011. Totodata, a fost emisa si dispozitia nr.2788/28.04.2016 pentru reluarea activitatii  in cadrul Serviciului de Operatiuni Speciale Pitesti.

In sustinere, reclamantul a depus inscrisuri.

La data de 01.11.2016, paratul a depus intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii in ce priveste capatul de cerere privind anularea adresei nr.23814/2016, intrucat aceasta nu este un act  administrativ, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, avand in vedere ca raporturile de serviciu ale reclamantului fusesera suspendate anterior pe o perioada de 2 ani.

Paratul a mentionat ca la momentul solutionarii solicitarii reclamantului de suspendare a raporturilor de serviciu, actele normative erau in vigoare si legale, astfel ca acesta a  luat masurile ce se impuneau si nu se poate aprecia ca art.45  alin.3 din O.M.A.I. nr.298/2011  ar fi nelegal, cata vreme la momentul emiterii actelor administrative, acesta era aplicabil.

La data de  22.11.2016, reclamantul a depus raspuns la intampinare, prin care a solicitat respingerea sustinerilor paratului, reluand argumentele de fapt si de drept din actiunea principala.

In cauza s-a administrat proba cu  inscrisuri.

Prin sentinta civila nr.1283 din 21 decembrie 2016, Tribunalul Arges – Sectia Civila, Complet specializat de contencios administrativ si fiscal  a respins actiunea, retinand in considerente urmatoarele:

Reclamantul este  angajat la Serviciul de Operatiuni Speciale Pitesti din cadrul I.P.J. Arges,  iar in perioada mai 2014 -  mai 2016 a  beneficiat de suspendarea raporturilor de serviciu in baza art.44 alin.1 lit.c din O.M.A.I. nr.298/2011, pentru a-si desfasura activitatea in cadrul Parlamentului European  cu sediul in Bruxelles - Belgia.

Avand in vedere faptul ca la 05.05.2016 expira ultima dispozitie de suspendare si ca prin adresa din 15.03.2016,  Parlamentul European i-a comunicat disponibilitatea de a reinnoi contractul pe o perioada nedeterminata, reclamantul a solicitat la data de 05.04.2016  prelungirea suspendarii raportului sau de serviciu pana la incetarea motivelor care au determinat suspendarea, scop in care a intocmit raportul pe care l-a supus spre aprobare sefului I.G.P.R.

Prin adresa nr.23814/20.04.2016, reclamantului i s-a comunicat ca nu a fost aprobata solicitarea de prelungire a suspendarii raportului de serviciu si ca urmeaza a fi emis un act administrativ de reluare a activitatii, aratandu-se ca s-a avut in vedere art.45 alin.3 din O.M.A.I. nr.298/2011.

Prin raportul inaintat Sefului I.G.P.R. la 27.04.2016, reclamantul a solicitat revocarea solutiei comunicate prin adresa anterioara si incuviintarea de catre parat a prelungirii suspendarii raportului de serviciu pe o perioada nedeterminata, invocand ca nu are nevoie de acordul sefului institutiei pentru a desfasura activitati in cadrul unor organisme internationale.

La data de 26.05.2016, prin adresa nr.25188 s-a precizat ca este definitiva decizia adoptata de conducerea Politiei Romane cu privire la respingerea solicitarii de prelungire a suspendarii raporturilor de serviciu pe o perioada nedeterminata, cata vreme s-a tinut cont si de opinia conducerii unitatii in care este incadrat. Totodata, a fost emisa si dispozitia I.G.P.R. nr.2788/28.04.2016, prin care s-a prevazut reluarea activitatii de catre reclamant incepand cu 05.05.2016, dispozitie ce a fost transmisa unitatii din care face parte, pentru a-i fi adusa la cunostinta.

Reclamantul s-a adresat cu o cerere de reexaminare a actelor adoptate in ceea ce-l priveste si catre M.A.I. – Directia generala management resurse umane, la 14.06.2016, acesta comunicandu-i ca in ce priveste respingerea solicitarii de prelungire a suspendarii raporturilor de serviciu nu s-a emis un act administrativ cu privire la acest aspect, si ca revocarea actului administrativ individual trebuia solicitata autoritatii publice emitente sau  celei ierarhic superioare in termen de 30 de zile de la data comunicarii.

Cata vreme reclamantului i s-a comunicat un raspuns la cererea formulata, dar nu s-a emis act administrativ, M.A.I. – Directia generala management resurse umane nu are competenta de a reanaliza raspunsul dat de catre directorul respectivei directii.

S-a observat ca in urma raportului formulat de catre reclamant, I.G.P.R. a solicitat opinia Directiei de Operatiuni Speciale a I.P.J. Arges cu privire la prelungirea suspendarii raportului de serviciu al acestuia, comunicandu-se ulterior, la 11.04.2016, faptul ca, conducerea S.O.S. Pitesti, respectiv D.O.S., nu este de acord cu  prelungirea suspendarii raporturilor de serviciu ale reclamantului, motivele avute in vedere regasindu-se in referatul nr.24652/19.04.2016.

Adresa nr.23814/20.04.2016, cuprinzand  comunicarea in sensul ca nu i-a fost aprobata solicitarea de prelungire a suspendarii raporturilor de serviciu, a fost comunicata reclamantului la data de 21.04.2016, iar despre dispozitia  nr.2788/28.04.2016 s-a  mentionat in cuprinsul comunicarii.

Exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere privind anularea adresei nr.23814/20.04.2016, respectiv a efectelor acesteia, s-a retinut a fi  intemeiata, deoarece respectiva adresa cuprinde  doar comunicarea catre reclamant a faptului ca nu a fost aprobata solicitarea acestuia de prelungire a suspendarii raporturilor de serviciu. Prin acest act nu au luat nastere, nu s-au modificat si nu au incetat raporturi juridice de drept administrativ, asa cum prevede art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004 republicata, Raportul nr.24652/19.04.2016 reprezentand actul prin care conducerea I.G.P.R. a aprobat  raportul  Directiei de management resurse umane cu privire la respingerea solicitarii de prelungire a suspendarii raporturilor de munca ale reclamantului.

Cu privire la decizia nr.2788/23.04.2016,  instanta a observat ca intr-adevar nu se face dovada datei la care aceasta i-ar fi fost comunicata reclamantului, insa la baza ei a stat fara indoiala raportul nr.24652/19.04.2016, prin care s-a respins solicitarea de prelungire a suspendarii raporturilor de munca ale reclamantului.

Cata vreme acest act nu a fost anulat de catre instanta, fiind considerat legal si temeinic, tribunalul a retinut ca nu se poate aprecia ca dispozitia contestata ar avea caracter nelegal.

Invocarea de catre reclamant a deciziei nr.244/19.04.2016 a Curtii Constitutionale cu privire la dispozitia  nr.2788/2016 nu a fost luata in considerare, deoarece  aceasta nu a avut in vedere aplicarea directa si expresa a textului de lege constatat ca fiind neconstitutional, ci  in primul rand este urmarea directa a respingerii cererii de prelungire a suspendarii raportului de serviciu al reclamantului.

Reluarea activitatii in cadrul S.O.S. Pitesti  era urmarea fireasca a  solutiei adoptate prin raportul nr.24652/2016, de respingere a mentinerii suspendarii raportului de serviciu.

Prin aceasta dispozitie  nu s-au analizat  si aplicat direct dispozitiile art.45 alin.3 din O.M.A.I. nr.298/2011, la care se face referire in decizia nr.24472016 a Curtii Constitutionale,  aceasta decizie putand fi invocata de catre reclamant doar in legatura cu legalitatea solutiei adoptate in ce priveste cererea de prelungire a raportului sau de serviciu.

Pentru aceste considerente, in baza art.1, 2, 8 si 18 din Legea nr.554/2004 republicata, tribunalul a respins actiunea.

Impotriva sentintei civile nr.1283/21 decembrie 2016 pronuntata de Tribunalul Arges – Sectia Civila, Complet specializat de contencios administrativ si fiscal  a declarat recurs, in termen legal, reclamantul DGG, care a criticat hotararea atacata pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.

In dezvoltarea recursului, reclamantul sustine, in esenta, ca in speta sunt incidente dispozitiile art.488 alin.1 pct.6 si 8 Cod procedura civila, coroborate cu art.2 din acelasi act normativ, intrucat instanta de fond nu a analizat si nu s-a pronuntat asupra capatului de cerere privind obligarea paratelor la aprobarea solicitarii de suspendare a raporturilor de serviciu pe o perioada de un an, incepand cu data de 5.05.2016, astfel ca hotararea atacata este gresita.

Ca situatie de fapt, s-a mentionat in recurs de catre reclamant ca acesta a solicitat suspendarea raporturilor de serviciu in temeiul art.44 alin.1 lit.c din O.M.A.I. nr.298/2011, respectiv suspendarea la initiativa politistului, pentru desfasurarea unei activitati in cadrul unor organisme sau institutii internationale.

Au fost invocate si dispozitiile art.43, 45, 46 si 47 din acelasi ordin, care reglementeaza procedura respectiva si s-a precizat de recurent ca atunci cand nu exista acordul de vointa al institutiei angajatoare privind prelungirea raporturilor de suspendare cu unitatea angajatoare, acest acord poate fi suplinit de instanta de judecata.

S-a precizat de recurent ca omisiunea instantei de a solutiona fondul cauzei, de a analiza si de a se pronunta asupra unui capat de cerere, constituie o incalcare a dispozitiilor legislatiei nationale, cat si a prevederilor legale europene, respectiv art.6 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale privind dreptul la un proces echitabil in ipoteza in care nu sunt analizate apararile partii procesuale.

Mai considera recurentul ca instanta de fond nu a avut rol activ si nici nu a pus in vedere paratului sa depuna la dosarul cauzei decizia nr.2788 din 23.04.2016, ce nu i-a fost comunicata reclamantului, acesta afland de existenta ei prin intermediul corespondentei purtata cu paratul.

Apreciaza reclamantul ca admiterea exceptiei de inadmisibilitate a capatului de cerere privind anularea adresei nr.23814 din 20.04.2016 este neintemeiata, tinand cont si de solutia pronuntata in dosarul de suspendare a executarii acestei adrese, cand aceeasi instanta de fond a admis respectivul petit si de faptul ca actul nr.24652/2016, prin care s-a dispus reluarea activitatii petentului, nu i-a fost comunicat acestuia, respectivul fiind in imposibilitate de a-l contesta.

Totodata, mentioneaza recurentul ca in prezent a intrat in vigoare Ordonanta nr.21/16.06.2016, publicata in Monitorul Oficial nr.451 din 21 iunie 2016, pentru modificarea si completarea Legii nr.360/2002 privind statutul politistului, act normativ care precizeaza ca politistul ale carui raporturi de munca au fost suspendate la initiativa sa pentru desfasurarea unei activitati in cadrul unor organisme sau institutii internationale, se numeste intr-o functie identica in statutul anexat constituit in acest scop.

Recurentul a aratat ca se considera nedreptatit in raport cu alti colegi politisti, in cazul carora nu au fost necesare aprobari, si din contra, au fost instiintati prin adrese de a se prezenta in vederea semnarii Acordului privind numirea in Statul Anexa „T”, depunand inscrisuri in acest sens.

De asemenea, apreciaza reclamantul ca in lipsa unei motivari concrete a refuzului prelungirii suspendarii raporturilor de serviciu si in conditiile in care pentru alti colegi politisti cererile au fost aprobate favorabil, reiese ca selectia ofiterilor se face in mod discriminatoriu si abuziv.

Tot in recurs, a mentionat reclamantul, ca in mod nejustificat paratul, dupa prezentarea certificatului de grefa prin care s-a dispus suspendarea provizorie a adresei nr.23814 din 20.04.2016, a intocmit O.M.A.I. nr.II/10/106/11.11.2016, prin care in cadrul procedurii prealabile i-a fost respinsa contestatia impotriva dispozitiei Inspectorului General al Politiei Romane nr.6049 din data de 29.09.2016, prin care a fost destituit din politie.

In cuprinsul recursului s-a mentionat de catre recurent ca instanta de contencios constitutional a pronuntat decizia nr.244 din 19 aprilie 2016 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.27 si art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002 privind statutul politistului, iar Curtea Constitutionala a retinut ca prevederile art.78 alin.1 din actul normativ sus-citat contravin art.73 alin.3 lit.j din Constitutia Romaniei, deoarece procedura si cazurile de modificare si/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale politistului tin de statutul acestuia si trebuie reglementate prin lege organica.

De asemenea, instanta de contencios constitutional a Romaniei a constatat incalcarea prevederilor constitutionale ale art.1 alin.4 referitor la principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat si art.1 alin.5, deoarece dispozitiile art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002 deleaga reglementarea acestor aspecte esentiale ministrului de resort, care este abilitat sa adopte ordine.

La data de 21 februarie 2017, recurentul-reclamant si-a completat motivele de recurs, invocand pe cale de exceptie, exceptia de nelegalitate a dispozitiilor art.45 alin.3 din O.M.A.I. nr.298/2011, care se incadreaza in dispozitiile de principiu ale art.4 din Legea nr.554/2004, mentionand decizia nr.244 din 19 aprilie 2016 a Curtii Constitutionale, care a fost prezentata mai sus in descrierea motivelor de recurs.

 In esenta, a solicitat recurentul, sa se constatate ca prevederile art.44 alin.1 lit.c din O.M.A.I. nr.298/2011 sunt nelegale, tinand cont, in raport de art.73 alin.1 lit.j din Constitutia Romaniei, ca actul administrativ atacat are forta juridica inferioara legii care reglementeaza dispozitiile de modificare/suspendare a raporturilor de serviciu ale politistilor.

S-a solicitat admiterea recursului asa cum a fost formulat si pe cale de consecinta, admiterea contestatiei ca intemeiata.

Prin completarea motivelor de recurs s-a solicitat admiterea exceptiei de nelegalitate a art.45 alin. 3 din O.M.A.I. nr.298/2011,  exceptie ce se incadreaza, in opinia recurentului, in dispozitiile art.4 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.

Intimatul-parat Inspectoratul General al Politiei Romane a formulat intampinare, amplu motivata, prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei recurate.

Prin raspunsul la intampinare, reclamantul a reluat, in esenta, sustinerile din recurs, solicitand admiterea acestuia asa cum a fost formulat.

Partile procesuale au depus la dosar inscrisuri, in aceasta faza.

Curtea constata, in raport de lucrarile dosarului si de prevederile legale in materie, ca exceptia de nelegalitate a art.45 alin.3 din O.M.A.I. nr.298/2011, astfel cum a fost modificat si completat prin O.M.A.I. nr.163/2014 este lipsita de interes.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 78 alin.1 din Legea 360/2002 „ Procedura si cazurile de modificare si/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale politistului se stabilesc prin ordin al ministrului administratiei si internelor.”

In temeiul acestui atribut , ministrul administratiei si internelor a emis Ordinul nr.298/2011 privind  procedura si cazurile de modificare si/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale politistilor.

Prin decizia nr.244/2016 Curtea Constitutionala a constatat ca nu sunt constitutionale dispozitiile art.78 alin.1 din Legea 360/2002, statuand ca: „dispozitiile art.78 alin.(1) din Legea nr.360/2002 privind  Statutul politistului aduc atingere prevederile cuprinse in art.73 alin.(3) lit.j) din Constitutie, prin trimiterea la acte administrative, cu forta juridica inferioara legii, care reglementeaza, in absenta unor norme cu forta juridica a legii organice, procedura si cazurile de modificare si/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale politistului. Dispozitiile de lege criticate nu respecta normele de tehnica legislativa, de vreme ce, potrivit Legii nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.260 din 21 aprilie 2010, ordinele cu caracter normativ se emit numai pe baza si in executarea legii, si trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si in executarea carora au fost emise, fara ca prin acestea sa poata fi completata legea, astfel cum s-a procedat prin ordinul ministrului afacerilor interne mentionat.” si „ lasand la latitudinea ministrului de resort stabilirea unor elemente esentiale ale raportului de serviciu al politistului si, implicit, ale statutului acestuia, legea imprima un caracter relativ, nepermis, procedurii si cazurilor de modificare si/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale politistului.”

Ca atare, in conditiile in care Curtea Constitutionala a stabilit ca nu ministrul de resort poate sa stabileasca procedura si cazurile de modificare si/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale politistului, dispozitiile Ordinului 298/2011 nu mai pot fi aplicate, facand de prisos analizarea pe cale de exceptie a legalitatii acestui act administrativ.

Examinand sentinta atacata in raport de criticile formulate in recurs, din ansamblul probelor de la dosar care au fost coroborate si de textele legale in materie, Curtea retine urmatoarele:

Recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Curtea retine ca in speta nu sunt incidente prevederile art.488 alin.1 pct.6 Cod procedura civila, intrucat instanta de fond nu a analizat si nu s-a pronuntat  pe capatul de cerere privind obligarea paratelor  la aprobarea solicitarii de suspendare  a raporturilor de serviciu pe perioada de 1 an.

Curtea apreciaza ca instanta de fond s-a pronuntat pe cererea reclamantului sub toate aspectele , a motivat in fapt si in drept solutia, fapt pentru care nu se poate retine motivul de casare prev de art.488 pct.6 cod proc.civ.

In aceste conditii nu poate fi retinuta critica recurentului relativ la  dispozitiile art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, intrucat exigentele legislatiei europene privind dreptul la un proces echitabil nu au fost nesocotite de judecatorul national care a analizat cauza in prima instanta, acesta verificand apararile reclamantului si pronuntandu-se pe actiunea acestuia in raport de probele de la dosar ce au fost coroborate si de prevederile legale in materie.

In ceea ce priveste motivul de casare prev. de art.488 Cod proc.civ., se retine ca reclamantul a contestat refuzul angajatorului de a dispune suspendarea raportului de serviciu pe perioada nedeterminata, precum si decizia de reluare a activitatii, invocand Decizia 244/2016 pronuntata de Curtea Constitutionala.

Prin decizia nr.244/2016 Curtea Constitutionala a constatat ca nu sunt constitutionale dispozitiile art.78 alin.1 din Legea 360/2002, ca aduc atingere prevederile cuprinse in art.73 alin.(3) lit.j) din Constitutie prin trimiterea la acte administrative, cu forta juridica inferioara legii, care reglementeaza, in absenta unor norme cu forta juridica a legii organice, procedura si cazurile de modificare si/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale politistului si lasa la latitudinea ministrului de resort stabilirea unor elemente esentiale ale raportului de serviciu al politistului si, implicit, ale statutului acestuia, legea imprima un caracter relativ, nepermis, procedurii si cazurilor de modificare si/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale politistului.

In aceste conditii in care nu exista o reglementare privind procedura si cazurile de modificare si/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale politistului, care este un functionar public cu statut special conform art.1 din Legea 360/2002, urmeaza a fi aplicate normele dreptului comun, iar dreptul comun in ceea ce ii priveste pe functionarii publici il reprezinta Legea 188/1999, rep.

Recurentul a solicitat prelungirea suspendarii raportului de serviciu, dupa ce anterior a mai fost suspendat de doua ori succesiv pentru perioada de cate un an, intrucat isi desfasoara activitatea in cadrul Parlamentului European.

  Potrivit dispozitiilor art. 95 alin.1 din Legea 188/1999 rep., „ Raportul de serviciu se suspenda la initiativa functionarului public in urmatoarele situatii: (...)    c) desfasurarea unei activitati in cadrul unor organisme sau institutii internationale, in alte situatii decat cele prevazute la art. 94 alin. (1) lit. c); (...).”, iar potrivit alin.4  „ Suspendarea raportului de serviciu se constata in cazurile prevazute la alin. (1) si la art. 94 alin. (1), precum si in alte cazuri reglementate prin legi speciale, respectiv se aproba in cazul prevazut la alin. (2), prin act administrativ al persoanei care are competenta numirii in functia publica.”

 De asemenea, potrivit art.96

„(1) Reluarea activitatii se dispune prin act administrativ al persoanei care are competenta legala de numire in functia publica.

 (2) Actul administrativ prin care se constata, respectiv se aproba suspendarea raportului de serviciu, precum si cel prin care se dispune reluarea activitatii de catre functionarul public se comunica Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, in termen de 10 zile lucratoare de la data emiterii.”

   Asadar, persoana care are competenta numirii in functie poate sa dispuna sau nu suspendarea, recurentul nefiind in situatia unei suspendari de drept a raportului de serviciu.

Nu poate fi retinut  argumentul recurentului ca ar fi inutila prezenta sa la serviciu in conditiile in care acest lucru nu ar suplini intregul deficit de personal, asupra acestui aspect apreciaza angajatorul, acesta fiind in masura sa gestioneze personalul institutiei pentru asigurarea desfasurarii activitatii in conditii optime.

Ca urmare, apreciind ca se impune prezenta la serviciu a recurentului s-a dispus reluarea activitatii ca urmare a expirarii  masurii de suspendare a raportului de serviciu dispuse anterior, in mod legal fiind emisa Decizia 2788/28.04.2016, decizie pe care, contrar sustinerilor recurentului, a fost analizata si de instanta de fond .

Nici critica privind aprecierea instantei asupra lipsei caracterului de act administrativ a adresei 23814/2016 nu poate fi retinuta, intrucat aceasta adresa nu reprezinta un act administrativ in sensul dispozitiilor art.2 lit.c din Legea 554/2004, prin aceasta adresa s-a comunicat recurentului refuzul de a dispune o noua suspendare a raportului de serviciu, iar recurentul  tocmai acest refuz l-a contestat si a fost analizat de instanta sub aspectul justificarii sau nu a acestuia.

Desi sustine recurentul ca nu i-a fost comunicat  actul 24652/2016 fapt care l-a impiedicat sa-l conteste, se apreciaza ca nu se impunea contestarea acestui raport, fiind gresita retinerea instantei sub acest aspect, recurentul a criticat un refuz nejustificat de suspendare a raportului de serviciu, iar analiza acestui refuz a avut in vedere intreaga documentatie care a fundamentat acest refuz, astfel ca recurentul nu a fost prejudiciat prin necomunicare.

In ceea ce priveste sustinerea recurentului  relativ la o anume discriminare raportat la existenta altor situatii in care s-a dispus suspendarea raportului de serviciu colegilor, acest aspect nu a fost supus analizei  instantei de fond nefiind invocat de recurent, ori instanta de recurs este investita cu analiza legalitatii sentintei instantei de fond conform art.483 cod proc.civ.

Pentru toate aceste considerente, in baza art.496 Cod procedura civila, Curtea a  respins ca nefondat recursul promovat de reclamantul DGG impotriva sentintei civile nr.1283/21 decembrie 2016 pronuntata de Tribunalul Arges – Sectia Civila, Complet specializat de contencios administrativ si fiscal.