CAUZA FORNA IMPOTRIVA ROMANIEI

(Cererea nr. 34999/03)

Hotararea din 5 mai 2009

(fond)

Hotararea devine definitiva in conditiile prevazute la art. 44 § 2 din conventie. Aceasta poate suferi modificari de forma.

In cauza Forna impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita intr-o camera compusa din: Josep Casadevall,
presedinte,
Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis Lopez Guerra,
judecatori,
si Santiago Quesada,
grefier de sectie,

dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la 7 aprilie 2009,

pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:

Procedura

1. La originea cauzei se afla cererea nr. 34999/03 indreptata impotriva Romaniei, prin care un resortisant al acestui stat, doamna Norina Consuela Forna („reclamanta”), a sesizat Curtea la 18 septembrie 2003, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale („conventia”).
2. Reclamanta este reprezentata de domnul Gheorghe Suhan, avocat din Iasi. Guvernul roman („Guvernul”) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul Razvan-Horatiu Radu.
   
   
   <sup>[78]
   
   
   
   
   
   
   
   [79]
   
   
   
   
   
   
   
   [80]
   
   
   
   
   
   
   
   [81]</sup>
   
   
   sa intre in posesia unui teren cu o suprafata de 20,4 ha, situat in Rediu, si a dispus punerea in executare a acestei decizii de catre autoritatile administrative locale.

6. Cererile prezentate de reclamanta consiliului local in vederea executarii acestei decizii au ramas fara raspuns. Refuzul primariei de a pregati documentatia necesara dobandirii titlului a impiedicat-o pe reclamanta sa obtina un titlu de proprietate.
7. In 2001, reclamanta a introdus o actiune impotriva Primariei Comunei Rediu si impotriva Comisiei Locale din comuna Rediu responsabile pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, prin care acestea sa fie obligate sa pregateasca documentatia necesara dobandirii titlului. Aceasta a solicitat, de asemenea, plata zilnica de daune cominatorii pana la executarea deciziei.

Autoritatile locale din satul Rediu au declarat ca era imposibil sa se asigure executarea deciziei comisiei judetene pe motiv ca terenul a intrat in posesia unor terti. Un raport de expertiza prezentat in cadrul actiunii a atestat ca suprafata de 20,4 ha fusese alocata unui numar de treizeci si patru de persoane.

8. La 3 februarie 2003, Judecatoria Iasi a admis actiunea si a dispus comisiei locale din comuna Rediu sa elibereze reclamantei planul cadastral si documentul oficial care sa ateste ca a intrat in posesia terenului de 20,4 ha, astfel cum s-a specificat in decizia din 21 decembrie 2000. Judecatoria a dispus, de asemenea, plata, in favoarea reclamantei, de catre Primaria Comunei Rediu, de daune cominatorii in valoare de 300 000 ROL pentru fiecare zi de intarziere a executarii. Instanta a respins motivul invocat de autoritati, conform caruia executarea deciziei era imposibila datorita faptului ca terenul a fost atribuit unor terti, hotarand ca reclamanta nu poate fi considerata responsabila pentru un lucru rezultat din vina autoritatilor.

Hotararea respectiva a ramas definitiva la 26 mai 2003.

9. La 31 iulie 2003, la cererea reclamantei si in urma unei audiente cu primarul, in calitatea acestuia de presedinte al comisiei locale, executorul judecatoresc a constatat, intr-un document oficial, ca aceasta din urma nu a pus in executare hotararea din 3 februarie 2003. Executorul judecatoresc a somat primaria sa execute hotararea respectiva.
10. La 1 iulie si 24 noiembrie 2005, reclamanta a solicitat Prefecturii Judetului Iasi sa localizeze un teren de 20,4 ha intr-un loc din vecinatatea satului Rediu, intrucat nu exista niciun teren disponibil in Rediu. In cele din urma, reclamanta si-a modificat cererea, pretinzand un teren de doar 16 ha.
11. Agentia Domeniilor Statului a informat comisia judeteana, la cererea acesteia din urma, ca a localizat un teren vacant de 16 ha, cu identificarea cadastrala T
    6
    , T
    8
    si T9, administrat de societatea Agromixt, o societate care era insarcinata cu administrarea proprietatilor din domeniul statului.
    
    
    <sup>[82]
    
    
    
    
    
    
    
    [83]</sup>
    
    
    de 16 ha situat in satul Miroslava, administrat de societatea Agromixt. In continuare, aceasta a precizat ca dispozitiile prezentei decizii trebuiau puse in aplicare de catre comisia locala din Miroslava, responsabila pentru aplicarea legilor privind proprietatea.

13. Comisia Locala din Miroslava si Primaria Comunei Miroslava au introdus o actiune pentru anularea deciziei respective invocand,
    inter alia,
    faptul ca exista o hotarare definitiva prin care comisia locala din Rediu trebuia sa puna reclamantei in posesia terenului si faptul ca autoritatea emitenta, si anume comisia judeteana, nu avea competenta de a anula o decizie anterioara.

Comisia judeteana a sustinut ca, prin decizia contestata, a acordat terenul apartinand comisiei locale din Miroslava dintr-o zona care era vacanta din punct de vedere juridic, cu scopul de a pune in aplicare hotararea din 3 februarie 2003. Aceasta a sustinut, de asemenea, ca terenul de 16 ha propus a fost acordat din rezerva Agentiei Domeniilor Statului si nu din cea a Comisiei Locale din Miroslava. In conformitate cu Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola si infiintarea Agentiei Domeniilor Statului, acest teren trebuia transferat comisiei locale, la cererea comisiei judetene si pe baza unui protocol. La 18 mai 2007, Tribunalul Iasi, prin hotarare definitiva, a respins cererea autoritatilor locale din Miroslava.

14. Potrivit reclamantei, P.R.V., Prefectul Judetului Iasi si presedintele comisiei judetene din perioada respectiva, si I.V., presedintele Agentiei Domeniilor Statului din Iasi din perioada respectiva, au pretins un teren de 3 ha drept „conditie” pentru executarea deciziei administrative din 26 iulie 2006. In urma unei plangeri depuse de catre reclamanta si sotul acesteia la Directia Generala Anticoruptie din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si la Directia Nationala Anticoruptie, la Procurorul-sef al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cei doi functionari si alte doua persoane au fost arestate, initial pentru o perioada de treizeci de zile, iar apoi chemate in instanta pentru coruptie. Actiunea penala este pendinte.
15. La 23 august 2007 si 7 martie 2008, reclamanta a solicitat comisiei judetene si comisiei locale din Miroslava executarea deciziei administrative din 26 iulie 2006.

A existat, de asemenea, un schimb de scrisori oficiale intre Primaria Comunei Miroslava si Agentia Domeniilor Statului din Iasi cu privire la executarea acestei decizii. Primaria Comunei Miroslava a informat Agentia Domeniilor Statului ca, in realitate, terenul avand o suprafata de 16 ha, cu identificarea cadastrala T
6
, T
8
si T9, nu era vacant, ci era revendicat de catre terti care aveau dreptul la terenul respectiv si, de asemenea, de catre Primaria Miroslava. Aceasta a precizat, de asemenea, ca decizia administrativa din 26 iulie 2006 nu mentiona vreo obligatie din partea comisiei locale din Miroslava de a permite reclamantei sa intre in posesia terenului respectiv.


^[84]

2. Dreptul intern relevant

17. Dreptul intern relevant este descris in hotararea
    Sabin Popescu impotriva Romaniei
    (nr. 48102/99, pct. 42-46, 2 martie 2004).

In drept,

1. Sfera de aplicare

18. In formularul de cerere, reclamanta a mentionat un teren de 20,4 ha. In scrisoarea din 10 mai 2008 adresata Curtii, reclamanta s-a plans ca, in speta, comisia locala din Miroslava a refuzat sa execute decizia administrativa din 26 iulie 2006 si sa-i permita acesteia sa intre in posesia terenului de 16 ha.

In observatiile sale din 31 iulie 2008, reclamanta s-a plans de abuzuri grave din partea comisiei locale din Miroslava cu privire la dreptul acesteia asupra terenului de 16 ha, insa cererea sa de reparatie echitabila se referea la terenul de 20,4 ha. Cu toate acestea, in scrisoarea din
1
septembrie 2008, reclamanta s-a plans ca nu i s-a permis sa intre in posesia propriului teren de 16 ha.

La 4 noiembrie 2008, in urma primirii observatiilor Guvernului cu privire la cererea sa de reparatie echitabila, reclamanta s-a plans ca nu i s-a permis sa intre in posesia terenului de 20,4 ha.

19. In observatiile sale, Guvernul a facut trimitere la ambele terenuri. Cu toate acestea, in ceea ce priveste cererea reclamantei cu titlu de prejudiciu material, a fost luata in considerare valoarea terenului situat in satul Rediu.
20. Curtea observa ca reclamanta si-a modificat cererea in fata autoritatilor nationale si a fost de acord sa pretinda un teren de 16 ha in locul suprafetei de 20,4 ha la care avea dreptul. In urma cererii sale, autoritatile nationale au modificat decizia administrativa. Reclamanta nu a contestat decizia administrativa, astfel cum a fost modificata, si a insistat pentru executarea acesteia. In plus, in corespondenta sa ulterioara cu Curtea, aceasta s-a referit la terenul de 16 ha cu exceptia pretinsului prejudiciu material pe care l-a mentionat in legatura cu terenul mai mare, avand o suprafata de 20,4 ha.
21. Avand in vedere faptul ca reclamanta s-a plans in fata Curtii cu privire la neexecutarea unei hotarari definitive, in stransa legatura cu o decizie administrativa care a fost modificata in conformitate cu cererea acesteia, Curtea considera ca terenul de 16 ha este reglementat de prezenta aplicare.

2. Cu
   privire la pretinsele incalcari ale art.
   6
   §
   1
   din conventie si art.
   1
   din protocolul nr.
   1
   la conventie

22. Reclamanta s-a plans ca neexecutarea hotararii pronuntate in favoarea ei i-a incalcat drepturile garantate de art.
    6
    § 1 din conventie si de art. 1 din Protocolul nr. 1 la conventie, ale caror dispozitii relevante se citesc dupa cum urmeaza:

Art. 6 § 1

„Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil [...] a cauzei sale, de catre o instanta [...], care va hotari [...] asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil [...]”

Art. 1 din Protocolul Nr. 1

„Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.”

23. Guvernul contesta acest argument.

1. 
   Cu privire la admisibilitate
   

24. Curtea constata ca aceasta cerere nu este in mod vadit nefondata in sensul art. 35 § 3 din conventie. De asemenea, Curtea subliniaza ca aceasta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarata admisibila.

2. 
   Cu privire la fond
   

25. Guvernul a considerat ca neexecutarea hotararii din 3 februarie 2003 a Judecatoriei Iasi, care a devenit definitiva la 26 mai 2003, se datora unor conditii obiective si nu datorita autoritatilor. Autoritatile locale nu au actionat cu rea-credinta. Agentia Domeniilor Statului a localizat un teren vacant avand o suprafata de 16 ha, insa comisia locala din Miroslava nu a autorizat reclamanta sa intre in posesia terenului respectiv, intrucat intregul teren de 16 ha era revendicat atat de terti care aveau dreptul, cat si de autoritatile locale.
26. Reclamanta contesta acest argument. In special, aceasta a sustinut ca terenul de 16 ha apartinea statului si ca Agentia Domeniilor Statului transferase terenul respectiv autoritatilor locale pentru a-l acorda reclamantei. Nu exista nicio legatura intre terenul respectiv si posibilele pretentii din partea tertilor, depuse la autoritatile locale.
27. Curtea observa ca, desi autoritatile aveau obligatia de a executa hotararile judecatoresti, in special prin repunerea reclamantei in posesia terenului respectiv in prezenta cauza, hotararea din 3 februarie 2003 nu a fost executata pana in prezent. Cu toate acestea, hotararea respectiva este in continuare valabila, intrucat nu a fost introdusa nicio actiune conform legislatiei romanesti pentru modificarea sau anularea acesteia. Instantele pot pune capat situatiei continue de neexecutare, altfel decat prin executare, numai printr-o astfel de anulare sau modificare cu o obligatie echivalenta (a se vedea
    Sabin Popescu,
    citata anterior, pct. 54).
28. Avand in vedere jurisprudenta sa cu privire la acest subiect (a se vedea
    Pantea impotriva Romaniei,
    nr. 5050/02, pct. 36, 15 iunie 2006), Curtea considera ca, in speta, autoritatile trebuiau sa informeze reclamanta prin intermediul unei decizii formale cu privire la pretinsa imposibilitate obiectiva de executare a hotararii mentionate sau sa efectueze demersurile necesare pentru executarea acesteia. Astfel, instantele nationale nu s-au pronuntat niciodata in sensul ca executarea hotararii din 3 februarie 2003 era destinata esecului ca urmare a faptului ca terenul fusese atribuit unor terti (a se vedea supra, pct. 7 si
    8
    ). In plus, in ciuda faptului ca Agentia Domeniilor Statului a localizat un teren specific si vacant de 16 ha pentru a fi atribuit reclamantei, autoritatile locale au pretins ca terenul era, la momentul respectiv, revendicat de catre terti. Desi Curtea nu este competenta sa se pronunte cu privire la stabilirea corecta a amplasamentului terenului respectiv, aceasta considera ca era de competenta autoritatilor sa efectueze demersuri specifice pentru a evita aparitia deciziilor concurente pe care trebuiau sa le aplice sau cel putin pentru a clarifica situatia astfel creata (a se vedea
    Popescu si Dasoveanu impotriva Romaniei,
    nr. 24681/03, pct. 36, 19 iulie 2007). Prin urmare, Curtea nu poate accepta sustinerea ca, in prezenta cauza, autoritatile nu sunt responsabile si ca au efectuat toate demersurile necesare pentru executarea hotararii respective.
29. Curtea a constatat, in mod frecvent, incalcari ale art.
    6
    § 1 din conventie si ale art. 1 din Protocolul nr. 1 in cauze care au ridicat probleme similare celor din speta (a se vedea, printre altele,
    Sabin Popescu,
    citata anterior, si
    Dragne si altii impotriva Romaniei,
    nr. 78047/01, 7 aprilie 2005).
30. Dupa ce a examinat toate elementele care i-au fost prezentate, Curtea considera ca Guvernul nu a expus niciun fapt si niciun argument care sa poata conduce la o alta concluzie in speta. Prin urmare, au fost incalcate art.
    6
    § 1 din conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1.

3. Aplicarea art. 41 din conventie

31. Art. 41 din conventie prevede:

„In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.”

32. Reclamanta a incercat sa recapete posesia propriului teren. Ulterior, aceasta a solicitat 2 448 000 euro (EUR) pentru valoarea actualizata a terenului de 20,4 ha situat in Rediu, pe baza informatiilor furnizate de o agentie imobiliara, 642 104 EUR pentru foloase nerealizate, reprezentand valoarea dobanzii practicate de banci pentru suma anterioara, si 17 907 dolari americani (USD) reprezentand echivalentul despagubirii materiale stabilite prin hotararea Judecatoriei Iasi din 3 februarie 2003. Reclamanta a pretins, de asemenea, despagubiri cu titlu de prejudiciu moral, solicitand Curtii stabilirea sumei.
33. Reclamanta a solicitat, de asemenea, 11 000 EUR pentru onorariul avocatului in baza unui contract de asistenta judiciara si, fara sa precizeze o suma sau sa prezinte documente justificative, echivalentul cheltuielilor de judecata suportate in fata instantelor interne si in fata Curtii, reprezentand taxele postale, traducerile, copiile xerox si transportul.
34. Guvernul considera, in conformitate cu informatiile prevazute de Camera Notarilor Publici, ca pretul pentru un metru patrat de teren in Rediu variaza intre 5,5 EUR pentru terenul
    extra muros
    si 10 EUR pentru terenul
    intra muros.
    In ceea ce priveste foloasele nerealizate, nu exista nicio legatura de cauzalitate intre pretinsa incalcare a conventiei si prejudiciul material pretins. Cu toate acestea, reclamanta a calculat dobanda practicata de banca pe baza valorii terenului actualizate in prezent, nu in 2003.

Guvernul a sustinut ca masura coercitiva era sub forma unei sanctiuni civile, cu scopul de a garanta executarea unei obligatii si nu de a acorda o despagubire; reclamanta a avut posibilitatea de a cere in fata instantei modificarea acesteia intr-o despagubire pentru executare cu intarziere. In continuare, Guvernul considera ca o constatare a incalcarii ar constitui, in sine, o reparatie suficienta a prejudiciului moral pretins.

35. Guvernul a contestat cererea pentru plata cheltuielilor de judecata pe motiv ca aceasta era partial nejustificata, ca nu se putea constata nicio legatura de cauzalitate intre plata unor cheltuieli si prezenta cauza, ca nu exista nicio „planificare” alaturi de contractul de asistenta judiciara, ca suma mentionata, dupa cum a admis reclamanta, nu ii fusese inca platita si ca onorariul avocatului era excesiv, avand in vedere gradul scazut de complexitate a cauzei, in conformitate cu jurisprudenta consacrata a Curtii.
36. Tinand seama de circumstantele cauzei si avand in vedere declaratiile partilor, Curtea considera ca nu poate pronunta o hotarare cu privire la aspectul aplicarii art. 41 din conventie si amana pronuntarea, luand in considerare posibilitatea ajungerii la un acord intre statul parat si reclamanta (art. 75 § 1 din regulamentul Curtii).

Pentru aceste motive, Curtea, in unanimitate,

1. Declara cererea admisibila;
2. Hotaraste ca au fost incalcate art.
   6
   § 1 din conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1;
3. Hotaraste ca nu se poate pronunta cu privire la aspectul aplicarii art. 41;

Hotaraste:

1. amana pronuntarea cu privire la toate capetele de cerere;
2. solicita Guvernului si reclamantei sa prezinte, in termen de sase luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 § 2 din conventie, propriile observatii scrise cu privire la aspectul respectiv si, in special, sa informeze Curtea cu privire la orice acord la care ar putea ajunge;
3. amana pronuntarea privind procedura ulterioara si delega presedintelui Camerei competenta de solutionare, in cazul in care este necesar.

Redactata in limba engleza, apoi comunicata in scris, la 5 mai 2009, in temeiul art. 77 § 2 si 3 din regulament.

Santiago Quesada Josep Casadevall

Grefier Presedinte