Corespondenta

1. 
   
   
   Aspecte generale
   

1. 
   Sfera de aplicare a notiunii de „corespondenta"
   

408. 
     Dreptul la respectarea „corespondentei", in sensul art. 8 § 1 vizeaza protejarea confidentialitatii comunicarilor intr-o gama larga de situatii diferite. Aceasta notiune include in mod evident corespondenta de natura privata sau profesionala
     (Niemietz impotriva Germaniei,
     pct. 32
     in fine),
     inclusiv in cazul in care expeditorul sau destinatarul este o persoana detinuta
     (Silver si altii impotriva
     
     Regatului Unit,
     pct. 84; Mehmet Nuri Ozen si altii impotria Turciei, pct. 41), dar  si pachetele confiscate de agenti vamali
     (X impotriva Regatului Unit,
     decizia Comisiei). De asemenea, include convorbirile telefonice intre membrii unei familii
     (Margareta si Roger Andersson impotriva Suediei,
     pct. 72), sau cu terte persoane
     (Ludi impotriva Elvetiei,
     pct. 38-39; Klass si altii impotriva Germaniei, pct. 21  si 41;
     Malone impotriva Regatului Unit,
     pct. 64), apelurile telefonice efectuate din spatii profesionale sau de la domiciliu
     [Amann impotriva Elvetiei
     (MC), pct. 44; Halford impotriva Regatului Unit, pct. 44-46;
     Copland impotriva Regatului Unit,
     pct. 41; Kopp impotriva Elvetiei, pct. 50], precum  si cele efectuate dintr-un centru de detentie
     (Petrov impotriva Bulgariei,
     pct. 51),  si „interceptarea" de informatii referitoare la aceste convorbiri (data, durata, numerele formate)
     (P.G. si J.H. impotriva Regatului Unit,
     
     pct. 42).
     
409. Noile tehnologii
     intra, de asemenea, sub incidenta art. 8, in special mesajele electronice (emailurile)
     [Copland impotriva Regatului Unit,
     pct. 41; Barbulescu impotriva Romaniei (MC), pct. 72], utilizarea Internetului
     (Copland impotriva Regatului Unit,
     pct. 41-42),  si datele stocate pe servere informatice
     (Wieser si Bicos Beteiligungen GmbH impotriva Austriei,
     pct. 45), inclusiv pe hard-diskuri
     (Petri Sallinen si altii impotriva Finlandei,
     pct. 71)  si dischete
     (Iliya Stefanov impotriva Bulgariei,
     pct. 42).
410. Sunt vizate, de asemenea, formele mai vechi de comunicare electronica, cum ar fi telexul
     (Christie
     
     impotriva Regatului Unit,
     decizia Comisiei), mesajele transmise prin pager
     (Taylor-Sabori impotriva
     
     Regatului Unit)
     ,
      si transmisiunile radio private (Xsi Yimpotriva Belgiei, decizia Comisiei), cu exceptia transmisiunilor care sunt efectuate pe o frecventa publica  si care sunt, a sadar, accesibile altor persoane (B.C. impotriva Elvetiei, decizia Comisiei).

Exemple de „ingerinte"

411. Continutul si forma corespondentei nu sunt relevante in ceea ce prive ste problema ingerintelor
     (A. impotriva Frantei,
     pct. 35-37; Frerot impotriva Frantei, pct. 54). De exemplu, deschiderea  si citirea unei bucati de hartie pliate, pe care un avocat a scris un mesaj  si pe care a inmanat-o ulterior clientilor sai, sunt considerate o „ingerinta"
     (Laurent impotriva Frantei,
     pct. 36). Nu exista niciun principiu
     de minimis
     pentru ca o ingerinta sa aiba loc: este suficienta deschiderea unei scrisori
     [Narinen impotriva
     
     Finlandei,
     pct. 32; Idalov impotriva Rusiei (MC), pct. 197].
412. Orice forma de cenzura, interceptare, control, confiscare  si alte obstacole intra sub incidenta art. 8. A impiedica o persoana sa initieze o corespondenta constituie cea mai ampla forma de „ingerinta" in exercitarea „dreptului la respectarea corespondentei"
     (Golder impotriva Regatului Unit,
     pct. 43).
413. Alte forme de ingerinta in dreptul la respectarea corespondentei pot include urmatoarele acte imputabile autoritatilor publice:

•  controlul corespondentei
  (Campbell impotriva Regatului Unit,
  pct. 33), realizarea de copii
  (Foxley impotriva Regatului Unit,
  pct. 30) sau  stergerea anumitor pasaje
  (Pfeifer si Plankl
  
  impotriva Austriei,
  pct. 43);
• interceptarea prin diverse mijloace  si inregistrarea conversatiilor personale sau profesionale
  [Amann impotriva Elvetiei
  (MC), pct. 45], de exemplu, prin ascultarea convorbirilor telefonice
  (Malone impotriva Regatului Unit,
  pct. 64,  si, in ceea ce prive ste contorizarea convorbirilor, pct. 83-84; a se vedea  si P.G. si J.H. impotriva Regatului Unit, pct. 42), chiar  si atunci cand ascultarea convorbirilor este efectuata de pe linia unei terte parti
  (Lambert impotriva
  
  Frantei,
  pct. 21);  si
• stocarea datelor interceptate referitoare la utilizarea telefonului, a adresei de e-mail  si a internetului
  (Copland impotriva Regatului Unit,
  pct. 44). Simplul fapt ca astfel de date pot fi obtinute in mod legitim, de exemplu din facturile telefonice, nu constituie o piedica in calea constatarii unei „ingerinte"; de asemenea, este irelevant faptul ca informatiile nu au fost dezvaluite unor parti terte sau nu au fost utilizate in cadrul unor proceduri disciplinare sau de alta natura impotriva persoanei in cauza
  (ibidem,
  pct. 43).

Alte forme de ingerinta pot include:

• redirectionarea corespondentei electronice catre un tert
  (Luordo impotriva Italiei,
  pct. 72  si 75, cu privire la un judecator sindic; Herczegfalvy impotriva Austriei, pct. 87-88, cu privire la tutorele unei persoane internate intr-un spital de psihiatrie);
• copierea unor fi siere electronice, inclusiv a celor care apartin unor societati (Bernh Larsen
  
  Holding AS si altii impotriva Norvegiei,
  pct. 106);
• Copierea unor documente care contin date bancare  si stocarea ulterioara a acestora de catre autoritati
  (M.N. si altii impotriva San Marino,
  pct. 52);  si
• masurile secrete de supraveghere
  [Kennedy impotriva Regatului Unit,
  pct. 122-124; Roman
  
  Zakharov impotriva Rusiei
  (MC)  si trimiterile citate.

414. 
     O „contributie esentiala" a autoritatilor la o inregistrare efectuata de o persoana particulara constituie o ingerinta din partea unei „autoritati publice"
     (A. impotriva Frantei,
     pct. 36; Van Vondel
     
     impotriva Tarilor de Jos,
     pct. 49; M.M. impotriva Tarilor de Jos, pct. 39, referitoare la o inregistrare efectuata de catre o persoana privata cu permisiunea prealabila a procurorului).
     

2. 
   Obligatii pozitive
   

415. Pana in prezent, Curtea a identificat mai multe obligatii pozitive pe care le au statele in legatura cu dreptul la respectarea corespondentei, cum ar fi:

• obligatia pozitiva a statului in ceea ce prive ste comunicarile care nu au caracter profesional, efectuate de angajati la locul de munca
  [Barbulescu impotriva Romaniei
  (MC), pct. 113  si 115-120].
• obligatia de a impiedica publicarea continutului unor conversatii private
  [Craxi impotriva
  
  Italiei (nr. 2),
  pct. 68-76];
• obligatia de pune la dispozitia detinutilor materialele necesare pentru corespondenta lor cu Curtea de la Strasbourg
  (Cotlet impotriva Romaniei,
  pct. 60-65; Gagiu impotriva Romaniei,
  
  pct. 91-92);
• obligatia de a executa o hotarare a Curtii Constitutionale, prin care se dispune distrugerea casetelor audio care contin inregistrari ale conversatiilor telefonice intre un avocat si clientul sau
  (Chadimova impotriva Republicii Cehe,
  pct. 146); si
• obligatia de a pastra un echilibru just intre dreptul la respectarea corespondentei si dreptul la libertatea de exprimare
  [Benediktsdottir impotriva Islandei
  (dec.)].

3. 
   Abordare generala
   

416. 
     Situatia denuntata poate intra sub incidenta art. 8 § 1, atat din punctul de vedere al dreptului la respectarea corespondentei, cat si din perspectiva altor drepturi protejate de art. 8 (dreptul la respectarea domiciliului, a vietii private si a vietii de familie)
     (Chadimova impotriva Republicii Cehe,
     pct. 143 si trimiterile citate).
     
417. O ingerinta poate fi justificata numai in cazul in care sunt indeplinite conditiile prevazute la paragraful al doilea al articolului 8. Astfel, daca nu este contrara art. 8, ingerinta trebuie sa fie „prevazuta de lege", sa urmareasca unul sau mai multe „scopuri legitime" si sa fie „necesara intr-o societate democratica" pentru atingerea acestora.
418. Notiunea de „lege" de la art. 8 § 2 prive ste atat tarile care au un sistem de drept comun, cat si tarile „continentale"
     (Kruslin impotriva Frantei,
     pct. 29). In cazul in care considera ca o ingerinta nu este „prevazuta de lege", Curtea nu mai examineaza, de regula, indeplinirea celorlalte cerinte prevazute de art. 8 § 2
     [Messina impotriva Italiei (nr. 2),
     pct. 83; Enea impotriva Italiei (MC), pct. 144;
     Meimanis impotriva Letoniei,
     pct. 66].
419. Curtea acorda statelor contractante o marja de apreciere in temeiul art. 8 pentru reglementarea aspectelor care tin de acest domeniu, dar aceasta marja face in continuare obiectul examinarii de catre Curte a respectarii Conventiei
     (Szuluk impotriva Regatului Unit,
     pct. 45 si trimiterile citate).
420. 
     
     Curtea a subliniat importanta instrumentelor internationale relevante in acest domeniu, inclusiv a regulilor penitenciare europene
     (Nusret Kaya si altii impotriva Turciei,
     pct. 26-28 si 55).