Contestarea de catre un reclamant, acuzat de genocid  si alte crime savar site in Bosnia, a competentei instantelor germane pentru a se pronunta cu privire la acuzatiile impotriva lui:
neincalcare

In fapt
- In decembrie 1995, reclamantul, suspectat de implicarea in genocidul savar sit in regiunea Doboj intre mai  si septembrie 1992, a fost arestat in Germania, cand se intorcea din Bosnia. Acesta era acuzat in special de infiintarea unui grup paramilitar care a maltratat  si ucis sateni musulmani  si de faptul ca a executat personal sateni. In cele din urma, a fost condamnat la inchisoare pe viata pentru, printre altele, genocid  si omor. In cererea adresata Curtii, acesta sustinea in special ca instantele germane au considerat in mod eronat ca aveau competenta sa il judece  si ca interpretarea lor a genocidului nu era intemeiata pe dreptul international public sau dreptul german. Cu privire la primul aspect, instanta de fond s-a declarat competenta sa judece cauza, de si infractiunile pretinse au avut loc in Bosnia, in masura in care exista o legatura legitima cu misiunile umanitare  si militare efectuate de Germania in aceasta tara, iar reclamantul locuise in Germania peste 20 de ani  si fusese arestat acolo. Instanta de fond nu a considerat ca dreptul international public ii interzicea sa se pronunte asupra acuzatiilor, in special deoarece Tribunalul Penal International pentru Fosta Iugoslavie (TPII) a declarat ca nu dore ste sa il trimita din nou in judecata. Decizia instantei de fond a fost confirmata in apel, conform principiului jurisdictiei universale. In ceea ce prive ste definitia infractiunii de genocid, instanta de fond a apreciat ca expresia „distrugerea unui grup”, utilizata in Codul penal german, se referea la distrugerea unui grup in calitate de unitate sociala distincta  si nu impunea distrugerea in sensul biologic sau fizic. Aceasta a concluzionat ca reclamantul actionase cu intentia de a distruge un grup de musulmani din nordul Bosniei. Curtea Constitutionala a refuzat sa examineze actiunea constitutionala introdusa de reclamant, considerand ca nu fusese incalcat principiul neretroactivitatii legilor penale, deoarece interpretarea dispozitiei relevante era previzibila  si conforma cu cea utilizata in dreptul international public.

In drept
- Art. 6 § 1: Interpretarea de catre instantele germane a dispozitiilor Conventiei privind genocidul  si faptul ca acestea s-au declarat competente sa se pronunte asupra acuzatiilor de genocid aduse reclamantului sunt confirmate in mare masura de dispozitiile legale  si de jurisprudenta multor alte state parti la Conventie, precum  si de Statutul  si jurisprudenta TPII. In plus, art. 9 § 1 din Statutul TPII confirma opinia instantelor germane, conform careia TPII  si instantele interne au o competenta concurenta, fara nicio restrictie in privinta instantelor interne ale anumitor tari. Instantele germane nu au efectuat o interpretare arbitrara a dispozitiilor aplicabile  si a normelor de drept international public. Astfel, acestea aveau motive rezonabile sa se declare competente sa se pronunte asupra acuzatiilor de genocid aduse impotriva reclamantului. Rezulta ca reclamantul a fost judecat de o „instanta instituita de lege”.