Distrugerea – Update

 

Potrivit art.253 Cod Penal, distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparţine în tot sau în parte altei persoane şi serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin aceasta s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Dacă fapta prevăzută priveşte bunuri care fac parte din patrimoniul cultural, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun, săvârşită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Dispoziţiile prevăzute se aplică chiar dacă bunul aparţine făptuitorului.

Pentru faptele prevăzute acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Tentativa faptelor prevăzute se pedepseşte.

Obiectul

• Obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la protecția patrimoniului ;
• Obiectul material: orice bun mobil corporal, animat sau neanimat, care are o minimă valoare economică, precum şi orice bun imobil.

Subiectul

• Subiectul activ: orice persoană, cu excepția proprietarului bunului, în varianta tip;
• Participația penală este posibilă sub toate formele;
• Subiectul pasiv: orice persoană.

Latura obiectivă

• Elementul material poate consta în:
• Distrugere – încetarea existenței fizice a bunului;
• Degradare – deteriorarea bunului;
• Aducerea în stare de neîntrebuințare – imposibilitatea folosirii bunului conform destinației sale;
• Împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui bun;
• Înlăturarea măsurilor luate în scopul conservării sau salvării unui bun;
• Urmarea imediată coincide cu una din modalitățile de realizare a elementului material;
• Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei .

Latura subiectivă

• Intenție directă sau indirectă.

Variante agravate

• Distrugerea unui înscris sub semnătură privată aparținând total sau parțial altei persoane, care serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin aceasta s-a produs o pagubă – dacă distrugerea vizează un înscris oficial, nu se va reține săvârșirea infracțiunii în această variantă agravată, dat fiind faptul că se poate obține o copie a înscrisului;
• Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare, împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare sau înlăturarea măsurilor luate cu privire la bunuri care fac parte din patrimoniul cultural;
• Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntebuințare a unui bun, săvârșită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc, dacă este de natură să pună în pericol alte peroane sau bunuri.

Tentativa

• Actele preparatorii sunt posibile, dar neincriminate;
• Tentativa este posibilă, dar nu se pedepseşte pentru forma tip şi pentru prima agravată.

Consumarea şi epuizarea

• Fapta se consumă în momentul desfăşurării activității infracționale;
• Fapta poate îmbrăca forma continuată, caz în care se epuizează odată cu efectuarea ultimului act de executare.

Pedeapsa

• Varianta tip a infracțiunii se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă;
• Prima variantă agravată se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă;
• Pentru cea de-a doua variantă agravată pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani;
• Cea de-a treia variantă agravată se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Elemente de procedură

• Pentru varianta tip a infracțiunii şi pentru prima variantă agravată acțiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate ;
• Retragerea plângerii înlătură răspunderea penală.

Distrugerea

Codul penal reglementează distrugerea de bunuri prevăzând trei infracţiuni:

– distrugerea (formă simplă şi agravantă) art.217

– distrugerea calificată (în raport de consecinţele grave) art.218

– distrugerea din culpă (forme simple şi agravate) art.219

a) Distrugerea – forma simplă – art.217 C.pen.

Definiţie:

Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bunaparţinând altuia, sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unuiastfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate (alin.1).

Conţinutul infracţiunii

Obiectul juridic îl constituie relaţiile patrimoniale privitoare la asigurareaexistenţei şi integrităţii fizice, materiale a bunurilor care fac parte din avutul uneipersoane, precum şi la ocrotirea şi intangibilitatea integrităţii materiale a acestui avut.

Obiectul material cuprinde atât bunurile mobile cât şi cele imobile aflate însfera patrimoniului unei persoane.

Subiecţii

Subiect activ este orice persoană.

Subiect pasiv este persoana a cărui bun a fost sau a format obiectuldistrugerii.

Latura obiectivă

Elementul material constă în săvârşirea uneia din următoarele acţiuni:

– distrugerea sau degradarea bunului (orice faptă comisivă sau omisivă prin care bunuleste nimicit, desfiinţat, suprimat complet şi devine total inutilizabil – distrugere; oricefaptă care duce la stricarea parţială a bunului, alterarea stării sale, bunul fiind însăreparabil chiar dacă va rămâne cu o valoare de întrebuinţare mai redusă-degradare).

– aducerea în stare de neîntrebuinţare a bunului (de exemplu, turnarea în uleiulcomestibil de benzină sau altceva ş.a).

– împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui bun faţă de unpericol sau expunându-l la un pericol de distrugere sau degradare (de exemplu,împiedicarea săpării unui şanţ care să abată apele care ar putea surpa un zid alclădirii).

– înlăturarea măsurilor luate (de exemplu, astuparea şanţului săpat pentru scopul arătatmai sus).

Cerinţa esenţială este ca acţiunea să se fi produs asupra unui bun care săaparţină altei persoane.

Urmarea imediată este producerea distrugerii, degradării, aducerii în stare deneîntrebuinţare etc. să producă o pagubă celui căruia îi aparţine bunul prin acţiuneailicită a făptuitorului.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe între rezultatul dăunător şi fapta dedistrugere.

Latura subiectivă: fapta se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă.

Pedeapsa este închisoarea de la 1 lună la 3 ani sau amendă.

Tentativa se pedepseşte.

Agravante ale infracţiunii de distrugere

Fapta constituie o distrugere agravată când este săvârşită în următoareleîmprejurări:

1) asupra unui bun care are o deosebită valoare artistică, ştiinţifică, arhivisticăsau o altă asemenea valoare.

Infracţiunea există chiar dacă bunul de această valoare aparţine făptuitorului(art.217 alin.2 şi 5).

2) asupra unei conducte petroliere sau de gaze, asupra unui cablu de înaltătensiune, a echipamentelor şi instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzareaprogramelor de radio şi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apă şi aconductelor magistrale de alimentare cu apă (alin. 3).

La fel infracţiunea există chiar dacă bunul aparţine făptuitorului (alin.5).

3) prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacă rezultăpericol public (alin.4).

Infracţiunea există chiar dacă bunul aparţine făptuitorului (alin.5).

Pedeapsa pentru aceste forme agravante este închisoarea de la 1 an la 10 ani(alin.2,3) şi de la 3 la 15 ani (alin.4).

Aspecte procesuale

În cazul infracţiunii de distrugere simplă, acţiunea penală se pune în mişcare laplângerea prealabilă a persoanei vătămate (alin.6) iar împăcarea părţilor înlăturărăspunderea penală dacă bunul este proprietate privată, cu excepţia cazului cândacesta este în întregime sau în parte al statului.

Pentru agravantele de la alin. 2-4 acţiunea penală de pune în mişcare dinoficiu.

Afla mai multe informatii accesand pagina Avocat drept penal .