Cauza ar trebui evaluata din perspectiva unei obligatii negative sau a unei obligatii pozitive?

3. Scopul principal al art. 8 este protejarea indivizilor impotriva ingerintelor arbitrare in exercitarea dreptului la respectarea vietii private  si de familie, a domiciliului  si a corespondentei. Este vorba despre obligatia negativa clasica descrisa de Curte ca fiind obiectivul esential al art. 8
   (Kroon si altii impotriva
   
   Tarilor de Jos,
   pct. 31). Cu toate acestea, statele membre au, de asemenea, obligatia pozitiva de a garanta ca drepturile prevazute la art. 8 sunt respectate chiar  si intre persoanele fizice. In special, de si scopul art. 8 este, in esenta, acela de a apara persoanele particulare impotriva ingerintelor arbitrare ale autoritatilor publice, acesta nu se limiteaza la a obliga statul sa se abtina de la asemenea ingerinte; pe langa acest angajament negativ in esenta negativ, pot exista obligatii pozitive inerente respectarii efective a vietii private sau de familie
   (Lozovyye impotriva Rusiei,
   pct. 36). Aceste obligatii pot implica adoptarea unor masuri destinate sa asigure respectarea vietii private chiar  si in sfera relatiilor dintre persoane [a se vedea, de exemplu, Evans impotriva Regatului Unit (MC), pct. 75, de si principiul a fost stabilit prima data in Marckx impotriva Belgiei].
4. Principiile aplicabile evaluarii obligatiilor pozitive  si negative care ii revin unui stat in temeiul Conventiei sunt similare. Trebuie avut in vedere echilibrul just ce trebuie realizat intre interesele concurente ale persoanei  si cele ale comunitatii in ansamblu, scopurile prevazute la art. 8 § 2 avand o anumita relevanta
   [Hamalainen impotriva Finlandei
   (MC), pct. 65; Gaskin impotriva Regatului Unit, pct. 42; Roche impotriva Regatului Unit (MC), pct. 157]. In cazul in care cauza prive ste o obligatie negativa, Curtea trebuie sa aprecieze daca ingerinta a fost conforma cu cerintele art. 8 § 2,  si anume daca era prevazuta de lege, urmarea un scop legitim  si era necesara intr-o societate democratica. Acest aspect este analizat in detaliu mai jos.
5. In cazul unei obligatii pozitive, Curtea analizeaza daca importanta interesului in cauza necesita impunerea obligatiei pozitive solicitate de reclamant. Anumite elemente au fost considerate relevante pentru evaluarea continutului obligatiilor pozitive ale statelor. Unele din ele privesc reclamantul. Acestea se refera la importanta intereselor in cauza  si masura in care sunt puse in discutie „valorile fundamentale" sau „aspectele esentiale" ale vietii private, impactul asupra unui reclamant a unui conflict intre realitatea sociala  si drept sau coerenta practicilor administrative  si juridice din cadrul sistemului intern, elemente considerate importante pentru evaluarea realizata in temeiul art. 8. Alte elemente privesc impactul pretinsei obligatii pozitive in cauza asupra statului respectiv.  Si se pune intrebarea daca sfera pretinsei obligatii este limitata  si precisa sau ampla  si nedeterminata [Hamalainen impotriva Finlandei (MC), pct. 66].
6. Ca  si in cazul obligatiilor negative, statele beneficiaza de o anumita marja de apreciere in ceea ce prive ste punerea in aplicare a obligatiilor pozitive care le revin in temeiul art. 8. Pentru a determina amploarea marjei respective, trebuie sa se tina seama de o serie de factori. Atunci cand un aspect deosebit de important al existentei sau al identitatii unei persoane se afla in joc, marja lasata statului va fi restransa [de exemplu, X si Y impotriva Tarilor de Jos, pct. 24  si 27; Christine Goodwin impotriva
   
   Regatului Unit
   (MC), pct. 90; Pretty impotriva Regatului Unit, pct. 71]. Totu si, atunci cand nu exista un consens in randul statelor membre ale Consiliului Europei, fie ca este vorba despre importanta relativa a interesului aflat in joc, fie ca este vorba despre cele mai bune metode de a-l proteja, in special atunci cand cauza ridica probleme sensibile ce tin de morala ori de etica, marja de apreciere va fi mai larga
   [X, Y si Z impotriva Regatului Unit,
   pct. 44; Frette impotriva Frantei, pct. 41; Christine Goodwin
   
   impotriva Regatului Unit
   (MC), pct. 85]. De asemenea, marja va fi adesea mai ampla in cazul in care statul trebuie sa pastreze un echilibru just intre interese private si publice concurente sau intre diverse drepturi prevazute de Conventie [Frette impotriva Frantei, pct. 42; Odievre impotriva Frantei (MC), pct. 44-49; Evans impotriva Regatului Unit (MC), pct. 77; Dickson impotriva Regatului Unit (MC), pct. 78;
   S.H. si altii impotriva Austriei
   (MC), pct. 94].
7. De si alegerea mijloacelor pentru a asigura respectarea art. 8 in domeniul protectiei impotriva actelor persoanelor particulare intra, in principiu, in marja de apreciere a statului, prevenirea efectiva a unor fapte grave (precum violul), care implica valori fundamentale  si aspecte esentiale ale vietii private, necesita dispozitii eficiente de drept penal. Copiii  si alte persoane vulnerabile, in special, au dreptul la o protectie eficienta
   [X si Y impotriva Tarilor de Jos,
   pct. 23-24  si 27; August impotriva
   
   Regatului Unit
   (dec.); M.C. impotriva Bulgariei]. In plus, obligatia pozitiva care ii revine statului in temeiul art. 8, de a proteja integritatea fizica a persoanei, poate fi extinsa la aspecte legate de eficienta unei anchete penale
   (Osman impotriva Regatului Unit,
   pct. 128; M.C. impotriva Bulgariei, pct. 150). Ca atare, statele au o obligatie pozitiva, inerenta art. 3  si art. 8 din Conventie, de a adopta dispozitii de drept penal care sa sanctioneze eficient violul  si sa le puna in practica in cursul unei cercetari  si unei urmariri penale efective. Statul are obligatia de a proteja un minor impotriva calomniei
   (K.U. impotriva
   
   Finlandei,
   pct. 45-49). In ceea ce prive ste actele mai putin grave savar site intre persoane fizice, care ar putea aduce atingere integritatii psihice, obligatia statului in temeiul art. 8, de a mentine  si de a aplica in practica un cadru juridic adecvat, care sa ofere protectie, nu impune intotdeauna instituirea unei dispozitii eficiente de drept penal, care sa reglementeze actul in cauza. Cadrul legal ar putea consta, de asemenea, in actiuni civile care pot oferi suficienta protectie [ibidem, pct. 47; X si Y impotriva Tarilor
   
   de Jos,
   pct. 24  si 27; Soderman impotriva Suediei (MC), pct. 85]. In plus, in ceea ce prive ste dreptul la sanatate, statele membre au o serie de obligatii pozitive in acest sens, in temeiul art. 2  si 8
   (Vasileva
   
   impotriva Bulgariei,
   pct. 63-69; Ibrahim Keskin impotriva Turciei, pct. 61).
8. 
   De asemenea, Curtea a evidentiat obligatiile procedurale care ii revin statului in temeiul art. 8, obligatii care sunt deosebit de relevante pentru stabilirea marjei de apreciere acordate statului membru. Analiza Curtii cuprinde urmatoarele aspecte: atunci cand autoritatilor nationale li se confera o marja de apreciere care poate aduce atingere exercitarii unui drept prevazut de Conventie, garantiile procedurale de care dispune persoana in cauza sunt deosebit de importante pentru a determina daca statul parat  si-a depa sit sau nu marja de apreciere atunci cand a stabilit cadrul de reglementare. Intr- adevar, potrivit jurisprudentei constante, de si art. 8 nu prevede nici o conditie procedurala explicita, procesul decizional finalizat prin masuri care constituie o ingerinta trebuie sa fie echitabil  si sa permita respectarea adecvata a intereselor garantate unei persoane de art. 8
   (Buckley impotriva Regatului Unit,
   
   pct. 76; Tanda-Muzinga impotriva Frantei, pct. 68; M.S. impotriva Ucrainei, pct. 70). Acest lucru impune, in special, implicarea in mod corespunzator a reclamantului in acest proces
   (Lazoriva
   
   impotriva Ucrainei,
   pct. 63).