Boli mintale

80. In ceea ce prive ste obligatiile pozitive pe care le au statele membre cu privire la persoanele vulnerabile care sufera de boli mintale, Curtea a afirmat ca sanatatea mintala trebuie, de asemenea, considerata drept o parte esentiala a vietii private, asociata cu aspectul integritatii morale. Mentinerea stabilitatii mentale este, in acest context, o conditie prealabila indispensabila pentru exercitarea efectiva a dreptului la respectarea vietii private
    (Bensaidimpotriva Regatului Unit,
    pct. 47).
81. Curtea a sustinut de mult timp ca dreptul unei persoane de a refuza un tratament medical intra sub incidenta art. 8 (a se vedea supra). Acesta include dreptul pacientilor cu boli mintale de a refuza medicatia psihiatrica. O interventie medicala efectuata impotriva vointei subiectului constituie o ingerinta in viata privata a persoanei in cauza si, in special, in dreptul acesteia la integritate fizica
    (X.
    
    impotriva Finlandei,
    pct. 212). In unele situatii, administrarea fortata de medicamente unui pacient cu o boala mintala poate fi motivata de protejarea pacientului si a altor persoane. Cu toate acestea, astfel de decizii trebuie sa fie luate in contextul existentei unor orientari juridice clare si a posibilitatii de a efectua un control judecatoresc
    (ibidem,
    pct. 220; Storck impotriva Germaniei, pct. 164-169; Shopov
    
    impotriva Bulgariei,
    pct. 47).
82. Curtea a constatat, de asemenea, ca statele au obligatia, in temeiul art. 8, de a proteja dreptul la respectarea vietii private si de familie al persoanelor cu boli mintale, in special atunci cand copiii acestora sunt luati in ingrijire de stat. Statele trebuie sa se asigure ca persoanele cu boli mintale sau cu dizabilitati pot sa participe efectiv la procedurile privind plasamentul copiilor lor [B. impotriva Romaniei
    
    (nr. 2),
    pct. 117; K. si T. impotriva Finlandei (MC)]. Astfel de cazuri sunt legate, de asemenea, de dreptul la viata de familie, protejat de art. 8 (a se vedea infra), in special, de exemplu, atunci cand o mama cu handicap mintal nu a fost informata cu privire la adoptarea fiului sau si nu a fost in masura sa participe la procedura adoptiei sau sa o conteste (AK. si L. impotriva Croatiei)
    .
    Cauza S.S. impotriva Sloveniei a avut ca obiect retragerea drepturilor parinte sti in cazul unei mame cu boala in faza terminala pe baza incapacitatii acesteia de a avea grija de copilul sau. Este recapitulata jurisprudenta privind drepturile persoanelor cu boli in faze terminale in contextul privarii de responsabilitatile parintesti si adoptia ulterioara a copilului (pct. 83-87).
83. In cauzele in care statele priveaza persoanele cu boli mintale de capacitatea juridica, Curtea a definit cerintele procedurale necesare pentru a proteja drepturile prevazute la art. 8. Curtea abordeaza adesea aceste incalcari ale art. 8 in coroborare cu art. 5 si art. 6. Curtea acorda o importanta deosebita calitatii procedurii de luare a deciziilor
    (Salontaji-Drobnjak impotriva Serbiei,
    pct. 144-145). Curtea a hotarat ca privarea de capacitate juridica constituie in mod incontestabil o ingerinta grava in dreptul la respectarea vietii private a unei persoane, protejat in temeiul art. 8. Aceasta a considerat drept o ingerinta in dreptul la respectarea vietii private o hotarare judecatoreasca interna, care l-a privat pe reclamant de capacitatea de a actiona in mod independent in aproape toate domeniile vietii: la momentul relevant, acesta nu mai era in masura sa vanda sau sa cumpere vreun bun de unul singur, sa munceasca, sa-si aleaga un loc de resedinta, sa se casatoreasca sau sa introduca o actiune in instanta in Lituania
    (A.N. impotriva Lituaniei,
    pct. 111). In ceea ce priveste procedurile de declarare a incapacitatii, deciziile referitoare la plasamentul intr-o institutie cu regim inchis, actele de dispozitie privind bunurile si procedurile referitoare la copii (a se vedea supra), Curtea a hotarat ca statele trebuie sa ofere garantii adecvate pentru a se asigura ca persoanele cu handicap mintal sunt in masura sa participe la acest proces si ca procesul respectiv este suficient de bine individualizat pentru a raspunde nevoilor unice ale acestora
    (Zehentner impotriva Austriei,
    pct. 65; Shtukaturov impotriva Rusiei, pct. 94-96; Herczegfalvy impotriva Austriei, pct. 91).
84. In ceea ce priveste alegerea locului de resedinta de catre o persoana cu dizabilitati intelectuale, Curtea a subliniat necesitatea de a asigura un echilibru just intre respectarea demnitatii si autodeterminarii persoanei si necesitatea de a proteja si garanta interesele acesteia, in special in cazul in care, avand in vedere capacitatile sau situatia persoanei respective, aceasta se afla intr-o pozitie deosebit de vulnerabila
    (A.-M.V. impotriva Finlandei,
    pct. 90). Curtea a subliniat importanta garantiilor procedurale existente (pct. 82-84). In cauza citata, aceasta a observat ca, in cadrul procedurii interne, au existat garantii eficiente de prevenire a abuzurilor, in conformitate cu standardele prevazute de legislatia internationala in domeniul drepturilor omului. Aceste garantii au asigurat luarea in considerare a drepturilor, vointei si preferintelor reclamantului, care a fost implicat in toate etapele procedurii, a fost audiat in persoana si a fost in masura sa isi exprime dorintele. S-a constatat ca nerespectarea de catre autoritati a dorintelor reclamantului, in interesul protejarii sanatatii si bunastarii sale, nu a incalcat art. 8.