Avocat condamnat pentru sfidarea instantei
(contempt of court)
chiar de catre membrii completului in fata carora a fost savar sita sfidarea
(contempt)
 si utilizarea de catre ace stia a unui limbaj emfatic la condamnarea persoanei in cauza:
incalcare

In fapt
- Reclamantul, care intervenea in calitate de avocat al apararii intr-un proces pentru omor in fata Curtii cu Jurati, a fost intrerupt de instanta in timp ce desfa sura contra- interogatoriul al unui martor al acuzarii. S-a simtit ofensat  si a solicitat permisiunea de a se retrage din cauza, dar, pentru ca nu i s-a incuviintat cererea, a sustinut ca, in timpul contra- interogatoriului pe care il desfa sura, membrii instantei vorbeau intre ei  si i si trimiteau bilete („
ravassakia
” - termen care poate avea in special urmatoarele sensuri: bilete cu continut sentimental, scrisori de dragoste sau mesaje cu continut neplacut). Judecatorii au declarat ca au fost „profund insultati” ca „persoane”, ca nu i si puteau „imagina o situatie care sa poata constitui o sfidare a instantei atat de flagranta  si de inadmisibila din partea nimanui, cu atat mai putin din partea unui avocat”  si ca „daca reactia curtii nu [era] imediata  si radicala, justitia [ar fi] suferit un prejudiciu dezastruos”. Judecatorii i-au oferit reclamantului posibilitatea de a alege fie sa i si mentina afirmatiile  si sa prezente motive care sa justifice neaplicarea unei sanctiuni, fie sa i si retracteze afirmatiile. Intrucat reclamantul nu a ales niciuna dintre solutii, instanta l-a condamnat la 5 zile de inchisoare pentru sfidarea instantei
(contempt of court),
cu executare imediata, pedeapsa care, conform instantei, parea sa fie „singurul raspuns adecvat” deoarece „o reactie inadecvata din partea ordinii juridice  si civilizate, astfel cum este reprezentata de instante, ar insemna ca acestea accepta sa se aduca atingere autoritatii lor”. Reclamantul  si-a executat pedeapsa, dar a beneficiat de liberare anticipata, in conformitate cu legislatia relevanta. Recursul acestuia a fost respins de Curtea Suprema.

In drept
- Art. 6 § 1: Acest capat de cerere se raporteaza la o neregula functionala a procedurii in cauza. Cauza reclamantului prive ste infractiunea de sfidare a instantei, savar sita in fata membrilor instantei  si indreptata impotriva acestora personal. Direct vizati de criticile reclamantului, care facea referire la modul in care ace stia conduceau  sedinta, judecatorii au decis ei in si si inceperea actiunii penale, au examinat chestiunile ridicate de conduita reclamantului, l-au declarat vinovat  si i-au aplicat sanctiunea (pedeapsa inchisorii). Intr-un astfel de caz, confundarea rolurilor de reclamant, martor, procuror  si judecator poate in mod evident sa genereze temeri obiectiv justificate cu privire la conformitatea procedurii cu principiul consacrat, in temeiul caruia nicio persoana nu poate fi judecata in propria cauza  si, in consecinta, cu privire la impartialitatea instantei. Prin urmare, impartialitatea curtii cu jurati putea fi pusa la indoiala  si se poate considera a sadar ca temerile reclamantului in aceasta privinta au fost justificate in mod obiectiv.

In ceea ce prive ste acuzatia reclamantului conform careia judecatorii respectivi au dat dovada de partialitate, Curtea observa ca ace stia au declarat in sentinta de condamnare a reclamantului ca au fost „profund insultati” ca „persoane” de catre reclamant. Aceasta declaratie demonstreaza in sine ca judecatorii s-au simtit agresati personal de afirmatiile  si conduita reclamantului  si indica o implicare personala din partea acestora. In plus, limbajul emfatic utilizat de catre judecatori pe parcursul deliberarii sentintei lor permite sa se intrevada un sentiment de indignare  si  soc, departe de abordarea deta sata care este de a steptat in cazul hotararilor judecatore sti. Ulterior, judecatorii i-au aplicat reclamantului o pedeapsa de 5 zile de inchisoare, cu executare imediata, pe care au considerat-o „singurul raspuns adecvat” pentru ceea ce se intamplase. In plus, membrii instantei au precizat de la inceputul discutiei lor cu reclamantul ca il considerau pe acesta vinovat de infractiunea de sfidare a instantei. Dupa ce au decis ca acesta savar sise infractiunea, judecatorii i-au dat ocazia de a alege fie sa i si mentina afirmatiile  si sa prezinte motive care sa justifice neaplicarea unei sanctiuni, fie sa i si retracteze afirmatiile. De si ace stia erau fara indoiala preocupati de protejarea administrarii justitiei  si a integritatii aparatului judiciar  si, in acest scop, au considerat adecvat sa initieze procedura in litigiu, nu au reu sit sa examineze situatia cu deta sarea necesara. Aceasta concluzie este intarita de rapiditatea cu care s-a desfa surat procedura  si de viteza cu care au avut loc schimburile intre judecatori  si reclamant. A sadar, tinand seama in special de diversele aspecte combinate ale atitudinii personale a judecatorilor, indoielile reclamantului legate de impartialitatea curtii cu jurati se justificau  si in aceasta privinta. Avand in vedere refuzul Curtii Supreme de a anula decizia instantei inferioare, neregulile in litigiu nu au fost remediate.

Concluzie:
incalcare (unanimitate).