Violul
Conform art. 218 Cod Penal, raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voința sau profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancționează orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în condițiile de mai sus.
Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:
Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Acțiunea penală pentru fapta în forma tip şi varianta asimilată se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Tentativa se pedepseşte.
Obiectul
Subiectul
Latura obiectivă
Latura subiectivă
Variante agravate
Tentativa
Consumarea și epuizarea
Pedeapsa
Elemente de procedură
Violul
Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex,prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şiexprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unordrepturi.
Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă :
a) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună;
b) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentulfăptuitorului;
b1) victima este membru al familiei
c) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar dacă fapta a avut ca urmare moarteasau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicereaunor drepturi.
Acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin.1 se pune în mişcare laplângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Conţinutul infracţiunii
Obiectul juridic îl constituie relaţiile sociale privitoare la libertatea şiinviolabilitatea sexuală a persoanei. Totodată se mai aduce atingere şi libertăţii fizicesau morale, demnităţii sau chiar integrităţii corporale, sănătăţii ori vieţii persoaneiviolate.
Obiectul material îl constituie corpul persoanei aflate în viaţă care estesupusă actului sexual.
Subiecţii infracţiunii:
Subiect activ poate fi orice persoană, indiferent de sex.
Subiect pasiv poate fi orice persoană indiferent de sex şi indiferent dacă estede acelaşi sex sau de sex opus faţă de subiectul activ.
Latura obiectivă – elementul material – constă în acţiunea de viol, de actsexual cu o altă persoană.
În accepţiunea incriminării prin “act sexual” trebuie să înţelegem atât raportulsexual obişnuit dintre bărbat şi femeie cât şi relaţia sexuală de pederastie (între bărbatşi bărbat) sau de lesbianism (între femeie şi femeie), deci atât raporturile sexuale întrepersoane de sex diferit cât şi relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex.
Cerinţa esenţială – actul sexual să aibă loc fără consimţământul victimei sauprofitând de imposibilitatea ei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa. (Lipsaconsimţământului rezultă din opunerea verbală, din acte, din gesturi care exprimăatitudinea persoanei de a nu dori întreţinerea unui act sexual; profitând deimposibilitatea de a se apăra – paralizie etc.; profitând de imposibilitatea victimei dea-şi exprima voinţa – debilitate mintală, victima se află sub narcoză etc.)
Sub raportul laturii obiective – acţiunea de viol se compune din două acte carese realizează în momente succesive, legate între ele printr-un raport de la mijloc lascop:
1. Primul act – mijlocul de realizare a violului constă în înfrângerea opoziţieisau rezistenţei victimei şi se poate realiza prin două modalităţi:
a) prin constrângere, prin violenţă sau ameninţare a unei persoane de a avea un actsexual.
Pentru aceasta trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
− constrângerea prin violenţă sau ameninţarea să fie efectivă şi suficientă caintensitate pentru a înfrânge sau paraliza opunerea sau rezistenţa victimei;
− victima să fi manifestat o opunere sau rezistenţă efectivă, categorică şifermă;
− constrângerea prin violenţă sau ameninţare să fie exercitată în scopulsăvârşirii actului sexual cu victima.
b) a doua modalitate constă în a acţiona profitând de imposibilitatea victimei de a seapăra ori de a-şi exprima voinţa (dacă victima este debilă mintal, dar posedăcunoştinţa faptelor, ştie ce este un act sexual, a practicat astfel de acte – nu poate ficonsiderată ca fiind în imposibilitate de a-şi exprima voinţa).
2. Al doilea act component al acţiunii de viol constă în actul sexual cupersoana victimei în condiţiile create prin actul precedent.
Din punct de vedere al incriminării mai trebuie lămurite câteva noţiuni:
∗ Prin constrângere fizică înţelegem folosirea forţei fizice a făptuitorului asupravictimei pentru a înfrânge rezistenţa fizică a acesteia şi pentru a face posibil actulsexual (lovire, imobilizarea victimei, ţinerea de braţe, imobilizarea întregului corp,legare etc.); forţa folosită trebuie să fie suficient de intensă şi exercitată în timp.
∗ Constrângerea morală constă în ameninţarea victimei cu un pericol grav pentrupersoana ei sau pentru altă persoană în astfel de condiţii încât să-i inspire temereaserioasă că acel pericol nu va putea fi înlăturat fără cedarea în faţa ameninţării.
Constrângerea poate fi exercitată fie de autorul actului sexual, fie de complici.
∗ Profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa
– înseamnă folosirea conştientă a stării victimei (oboseală, boală, beţie în fazacomatoasă, somn hipnotic, leşin, alienaţie mintală).
Urmarea imediată constă în producerea unei vătămări efective a libertăţii şiinviolabilităţii sexuale a persoanei. (Uneori pot surveni şi consecinţe materiale, ca de
exemplu: vătămare corporală gravă; graviditate, contaminare venerică; chiar moartea sau sinuciderea victimei – în cazul formelor agravate).
Legătura de cauzalitate trebuie să existe între elementul material şi urmarea sau rezultatul produs.
Latura subiectivă. Fapta se comite cu vinovăţie sub forma intenţiei directe.
Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Forme agravate – calificate.
Pe lângă modalitatea simplă de la alin. 1, se prevăd şi modalităţi agravate, caracterizate fiecare prin anumite împrejurări considerate de lege ca circumstanţe agravante speciale (art. 197, alin. 2 şi 3).
1. prima categorie de circumstanţe agravante prevăzute de art. 197 alin. 2 :
a) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună;
b) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
b1) victima este membru al familiei;
c) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
Sancţiunea este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.
2. a doua categorie de circumstanţe agravante prevăzute de art. 197 alin. 3:
a) dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani (pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi);
b) dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei (pedeapsa este de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi).
Aspecte procesuale – Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă pentru fapta din alin. 1.
Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu pentru toate celelalte forme ale infracţiunii.
Tentativa se pedepseşte.
Afla mai multe detalii accesand pagina Avocat drept penal.