Şantajul - Update

Potrivit art. 207 Cod Penal, constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Cu aceeaşi pedapsă se sancționează amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de familie al acesteia în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul.

Dacă faptele prevăzute au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Obiectul

• Obiectul juridic principal: relațiil sociale privitoare la libertatea psihică a persoanei;
• Obiectul juridic secundar: relațiile sociale privitoare la integritatea fizică sau sănătatea persoanei, la patrimoniul, la onoarea şi la demnitatea acesteia;
• Obiectul material: nu are.

Subiectul

• Subiectul activ: orice persoană;
• Participația penală este posibilă în toate formele, cu excepția coautoratului, dacă fapta a fost comisă prin viu grai;
• Dacă persoana vătămată este constrânsă să comită o infracțiune (constrângere morală), făptuitorul nu va răspunde pentru şantaj, ci pentru instigare la acea infracțiune;
• Subiectul pasiv: orice persoană fizică;
• Pluralitatea de subiecți pasivi determină reținerea unei pluralități de infracțiuni.

Latura obiectivă

• Elementul material: constrângerea unei persoane prin orice mijloace să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva;
• Dacă şantajul se comite prin violență au prin amenințare, atunci acesta va absorbi forma tip a infracțiunii de lovire sau alte violențe sau infracțiunea de amenințare; va fi însă reținut în concurs cu infracțiunea de lovire sau alte violențe în varianta agravată sau cu vătămarea corporală dacă sunt necesare zile de îngrijiri medicale pentru vindecare sau dacă violențele au cauzat vreuna din consecințele prevăzute de lege;
• Este suficient ca actele de constrângere să creeze o stare de temere persoanei vătămate, nefiind necesar ca aceasta să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva;
• Dacă prin amenințare sau violență se solicită întreținerea unui act sexual: dacă actul sexual are loc în aceeaşi împrejurare, se va reține numai infracțiunea de viol; dacă solicitarea vizează întreținerea actului sexual în viitor, se va reține numai infracțiunea de şantaj;
• Urmarea imediată: starea de pericol pentru libertatea psihică a victimei; este o infracțiune de pericol;
• Legătura de cauzalitate: trebuie să existe între constrângere şi starea de pericol.

Latura subiectivă

• Intenție directă;
• Prezintă importanță scopul, însă nu contează mobilul folosit pentru realizarea acestuia.
• Se va reține concursul între infracțiunile de şantaj şi lipsire de libertate în mod ilegal dacă se solicită, pentru eliberarea persoanei private de libertate în mod ilicit, un folos patrimonial sau nepatrimonial.

Varianta asimilată

• Amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată sau pentru un membru de familie al acesteia, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul;
• Infracțiunea de şantaj o absoarbe pe cea de amenințare.

Varianta agravată

• Fapta în forma tip sau asimilată a fost săvârșită în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial pentru sine sau pentru altul;
• Nu contează dacă folosul patrimonial este just sau injust.

Tentativa

• Actele de pregătire sunt posibile, dar neincriminate;
• Tentativa este posibilă, dar nu se pedepseşte.

Epuizarea

• Infracțiunea poate îmbrăca forma continuată, situație în care se epuizează după ultimul act de executare.

Pedeapsa

• În forma tip şi asimilată se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani;
• În forma agravată se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Elemente de procedură

• Acțiunea penală se pune în mişcare şi se exercită din oficiu.

Santajul

Santajul

Această infracţiune constă în constrângerea unei persoane prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul.

Conţinutul infracţiunii

Obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale care privesc libertatea psihică a persoanei.

Obiectul juridic secundar (adiacent) îl constituie relaţiile sociale cu caracter patrimonial sau nepatrimonial care sunt periclitate sau lezate prin scopul ilicit urmărit de făptuitor – de a obţine un folos injust.