Potrivit art. 207 Cod Penal, constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Cu aceeaşi pedapsă se sancționează amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de familie al acesteia în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul.
Dacă faptele prevăzute au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Obiectul
Subiectul
Latura obiectivă
Latura subiectivă
Varianta asimilată
Varianta agravată
Tentativa
Epuizarea
Pedeapsa
Elemente de procedură
Santajul
Această infracţiune constă în constrângerea unei persoane prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul.
Conţinutul infracţiunii
Obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale care privesc libertatea psihică a persoanei.
Obiectul juridic secundar (adiacent) îl constituie relaţiile sociale cu caracter patrimonial sau nepatrimonial care sunt periclitate sau lezate prin scopul ilicit urmărit de făptuitor – de a obţine un folos injust.
Obiectul material – nu există, decât în situaţia săvârşirii faptei prin violenţe fizice (obiectul material nu trebuie confundat cu folosul care constituie scopul şantajului).
Subiecţii – subiect activ şi subiect pasiv poate fi orice persoană.
Latura obiectivă:
Elementul material constă în acţiunea făptuitorului de a constrânge o altă persoană să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva. Constrângerea se poate realiza prin violenţă sau ameninţare.
Constrângerea, ca element material al infracţiunii, trebuie să întrunească două trăsături:
∗ să fie de natură a prilejui o stare de temere care să înlăture opunerea persoanei şantajate de a face ce i se cere. Starea de temere trebuie să persiste pe parcursul unui interval de timp, iar pericolul cu care este ameninţată victima nu trebuie să fie iminent. Dacă prin constrângere se pretinde imediat remiterea unui bun, nu va fi şantaj ci infracţiunea de tâlhărie.
∗ trebuie efectuată în vederea obţinerii unei anumite comportări din partea celui constrâns.
Urmarea imediată constă în insuflarea unei temeri, deci a unei stări de siluire psihică.
Legătura de cauzalitate există atunci când între acţiunea de constrângere şi starea de temere a victimei există o legătură de la cauză la efect.
Latura subiectivă. Forma de vinovăţie este intenţia directă. O cerinţă esenţială a intenţiei constă în scopul făptuitorului de a dobândi un folos ilicit, pentru sine sau pentru altul.
Pedeapsa. Infracţiunea de şantaj se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Foloasele obţinute prin şantaj vor fi restituite victimei sau, în caz contrar, confiscate special în baza art. 118 lit. d C.pen. .
Forma calificată
Art. 194 alin. 2 C.pen. incriminează ca o formă calificată a infracţiunii de şantaj „ameninţarea dării în vileag a unei fapte reale sau imaginare compromiţătoare pentru persoana ameninţată, pentru soţul acesteia sau o rudă apropiată“.
Pedeapsa pentru această formă a infracţiunii este închisoarea de la 2 – 7 ani.
Descopera cum te putem ajuta in caz de santaj accesand pagina Avocat drept penal.