Cerinte de ordin procedural

1) Echitate

E
galitatea armelor  si procedura contradictorie

89. 
    Egalitatea armelor reprezinta unul dintre elementele inerente conceptului de proces echitabil. Aceasta presupune ca fiecarei parti sa i se dea posibilitatea rezonabila de a- si prezenta cauza in conditii care sa nu o plaseze intr-o situatie net dezavantajoasa fata de adversarul sau (Foucher impotriva Frantei,
    
    pct. 34;  si Bulut impotriva Austriei; Bobek
    
    impotriva Poloniei,
    
    pct. 56; Klimentyev impotriva Rusiei,
    
    pct. 95). Egalitatea armelor existenta unui just echilibru intre parti  si aplicarea acestuia atat in materie civila, cat  si penala.
    
90. Dreptul la o procedura contradictorie semnifica in principiu posibilitatea ca partile sa cunoasca  si sa comenteze toate probele produse, precum  si orice observatii prezentate pentru a ghida decizia instantei. El este strans legat de principiul egalitatii armelor  si, de altfel, Curtea a concluzionat uneori incalcarea art. 6 § 1 printr-o examinare coroborata a celor doua concepte.
91. Jurisprudenta Curtii a cunoscut o evolutie considerabila, in special in ceea ce prive ste importanta acordata aparentelor  si sensibilitatii crescute a publicului fata de buna administrare a justitiei (Borgers impotriva Belgiei,
    
    pct. 24).
92. 
    In materie penala, art. 6 § 1 se suprapune cu garantiile specifice ale art. 6 § 3, de si nu se limiteaza la drepturile minime prevazute de acesta din urma. De altfel, garantiile prevazute la art. 6 § 3 sunt, in special, elemente care se inscriu in cadrul conceptului de proces echitabil, in sensul art. 6 § 1.
    

1. Egalitatea armelor

93. O restrangere a dreptului la aparare a fost constatata in cauza Borgers impotriva
    
    Belgiei, in care reclamantul a fost impiedicat sa raspunda la concluziile avocatului general din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Casatie  si nu a primit in prealabil o copie a acestora. Inegalitatea a fost agravata de participarea avocatului general, in calitate de consultant, la deliberarile inaltei instante.
94. Curtea a concluzionat o incalcare a art. 6 § 1 coroborat cu art. 6 § 3 intr-un proces penal in care aparatorul inculpatului a trebuit sa a stepte 15 de ore inainte de a- si putea pleda in cele din urma cauza, foarte devreme, de dimineata (Makhfi impotriva Frantei)
    .
    
    De asemenea, a constatat o incalcare a principiului egalitatii armelor in fata unei instante supreme care se pronunta in materie penala: reclamantului, care fusese condamnat in apel  si solicitase sa fie prezent, nu i s-a permis sa participe la o audiere preliminara tinuta in camera de consiliu (Zhuk impotriva Ucrainei,
    
    pct. 35).
95. In schimb, un capat de cerere intemeiat pe inegalitatea armelor a fost declarat inadmisibil pentru lipsa vadita de temeinicie intr-o cauza in care reclamantul s-a plans ca procurorul era a sezat pe o platforma inalta in raport cu celelalte parti. Nu s-a considerat ca acuzatul s-ar fi aflat intr-o situatie dezavantajoasa in ceea ce prive ste protectia intereselor sale (Dirioz impotriva Turciei,
    
    pct. 25).
96. Lipsa enuntarii anumitor norme de procedura penala in legislatie poate aduce atingere egalitatii armelor, deoarece acestea sunt menite sa protejeze acuzatul impotriva oricarui abuz de autoritate  si apararea risca in plus sa aiba de suferit din cauza unor omisiuni, precum  si din lipsa de claritate a acestor norme (Coeme  si altii impotriva Belgiei,
    
    pct. 102).
97. Martorii acuzarii  si martorii apararii ar trebui sa fie tratati pe picior de egalitate: cu toate acestea, constatarea unei incalcari depinde de intrebarea daca martorul a avut efectiv un rol privilegiat (Bonisch impotriva Austriei,
    
    pct. 32,  si,
    a contrario,
    Brandstetter impotriva
    
    Austriei,
    
    pct.
    45).
98. Necomunicarea probelor apararii poate aduce atingere egalitatii armelor (precum  si dreptul la o procedura contradictorie) (Kuopila impotriva Finlandei,
    
    pct. 38, in care apararea nu a avut posibilitatea de a face observatii asupra unui raport suplimentar al politiei).
99. De asemenea, se aduce atingere egalitatii armelor daca acuzatul are acces limitat la dosar sau la alte documente de interes public (Matyjek impotriva Poloniei,
    
    pct. 65).

Procedura contradictorie

100. 
     Orice proces penal, inclusiv in aspectele lui procedurale, trebuie sa prezinte un caracter contradictoriu  si sa garanteze egalitatea armelor intre acuzare  si aparare: acesta este unul dintre aspectele fundamentale ale dreptului la un proces echitabil. Dreptul la o procedura penala contradictorie implica, pentru acuzare ca  si pentru aparare, facultatea de a lua cuno stinta de observatiile sau mijloacele de proba prezentate de cealalta parte. In plus, art. 6 § 1 impune organelor de urmarire penala sa comunice apararii toate probele relevante de care dispun, fie incriminatorii, fie discriminatorii [Rowe  si Davis impotriva Regatului Unit
     
     (MC), pct. 60].
     
101. In materie penala, art. 6 § 1 se suprapune cu drepturile specifice garantate de art. 6 § 3, de exemplu, dreptul de a adresa intrebari martorilor.
102. In cazul in care apararii ii sunt ascunse probe in numele interesului public, nu este sarcina Curtii sa se pronunte daca aceasta atitudine era absolut necesara, intrucat, in principiu, este de competenta instantelor nationale sa aprecieze probele prezentate inaintea lor. Curtea examineaza mai degraba daca procesul decizional a respectat pe cat posibil cerintele procedurii contradictorii  si pe cele ale egalitatii armelor  si daca a fost insotit de garantii capabile sa protejeze interesele acuzatului.
103. In hotararea Rowe  si Davis impotriva Regatului Unit (MC), Curtea a concluzionat incalcarea art. 6 § 1 intrucat acuzarea nu a comunicat elementele de proba in cauza instantei  si a permis acesteia sa se pronunte asupra aspectului prezentarii lor, privandu-i astfel pe reclamanti de dreptul la un proces echitabil. Cu toate acestea, in hotararea Jasper impotriva
     
     Regatului Unit (MC), pct. 58, Curtea a concluzionat neincalcarea art. 6 § 1 pe motiv ca elementele necomunicate nu fusesera incluse in dosarul acuzarii  si nu au fost niciodata prezentate in fata juratilor.
104. Dreptul de a dezvalui probe relevante nu este insa absolut. Intr-un proces penal, pot exista interese concurente - precum securitatea nationala sau necesitatea de a proteja martori care risca represalii, ori de a pastra secretul metodelor politiene sti de investigare a incalcarilor - care trebuie puse in balanta cu drepturile acuzatului. In unele cazuri, poate fi necesar sa nu se permita accesul apararii la anumite probe astfel incat sa fie protejate drepturile fundamentale ale altei persoane sau sa fie aparat un interes public important. Cu toate acestea, sunt permise in temeiul art. 6 § 1 doar masurile de limitare a dreptului la aparare al acuzatului care sunt absolut necesare (Van Mechelen  si altii impotriva Tarilor de Jos, pct. 58). De altfel, pentru ca inculpatul sa beneficieze de un proces echitabil, toate dificultatile cauzate apararii de o limitare a drepturilor sale trebuie sa fie suficient compensate prin procedura urmata in fata autoritatilor judiciare (Doorson impotriva Tarilor de Jos, pct. 72; Van
     
     Mechelen  si altii impotriva Tarilor de Jos, pct. 54).
105.  In hotararea Edwards  si Lewis impotriva Regatului Unit (MC), avocatilor reclamantilor le-a fost refuzat accesul la probele aflate la dosar. Prin urmare, nu a fost posibil ca reprezentantii apararii sa dezvolte pe deplin in fata instantei teza provocarii. Curtea a concluzionat incalcarea art. 6 § 1 pe motiv ca procedura urmata pentru a stabili aspectele legate de divulgarea probelor  si caracterul flagrant nu indeplineau cerintele necesare pentru a garanta caracterul contradictoriu al procedurii  si egalitatea armelor  si nu ofereau garantii care sa permita protejarea in mod adecvat a intereselor acuzatilor.
106. Incalcarea dreptului la o procedura contradictorie a fost, de asemenea, constatata in conditiile in care partile nu au primit raportul judecatorului raportor, spre deosebire de avocatul general,  si nici nu au putut raspunde la concluziile acestuia din urma (Reinhardt  si
     
     Slimane-Kaid impotriva Frantei, pct. 105-106).

1. M
   otivarea hotararilor judecatore sti

107. 
     Potrivit jurisprudentei sale constante care reflecta un principiu legat de buna administrare a justitiei, hotararile judecatore sti trebuie sa indice in mod suficient motivele pe care se intemeiaza [Papon impotriva Frantei (dec.)].
     
108. Scopul motivarii este de a demonstra partilor ca au fost ascultate, contribuind astfel la o mai buna acceptare de catre acestea a deciziei. In plus, in obliga pe judecator sa- si intemeieze motivarea pe argumente obiective  si sa prezerve drepturile apararii. Cu toate acestea, intinderea obligatiei de motivare poate varia in functie de natura hotararii  si trebuie analizata in lumina circumstantelor spetei (Ruiz Torija impotriva Spaniei, pct. 29).
109. In cazul in care o instanta nu este obligata sa furnizeze un raspuns detaliat fiecarui argument invocat (Van de Hurk impotriva Tarilor de Jos, pct. 61), din hotarare trebuie sa reiasa cu claritate ca problemele invocate in speta au fost abordate (a se vedea Boldea
     
     impotriva Romaniei, pct. 30).
110. Instantele nationale trebuie sa indice suficient de clar motivele pe care se intemeiaza, astfel incat justitiabilul sa- si poata exercita in mod util dreptul de recurs de care dispune (Hadjianastassiou impotriva Greciei si Boldea impotriva Romaniei)
     .

Mo
t
iva
r
ea dec
i
zi
i
l
o
r jura
t
i
l
or

111. Juratii in materie penala rareori emit verdicte motivate  si, intr-o serie de cauze, Comisia  si Curtea au examinat impactul asupra aspectului legat de echitatea procesului.
112. Conventia nu impune ca juratii sa ofere o motivare a deciziei lor, iar art. 6 nu se opune ca un inculpat sa fie judecat de un juriu popular, chiar daca verdictul in cazul sau nu este motivat [Saric impotriva Danemarcei (dec.)]. Nu e mai putin adevarat ca, pentru ca cerintele unui proces echitabil sa fie respectate, publicul  si, in primul rand, inculpatul trebuie sa fie in masura sa inteleaga verdictul care a fost pronuntat. Acest fapt reprezinta o garantie esentiala impotriva arbitrarului [Taxquet impotriva Belgiei (MC), pct. 92; Legillon impotriva
     
     Frantei, pct. 53].
113. In fata curtilor cu jurati la care participa un juriu popular, trebuie sa existe o adaptare la particularitatile procedurii in care, cel mai adesea, juratii nu sunt obligati - sau nu pot - sa-  si motiveze opiniile. In acest caz, art. 6 impune sa se verifice daca inculpatul a putut beneficia de garantii suficiente pentru a evita orice risc de arbitrar  si pentru a-i permite sa inteleaga motivele condamnarii sale. Aceste garantii procedurale pot consta, de exemplu, in instructiuni sau clarificari date juratilor, de catre pre sedintele curtii cu jurati, cu privire la problemele juridice expuse sau probele prezentate  si in intrebari specifice, neechivoce transmise juriului de catre acest magistrat astfel incat sa se creeze un cadru care sa poata servi drept temei pentru verdict sau care sa compenseze in mod adecvat lipsa motivarii raspunsurilor date de juriu [a se vedea R. impotriva Belgiei (dec.), Zarouali impotriva Belgiei (dec.), Planka
     
     impotriva Austriei (dec.)  si Papon impotriva Frantei (dec.)]. Curtea a constatat o incalcare a art. 6 § 1 intr-o cauza in care curtea cu jurati a refuzat sa adreseze intrebari separate fiecaruia dintre acuzati cu privire la existenta unor circumstante agravante, impiedicand astfel juriul sa determine raspunderea penala individuala a reclamantului (Goktepe impotriva Belgiei,
     
     pct. 28).
114. In cauza Bellerin Lagares impotriva Spaniei (dec.), Curtea a constatat ca hotararea in litigiu - care avea ata sat un proces-verbal al deliberarilor juriului - enumera faptele pentru care juriul trebuia sa le stabileasca pentru a-l declara vinovat pe reclamant, o analiza juridica a acestor fapte  si, pentru a stabili pedeapsa, o trimitere la circumstantele considerate a avea o influenta asupra gradului de raspundere a reclamantului in speta. Curtea a concluzionat ca hotararea in cauza era suficient motivata in sensul art. 6 § 1 din Conventie.
115. Trebuie tinut seama  si de toate caile de atac aflate la dispozitia inculpatului [Taxquet
     
     impotriva Belgiei (MC), pct. 92]. In cauza Taxquet impotriva Belgiei (MC) au fost adresate doar patru intrebari in privinta reclamantului in termeni identici cu alti coinculpati, ceea ce l-a impiedicat sa inteleaga temeiul factual sau legal in baza caruia a fost condamnat. Aceasta imposibilitate de a intelege de ce a fost condamnat a condus a sadar la constatarea ca procesul a fost inechitabil (pct. 100).
116. 
     In decizia Judge impotriva Regatului Unit (dec.), Curtea a considerat ca respectivul cadru al verdictului nemotivat de un juriu scotian era suficient pentru ca inculpatul sa inteleaga verdictul primit. In plus, Curtea a fost, de asemenea, convinsa ca dreptul de a formula recurs in temeiul dreptului scotian era suficient pentru a remedia orice neregula in verdictul juriului. In temeiul legislatiei aplicabile, curtea de apel beneficia de competente de control extinse  si era abilitata sa anuleze orice condamnare rezultata dintr-o eroare judiciara.