Autoritatea de lucru judecat. Manifestari procesuale.

 

Art. 1200 pct.4 cu referire la art.1201 alin.2 din Codul civil anterior

Art. 166 din vechiul Cod de procedura civila

 

Autoritatea de lucru judecat cunoaste doua manifestari procesuale, aceea de exceptie procesuala conform art.1201 din vechiul Cod civil si art.166 din vechiul Cod de procedura civila si aceea de prezumtie, mijloc de proba de natura sa demonstreze ceva in legatura cu raporturile juridice dintre parti, conform art.1200 pct.4 si art.1202 alin.2 din vechiul Cod civil, ipoteza valabila in cauza dedusa judecatii.

Daca in manifestarea sa de exceptie procesuala (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa opreasca a doua judecata), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevazute de art.1201 Cod civil (obiect, parti, cauza), nu tot astfel se intampla atunci cand acest efect important al hotararii se manifesta pozitiv, demonstrand modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a se statua diferit.

Astfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis.

Aceasta reglementare a autoritatii de lucru judecat in forma prezumtiei vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotararii judecatoresti.

Cum potrivit art.1200 pct.4 cu referire la art.1201 alin.2 Cod civil, in relatia dintre parti, aceasta prezumtie are caracter absolut, inseamna ca nu se poate introduce o noua actiune in cadrul careia sa se pretinda stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecatoreste anterior.

Principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art.6 din CEDO, deoarece dreptul la acces la justitie nu este unul absolut, el poate cunoaste limitari, decurgand din aplicarea altor principii.

In concluzie, rezulta ca trecand peste ceea ce s-a statuat odata cu autoritate de lucru judecat, instanta de fond a incalcat legea, si, prin urmare, Curtea a admis recursul si a modificat sentinta, iar pe fond a respins exceptia de nelegalitate.

(Decizia nr. 1107/R-CONT/19 mai 2015)

 

Prin incheierea din data de 3 iunie 2014, Judecatoria Pitesti a sesizat Tribunalul Arges in vederea solutionarii exceptiei de nelegalitate a Hotararii Consiliului Local al Municipiului Pitesti nr.305/9 august 2011, invocata de intervenientii MEL si MAC in contradictoriu cu paratul Consiliul Local al Municipiului Pitesti in dosarul nr.12270/280/2011, avand ca obiect actiunea in revendicare imobiliara formulata de reclamantii DA, DM si TM impotriva paratilor Municipiul Pitesti si Statul Roman prin Ministerul Apararii Nationale.

In motivare, s-a sustinut ca prin actul administrativ mentionat, paratul a inclus in domeniul public al statului suprafata de 8.856 mp., ce se suprapune cu suprafetele de 61,76 mp. si 142,08 mp., revendicate de ei, situate in municipiul Pitesti, Calea *** punct ***, incalcandu-se astfel dispozitiile Legii nr.213/1998, Legii nr.33/1994 si Legii nr.215/2001.

De asemenea, s-a sustinut ca hotararea Consiliului Local criticata nu a fost aprobata prin hotarare de Guvern si nici publicata in Monitorul Oficial, in preambulul sau nu s-a indicat regimul juridic al terenului, textul din Legea nr.213/1998 in baza caruia terenul a fost trecut in domeniul public, nu exista un inscris translativ de proprietate, protocol de predare-primire intre orasul Colibasi si detinatorul terenului pana in anul 1995 si municipiul Pitesti, si nici un istoric al acestui teren, si nu se face nicio referire la Legea nr.33/1994.

La data de 10 septembrie 2014 a formulat cerere de interventie in interes propriu TM, reclamant in actiunea in revendicare la fond, care a solicitat de asemenea admiterea exceptiei de nelegalitate a Hotararii Consiliului Local nr.305/9 august 2011, cu consecinta anularii acesteia si radierea inscrierii la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara, pentru motivele prezentate de reclamanti.

Paratul Consiliul Local al Municipiul Pitesti prin intampinarea formulata, a invocat exceptia de inadmisibilitate a exceptiei de nelegalitate pentru lipsa plangerii prealabile, precum si exceptia de tardivitate a acesteia, raportat la data emiterii hotararii Consiliului Local si data aducerii la cunostinta publica, iar pe fond a solicitat respingerea ei, sustinand ca motivele invocate nu sunt de natura sa declanseze cercetarea legalitatii actului, vizand solutionarea actiunii in revendicare pe fond.

Totodata, a sustinut ca hotararea in discutie nu afecteaza proprietatea titularilor exceptiei de nelegalitate, iar prin completarea inventarului s-a avut in vedere administrarea domeniului public al Municipiului Pitesti, prin modernizarea si amenajarea strazii ***.

Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.81/28 ianuarie 2015, a respins cele doua exceptii invocate de parat si a admis exceptia de nelegalitate invocata de MEL si MAC, precum si intervenientul in interes propriu TM, constatand nelegalitatea Hotararii Consiliului Local nr.305/9 august 2011.

Ca sa pronunte aceasta sentinta, instanta a retinut urmatoarele:

Privitor la exceptiile invocate prin intampinare de parat, a motivat in primul rand ca potrivit art.7 alin.5 din Legea nr.554/2004, in vigoare la data formularii actiunii introductive, in cazurile prevazute la art.2 alin.2 si la art.4 din lege, nu este obligatorie plangerea prealabila.

Prin urmare, in cauza, legalitatea actului administrativ fiind cercetata pe calea exceptiei de nelegalitate a constatat ca nu era necesara efectuarea acestei proceduri anterior sesizarii instantei de contencios administrativ.

In al doilea rand, a aratat ca pe calea exceptiei de nelegalitate este posibila cercetarea legalitatii unui act administrativ cu caracter normativ, oricand in cursul unui proces, astfel ca nu se sustine nici exceptia tardivitatii invocata de asemenea de parat.

Pe fondul exceptiei de nelegalitate, tribunalul a apreciat insa temeinicia acesteia, fata de considerentele ce vor fi expuse in cele ce urmeaza:

Prin Hotararea Consiliului Local nr.305/9 august 2011 s-a dispus completarea inventarului bunurilor apartinand domeniului public al municipiului Pitesti cu terenul in suprafata de 8.156 mp., situat in str.***, compus din 3.132 mp. in str.***, 4.730 mp. teren arabil, spatiu verde aferent str.***, 89 mp. teren arabil, spatiu verde aferent str.*** si 205 mp. teren arabil, spatiu verde aferent str.***.

Acest teren face obiectul actiunii in revendicare aflata pe rolul Judecatoriei Pitesti, promovata de reclamantii DA, DM si TM, in contradictoriu cu paratii Municipiul Pitesti si Statul roman prin Ministerul Apararii Nationale, in care a formulat cerere de interventie MEL si MAC.

Tribunalul a motivat ca intervenientii au invocat exceptia de nelegalitate a actului administrativ mentionat, cu referire la incalcarea dispozitiilor Legii nr.215/2001 si Legii nr.213/1998.

Privitor la dispozitiile Legii nr.215/2001, in vigoare la data actului analizat, a motivat ca art.36 alin.2 lit.c) confera Consiliului local atributii legate de administrarea domeniului public si privat, in exercitarea carora, potrivit art.5 lit.b) si c) avizeaza sau aproba in conditiile legii, documentatiile de amenajare a teritoriului si urbanism ale localitatilor si atribuie sau schimba denumiri de strazi, de piete si de obiective de interes local.

In aceasta ordine de idei, instanta a retinut ca prin Hotararea nr.89/26 aprilie 2001 si prin Hotararea nr.65/24 februarie 2010, mentionate in preambulul Hotararii nr.305/9 august 2011, analizata, s-a avizat atribuirea denumirii strazii *** pe care se afla amplasat terenul in litigiu, evidentiata si in Nomenclatorul alfabetic al arterelor de circulatie din municipiul Pitesti.

Asa fiind, a observat ca atribuirea denumirii strazii respective a avut loc in anul 2001, anterior includerii terenului in domeniul public al municipiului Pitesti, prin actul administrativ in discutie, din 9 august 2011.

Astfel, tribunalul a apreciat ca, chiar daca art.45 lit.e) din Legea nr.215/2001 care prevede ca „Se adopta cu votul majoritatii consilierilor locali in functie urmatoarele hotarari ale consiliului local: (…) hotararile privind organizarea si dezvoltarea urbanistica a localitatilor si amenajarea teritoriului”, a fost respectat, s-au incalcat dispozitiile art.48 prin raportare la efectele produse de art.49.

In acest sens, nu s-au facut dovezi cu privire la obligatia secretarului unitatii administrativ-teritoriale de a comunica hotararea contestata primarului si prefectului de indata, dar nu mai tarziu de 10 zile lucratoare de la data adoptarii, in conditiile alin.3 ale art.48, raportat la art.115 alin.3, avand in vedere ca hotararile cu caracter normativ devin obligatorii si produc efecte de la data aducerii lor la cunostinta publica, iar aducerea la cunostinta publica a hotararilor cu caracter normativ se face in termen de 5 zile de la data comunicarii oficiale catre prefect.

Conform procesului verbal nr.33482/16 august 2011, Hotararea Consiliului Local nr.305/9 august 2011 a fost afisata la data de 16 august 2011, insa nu rezulta ca anterior acestui moment, a fost comunicata prefectului.

In continuare, analizand dispozitiile Legii nr.213/1998 forma in vigoare la data emiterii actului contestat, a mai retinut ca potrivit art.1, dreptul de proprietate publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public, iar potrivit art.2, statul sau unitatile administrativ-teritoriale exercita posesia, folosinta si dispozitia asupra bunurilor care alcatuiesc domeniul public, in limitele si in conditiile legii.

Aceste dispozitii se coroboreaza cu cele ale art.120 alin.1 din Legea nr.215/2001: ”Apartin domeniului public de interes local sau judetean bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public si nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public national” si ale art.119 din acelasi act normativ: „Constituie patrimoniu al unitatii administrativ-teritoriale bunurile mobile si imobile care apartin domeniului public al unitatii administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum si drepturile si obligatiile cu caracter patrimonial”.

Deosebit, potrivit art.3 alin.1 si art.4 din Legea nr.213/1998, ”Domeniul public este alcatuit din bunurile prevazute la art.135 alin.4 din Constitutie, din cele stabilite in anexa care face parte integranta din prezenta lege si din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public si sunt dobandite de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale prin modurile prevazute de lege.

Domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor este alcatuit din bunurile prevazute la pct.III din anexa (Domeniul public local al comunelor, oraselor si municipiilor este alcatuit din urmatoarele bunuri: drumurile comunale, vicinale si strazile; (…)si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotarare a consiliului local, daca nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public national ori judetean.

Totodata, in conformitate cu art.122 din Legea nr.215/2001 „Toate bunurile apartinand unitatilor administrativ-teritoriale sunt supuse inventarierii anuale. Consiliilor locale si judetene li se prezinta anual de catre primar, respectiv de presedintele consiliului judetean, un raport asupra situatiei gestionarii bunurilor”.

Art.21 din Legea nr.213/1998 prevede ca „(1) Inventarul bunurilor care alcatuiesc domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale se intocmeste, dupa caz, de comisii special constituite, conduse de presedintii consiliilor judetene, respectiv de primarul general al municipiului Bucuresti sau de primari. (2) Inventarele intocmite potrivit prevederilor alin.1 se insusesc, dupa caz, de consiliile judetene, de Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau de consiliile locale. (3) Inventarele astfel insusite se centralizeaza de consiliul judetean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucuresti, si se trimit Guvernului, pentru ca, prin hotarare, sa se ateste apartenenta bunurilor la domeniul public judetean sau de interes local”.

In raport de dispozitiile legale evocate, instanta a concluzionat, retinand si art.115 alin.1 lit.b) din Legea nr.215/2001, ca in vederea inventarierii unui bun in domeniul public al unitatii administrativ teritoriale, insusita de consiliul local prin hotarare, centralizata apoi la consiliul judetean, iar in final trimisa guvernului in vederea adoptarii unei hotarari de apartenenta, se impune cu prioritate, declararea acestuia ca bun de uz sau interes public local, prin hotararea consiliului local.

Or, in cauza, numai suprafata de 3.132 mp, ocupa efectiv str.***, restul de 4.730 mp., 89 mp., si 205 mp., sunt terenuri arabile nedeclarate ca bunuri de uz public, desi se pretinde ca ar constitui spatiu verde aferent acestei strazi.

In aceeasi ordine de idei, au fost relevate si dispozitiile art.7 din Legea nr.43/1998, referitoare la dobandirea dreptului de proprietate: a) pe cale naturala;  b) prin achizitii publice efectuate in conditiile legii; c) prin expropriere pentru cauza de utilitate publica; d) prin acte de donatie sau legate acceptate de Guvern, de consiliul judetean sau de consiliul local, dupa caz, daca bunul in cauza intra in domeniul public; e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora, pentru cauza de utilitate publica; f) prin alte moduri prevazute de lege.

Tot astfel, a fost citat continutul art.8 din acelasi act normativ, care prevede ca „Trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora, potrivit art.7 lit.e), se face, dupa caz, prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti ori a consiliului local”.

Asa fiind, a retinut ca in preambulul actului administrativ cercetat nu s-a indicat niciuna din modalitatile de dobandire a dreptului de proprietate evocate, pentru a fi posibila trecerea bunului in inventarul domeniului public al unitatii administrativ teritoriale.

Si in fine, tribunalul a retinut ca hotararea contestata nu poate produce efecte sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate nici pentru ca nu a fost atestata prin hotarare de Guvern, care sa confirme apartenenta bunului la domeniul public de interes local.

Paratul Consiliul Local al Municipiului Pitesti a declarat recurs impotriva sentintei de mai sus, pe care a criticat-o sub aspectul motivelor prevazute de art.488 pct.4, 6 si 8 din noul Cod de procedura civila, incidente fiind insa motivele prevazute de art.304 pct.9 si art.304

¹

din vechiul Cod de procedura civila, intrucat actiunea in revendicare din care deriva exceptia de nelegalitate a fost inregistrata pe rolul instantelor anterior intrarii in vigoare a noului Cod de procedura civila.

In dezvoltarea criticilor aduse a sustinut ca reclamantii nu au calitatea de proprietari ai suprafetei de 610,67 mp, respectiv 142,08 mp., situate in Municipiul Pitesti, Calea ***, asa cum au pretins, fiind doar cesionari de drepturi litigioase si ca in calitate de proprietar al domeniului public, Municipiului Pitesti si-a dovedit acest drept, contrar motivarii neargumentate a primei instante, cu mentiunile de inscriere in Cartea Funciara a suprafetei de 8.156 mp., teren potrivit numarului de carte funciara 81167.

Din acest punct de vedere, a sustinut ca in momentul intabularii dreptului sau de proprietate nu au existat suprapuneri de terenuri care sa afecteze proprietatea privata, iar potrivit planului cadastral anexa la H.C.L. nr.305/9 august 2011, reclamantii se invecineaza cu domeniul public al municipiului Pitesti, deci nu au interes in promovarea cererii.

In privinta constatarii instantei ca atribuirea denumirii de strada este anterioara includerii terenului in domeniul public, a aratat ca avea aceeasi apartenenta si in perioada respectiva, insa la intocmirea inventarului potrivit Hotararii Consiliului Local nr.194/1994 si H.G. nr.447/2002, s-a omis mentionarea corecta desi terenul a fost exploatat ca domeniu public de vreme ce s-a dispus atribuirea denumirii de strada, apoi amenajarea pe el a unor retele edilitare.

Pe de alta parte, a sustinut ca reclamantii si intervenientul nu au dovedit ca prin actul administrativ atacat le-a fost afectat dreptul de proprietate, nejustificand interesul invocarii exceptiei de nelegalitate si nici indeplinirea cerintelor impuse de art.4 din Legea nr.554/2004 pentru triumful unei asemenea cereri prin raportare la dispozitiile legale incalcate, avand in vedere ca prin completarea inventarului, paratul a urmarit administrarea domeniului public prin modernizarea si amenajarea strazii ***.

Analizand sentinta recurata, in contextul actelor si lucrarilor dosarului, prin prisma dispozitiilor legale aplicabile, Curtea retine urmatoarele:

Potrivit art.4 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate.

Reclamantii DA, DM si TM au chemat in judecata pe paratii Municipiul Pitesti si Statul Roman prin Ministerul Apararii Nationale pentru revendicarea terenului ce face obiect al Hotararii Consiliului Local nr.365/9 august 2011.

MEL si MAC au intervenit in cauza in interes propriu, sustinand ca parte din terenul la care se refera actul administrativ evocat este proprietatea lor, potrivit contractului de tranzactie nr.982/2 iunie 2010, anume suprafata de 61,76 mp. si suprafata de 142,08 mp., situate in Municipiul Pitesti, ***, punctul „***”.

Prin Hotararea Consiliului Local nr.305/9 august 2011, art.1, s-a dispus ca inventarul apartinand domeniului public al municipiului aprobat prin H.C.L. nr.194/1999, sa se completeze cu suprafata totala de 8.156 mp., astfel: 3.132 mp. teren-drum (str.***); 4.730 mp. teren arabil-spatiu verde aferent str.***; 89 mp. teren arabil-spatiu verde aferent str.***;    205 mp. teren arabil-spatiu verde aferent str.***

Intervenientii in revendicare au invocat exceptia de nelegalitate a actului administrativ mentionat, sustinand in esenta ca suprafata totala de 8.156 mp. la care se refera include cele doua portiuni de teren proprietatea lor.

De asemenea, au sustinut ca emiterea acestei hotarari s-a facut cu incalcarea legii, ceea ce atrage nulitatea sa, respectiv Legea nr.213/1998, Legea nr.33/1994 si Legea nr.215/2001, motivat de faptul ca nu a fost aprobata prin hotarare de Guvern, nu a retinut corect motivele de fapt si de drept, nu a aratat in preambul inscrisurile care atesta regimul juridic al terenului, istoricul terenului si protocolul de predare-primire.

Reclamantul in revendicare TM a formulat la data de 10 septembrie 2014 cerere de interventie in interes propriu in exceptia de nelegalitate ridicata de intervenientii in revendicare, solicitand desfiintarea Hotararii Consiliului Local nr.305/9 august 2011, cu consecinta radierii inscrierii in cartea funciara a terenului in suprafata de 8.156 mp., reluand sustinerile din actiunea in revendicare si pe cele expuse de autorii exceptiei de nelegalitate.

Printr-o actiune separata, inregistrata la data de 20 iunie 2011, completata ulterior, reclamantii DA si DM au chemat in judecata pe paratul Municipiul Pitesti pentru revendicarea a doua suprafete de teren, stabilirea liniei de hotar si desfiintarea Hotararii Consiliului Local nr.305/9 august 2011, sustinand referitor la ultimul capat de cerere, ca prin actul administrativ mentionat a fost completat inventarul domeniului public al Municipiului Pitesti cu terenuri proprietatea lor, in lipsa unei hotarari de Guvern.

Reclamantii au precizat ca sustinerile privind actul administrativ in discutie se constituie asa cum au fost prezentate, in exceptia de nelegalitate a acestuia, intemeiata pe art.4 din Legea nr.554/2004.

Dupa inregistrarea cauzei avand ca obiect solutionarea exceptiei de nelegalitate la Tribunalul Arges, a formulat cerere de interventie in interes propriu TM, care a aratat ca-si insuseste argumentele aduse in justificarea acesteia, avand interesul sa fie admisa pentru ca este cesionarul dreptului litigios privind terenul la care se refera.

Tribunalul Arges, Sectia civila, prin sentinta nr.1824/2013, mentinuta in recursul declarat de intervenientul TM prin decizia nr.4074/R-Cont/18 decembrie 2013, a respins exceptia de nelegalitate, retinand ca terenul in litigiu in suprafata de 8.156 mp., este dobandit de Municipiul Pitesti prin H.G. nr.447/2002 si este distinct de proprietatea reclamantilor si intervenientului, situata in puncte diferite pe raza Municipiului Pitesti, str.***.

Prin decizia adoptata in calea de atac, s-a motivat deosebit ca, in exceptia de nelegalitate, raportul procesual subiectiv nu a fost legat de catre reclamanti si intervenientul principal prin chemarea in judecata a emitentului actului Consiliului Local, procedura derulandu-se fata de o persoana fara legitimare procesuala pasiva.

Curtea de apel a analizat insa si pe fond exceptia de nelegalitate, retinand ca din verificarea cererii privind exceptia de nelegalitate ca si din recursul declarat, nu rezulta ce norme legale au fost incalcate prin adoptarea Hotararii Consiliului Local nr.305/9 august 2011, reclamantii si intervenientul limitandu-se doar la a sustine ca terenul proprietatea lor a fost cuprins in inventarul unitatii administrative teritoriale, fara ca aceasta sa fie titulara vreunui drept.

Concluzionand in sensul ca in cauza nu s-a invocat nesocotirea unei norme legale la emiterea actului administrativ a carui nelegalitate se sustine, s-a apreciat ca nu sunt indeplinite cerintele art.4 din Legea nr.554/2004 pentru admiterea exceptiei.

Revenind la obiectul sesizarii prin cauza de fata, cu privire la exceptia de nelegalitate, Curtea remarca invocarea acesteia de catre intervenientii MEL si MAC in actiunea in revendicarea aceluiasi teren, de catre aceiasi reclamanti si intervenient, DA, DM si TM, cu aceeasi motivare ca si in litigiul solutionat irevocabil, potrivit careia, terenul inventariat in domeniul public este proprietatea lor.

Or, Legea nr.554/2004 permite invocarea acestei exceptii numai pentru actul administrativ de care depinde solutionarea litigiului pe fond, prin cenzurarea acestuia raportat la dispozitiile legale pretins a fi fost incalcate.

Cu alte cuvinte, analiza exceptiei de nelegalitate nu se poate face decat prin raportare la lege, instanta de contencios administrativ fiind tinuta de respectarea principiului disponibilitatii partilor, potrivit caruia, reclamantii in exceptia de nelegalitate au obligatia de a indica concret, coerent motivele de nelegalitate cand solicita aplicarea art.4.

In cauza, s-a statuat insa odata, cu autoritate de lucru judecat, ca reclamantii in revendicare si intervenientul, autori ai exceptiei de nelegalitate a Hotararii Consiliului Local nr.305/9 august 2011, nu au indicat textele legale considerate a fi fost incalcate, marginindu-se la sustinerea unor aparari de fond in revendicare, cu privire la titularul dreptului de proprietate.

Chiar daca autorii exceptiei de nelegalitate din litigiul pendinte, MEL si MAC, nu au avut calitatea de parti in dosarul anterior, in care TM a avut insa aceeasi calitate, motivarea exceptiei de nelegalitate a aceluiasi act administrativ este identica celei prezentate in cauza respectiva, vizand sustineri referitoare la fondul dreptului de proprietate si chestiuni formale procedurale, fara referiri pertinente la dispozitii legale nesocotite la emiterea actului. Prin urmare, ceea ce s-a stabilit cu putere de lucru judecat de catre instanta, nu mai poate fi rasturnat de o alta, cu prilejul unei noi judecati.

Autoritatea de lucru judecat cunoaste doua manifestari procesuale, aceea de exceptie procesuala conform art.1201 din vechiul Cod civil si art.166 din vechiul Cod de procedura civila si aceea de prezumtie, mijloc de proba de natura sa demonstreze ceva in legatura cu raporturile juridice dintre parti, conform art.1200 pct.4 si art.1202 alin.2 din vechiul Cod civil, ipoteza valabila in cauza dedusa judecatii.

Daca in manifestarea sa de exceptie procesuala (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa opreasca a doua judecata), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevazute de art.1201 Cod civil (obiect, parti, cauza), nu tot astfel se intampla atunci cand acest efect important al hotararii se manifesta pozitiv, demonstrand modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a se statua diferit.

Astfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis.

Aceasta reglementare a autoritatii de lucru judecat in forma prezumtiei vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotararii judecatoresti.

Cum potrivit art.1200 pct.4 cu referire la art.1201 alin.2 Cod civil, in relatia dintre parti, aceasta prezumtie are caracter absolut, inseamna ca nu se poate introduce o noua actiune in cadrul careia sa se pretinda stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecatoreste anterior.

Principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art.6 din CEDO, deoarece dreptul la acces la justitie nu este unul absolut, el poate cunoaste limitari, decurgand din aplicarea altor principii.

In concluzie, rezulta ca trecand peste ceea ce s-a statuat odata cu autoritate de lucru judecat, instanta de fond a incalcat legea, si, prin urmare, Curtea a admis recursul si a modificat sentinta, iar pe fond a respins exceptia de nelegalitate.