EXCEPTIA DE NELEGALITATE A ACTULUI ADMINISTRATIV

Decizia nr. 1022 din data de 14 iunie 2016 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal

Legalitatea unei decizii de impunere nu poate fi pusa in discutie in fata instantei de contencios administrativ pe calea unei actiuni directe, astfel ca nu va putea fi contestata nici pe calea exceptiei de nelegalitate, in temeiul art.4 din Legea nr.554/2004, care trebuie interpretat si prin prisma dispozitiilor art.5 din aceeasi lege, procedura speciala de anulare exclude posibilitatea verificarii legalitatii aceluiasi act pe calea exceptiei de nelegalitate.

Prin sentinta nr. 171 din data de 18.02.2016, Tribunalul Buzau a admis exceptia de nelegalitate invocata de reclamantul TMA, in nume propriu si in calitate de reprezentant al CA TMA, in contradictoriu cu parata CJASB, a constatat nelegalitatea Deciziilor de impunere nr. 24/21.07.2005 referitoare la obligatiile de plata accesorii aferente obligatiilor fiscale la C.A.S.S., nr. 230/13.11.2008 referitoare la obligatiile de plata accesorii aferente obligatiilor fiscale la F.N.U.A.S.S. si nr. 952/31.03.2010 referitoare la obligatiile de plata accesorii aferente obligatiilor fiscale la F.N.U.A.S.S., emise de parata CJASB.

Instanta a retinut ca Prin sentinta civila nr. 835/08.02.2012 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, sentinta publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 243/04.04.2014 s-a retinut ca „dispozitiile art. 35 alin. (1) din Ordinul presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nr. 617/2007 incalca prevederile art. 86 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, potrivit carora decizia de impunere se emite de organul fiscal competent, iar, potrivit art. 17 alin. (5) din acelasi act normativ, organe fiscal sunt Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile subordonate acesteia, precum si compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale. Ca urmare, organele Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nu sunt organe fiscale si, in consecinta, nu pot emite decizii de impunere.... Dar decizia de impunere este un act de stabilire a impozitelor (reglementat de titlul VI al Codului de procedura fiscala) si nu un act de executare silita. Ca urmare, decizia de impunere nu se confunda cu titlul executoriu, in conditiile in care acesta din urma este emis in mod separat conform dispozitiilor art. 141 alin. (4). In consecinta, competenta de a emite titluri executorii nu o include pe aceea de a emite decizii de impunere - asa cum s-a aratat mai sus, aceste competente sunt stabilite de legiuitor in mod distinct.”

Conform prevederilor art. 23 teza I din Legea nr. 554/2004, „Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-a anulat in tot sau in parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.”

Prin Decizia nr. 10/2015 publicata in Monitorul Oficial Nr. 458 din 25 iunie 2015, I.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis ca „Dispozitiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, se interpreteaza in sensul ca hotararea judecatoreasca irevocabila/definitiva prin care s-a anulat in tot sau in parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte si in privinta actelor administrative individuale emise in temeiul acestuia care, la data publicarii hotararii judecatoresti de anulare, sunt contestate in cauze aflate in curs de solutionare pe rolul instantelor judecatoresti.”

Conform dispozitiilor art. 521 alin. 3 din Codul de procedura civila, dezlegarea data chestiunilor de drept este obligatorie pentru instantele de judecata care nu au solicitat dezlegarea de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial.

Avand in vedere cele de mai sus, raportat la faptul ca deciziile a caror exceptie de nelegalitate se invoca in prezenta cauza au fost emise de parata, instanta a retinut ca aceste decizii se impune a fi anulate ca fiind emise de o institutie necompetenta, iar raportat la aceste considerente, nu se mai impune si analiza celorlalte critici formulate de reclamanti.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Buzau, solicitand admiterea caii de atac, casarea sentintei recurate, si rejudecand cauza, mentinerea deciziilor emise de OAS Buzau ca temeinice si legale.

Curtea de Apel a invocat din oficiu, conform art. 306 alin. 2 din vechiul Cod de procedura civila, si a pus in discutia partilor motivul de ordine publica ce vizeaza inadmisibilitatea exceptiei de nelegalitate a deciziilor de impunere, raportat la prevederile speciale prevazute de art. 205 si urm. din Codul de procedura fiscala.

Examinand sentinta recurata, a constatat ca motivul de ordine publica ce vizeaza inadmisibilitatea exceptiei de nelegalitate a deciziilor de impunere, raportat la dispozitiile art. 306 alin. 2 Cod de procedura civila,este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit dispozitiilor art. 4 din legea nr. 554/2004, forma in vigoare aplicabila in prezenta cauza,
legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate, in acest caz instanta, constatand ca de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, sesizeaza, prin incheiere motivata, instanta de contencios administrativ competenta si suspenda cauza, suspendarea cauzei nu se dispune in ipoteza in care instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de nelegalitate este instanta de contencios administrativ competenta sa o solutioneze.

Potrivit acestor dispozitii, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetata pe calea exceptiei de nelegalitate, din oficiu sau la cererea partii interesate, in situatia in care de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond.

Deciziile cu privire la care s-a invocat exceptia de nelegalitate sunt acte administrativ fiscale, prin care s-au stabilit obligatii de plata accesorii, emise in baza dispozitiilor Codului de procedura fiscala.

Potrivit dispozitiilor art. 119 alin. 1 din
O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de intarziere, iar conform dispozitiilor art. 88 alin.1 lit. c din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, deciziile referitoare la obligatiile de plata accesorii sunt acte administrative asimilate deciziilor de impunere.

Conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, insa, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede o alta procedura judiciara; pe cale de consecinta, exceptia de nelegalitate nu a fost reglementata de legiuitor pentru a crea o cale de evitare a unei proceduri judiciare speciale.

Cu privire la deciziile in cauza, acte administrativ - fiscale, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala reglementeaza, prin dispozitiile art. 205-218, o procedura speciala de contestare a acestora. Potrivit art. 205 Cod procedura fiscala,
impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale, se poate formula contestatie potrivit legii. In solutionarea contestatiei,
conform art. 210,
organul competent se pronunta prin decizie sau dispozitie, care este definitiva in sistemul cailor administrative de atac
, iar art. 218 Cod procedura fiscala prevede ca
deciziile emise in solutionarea contestatiilor sunt cele care pot fi atacate la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.

Exceptia de nelegalitate invocata cu privire la aceste acte administrative, este, pentru aceste motive, inadmisibila, intrucat procedura de solutionare a contestatiilor administrativ fiscale este o procedura administrativa speciala, care deroga de la dispozitiile Legii nr. 554/2004, din prevederile art. 218 Cod procedura fiscala rezultand ca instanta nu poate fi sesizata, in vederea exercitarii controlului de legalitate, decat dupa finalizarea procedurii administrative, prin emiterea unei decizii care sa analizeze fondul raportului juridic fiscal.

In jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, exceptia de nelegalitate invocata cu privire la actele administrative exceptate de la controlul de legalitate pe calea actiunii directe a fost retinuta ca fiind inadmisibila, intrucat, din coroborarea art. 4 si art. 5 din Legea nr. 554/2004, rezulta ca sunt exceptate si de la controlul pe calea exceptiei de nelegalitate (cu titlu exemplificativ, deciziile nr. 5925/25 iunie 2013, nr. 3386 din 24 iunie 2010). S-a aratat ca nu poate fi atrasa competenta instantei de contencios administrativ de a verifica pe calea exceptiei legalitatea unui act administrativ, prin invocarea art. 4 din Legea nr. 554/2004, atunci cand este vorba de un act administrativ pentru modificarea sau desfiintarea caruia legea speciala prevede o procedura judiciara speciala, deci actele administrative exceptate de la controlul de legalitate pe calea actiunii directe vor fi exceptate si de la controlul de legalitate pe calea exceptiei de nelegalitate reglementat la art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste motive, avand in vedere ca legalitatea unei decizii de impunere nu poate fi pusa in discutie in fata instantei de contencios administrativ pe calea unei actiuni directe, ea nu va putea fi contestata nici pe calea exceptiei de nelegalitate, in temeiul art.4 din Legea nr.554/2004, care trebuie interpretat si prin prisma dispozitiilor art.5 din aceeasi lege, procedura speciala de anulare exclude posibilitatea verificarii legalitatii aceluiasi act pe calea exceptiei de nelegalitate.

Pentru aceste motive, curtea a admis recursul, a modificat in tot sentinta recurata, in sensul ca a respins exceptia de nelegalitate ca inadmisibila.

(Judecator Adriana Florina Secreteanu )