Autoritate de lucru judecat. Necesitatea dovedirii intervenirii unor situatii juridice, economice, financiare relevante care sa conduca la admiterea cererii de deschidere a procedurii de insolventa, la cererea debitoarei formulata ulterior respingerii cererii initiale.
18 martie 2020Art. 301 c.pr.civ. si art. 103 c.pr.civ. Tardivitate recurs. Calculul termenului de declarare a acestei cai de atac.
18 martie 2020
Actiune de partaj succesoral formulata de o persoana al carui autor nu a acceptat succesiunea parintelui sau. Consecinte.
In ipoteza in care un succesibil nu-si exercita dreptul de optiune in termenul prevazut de art.700 Cod civil (6 luni de la deschiderea mostenirii), potrivit regulilor aplicabile prescriptiei extinctive se stinge dreptul de a accepta mostenirea si odata cu acest drept se stinge – cu efect retroactiv – si titlul sau de mostenitor, el devenind strain de succesiune. Prin urmare, stingerea prin prescriptie a dreptului de optiune atrage stingerea vocatiei succesorale.
Din interpretarea dispozitiilor art. 689 Cod civil, rezulta ca pentru a fi in prezenta unei acceptari tacite a mostenirii, este necesar ca succesibilul sa faca un act (fapt) pe care nu il putea savarsi decat in calitatea sa de erede si din care rezulta indirect, dar neindoielnic, intentia de acceptare a mostenirii.
Legea nu a stabilit in concret care anume acte savarsite de succesibil constituie manifestarea intentiei de a accepta tacit mostenirea, multumindu-se sa precizeze ca actele de conservare si de administrare provizorie nu reprezinta acte de acceptare daca cel ce le-a facut nu si-a insusit calitatea de mostenitor (art.690 cod civil), iar actele de dispozitie avand ca obiect dreptul succesoral constituie acte de acceptare chiar daca, aparent, imbraca forma ”renuntarii” la mostenire (art.691 Cod civil).
Plecand de la aceste texte, in literatura de specialitate s-a retinut ca, pe langa actele de dispozitie, care sunt cele mai clare acte de acceptare a succesiunii, au aceasta valoare si actele de administrare, care au caracter definitiv si angajeaza viitorul, cum ar fi incheierea unor conventii intre succesibili cu privire la administrarea bunurilor succesorale, arendarea acestor bunuri sau luarea si detinerea unor bunuri succesorale.
In conditiile in care s-a facut dovada ca B. M. nu a acceptat succesiunea mamei sale, in termenul prevazut de art. 700 Cod civil, este evident ca s-a stins dreptul sau de mostenitor si in atare context ea nu putea transmite catre recurenta bunuri succesorale, pe care nu le-a primit in proprietate, situatie in care aceasta din urma nu justifica calitate procesuala activa pentru promovarea unei actiuni de partaj succesoral a averii bunicii sale.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie,
Decizia civila nr. 411 din 1 iunie 2011.
Prin decizia civila nr. 411/1 iunie 2001 Curtea de Apel Ploiesti a respins ca nefondat recursul formulat de reclamanta C.L.E. impotriva deciziei civile nr.59 pronuntata la 9 februarie 2011 de Tribunalul Dambovita,
in contradictoriu cu paratii D.P si R.I. pentru urmatoarele considerente:
Prin cererea de chemare in judecata adresata instantei, reclamanta a solicitat, in contradictoriu cu paratii, partajul averii ramase de pe urma bunicii sale, L.R., decedata la data de 28.08.2002.
Avand in vedere faptul ca s-a invocat de catre parati exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, pe considerentul ca autoarea acesteia nu si-a exercitat dreptul de optiune succesorala in intervalul de 6 luni de la deschiderea succesiunii, reglementat de art. 700 cod civil, prin decizia civila nr. 1189/18.12.32008, pronuntata intr-un prim ciclu procesual, Curtea de Apel Ploiesti a trimis cauza spre rejudecare, in vederea completarii probatoriilor sub aspectul acceptarii tacite a mostenirii defunctei L. R., de catre autoarea reclamantei.
Din interpretarea dispozitiilor art. 689 Cod civil, rezulta ca pentru a fi in prezenta unei acceptari tacite a mostenirii, este necesar ca succesibilul sa faca un act (fapt) pe care nu il putea savarsi decat in calitatea sa de erede si din care rezulta indirect, dar neindoielnic, intentia de acceptare a mostenirii.
Legea nu a stabilit in concret care anume acte savarsite de succesibil constituie manifestarea intentiei de a accepta tacit mostenirea, multumindu-se sa precizeze ca actele de conservare si de administrare provizorie nu reprezinta acte de acceptare daca cel ce le-a facut nu si-a insusit calitatea de mostenitor (art.690 cod civil), iar actele de dispozitie avand ca obiect dreptul succesoral constituie acte de acceptare chiar daca, aparent, imbraca forma ”renuntarii” la mostenire (art.691 Cod civil).
Plecand de la aceste texte, in literatura de specialitate s-a retinut ca, pe langa actele de dispozitie, care sunt cele mai clare acte de acceptare a succesiunii, au aceasta valoare si actele de administrare, care au caracter definitiv si angajeaza viitorul, cum ar fi incheierea unor conventii intre succesibili cu privire la administrarea bunurilor succesorale, arendarea acestor bunuri sau luarea si detinerea unor bunuri succesorale.
Pe de alta parte se impune a se face precizarea ca in ipoteza in care un succesibil nu-si exercita dreptul de optiune in termenul prevazut de art.700 Cod civil (6 luni de la deschiderea mostenirii), potrivit regulilor aplicabile prescriptiei extinctive se stinge dreptul de a accepta mostenirea si odata cu acest drept se stinge – cu efect retroactiv – si titlul sau de mostenitor, el devenind strain de succesiune. Prin urmare, stingerea prin prescriptie a dreptului de optiune atrage stingerea vocatiei succesorale.
Desi s-a sustinut de catre reclamanta ca mama sa, B.M., decedata in anul 2004, a acceptat succesiunea defunctei L. R., decedata in anul 2002, tribunalul, pe baza unui probatoriu complex (care a fost completat si in faza procesuala a apelului) a stabilit ca toate bunurile ramase de pe urma acesteia, respectiv imobilele casa si terenul aferent, precum si suprafata de 2,98 ha teren au fost preluate de D.P., care le foloseste si in prezent, tot aceasta ocupandu-se de ingrijirea si inmormantarea defunctei.
In acest sens, prin dovezile administrate in cauza, s-a probat imprejurarea ca B.M., care avea o stare de sanatate precara, a fost ea insasi ingrijita de parata D.P., fara a avea pretentii la mostenirea mamei sale, singurul teren folosit de familia acesteia fiind cel situat in pct. „Pilot”, care provenea, insa, de la mama sotului sau (S. P.) si pentru care exista emis titlu de proprietate nr. 28693/1994.
In conditiile in care s-a facut dovada ca B.M. nu a acceptat succesiunea mamei sale, in termenul prevazut de art. 700 Cod civil, este evident ca s-a stins dreptul sau de mostenitor si, prin urmare, ea nu putea transmite catre recurenta bunuri succesorale, pe care nu le-a primit in proprietate.
In atare context, in mod corect prima instanta (a carei solutie a fost mentinuta in apel), a respins actiunea pentru lipsa calitatii procesuale active a reclamantei, considerand ca aceasta nu are vocatie la succesiunea bunicii sale, situatie in care, criticile formulate de ea apar ca nefondate si urmeaza a fi respinse, nefiind incidente dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Pe cale de consecinta, in raport de considerentele expuse in precedent, in baza art. 312 alin. 1 C.pr.civila, Curtea a respins, ca nefondat, recursul, mentinand ca legala decizia atacata.
(Judecator
Veronica Grozescu)
