Raspunderea angajatului vinovat de plata sumelor nedatorate

Chiar daca in Codul Muncii nu exista o reglementare expresa privind raspunderea subsidiara, coroborand prevederile art. 254 si 256 din acelasi cod, rezulta ca antrenarea raspunderii patrimoniale a angajatului vinovat de plata sumelor nedatorate, are caracter subsidiar, in raport cu raspunderea angajatului care a incasat suma nedatorata.

Tribunalul Mehedinti - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, prin sentinta civila nr. 4988 din 21.10.2013 a respins exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parata C. V.

A respins ca nefondata actiunea formulata de reclamantul LICEUL TEORETIC T. L. ORSOVA in contradictoriu cu paratele G. S. si C. V.

A obligat reclamantul la 300 lei cheltuieli de judecata, catre parata G. S.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut urmatoarele:

In conformitate cu art. 137 Cod procedura civila (aplicabil prezentului litigiu ) instanta s-a pronuntat mai intai asupra exceptiilor.

Astfel, s-a constatat ca exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parata C.V., avand in vedere sentinta nr. 3335/04.06.2013 a Tribunalului Mehedinti data in dosarul nr. 3549/101/2012, este nefondata.

Prin actiunea inregistrata sub nr. 3549/101/2012, reclamantul LICEUL TEORETIC T. L. ORSOVA a solicitat obligarea paratei C.V. la restituirea unei sume de bani incasate necuvenit in temeiul art. 256 Codul Muncii , sanctiunea fiind admiterea in parte, respectiv, parata a fost obligata la restituirea sumei nete in cuantum de 14.020 lei, reprezentand premii acordate cu titlul de premiere pentru perioada 2010 si 2011 si sumei de 6.639 lei, reprezentand contributii datorate de parata catre bugetul de stat.

Prin prezentul litigiu se solicita obligarea paratei la repararea prejudiciului cauzat unitatii scolare, prin aprobarea platii unor premii elevilor sportivi, in conditii de nelegalitate, in temeiul art. 254- 255 Codul Muncii.

Autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de parti, cauza si obiect, conditie neindeplinita in cazul de fata, avand in vedere ca obiectele celor doua litigii sunt diferite.

Astfel, in primul litigiu s-a solicitat restituirea unor sume de bani incasate necuvenit de catre salariat, in temeiul art. 256 Codul Muncii, iar in prezentul litigiu, antrenarea raspunderii patrimoniale a salariatului pentru paguba produsa angajatorului din vina si in legatura cu munca sa conform art. 254 Codul Muncii.

Pe fond, s-a constatat actiunea neintemeiata..

Parata G. S., angajata a unitatii scolare reclamante, a indeplinit in perioada 16.02.2010 -09.05.2011 functia de director al unitatii scolare, iar parata C.V., in aceeasi perioada, a indeplinit functia de administrator financiar, cu atributii financiar contabile.

In calitatea pe care o avea, parata G. S. a angajat si ordonantat la plata premiile in calitate de angajator catre participantii la competitiile sportive Regatele Gainesville din perioada 01.05.2010 -23.05.2010.

Parata C.V. a acordat vize de control financiar pentru plata premiilor respective.

In urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Mehedinti, s-a constat ca plata premiilor pentru participantii la aceste competitii s-a efectuat in conditii de nelegalitate, cu incalcarea HG 1447/2007.

In perioada 01.05.2010 -23.05.2010 si 22.11.2010 - 06.11.2010 Sectia de Kaiac - canoe a liceului s-a deplasat la Gainesville-Georgia pentru a participa la Regatele Gainesville.

Pentru rezultatele obtinute la cele doua competitii, unitatea scolara a platit elevilor sportivi premii in suma de 31.770 lei, iar antrenorilor, tehnicienilor si celorlalti specialisti din cadrul colectivului tehnic, premii in suma de 108.520 lei.

Premiile pentru elevii sportivi au fost acordate in baza art. 29, alin.2 HG 1447/2007 pentru aprobarea Normelor financiare pentru activitatea sportiva, potrivit careia sportivii clasati pe locurile I, II si III in competitiile interne prevazute de art. 25 din HG 1447/2007, pot primi, din partea organizatorului, premii in bani/ obiecte.

Regatele Gainesville nu sunt competitii interne, ci competitii internationale, competitii care nu se regasesc nici intre cele enumerate de art. 25 din HG 1447/2007.

Pentru recuperarea prejudiciului cauzat din cauza platilor nelegale, reclamantul a actionat conform Deciziei 3/28.02.2012 a Camerei de Conturi Mehedinti.

Astfel, de la salariatii unitatii, respectiv, antrenori, tehnicieni si alti specialisti din cadrul colectivului tehnic, s-a solicitat restituirea sumelor incasate necuvenit, in temeiul art. 256 Codul Muncii.

In ceea ce priveste premiile acordate elevilor, s-a solicitat acoperirea prejudiciului prin atragerea raspunderii patrimoniale a celor doua parate din prezentul litigiu.

In situatia de fata, in sarcina celor doua salariate exista o raspundere patrimoniala subsidiara. Chiar daca Codul Muncii nu reglementeaza expres raspunderea subsidiara, ea este o forma specifica a raspunderii patrimoniale reglementate de art. 254 Codul Muncii. Ea este posibila in temeiul art. 256 Codul Muncii, care reitereaza normele si principiile platii lucrului nedatorat.

Raspunderea patrimoniala subsidiara este supusa regulilor generale referitoare la raspunderea patrimoniala sub aspectul conditiilor de existenta indisolubila, fie cu raspunderea unei alte persoane care a produs direct paguba, fie cu obligatia altor persoane fata de unitate.

Si din punct de vedere temporar, raspunderea subsidiara intervine ulterior raspunderii principale.

Ca atare, nu poate fin antrenata direct raspunderea patrimoniala a celor doua parate pentru recuperarea prejudiciului, atata timp cat nu s-a actionat in nici un fel pentru recuperarea premiilor incasate de la parinti ori ocrotitori legali.

Sustinerea reclamantului, ca nu se poate recupera prejudiciul de la elevii minori iar parintii acestora nu au nici o culpa in acest sens sau nu au posibilitati materiale de restituire, nu are nici un suport legal, deoarece recuperarea premiilor acordate nelegal are la baza principiul imbogatirii fara just temei, si nu raspunderea delictuala.

Starea de pasivitate a reclamatului in recuperarea sumelor acordate nelegal elevilor sportivi, nu justifica antrenarea raspunderii patrimoniale a celor doua salariate si nici nu s-a facut dovada ca actiunea directa impotriva beneficiarilor platii nedatorate nu mai poate fi exercitata.

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs reclamantul LICEUL TEORETIC T. L. ORSOVA si parata G. S., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivare, reclamantul arata ca din verificarile efectuate de catre reprezentantii Camerei de Conturi Mehedinti, s-a constatat ca premiile pentru elevii - sportivi , au fost acordate in baza dispozitiilor art.29 alin.2 din HG nr.1447/2007, privind aprobarea Normelor financiare pentru activitatea sportiva, care prevede ca: „Sportivii clasati pe locurile I, II, si III in competitiile interne neprevazute la art.25 din actul normativ citat, pot primi din partea organizatorilor un premiu in bani sau in obiecte , in valoare de pana la 300 lei, 220 lei si 150 lei/persoana”.

Sub acest aspect, organele de control au constatat ca aceste premii au fost acordate nelegal, dat fiind faptul ca articolul respectiv ( vezi art.29 din HG nr. 1447/2007 ) se refera la competitiile interne, iar potrivit art.3 alin.4 din HG nr.1447/2007 „competitie sportiva interna” - reprezinta - competitie sportiva la care conform regulamentului de desfasurare , pot participa numai sportivi din cadrul structurilor sportive din Romania .

In concluzie, acordarea premiilor s-a facut pentru competitii internationale, care nu se regasesc in cadrul cap.V, lit.A, art.25 , lit. i. respectiv „cupe europene intercluburi” si art.29 din HG nr.14472007, competitii pentru care premierea nu se face de catre cluburile sportive.

Mai mult decat atat, „Regatele Gainesville ( SUA )” sunt competitii internationale care nu se regasesc nici la literele „a - jocuri olimpice , a

¹

- jocuri olimpice de tineret , b - jocuri paralimpie, c-campionate mondiale- cupe mondiale intertari, ale art.25 din HG nr.1447/2007, competitii pentru care premiile se acorda de Comitetul Olimpic si Sportiv Roman, Autoritatea Nationala pentru Sport si Tineret si Federatiile Sportive.

Potrivit cap.V, lit.B, art. 32 si 33 din HG nr.1447/207, premiile in bani pentru antrenori, tehnicieni si alti specialisti din cadrul colectivului tehnic se stabilesc si se acorda pentru contributia adusa la realizarea performantelor obtinute de catre sportivi in competitiile sportive prevazute la art.25 din HG nr.1447/2007. Auditul financiar a retinut ca imprejurarile si cauzele care au determinat producerea acestui prejudiciu, au avut loc in principal datorita functionarii defectuoase a activitatii de control intern, exercitarii unei activitati necorespunzatoare de catre managementul entitatii, precum si interpretarii eronate a actelor normative enumerate mai sus.

In acest sens s-a retinut in speta incidenta dispozitiilor art.7 din OG_nr. 119/1999 privind controlul intern si controlul financiar preventiv , care prevede urmatoarele: „Controlul financiar preventiv consta in verificarea sistematica a proiectelor de operatiuni care fac obiectul acestuia .... Din punctul de vedere al legalitatii si regularitatii; incadrarii in limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament , dupa caz, stabilite potrivi legii.

Paratele, prin calitatea pe care o aveau , respectiv de director si administrator financiar au aprobat angajarea, lichidarea, ordonantarea, plata si inregistrarea cheltuielilor acordate elevilor, drept pentru care se fac raspunzatoare de crearea acestui prejudiciu. Parata G. S., in calitate de director, a angajat si ordonantat la plata premiile in calitate de angajator. Parata C.V., in calitatea de administrator financiar cu atributii financiar contabile, a acordat viza de control financiar preventiv in conditii de nelegalitate,

Parata G. S., in calitate de director, avea si calitatea de ordonator de credite si a angajat si ordonantat la plata premiile, iar parata C. V. indeplinea functia de administrator financiar cu atributii financiar contabile , care a acordat viza de control financiar preventiv in conditii de nelegalitate.

Reclamanta, prin raspunsul depus la dosarul cauzei, invedereaza instantei ca elevii care au beneficiat si incasat sumele de bani cu titlu de premieri, sunt minori iar parintii acestora nu au posibilitati materiale si financiare sa restituie aceste sume de bani.

Insa, potrivit dispozitiilor art.254 din Codul muncii, salariatii raspund conform principiilor raspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale din vina si in legatura cu munca lor. In speta sunt incidente dispozitiile art.254 din Codul muncii.

Art.253 alin.3 din Codul muncii prevede ca angajatorul va recupera suma aferenta de la salariatul vinovat potrivit art.254 si urmatoarele, din acelasi cod.

Din probele administrate in cauza, rezulta clar si cu certitudine vinovatia celor doua parate, avand in vedere notele de relatii, raportul Camerei de Conturi Mehedinti, ordonantarea de plata si statele de plata .

Avand in vedere ca organul de control fiscal a constatat ca sumele pretinse constituie prejudiciu creat la bugetul de stat si tinand cont de faptul ca procesul verbal de constatare si Decizia nr. 3/2012 nu au fost contestate
si
nici anulate de vreo instanta de judecata, constituind dovezi certe si concludente , impun recuperarea acestor sume pe calea instantei judecatoresti de la persoanele vinovate .

Insa, in dovedirea si sustinerea celor invocate, se impune efectuarea unei expertize contabile care sa stabileasca si sa constate in ce baza au fost acordate si incasate sumele pretinse a fi restituite, cine a aprobat si avizat acordarea acestor sume, ce reprezinta aceste sume si daca au fost incasate legal, avand in vedere actul de control care a stabilit cu certitudine vinovatia celor doua parate-intimate. Sub acest aspect, pentru o solutie clara si legala se impune admiterea recursului, casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instante, in vederea administrarii unei expertize contabile.

Parata G. S. a aratat ca si-a angajat aparator care a participat la sedintele de judecata, a studiat si xeroxat intreg dosarul, a solicitat probe si a formulat concluzii orale si scrise. Pentru intreaga activitate depusa in dosar, instanta, fara motivare, a redus onorariul de avocat, desi acesta nu era costisitor, reducandu-l la suma infima de 300 lei. Onorariul poate fi redus, insa, atunci cand este redus trebuie sa o faca cu respectarea onorariilor minimale prevazute in tabloul onorariilor avocatiale, in raport de valoarea pricinii sau de munca prestata de avocat. Or, daca ar fi consultat valoarea onorariilor minimale, instanta ar fi putut observa faptul ca doar redactarea unei cereri, intampinari sau a unor concluzii era, de acum 5 ani, 250 lei.

Or, in prezenta speta, raportat la activitatea avocatului, valoarea pricinii, participarea la judecata si reprezentarea paratei G. S., formularea de cereri de probatorii, formularea de concluzii orale si scrise, onorariu acordat este de-a dreptul patetic si e o reala jignire adusa activitatii avocatului.

Curtea, examinand sentinta atacata, prin prisma motivelor de recurs, a actelor si lucrarilor dosarului, a dispozitiilor legale in materie, precum si a prevederilor art. 304

¹

Cod procedura civila, a constatat ca recursul declarat de reclamant, nu este fondat, urmand sa fie respins, pentru urmatoarele considerente:

Astfel, in speta, prima instanta a respins actiunea cu motivarea ca, in situatia de fata, in sarcina celor doua salariate exista o raspundere patrimoniala subsidiara; chiar daca Codul Muncii nu reglementeaza expres raspunderea subsidiara, ea este o forma specifica a raspunderii patrimoniale reglementate de art. 254 Codul Muncii si este posibila in temeiul art. 256 Codul Muncii, care reitereaza normele si principiile platii lucrului nedatorat; si din punct de vedere temporar raspunderea subsidiara intervine ulterior raspunderii principale; ca atare, nu poate fi antrenata direct raspunderea patrimoniala a celor doua parate pentru recuperarea prejudiciului, atata timp cat nu s-a actionat in nici un fel pentru recuperarea premiilor incasate, de la parti ori ocrotitori legali, recuperarea premiilor acordate nelegal, de la cei care le-au primit, avand la baza principiul imbogatirii fara just temei, si nu raspunderea delictuala.

Prin urmare, instanta nu a examinat si nu s-a pronuntat sub aspectul indeplinirii conditiilor de fond a raspunderii paratelor, ci numai in sensul ca raspunderea acestora poate fi antrenata subsidiar, dupa antrenarea raspunderii beneficiarilor acestor premii, personal sau prin ocrotitorii legali.

Ca atare, toate criticile si sustinerile recurentului reclamant, privind conditiile in care s-au acordat aceste premii si vinovatia paratelor, ce se cere a se constata si prin expertiza, si care ar atrage raspunderea acestora pentru prejudiciul cauzat angajatorului, in temeiul art. 253 alin. 3 si art. 254 din Codul Muncii, nu intereseaza ca si motive de recurs, intrucat exced aspectelor supuse examinarii de catre prima instanta.

Ca si critici de nelegalitate si netemeinicie a sentintei recurate, intereseaza numai rezolvarea data spetei de catre Tribunal, respectiv, daca raspunderea paratelor, are, sau nu, caracter subsidiar, respectiv, daca reclamantul trebuie sa faca demersuri pentru recuperarea prejudiciului, in primul rand, de la beneficiarii premiilor, ca si plata nedatorata, si numai in subsidiar, de la salariatii considerati vinovati de producerea prejudiciului, in speta, paratele, considerate vinovate de plata premiilor.

Or, sub acest aspect, recurentul reclamant nu a formulat, in mod clar, critici de negalitate si netemeinicie a sentintei; insa, cum prin motivarea recursului, se sustine ca actiunea trebuia admisa, in raport si de prevederile art. 304

¹

Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca este investita sa se pronunte asupra solutiei si motivarii sentintei si retine ca

rezolvarea data cauzei, de catre Tribunal, este corecta.

Aceasta, deoarece, intr-o astfel de situatie, prevederea raspunderii salariatilor pentru prejudiciul cauzat angajatorului, are justificare numai in masura in care prejudiciul nu poate fi recuperat, in urma exercitarii cailor legale, de la persoanele care au beneficiat de sumele in discutie; in acest caz, angajatorul are dreptul sa se indrepte impotriva salariatului considerat vinovat de producerea pagubei si, in acest cadru procesual, instanta urmeaza sa examineze si sa se pronunte in concret, in fiecare cauza in parte, cu privire la indeplinirea conditiilor legale pentru raspunderea salariatului fata de angajator.

Prin urmare, retinerea, de catre prima instanta, a caracterului subsidiar al cererii de raspundere a paratelor, pentru plata premiilor in discutie si, respectiv, respingerea actiunii reclamantului, cu aceasta motivare, este o solutie legala si temeinica, asa incat, recursul reclamantului nu este fondat.

In ceea ce priveste recursul paratei G. S., care vizeaza reducerea onorariului de avocat, de catre prima instanta, acesta este fondat.

Astfel, chiar daca art. 274 alin.3 Cod procedura civila, permite judecatorului sa micsoreze onorariile avocatilor, textul impune si unele conditii sub acest aspect, respectiv, potrivit cu cele prevazute in tabloul onorariilor minimale si cand constata, motivat, ca sunt nepotrivit de mari fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.

In speta, Tribunalul a redus onorariul avocatului paratei G. S., de la 750 lei, la 300 lei, obligand, astfel, reclamantul numai la 300 lei cheltuieli de judecata, fara nici o justificare legala.

Curtea apreciaza ca onorariul de 750 lei pentru asistenta juridica - asigurata, in speta, prin prezenta avocatului la mai multe termene de judecata, depunerea de concluzii, atat orale, cat si scrise - in raport de valoarea actuala a onorariilor avocatiale, dar si de complexitatea si valoarea pricinii, nu este nepotrivit de mare si, ca atare, nu se justifica reducerea, respectiv, aplicarea textului citat.

Prin urmare, constatand, in cauza, o gresita aplicare a art. 274 alin.3 Cod procedura civila, fiind incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, sa retinut de catre Curte ca recursul paratei este fondat, in sensul de a se recunoaste, in favoarea paratei recurente, dreptul la plata integrala a onorariului de avocat, de 750 lei, ca si cheltuieli de judecata in sarcina reclamantului.

Fata de considerentele expuse, in baza art. 312 Cod procedura civila, s-a respins recursul declarat de reclamant si s-a admis recursul declarat de parata G. S., sentinta fiind modificata in parte, in sensul obligarii reclamantului la 750 lei cheltuieli de judecata, in loc de 300 lei, catre parata G. S., fiind mentinute restul dispozitiilor.

(Decizia nr.453/04 martie 2014 Sectia l-a Civila, rezumat judecator Paula Paun)