Supravegherea secreta speciala a cetatenilor/organizatiilor


^[15]

506. In prima hotarare pronuntata in materie de supraveghere secreta,
     Klass si altii impotriva Germaniei,
     pct. 48, Curtea a precizat, in special urmatoarele: „In prezent, societatile democratice sunt amenintate de forme extrem de sofisticate de spionaj si de terorism, ceea ce impune ca statul sa fie

capabil, pentru a combate eficient astfel de amenintari, sa asigure supravegherea secreta a elementelor subversive care opereaza in jurisdictia sa. Prin urmare, Curtea trebuie sa admita faptul ca existenta unei legislatii care acorda competente de supraveghere secreta a corespondentei, a trimiterilor po stale si a telecomunicatiilor este necesara intr-o societate democratica, in conditii exceptionale, in interesul securitatii nationale  si/sau pentru apararea ordinii  si prevenirea infractiunilor." Cu toate acestea, competentele de supraveghere secreta a cetatenilor, caracteristice statului politienesc, sunt tolerabile in temeiul Conventiei numai in masura strict necesara pentru protejarea institutiilor democratice
(ibidem,
pct. 42; Szabo si Vissy impotriva Ungariei, pct. 72-73). In aceasta ultima cauza, Curtea a clarificat notiunea de „stricta necesitate". Astfel, o masura de supraveghere secreta trebuie, in general, sa fie strict necesara pentru apararea institutiilor democratice  si, in special, pentru obtinerea de informatii vitale in cadrul unei anumite operatiuni. In caz contrar, ar exista un „abuz" din partea autoritatilor (pct. 73).

507. In principiu, Curtea nu recunoa ste o
     actio popularis,
     astfel incat, pentru a putea depune o cerere in conformitate cu art. 34, o persoana trebuie sa fie in masura sa demonstreze ca a fost „afectata in mod direct" de masura contestata. Cu toate acestea, avand in vedere particularitatile masurilor secrete de supraveghere  si importanta de a garanta ca acestea sunt supuse unui control  si unei supravegheri efective, Curtea admite caile de atac generale indreptate impotriva legislatiei care reglementeaza acest domeniu
     [Roman Zakharovimpotriva Rusiei
     (MC), pct. 165]. In cauza citata, Curtea a precizat conditiile in care un reclamant se poate pretinde „victima" unei incalcari a art. 8, fara sa fie necesar sa demonstreze ca i-au fost efectiv aplicate masuri de supraveghere secreta. S-a bazat pe abordarea adoptata in cauza Kennedy impotriva Regatului Unit pe care a considerat-o cel mai bine adaptata necesitatii de a garanta ca natura secreta a masurilor de supraveghere nu are ca rezultat masuri care nu pot fi contestate in mod efectiv  si care se afla in afara controlului exercitat de Curte  si autoritatile judiciare nationale. In consecinta, reclamantul poate pretinde ca este victima unei incalcari a Conventiei in cazul in care acesta intra sub incidenta legislatiei care autorizeaza masurile de supraveghere secreta (fie pentru ca apartine unui grup de persoane vizate de legislatie, fie pentru ca legislatia afecteaza direct orice persoana)  si daca nu sunt disponibile cai de atac pentru a contesta aceasta supraveghere secreta. In plus, chiar  si in cazul in care exista cai de atac, este posibil ca un reclamant sa pretinda ca este o victima din cauza simplei existente a unor masuri secrete sau a unei legislatii care le permite, daca acesta este in masura sa demonstreze ca, din cauza situatiei sale personale, poate fi expus riscului de a fi supus unor astfel de masuri (pct. 171-172). A se vedea, de asemenea, in ceea ce prive ste calitatea de „victima", Szabo si Vissy impotriva Ungariei, pct. 32-39  si trimiterile citate.
508. Hotararea in cauza Roman Zakharov impotriva Rusiei (MC) contine o expunere detaliata a jurisprudentei Curtii intemeiata pe art. 8, cu privire la „legalitatea" („calitatea legii")  si „necesitatea" (caracterul adecvat  si eficacitatea garantiilor impotriva caracterului arbitrar  si riscului de abuz) unui sistem de supraveghere secreta (pct. 227-303). In aceasta cauza examinata de Marea Camera, deficientele cadrului juridic intern, care reglementeaza supravegherea secreta a comunicatiilor de telefonie mobila, au condus la constatarea unei incalcari a art. 8 (pct. 302-303).
509. Supravegherea secreta a unei persoane poate fi justificata in temeiul art. 8 numai daca aceasta este „prevazuta de lege", urmare ste unul sau mai multe dintre „scopurile legitime" la care se refera art. 8 § 2  si este „necesara intr-o societate democratica" pentru atingerea unor astfel de obiective
     (Szabo si Vissy impotriva Ungariei,
     pct. 54; Kennedy impotriva Regatului Unit, pct. 130).
510. Primul aspect se refera la faptul ca masura de supraveghere trebuie sa aiba un temei legal in dreptul intern  si sa fie compatibila cu statul de drept. Prin urmare, legea trebuie sa indeplineasca anumite cerinte de calitate: aceasta trebuie sa fie accesibila persoanei in cauza  si sa fie previzibila in ceea ce prive ste efectele sale
     (Kennedy impotriva Regatului Unit,
     pct. 151). In materie de interceptare a comunicarilor, „caracterul previzibil" nu poate fi inteles in acela si mod ca in multe alte domenii. In contextul special al masurilor secrete de supraveghere, caracterul previzibil nu poate insemna ca o persoana ar trebui sa fie in masura sa prevada situatiile in care este posibil ca autoritatile sa le intercepteze comunicarile, astfel incat aceasta sa i si poata adapta comportamentul in consecinta
     (Weber siSaravia impotriva Germaniei,
     pct. 93). Cu toate acestea, pentru a evita ingerintele arbitrare, este esential sa existe norme clare si detaliate privind interceptarea convorbirilor telefonice. Legea trebuie sa fie suficient de clara incat sa le ofere cetatenilor indicii privind circumstantele si conditiile in care autoritatile publice sunt abilitate sa recurga la astfel de masuri secrete
     [Roman Zakharov impotriva
     
     Rusiei
     (MC), pct. 229; Asociatia pentru Integrare Europeana si Drepturile Omului si Ekimdzhiev
     
     impotriva Bulgariei,
     pct. 75]. In plus, legea trebuie sa precizeze suficient de clar domeniul de aplicare si modalitatile de exercitare ale marjei de apreciere acordate executivului sau unei instante, astfel incat sa ofere individului o protectie adecvata impotriva ingerintelor arbitrare
     [Roman Zakharov impotriva
     
     Rusiei
     (MC), pct. 230; Malone impotriva Regatului Unit, pct. 68; Huvig impotriva Frantei, pct. 29; Weber
     
     si Saravia impotriva Germaniei
     (dec.), pct. 94].
511. O lege privind masuri de supraveghere secreta trebuie sa ofere urmatoarele garantii minime de protectie impotriva abuzurilor de putere: sa defineasca natura infractiunilor susceptibile sa genereze emiterea unui mandat de interceptare si categoriile de persoane susceptibile sa faca obiectul unei masuri de interceptare; sa stabileasca un termen limita pentru durata executarii masurii in cauza; sa prevada procedura care trebuie urmata pentru examinarea, utilizarea si pastrarea datelor obtinute, masurile de precautie care trebuie luate pentru comunicarea datelor catre alte parti si circumstantele in care este posibila sau necesara  stergerea ori distrugerea inregistrarilor
     [Roman Zakharov impotriva
     
     Rusiei
     (MC), pct. 231 si 238-301; Amann impotriva Elvetiei (MC), pct. 56-58].
512. In cele din urma, recurgerea la masuri de supraveghere secreta trebuie sa urmareasca un obiectiv legitim si sa fie „necesara intr-o societate democratica" pentru atingerea acestui obiectiv.

Autoritatile nationale beneficiaza de o anumita marja de apreciere in acest sens. Totusi, aceasta marja face obiectul unui control european care vizeaza atat legislatia, cat si deciziile de aplicare a acesteia. Curtea trebuie sa fie convinsa exista garantii adecvate si eficiente impotriva abuzurilor
(Klass si altii

impotriva Germaniei,
pct. 50). Aprecierea acestui aspect depinde de ansamblul circumstantelor cauzei, de exemplu natura, sfera de aplicare si durata eventualelor masuri, motivele necesare pentru dispunerea acestora, autoritatile care au competenta sa le autorizeze, sa le puna in aplicare si sa le controleze, precum si tipurile de cai de atac prevazute de dreptul national. Procedurile de supraveghere a dispunerii si punerii in aplicare a unor masuri restrictive trebuie sa fie de natura sa limiteze „ingerinta" la ceea ce este „necesar intr-o societate democratica"
[Roman Zakharov impotriva

Rusiei
(MC), pct. 232 si trimiterile citate].

513. Examinarea si controlul masurilor de supraveghere secreta pot interveni in cadrul a trei etape: in momentul dispunerii masurii de supraveghere, in cursul punerii sale in aplicare sau ulterior incetarii sale
     (ibidem,
     pct. 233-234 si trimiterile citate). In ceea ce priveste primele doua etape, procedurile existente trebuie sa prevada ele insele garantii adecvate si echivalente care sa protejeze drepturile persoanei. Avand in vedere ca abuzurile se pot produce cu usurinta, in principiu, este de dorit sa se incredinteze controlul masurilor de supraveghere unei instante, intrucat controlul judecatoresc ofera cele mai bune garantii de independenta si impartialitate, precum si o procedura adecvata. In ceea ce priveste cea de-a treia etapa – respectiv incetarea supravegherii – problema notificarii a posteriori a masurilor de supraveghere este strans legata de cea a eficientei cailor de atac in fata instantelor si, prin urmare, de existenta unor garantii efective impotriva folosirii abuzive a competentelor de supraveghere. In principiu, persoana vizata nu poate sesiza instantele judecatoresti decat in cazul in care aceasta este informata cu privire la masurile adoptate fara cunostinta sa si, astfel, poate sa conteste retroactiv legalitatea lor sau, in alta ipoteza, suspectand ca ii sunt sau i-au fost interceptate comunicarile, persoana in cauza poate sesiza instantele judecatoresti, acestea avand competenta chiar daca persoana care a facut obiectul interceptarii nu a fost informata cu privire la masura in cauza (ibidem, pct. 233-234).
514. Trebuie subliniat faptul ca, in cauzele in care legislatia prin care se autorizeaza supravegherea secreta este ea insasi contestata, problema legalitatii ingerintei este strans legata de intrebarea daca s-a respectat criteriul „necesitatii" si, prin urmare, este oportun sa se examineze in solidar criteriile potrivit carora masura in cauza trebuie sa fie „prevazuta de lege" si „necesara"
     (Kennedy impotriva
     
     Regatului Unit,
     pct. 155; Kvasnica impotriva Slovaciei, pct. 84). In acest sens, „calitatea legii" implica faptul ca dreptul intern trebuie sa fie nu doar accesibil si previzibil in ceea ce prive ste aplicarea sa, dar trebuie, in plus, sa garanteze ca masurile de supraveghere secreta sunt aplicate numai atunci cand sunt „necesare intr-o societate democratica", in special prin furnizarea unor garantii suficiente  si efective impotriva abuzurilor
     [Roman Zakharovimpotriva Rusiei
     (MC), pct. 236]. In cauza citata, nu s-a contestat faptul ca interceptarea comunicatiilor de telefonie mobila a avut un temei in dreptul national  si a urmarit obiective legitime in sensul art. 8 § 2,  si anume apararea securitatii nationale  si a sigurantei publice, prevenirea infractiunilor  si protejarea bunastarii economice a tarii. Totu si, nu este suficient. In plus, este necesar sa se aprecieze accesibilitatea legislatiei nationale, sfera de aplicare  si durata masurilor de supraveghere secreta, procedurile care trebuie urmate pentru pastrarea, consultarea, examinarea, utilizarea, transmiterea  si distrugerea datelor interceptate, procedurile de autorizare, modalitatile de control al aplicarii masurilor, existenta unor eventuale mecanisme de notificare  si caile de atac prevazute in dreptul intern
     (ibidem,
     pct. 238-301).
515. Sfera de aplicare a masurilor de supraveghere secreta:
     cetatenilor trebuie sa li se ofere indicii adecvate privind circumstantele in care autoritatile publice sunt abilitate sa recurga la astfel de masuri. In special, este important sa se stabileasca in mod clar natura infractiunilor susceptibile sa genereze emiterea unui mandat de interceptare  si sa fie definite categoriile de persoane susceptibile sa faca obiectul unei interceptari a convorbirilor telefonice
     [Roman Zakharov impotriva Rusiei
     (MC), pct. 243  si 247] In ceea ce prive ste natura infractiunilor, conditia privind previzibilitatea nu impune statelor sa faca o lista exhaustiva in care sa mentioneze infractiunile specifice care pot conduce la adoptarea unei masuri de interceptare. Cu toate acestea, ar trebui furnizate suficiente detalii cu privire la natura infractiunilor in cauza
     (Kennedy impotriva Regatului Unit,
     pct. 159). Masurile de interceptare ce vizeaza o persoana care nu este banuita de o infractiune, dar care ar putea detine informatii cu privire la o astfel de infractiune, pot fi justificate in temeiul art. 8 din Conventie
     [Greuter impotriva Tarilor de Jos
     
     (dec.), privind o masura de interceptare a convorbirilor telefonice dispusa  si supravegheata de catre un judecator, despre care reclamantul a fost informat]. Cu toate acestea, categoriile de persoane care pot face obiectul unei masuri de interceptare a convorbirilor telefonice nu sunt definite suficient de clar in cazul in care acestea includ nu numai suspecti sau acuzati, ci  si „orice alta persoana implicata in savar sirea unei infractiuni", fara sa ofere nicio explicatie cu privire la modul in care trebuie interpretata aceasta sintagma
     [lordachi si altii impotriva Republicii Moldova,
     pct. 44, in care reclamantii au sustinut ca erau expu si unui risc serios de a face obiectul unei masuri de interceptare a convorbirilor telefonice, din cauza faptului ca erau membri ai unei organizatii neguvernamentale, specializata in reprezentarea reclamantilor in fata Curtii; a se vedea  si Roman Zakharov impotriva Rusiei (MC), pct. 245; Szabo si
     
     Vissy impotriva Ungariei,
     pct. 67  si 73]. In cauza Amann impotriva Elvetiei (MC), privind un dosar deschis  si pastrat de catre autoritati in urma interceptarii unei convorbiri telefonice, Curtea a constatat o incalcare, intrucat, printre altele, legislatia relevanta nu reglementa in detaliu situatia persoanelor care erau monitorizate „intamplator" (pct. 61).
516. Durata masurilor de supraveghere: problema duratei totale a masurilor de interceptare poate fi lasata la aprecierea autoritatilor responsabile pentru emiterea  si reinnoirea mandatelor de interceptare, cu conditia sa existe garantii adecvate, cum ar fi precizari clare in dreptul intern cu privire la data expirarii mandatul de interceptare, conditiile in care poate fi reinnoit un mandat  si circumstantele in care acesta trebuie sa fie anulat
     [Roman Zakharov impotriva Rusiei
     (MC), pct. 250;
     Kennedy impotriva Regatului Unit,
     pct. 161]. In cauza lordachi si altii impotriva Republicii Moldova,
     
     legislatia nationala a fost criticata pentru ca nu stabilea un termen suficient de clar in cazul autorizarii unei masuri de supraveghere (pct. 45).
517. Procedurile de urmat pentru pastrarea, consultarea, examinarea, utilizarea, transmiterea si distrugerea datelor interceptate
     [Roman Zakharov impotriva Rusiei
     (MC), pct. 253-256]. Pastrarea automata, timp de 6 luni, a unor date vadit lipsite de interes nu poate fi considerata justificata in temeiul art. 8
     (ibidem,
     pct. 255). Cauza Liberty si altii impotriva Regatului Unit privea interceptarea de catre Ministerul Apararii, pe baza unui mandat, a comunicarilor externe ale organizatiilor care activeaza in domeniul (protectiei) libertatilor civile. Curtea a constatat o incalcare, hotarand in special ca publicul nu a avut la dispozitie nicio indicatie privind procedura aplicabila selectarii in vederea examinarii, partajarii, pastrarii si distrugerii materialelor interceptate (pct. 69).
518. Procedurile de autorizare
     : pentru a stabili daca procedurile de autorizare sunt in masura sa garanteze ca supravegherea secreta nu este dispusa la intamplare, contrar legii sau fara o examinare corespunzatoare, Curtea va lua in considerare o serie de factori, incluzand, in special, autoritatea competenta sa autorizeze supravegherea, domeniul de aplicare a examinarii pe care o efectueaza si continutul autorizatiei de interceptare
     [Roman Zakharov impotriva Rusiei
     (MC), pct. 257-267; a se vedea si Szabo si Vissy impotriva Ungariei, pct. 73 si 75-77, cu privire la masurile de supraveghere supuse autorizarii judiciare prealabile de catre ministrul Justitiei si chestiunea masurilor de urgenta, pct. 80-81]. In cazul in care un sistem permite serviciilor secrete si politiei sa intercepteze direct comunicatiile oricarui cetatean, fara a le impune obligatia de a prezenta o autorizatie de interceptare furnizorului de servicii de comunicatii sau altcuiva, necesitatea unor garantii impotriva arbitrarului si abuzului pare deosebit de mare
     [Roman Zakharov impotriva Rusiei
     (MC), pct. 270].
519. Controlul aplicarii masurilor de supraveghere secreta:
     obligatia impusa organelor de interceptare, de a pastra arhive despre interceptari, este deosebit de importanta pentru a garanta organului de control un acces efectiv la detaliile operatiunilor de supraveghere intreprinse
     [Kennedy impotriva
     
     Regatului Unit,
     pct. 165; Roman Zakharov impotriva Rusiei (MC), pct. 275-285]. De si, in principiu, este de dorit sa se incredinteze unui judecator sarcina de control al masurilor de supraveghere, controlul efectuat de catre un organism non-judiciar poate fi considerat compatibil cu Conventia, cu conditia ca organul de control sa fie independent de autoritatile care efectueaza supravegherea si sa fie investit cu suficiente competente si atributii pentru a exercita un control eficient si permanent
     (ibidem,
     pct. 272; Klass si altii impotriva Germaniei, pct. 56]. Competentele organului de control cu privire la infractiuni pe care le poate depista constituie totodata un aspect important pentru evaluarea eficacitatii controlului pe care il exercita
     [ibidem,
     pct. 53, cauza in care organul de interceptare trebuia sa inceteze imediat interceptarea in cazul in care Comisia G 10 considera ca masura este ilegala sau inutila; Kennedy impotriva Regatului Unit, pct. 168, cauza in care toate elementele interceptate au trebuit sa fie distruse imediat dupa ce comisarul pentru interceptarea comunicatiilor a constatat ilegalitatea interceptarii; Roman Zakharov impotriva Rusiei (MC), pct. 282].
520. Notificarea privind interceptarea comunicatiilor si caile de atac disponibile
     [Roman Zakharov
     
     impotriva Rusiei
     (MC), pct. 286-301]. Caracterul secret al masurilor de supraveghere ridica problema notificarii persoanei in cauza, astfel incat aceasta din urma sa poata contesta legalitatea respectivelor masuri. Desi lipsa unei notificari a posteriori adresate persoanelor afectate de masuri de supraveghere secreta, imediat dupa ridicarea acestora, nu poate constitui, in sine, o incalcare, este de dorit informarea persoanei vizate dupa ridicarea masurilor, „de indata ce notificarea poate fi emisa fara a pune in pericol scopul restrictiei"
     [Roman Zakharov impotriva Rusiei
     (MC), pct. 287-290; Cevat Ozel
     
     impotriva Turciei,
     pct. 34-37]. Problema necesitatii notificarii unei persoane cu privire la faptul ca este supusa unor masuri de interceptare este indisolubil legata de cea a caracterului efectiv al cailor de atac
     [Roman Zakharov impotriva Rusiei
     (MC), pct. 286].
521. In ceea ce priveste operatiunile secrete de supraveghere antiterorista, este necesar sa existe garantii adecvate si efective impotriva abuzurilor statului la exercitarea atributiilor sale de monitorizare strategica
     (WebersiSaravia impotriva Germaniei)
     .
     Curtea admite ca o consecinta fireasca a faptului ca, la ora actuala, terorismul imbraca forme diverse, este recurgerea de catre guverne la tehnologii de varf, inclusiv supravegherea in masa a comunicatiilor, pentru a preveni incidentele iminente. Cu toate acestea, o legislatie care reglementeaza astfel de operatiuni trebuie sa ofere garantiile necesare impotriva abuzurilor, in ceea ce priveste dispunerea si aplicarea masurilor de supraveghere, precum si a eventualelor masuri reparatorii
     (Szabo si Vissy impotriva Ungariei,
     pct. 64, 68 si 78-81). Desi Curtea admite ca pot exista situatii de extrema urgenta, in care cerinta privind acordarea unei autorizatii judiciare prealabile ar implica riscul de a pierde timp pretios, in astfel de cazuri, orice masura autorizata in prealabil de o autoritate non-judiciara trebuie sa faca obiectul unui control judecatoresc
     ex-post
     (pct. 81).
522. Cauza Kennedy impotriva Regatului Unit privea un fost detinut care milita impotriva erorilor judiciare si sustinea ca este victima unor masuri de supraveghere. Curtea a subliniat ca competenta de a dispune masuri de supraveghere secreta a cetatenilor este admisibila in temeiul art. 8 doar in cazul in care exista garantii adecvate si eficiente impotriva abuzurilor.
523. In cauza Asociatia pentru Integrare Europeana si Drepturile Omului si Ekimdzhiev impotriva
     
     Bulgariei,
     o asociatie fara scop lucrativ si un avocat care asigurau reprezentarea reclamantilor in procedurile desfa surate in fata Curtii de la Strasbourg sustineau ca era posibil sa fie supu si unor masuri de supraveghere in orice moment, fara nicio notificare. Curtea a observat ca legislatia nationala relevanta nu oferea garantii suficiente impotriva riscului de abuz, inerent oricarui sistem de supraveghere secreta,  si ca, prin urmare, ingerinta in exercitarea de catre reclamanti a drepturilor garantate de art. 8 nu era „prevazuta de lege".

Cauza Asociatia „21 Decembrie 1989" si altii impotriva Romaniei prive ste o asociatie care protejeaza interesele participantilor la manifestatii antiguvernamentale  si ale victimelor acestora. Curtea a constatat o incalcare a art. 8 (pct. 171-175;
a contrario
Kennedy impotriva Regatului Unit,
pct. 169, neincalcare).

Lista cauzelor citate

Jurisprudenta citata in prezentul ghid face trimitere la hotarari si decizii pronuntate de Curte, precum si la decizii si rapoarte ale Comisiei Europene a Drepturilor Omului („Comisia").

Daca nu se specifica altfel, trimiterea citata se face la o hotarare pe fond, pronuntata de o Camera a Curtii. Mentiunea „ (dec.)" se refera la o decizie a Curtii, iar mentiunea „ (MC)" indica faptul ca respectiva cauza a fost examinata de Marea Camera.

Hotararile Camerei care nu sunt definitive, in sensul art. 44 din Conventie, la data publicarii prezentei actualizari, sunt marcate in lista de mai jos cu un asterisc (*). Art. 44 § 2 din Conventie prevede: „Hotararea unei Camere devine definitiva a) atunci cand partile declara ca ele nu vor cere retrimiterea cauzei in fata Marii Camere; sau b) la 3 luni de la data hotararii, daca retrimiterea cauzei in fata Marii Camere nu a fost ceruta; sau c) atunci cand Colegiul Marii Camere respinge cererea de retrimitere formulata potrivit art. 43". In cazul in care colegiul Marii Camere admite cererea de retrimitere, hotararea Camerei devine caduca si Marea Camera pronunta ulterior o hotarare definitiva". Hyperlink-urile catre cauzele citate in versiunea electronica a Ghidului fac legatura cu baza de date HUDOC
(http://hudoc.echr.coe.int)
care ofera acces la jurisprudenta Curtii (hotararile si deciziile pronuntate de Marea Camera, de Camera si de Comitet; cauzele comunicate, avizele consultative si rezumatele juridice extrase din Nota de informare privind jurisprudenta), precum si cu baza de date a Comisiei (decizii si rapoarte) si cu rezolutiile Comitetului de Mini stri.

Curtea pronunta hotararile si deciziile in limba engleza si/sau franceza, cele doua limbi oficiale ale acesteia. Baza de date HUDOC ofera, de asemenea, acces la traduceri ale unor cauze importante ale Curtii in peste 30 de limbi neoficiale. In plus, include linkuri catre aproximativ o suta de culegeri de jurisprudenta online, elaborate de terti.