Interzicerea sclaviei si a muncii fortate, Art. 4 din Conventie
28 martie 2020INADMISIBILITATEA LEGATA DE COMPETENTA CURTII
28 martie 2020
Independenta si impartialitate
- Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1, impune sa fie audiata cauza de catre o „instanta independenta si impartiala". Notiunile „independenta" si „impartialitate" fiind strans legate, Curtea le va examina adesea impreuna
(Kleyn si altii impotriva Tarilor de Jos
(MC), pct. 192). - Faptul ca magistratii neprofesioni sti profeseaza intr-un tribunal nu este in sine contrar art. 6 § 1. Existenta unui colegiu cu o componenta mixta, care include magistrati, functionari publici sau reprezentanti ai grupurilor de interese, nu reprezinta in sine o dovada de partinire
(Le Compte, Van
Leuven si De Meyere impotriva Belgiei,
pct. 57-58). Nu exista in sine nicio obiectie ca expertii sa participe ca membri neprofesioni sti in procesul decizional care se desfa soara la nivelul unei instante
(Pabla Ky impotriva Finlandei,
pct. 32). - Principiile stabilite in jurisprudenta cu privire la impartialitate se aplica atat magistratilor neprofesioni sti, cat si magistratilor profesioni sti
[Langborger impotriva Suediei,
pct. 34-35; Cooper
impotriva Regatului Unit
(MC), pct. 123]. - In principiu, lipsa de independenta sau impartialitate a organului decizional sau incalcarea de catre acest organ a unei garantii procedurale fundamentale nu poate implica o incalcare a art. 6 § 1 in cazul in care decizia a fost supusa controlului ulterior al unui organism judiciar cu „jurisdictie deplina", care a asigurat respectarea garantiilor prevazute de art. 6 § 1, remediind incalcarea initiala
(De Haan
impotriva Tarilor de Jos,
pct. 52-55; Crompton impotriva Regatului Unit, pct. 79).
[26]
-
Curtea a subliniat in mod constant faptul ca domeniul de aplicare al obligatiei pe care art. 6 § 1 o impune statului, de a garanta un proces condus de o „instanta independenta si impartiala" nu se limiteaza la sistemul judiciar, ci impune si puterii executive, legiuitorului si tuturor celorlalte autoritati ale statului, la toate nivelurile, sa respecte hotararile si deciziile instantelor si sa le aplice, chiar daca nu sunt de acord cu ele. Respectarea de catre stat a autoritatii instantelor este o premisa esentiala pentru increderea publicului in justitie si, in sens mai larg, in statul de drept. Nu este suficient ca independenta si impartialitatea sistemului judiciar sa fie garantate de Constitutie: ele trebuie sa fie aplicate in mod real in toate atitudinile si practicile administrative
(Agrokompleks impotriva Ucrainei,
pct. 136).
- Prin independenta se intelege
independenta fata de alte
puteri(executiva si legislativa)
(Beaumartin impotriva Frantei,
pct. 38) si
independenta fata de parti
(Sramek impotriva Austriei,
pct. 42). Respectarea acestei cerinte se verifica, in special, pe baza unor criterii de natura statutara, precum modalitatile de numire si durata mandatului membrilor instantei, sau existenta unor garantii suficiente impotriva presiunilor externe. Intrebarea daca exista sau nu o aparenta de independenta este, de asemenea, luata in considerare
(Oleksandr Volkov impotriva Ucrainei,
pct. 103). Deficientele constatate pot fi remediate sau nu in cadrul procedurii ulterioare
(ibidem,
pct. 118, pct. 123 si pct. 131). - De si conceptul de separare a puterilor intre organele politice ale guvernului si autoritatea judiciara tinde sa obtina o importanta tot mai crescuta in jurisprudenta Curtii, nici art. 6, nici vreo alta prevedere a Conventiei nu obliga statele sa respecte vreun concept teoretic constitutional referitor la limitele admise privind interactiunea dintre acestea. Intotdeauna intrebarea care se pune este daca, intr-o anumita cauza, cerintele Conventiei au fost respectate
[Kleyn si altii impotriva Tarilor de Jos
(MC), pct. 193]. Intr-adevar, notiunea de independenta a instantei presupune existenta unor garantii procedurale de separare intre puterea judecatoreasca si celelalte puteri. - Cauza Mustafa Tung si Fecire Tung impotriva Turciei (MC) a definit diferenta si nuantele in aprecierea criteriilor de independenta, in functie de masura in care se refera la art. 6 sau la art. 2 si/sau 3 din Conventie (pct. 217-221). Criteriile de natura statutara care prevaleaza pentru verificarea cerintei de independenta in sensul art. 6 nu trebuie sa fie apreciate in acela si mod in ceea ce prive ste chestiunea independentei unei anchete din perspectiva obligatiilor procedurale in temeiul art. 2 (pct. 219-225).
-
Instante militare
(a se vedea in special Mikhno impotriva Ucrainei, pct. 162-164 si pct. 166-170). In aceasta cauza, Curtea a identificat existenta, in dreptul international al drepturilor omului, a unei tendinte de a solicita statelor sa fie prudente in a utiliza instante militare si, in special, sa excluda din competenta acestor instante examinarea temeiniciei unor acuzatii referitoare la incalcari grave ale drepturilor omului, precum executiile extrajudiciare, disparitiile fortate si tortura. Aceasta abordare, care vizeaza o procedura referitoare la incalcari grave si intentionate ale drepturilor omului, nu se aplica automat, potrivit Curtii, unui accident care a provocat daune foarte grave, dar in mod neintentionat, ca urmare a neglijentei militarilor implicati
(ibidem,
pct. 165).
- Independenta fata de puterea executiva
- Se aduce atingere independentei judecatorilor atunci cand puterea executiva intervine intr-o cauza pendinte in fata instantelor pentru a influenta rezultatul
(Sovtransavto Holding impotriva
Ucrainei,
pct. 80; Mosteanu si altii impotriva Romaniei, pct. 42). - Faptul ca judecatorii sunt desemnati de puterea executiva si sunt revocabili nu constituie in sine o incalcare a art. 6 § 1
[Clarke impotriva Regatului Unit
(dec.)]. Desemnarea judecatorilor de catre puterea executiva este admisa, cu conditia ca judecatorii astfel desemnati sa fie liberi de presiune sau influenta atunci cand i si exercita rolul jurisdictional
[Flux impotriva Moldovei (nr. 2),
pct. 27]. - Simpla desemnare a pre sedintelui Curtii de Casatie de catre puterea executiva nu afecteaza in mod negativ independenta sa, odata ce, fiind numit, nu este supus niciunei presiuni, nu prime ste instructiuni din partea acesteia si i si exercita atributiile total independent
(Zolotas impotriva Greciei,
pct. 24). -
Simpla desemnare a membrilor Consiliului de justitie administrativa de catre autoritatea administrativa regionala nu este de natura sa afecteze independenta judecatorilor in cazul in care, odata desemnati, nu sunt supu si la presiuni si nu primesc instructiuni si i si indeplinesc functiile jurisdictionale total independent
[Majorana impotriva Italiei
(dec.)].
- Independenta fata de Parlament
- Simpla desemnare a judecatorilor de catre Parlament nu face ca ace stia sa fie dependenti de autoritati in cazul in care, odata desemnati, judecatorii nu primesc nici instructiuni, nici nu sunt supu si la presiuni in exercitarea functiilor lor jurisdictionale
(Sacilor-Lormines impotriva Frantei,
pct. 67). In
plus, faptul ca unul dintre membrii instantei de apel, compusa in principal din judecatori profesioni sti, poate fi si expert, si deputat nu incalca in sine dreptul la o instanta independenta si impartiala
(Pabla
Ky impotriva Finlandei,
pct. 31-35).
- Independenta fata de parti
- Criterii de apreciere a independentei
- Pentru a stabili daca un organism poate fi considerat „independent", Curtea ia in considerare, in special
(Langborger impotriva Suediei,
pct. 32; Kleyn si altii impotriva Tarilor de Jos (MC), pct. 190):
- modul de desemnare,
- durata mandatului membrilor sai,
- existenta unei protectii impotriva presiunilor externe si
- intrebarea daca exista sau nu o aparenta de independenta.
- Au fost adresate intrebari cu privire la interventia ministrului justitiei in numirea si/sau revocarea din functie a membrilor organismului decizional
[Sramek impotriva Austriei,
pct. 38,
Brudnicka si altii impotriva Poloniei,
pct. 41; Clarke impotriva Regatului Unit (dec.)]. -
De si atribuirea unei cauze unui judecator sau unei instante judecatore sti date tine de marja de apreciere a autoritatilor interne, Curtea trebuie sa stabileasca daca desemnarea este compatibila cu prevederile art. 6 § 1 si, in special, cu garantarea independentei si impartialitatii sistemului judiciar
(Bochan impotriva Ucrainei,
pct. 71).
- Independenta puterii judecatore sti presupune ca judecatorii sa fie liberi in mod individual de orice influenta indusa, fie dintr-o sursa nejudiciara sau dintr-o sursa judiciara. Independenta judiciara interna impune ca judecatorii sa nu primeasca instructiuni, nici sa fie supu si la presiuni din partea colegilor sau a celor responsabili administrativ de jurisdictia lor, cum ar fi pre sedintele instantei sau al unei sectii a instantei. Lipsa de garantii suficiente privind independenta judecatorilor in cadrul sistemului judiciar, in special vizavi de ierarhia acestora poate conduce Curtea la concluzia ca indoielile pe care le are un reclamant cu privire la independenta si impartialitatea instantei pot fi justificate in mod obiectiv
(Agrokompleks impotriva Ucrainei,
pct. 137; Parlov-Tkalcic impotriva Croatiei, pct. 86). - Intr-o cauza referitoare la independenta judecatorilor unei instante regionale, Curtea a considerat ca ace sti judecatori au fost suficient de independenti fata de pre sedintele instantei, dat fiind faptul ca pre sedintele instantei nu indeplinea decat functii administrative (manageriale si
organizationale), strict separate de functia judiciara, iar sistemul juridic prevedea garantii suficiente impotriva exercitarii arbitrare de catre pre sedintele instantei a rolului de alocare sau realocare a cauzelor
(Parlov-Tkalcic impotriva Croatiei,
pct. 88-95).
a. Criterii de apreciere a impartialitatii:
- Impartialitatea trebuie evaluata
[Micallef impotriva Maltei
(MC), pct. 93-101; Nicholas impotriva
Ciprului,
pct. 49]:
- potrivit unui
demers subiectiv,
tinandu-se seama de convingerea personala si comportamentul judecatorului, adica daca acesta a demonstrat partinire sau prejudecati personale in cauza; si, de asemenea, - potrivit unui
demers obiectiv,
care consta in a stabili daca instanta a oferit, in special prin compunerea sa, suficiente garantii pentru a exclude orice indoiala legitima cu privire la impartialitatea sa.
- Delimitarea intre impartialitatea subiectiva si impartialitatea obiectiva nu este totu si ermetica, deoarece nu doar comportamentul unui judecator poate, din punctul de vedere al unui observator extern, sa genereze indoieli obiectiv justificate cu privire la impartialitatea sa (demers obiectiv), dar poate viza si chestiunea opiniei sale personale (demers subiectiv).
- Astfel, in cazurile in care poate fi dificil sa se aduca dovezi pentru a contrazice prezumtia de impartialitate subiectiva a judecatorului, cerinta de impartialitate obiectiva acorda o garantie mult mai importanta
[Micallef impotriva Maltei
(MC), pct. 95 si 101]. - Curtea a subliniat ca si aparentele pot avea importanta sau, a sa cum spune un proverb englezesc,
„justice must not only be done, it must also be seen to be done"
(„nu trebuie doar sa se faca dreptate, trebuie sa se si vada ca se face dreptate"). Intr-o societate democratica, instantele trebuie sa inspire incredere justitiabililor. Orice judecator despre care poate exista o temere legitima privind lipsa de impartialitate trebuie a sadar sa fie recuzat
[Micallef impotriva Maltei
(MC), pct. 98]. In ceea ce prive ste o cerere de recuzare, instanta trebuie sa raspunda argumentelor avansate in sustinerea cererii
(Harabin impotriva Slovaciei,
pct. 136). - Principiile referitoare la impartialitatea instantelor stabilite in jurisprudenta Curtii sunt valabile atat pentru jurati, cat si pentru magistrati, indiferent daca sunt profesioni sti sau nu, sau pentru alti
functionari care exercita atributii judiciare, precum evaluatorii si grefierii sau „referentii"
(Bellizzi
impotriva Maltei,
pct. 51). Curtea a subliniat ca respectarea garantiilor impuse de art. 6 este deosebit de importanta in cadrul unei proceduri disciplinare indreptate impotriva unui judecator in calitatea acestuia de pre sedinte al Curtii Supreme, intrucat in joc era increderea publicului in functionarea sistemului judiciar la cel mai inalt nivel national
(Harabin impotriva Slovaciei,
pct. 133).
- Curtea a afirmat intotdeauna, atunci cand a aplicat demersul subiectiv, ca „un magistrat este considerat impartial pana la proba contrariului"
[Le Compte, Van Leuven si De Meyere impotriva
Belgiei,
pct. 58
in fine
Micallef impotriva Maltei
(MC), pct. 94]. In privinta tipului de probe necesar, este de exemplu necesar sa se verifice daca un judecator a demonstrat ostilitate
(Buscemi impotriva
Italiei,
pct. 67-68). Pe de alta parte, faptul ca judecatorul nu s-a abtinut de la a examina in apel o actiune civila atunci cand a fost implicat in examinarea oricarei alte proceduri civile legate de cauza nu constituie o proba suficienta care sa contrazica aceasta prezumtie
(Golubovic impotriva Croatiei,
pct. 52). -
Principiul potrivit caruia o instanta trebuie considerata ca lipsita de prejudecati sau partialitate este de multa vreme stabilit in jurisprudenta Curtii
(Le Compte, Van Leuven si De Meyere impotriva
Belgiei,
pct. 58; Driza impotriva Albaniei, pct. 75).
- Consta in a se verifica daca, indiferent de comportamentul personal al judecatorului, anumite fapte verificabile pot ridica indoieli cu privire la impartialitatea acestuia din urma. Rezulta ca, pentru a se decide, intr-un anumita cauza, daca exista un motiv indreptatit de temere ca unei instante colegiale ii lipse ste impartialitatea, trebuie stabilit daca, indiferent de comportamentul personal al unuia dintre membrii acestei instante, exista fapte verificabile care pot pune la indoiala insa si impartialitatea instantei. Prin urmare, pentru a se pronunta cu privire la existenta, intr-o cauza data, a unui motiv legitim de a recuza un judecator
(Morel impotriva Frantei,
pct. 45-50; Pescador Valero
impotriva Spaniei,
pct. 23) sau o instanta colegiala
(Luka impotriva Romaniei,
pct. 40) ca ii lipse ste impartialitatea, punctul de vedere al persoanei in cauza trebuie luat in considerare, dar nu joaca un rol decisiv. Elementul determinant consta in a sti daca sesizarile persoanei interesate pot fi considerate justificate in mod obiectiv
[Wettstein impotriva Elvetiei,
pct. 44; Pabla Ky impotriva Finlandei, pct. 30;
Micallef impotriva Maltei
(MC), pct. 96]. - In acest sens, chiar si aparentele pot avea importanta sau, a sa cum spune un proverb englezesc,
„justice must not only be done, it must also be seen to be done"
(„nu trebuie doar sa se faca dreptate, trebuie sa se si vada ca se face dreptate"). Intr-o societate democratica, instantele trebuie sa inspire incredere justitiabililor. Orice judecator despre care poate exista o temere legitima privind lipsa de impartialitate trebuie a sadar sa fie recuzat
[Micallef impotriva Maltei
(MC), pct. 98]. - Pentru ca instantele sa inspire publicului increderea indispensabila, trebuie, de asemenea, sa se tina cont de considerente de natura organica. Existenta unor proceduri nationale care sa asigure impartialitatea, si anume a unor norme in materie de recuzare a judecatorilor, reprezinta un factor relevant [a se vedea dispozitiile specifice referitoare la recuzarea judecatorilor din cauza Micallef
impotriva Maltei
(MC), pct. 99-100]. Astfel de norme exprima preocuparea legiuitorului national de a inlatura orice indoiala rezonabila cu privire la impartialitatea judecatorului sau a instantei in cauza si reprezinta o incercare de a asigura impartialitatea prin eliminarea cauzei indoielilor in materie. In plus fata de a garanta o lipsa reala a partinirii, acestea au drept scop sa elimine orice aparenta de partialitate si, astfel, sa consolideze increderea pe care instantele dintr-o societate democratica trebuie sa o inspire publicului
(Meznaric impotriva Croatiei,
pct. 27; a se vedea, de asemenea,
Oleksandr Volkovimpotriva Ucrainei
in ceea ce prive ste deficiente structurale ale sistemului disciplinar
judiciar si A.K. impotriva Liechtensteinului, pct. 82-83, pentru problema recuzarii, in ceea ce prive ste o instanta suprema si o tara de mici dimeniuni).
Related posts
1 aprilie 2020
1 aprilie 2020
1 aprilie 2020