Situatia Operatiunilor Efectuate De O Persoana Fizica – Sfera De Aplicare TVA. Diminuare Si Deducere TVA. » Consultă Avocat
avocat specializat
Potrivit dispozitiilor art. 77 alin. 2  lit. i si alin. 3 lit. a din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarului public, coroborat cu art. 80 din aceeasi lege, se prevede ca functionarul public,  nemultumit de sanctiunea aplicata, se poate adresa instantei de contencios administrativ, solicitand anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare.
18 martie 2020
avocat pret
Verificarea valorii prag, ca o conditie de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii insolventei,in raport de situatia existenta la data pronuntarii.
18 martie 2020

Situatia operatiunilor efectuate de o persoana fizica – sfera de aplicare TVA. Diminuare si deducere TVA.

avocat specializat

avocat specializat

Situatia operatiunilor efectuate de o persoana fizica – sfera de aplicare TVA. Diminuare si deducere TVA.

 

Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, pct.3 alin. 1

 

Conform prevederilor pct. 3, alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru alte operatiuni decat vanzarea de bunuri utilizate in scopuri personale, persoana fizica devine persoana impozabila daca activitatea desfasurata are caracter de continuitate.

Din punct de vedere fiscal operatiunile au caracter de continuitate atunci cand nu pot fi considerate operatiuni ocazionale.

La punctul 66 alin.2 din Normele metodologice se prevede ca activitatea economica se considera ca a fost inceputa din momentul in care o persoana intentioneaza sa efectueze o astfel de activitate, iar intentia persoanei trebuie apreciata in baza unor elemente obiective ca de exemplu faptul ca aceasta incepe sa angajeze costuri si sa faca investitii pregatitoare necesare pentru inceperea unei activitati economice.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 314 din 9 noiembrie 2011.

 

Prin sentinta  nr.314/09.11.2011 Curtea de Apel Ploiesti a respins ca neintemeiata contestatia formulata de contestatorul LM in contradictoriu cu intimatii DGFP,AFP pentru urmatoarele considerente:

Prin decizia nr. 112/07 mai 2010 emisa de DGFP  s-a admis in parte contestatia formulata de petentul  L.M impotriva deciziei de impunere nr. 1001/17.02.2010 pentru suma de 109.751 lei, reprezentand 68.260 lei TVA de plata  si 33.493 lei majorari de intarziere aferente TVA de plata si s-a  respins contestatia ca neintemeiata pentru suma de 527.538 lei, reprezentand 359.261 lei TVA de plata si 168.277 lei majorari de intarziere aferente TVA de plata. Aceste obligatii fiscale au fost stabilite de organul fiscal urmare raportului de inspectie fiscala nr. 1001/17.02.2010.

Din analiza raportului de inspectie fiscala mentionat coroborat cu raportul de expertiza efectuat in cauza rezulta ca in baza autorizatiei de construire nr.582/2.07.2007 L M, D M, DV, au edificat la adresa din Ploiesti, str. Vornicei nr. 4, un imobil de locuinte, valoarea declarata a investitiei fiind de 3.220.105, 75 lei.

In perioada 2007-2009 s-a constatat efectuarea a 14 tranzactii imobiliare, in urma carora contestatorul a obtinut venituri in suma de 2.250.111 lei.

Aspectul controversat al cauzei vizeaza situatia operatiunilor imobiliare efectuate de contestator in calitate de persoana fizica, daca aceasta operatiune se cuprinde in sfera de aplicare a TVA.

Operatiunea imobiliara pentru care persoana fizica nu devine persoana impozabila si prin urmare operatiunea nu se cuprinde in sfera de aplicare a TVA este vanzarea de constructii si de terenuri daca persoanele fizice vand bunuri pe care le-au utilizat in scopuri personale (asa cum sustine petentul) indiferent de valoarea cladirilor sau terenurilor care apartin persoanei fizice, si nu au fost cumparate in vederea revanzarii, ci se poate demonstra, (ceea ce petentul nu a facut  in cauza de fata), ca au fost utilizate in scopuri personale (locuinte proprietate personala, case de vacanta, suprafete de terenuri mostenite sau aferente cladirilor), tranzactiile privind vanzarea acestora nu intra in sfera de aplicare a TVA.

A doua categorie de operatiuni pentru care persoana fizica nu devine persoana impozabila sunt operatiunile imobiliare realizate ocazional.

Conform prevederilor pct. 3, alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru alte operatiuni decat vanzarea de bunuri utilizate in scopuri personale, persoana fizica devine persoana impozabila daca activitatea desfasurata are caracter de continuitate.

Din punct de vedere fiscal operatiunile au caracter de continuitate atunci cand nu pot fi considerate operatiuni ocazionale.

La punctul 66 alin.2 din Normele metodologice se prevede ca activitatea economica se considera ca a fost inceputa din momentul in care o persoana intentioneaza sa efectueze o astfel de activitate, iar intentia persoanei trebuie apreciata in baza unor elemente obiective ca de exemplu faptul ca aceasta incepe sa angajeze costuri si sa faca investitii pregatitoare necesare pentru inceperea unei activitati economice.

In speta, petentul a construit un imobil de locuinte si a efectuat un numar de 14 tranzactii imobiliare cu apartamente noi, situatie in care operatiunea nu va putea fi considerata una ocazionala, intrucat activitatea sa economica se considera a fi inceputa in momentul in care a angajat costuri pentru investitia respectiva.

Este de remarcat, astfel, ca petentul nu a construit o casa noua pe care a vandut-o  ulterior pentru ca nu a corespuns cerintelor,realizand astfel o activitate „intamplatoare”, ci a edificat un bloc de locuinte, in urma caruia a efectuat 14 tranzactii imobiliare.

Trebuie, de asemenea, precizat ca legislatia in domeniul T.V.A. nu a fost modificata semnificativ din anul 2002, in ce priveste definirea activitatilor economice si a persoanelor impozabile. Inca din 1 iunie 2002, la aparitia Legii nr. 345/2002, privind T.V.A., persoanele fizice care realizeaza tranzactii imobiliare in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate, ar fi avut obligatia sa se inregistreze si sa plateasca T.V.A., deoarece pana la 01 ianuarie 2007, data aderarii la U.E., nu exista nici o scutire de TVA pentru vanzarile de cladiri si terenuri, orice tranzactie era taxabila daca era realizata de o persoana impozabila. In ceea ce priveste vanzarea ocazionala sau de bunuri personale, acestea nu erau in sfera TVA, la fel ca si in prezent (respectiv perioada 2007-2009).

Prin urmare, vanzarile de apartamente efectuate de petent reprezinta o activitate cu caracter de continuitate,apartamentele nefiind folosite in scopuri personale. De asemenea locuintele indeplinesc conditiile  prevazute de lege pentru a fi considerate noi in sensul TVA

si pentru a fi excluse de la scutirea de TVA prevazute la art. 141 alin. 2 lit.(f) Cod fiscal.

In consecinta, petentul ,in contextul vanzarii acestor locuinte reprezinta o persoana impozabila, in sensul dispozitiilor art. 127 din Codul fiscal, iar livrarea locuintelor este o operatiune taxabila supusa cotei de 19% TVA.

In ce priveste solicitarea de diminuare a TVA-ului de la 19% la 5% pentru contractele de  vanzare cumparare autentificate sub nr. 2343/11.05.2009 si nr. 134/30.01.2009, aceasta este lipsita de suport legal si va fi cenzurata ca atare  de Curte.

In situatia in care nu au fost indeplinite conditiile cumulative prevazute de Codul fiscal (art. 140 alin. 2, lit. c pct. 1 si 2 ; pct. 23 alin. 10 din Normele de aplicare ale Codului fiscal), la data perfectarii celor doua contracte cota TVA aplicata este cea de 19%.

Sustinerile petentului in sensul ca, la data respectiva, considerand ca nu este platitor TVA, nu avea cum sa solicite cumparatoarelor o declaratie pe proprie raspundere, in sensul ca nu au mai beneficiat anterior de o astfel de facilitate (cota redusa de 5%) sunt lipsite de relevanta juridica  in cauza si nu pot justifica diminuarea cotei TVA in contextul nerespectarii unor dispozitii legale exprese.

Se mai sustine de catre petent ca nu poate fi obligat la plata majorarilor pentru eventualele obligatii fiscale cu titlu de TVA, datorita lipsei culpei, raportat la dispozitiile art. 153 alin. 8 Cod fiscal,  care instituie in sarcina organului fiscal obligatia de inregistrare din oficiu a petentului ca platitor TVA si de a-i  aduce la cunostinta acest lucru.

Culpa petentului consta in aceea ca nu a respectat dispozitiile legale in materie (art. 126 si art.127 Cod fiscal), nesocotind obligatia de a se declara platitor TVA, in conditiile desfasurarii de operatiuni ce depaseau plafonul legal.

Faptul ca organul fiscal i-a adus la cunostinta acest lucru in anul 2010 cu ocazia desfasurarii controlului fiscal este lipsit de relevanta juridica in cauza,  sub aspectul obligatiei de plata a majorarilor
,
in conditiile in care potrivit art. 91 din O.G. 92/2003 cu modificarile si completarile ulterioare organul fiscal are dreptul de a stabili obligatii fiscale in termenul de prescriptie de 5 ani. Termenul de prescriptie incepe sa curga de la 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a cunoscut creanta fiscala, daca legea nu prevede altfel.

Or, in conditiile in care organul fiscal a respectat obligatiile ce-i reveneau potrivit  dispozitiilor legale fiscale a beneficiat si de dreptul de a  stabili creanta fiscala in termenul de prescriptie prevazut de lege, care nu a fost depasit in speta de fata  (situatie in care nu se justifica in nici un fel scutirea petentului de plata majorarilor pentru obligatiile fiscale stabilite cu titlu de TVA).

Nici sustinerile referitoare la deducerea TVA-ului aferent cheltuielilor efectuate cu ocazia edificarii imobilelor nu sunt fondate.

Asa cum rezulta din raportul de inspectie fiscala si expertiza efectuata in cauza, dupa inregistrarea ca platitor de TVA, petentul a depus deconturi de TVA in care a inscris TVA dedus – la momentul efectuarii controlului, petentul nefiind inregistrat in scopuri de TVA, organele de inspectie nu au acordat drept de deducere a taxei inscrisa pe documentele de achizitii aferente investitiei realizate, cu posibilitatea de a ajusta taxa pe valoarea adaugata  in primul  decont depus dupa inregistrare, sau dupa caz, intr-un decont ulterior, lucru pe care petentul  l-a si facut  (asa cum sustine si parata prin concluziile scrise depuse la dosar).

Acelasi organ fiscal  teritorial a emis mai intai infiintare de compensare a sumelor inscrise in cele doua deconturi, cu obligatiile TVA stabilite prin raportul de inspectie fiscala, ramanand de plata suma de 74.133 lei pentru care s-a emis adresa de infiintare a popririi.

De altfel, expertul numit in cauza a precizat in lucrarea efectuata ca TVA-ul datorat de petent este de 38.938 lei,
insa sub rezerva
acceptarii si compensarii de catre organele fiscale a sumelor cuprinse in deconturile TVA aferente lunilor august si septembrie 2011.

Fata de aceste considerente, Curtea a respins contestatia formulata de contestatorul L M impotriva Deciziei de impunere nr. 1001/2010, a Raportului de Inspectie Fiscala  din 12.02.2010 si a Deciziei nr. 112/7.05.2010, ca neintemeiata.

                                                    

(Judecator Mariana Tanasescu)

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Consultații Juridice
Consultații Juridice
Bună ziua, Cu ce vă putem ajuta?
Connecting...
Programează Consultație
Luni – Vineri: 10:00 – 18:00

Onorarii Rezonabile - orare, fixe, de succes
Busy
:
:
:

Datele introduse sunt folosite pentru a vă contacta. Prin utilizarea serviciilor, acceptați politica de confidențialitate.
Suntem online
:
:
Această sesiune de discuții s-a încheiat.