Verificarea valorii prag, ca o conditie de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii insolventei,in raport de situatia existenta la data pronuntarii.

 

 

Verificarea conditiilor de admisibilitate a cererii creditorului, inclusiv respectarea valorii prag a creantei se face de catre judecatorul sindic la data pronuntarii hotararii de deschidere a procedurii. Prin urmare, daca intre data introducerii cererii si cea a judecarii acestei cereri intervin modificari ale cuantumului creantei, inclusiv majorarea acesteia printr-o dispozitie legala de imediata aplicare, judecatorul sindic este obligat sa verifice admisibilitatea cererii in raport de situatia existenta la data pronuntarii.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 2436 din 18 octombrie 2011.

 

Prin decizia nr. 2436

/18.10.2011 Curtea de Apel Ploiesti a respins ca nefondat, recursul declarat de creditoarea
SC A. L.IFN SA
impotriva sentintei nr. 499 din 25 martie 2011 pronuntata  de Tribunalul Prahova in contradictoriu cu intimata-debitoare
SC D.I. E. SRL
si a obligat recurenta sa plateasca intimatei-debitoare suma de 800 lei cheltuieli de judecata din recurs, pentru urmatoarele considerente:

Sustinerile recurentului in sensul ca cererea creditoarei se analizeaza in raport cu momentul in care aceasta cerere este formulata, legiuitorul conditionand existenta valorii prag la data introducerii cererii si nu la data pronuntarii sentintei sunt nefondate si vor fi cenzurate ca atare de Curte.

Astfel, din coroborarea dispozitiilor art. 3 pct. 6 si pct. 12 din Legea nr. 85/2006 rezulta ca prin creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei se intelege creditorul a carui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 90 zile, al carui cuantum depaseste valoarea prag (45.000 lei).

Verificarea conditiilor de admisibilitate a cererii creditorului, inclusiv respectarea valorii prag a creantei se face de catre judecatorul sindic la data pronuntarii hotararii de deschidere a procedurii. Prin urmare, daca intre data introducerii cererii si cea a judecarii acestei cereri intervin modificari ale cuantumului creantei, inclusiv majorarea acesteia printr-o dispozitie legala de imediata aplicare cum este cazul in speta, judecatorul sindic este obligat sa verifice admisibilitatea cererii in raport de situatia existenta la data pronuntarii.

Aceasta intrucat, potrivit art. 31 alin.3 din Legea nr. 85/2006 daca intre momentul inregistrarii cererii de catre un creditor si cel al judecarii acestei cereri sunt formulate cereri de catre alti creditori impotriva aceluiasi debitor, judecatorul sindic va stabili indeplinirea conditiilor referitoare la cuantumul minim al creantelor, in raport cu valoarea insumata a creantelor tuturor creditorilor.

Prin urmare, in mod judicios judecatorul sindic a apreciat ca modificarea valorii prag pentru care se poate solicita deschiderea procedurii insolventei reprezinta o norma de procedura, de imediata aplicare, inclusiv in perioada tranzitorie, cuprinsa intre data inregistrarii cererii si data solutionarii acesteia, fiind evidenta intentia legiuitorului de a nu se solicita deschiderea procedurii insolventei pentru o valoarea modica in actualele conditii economice de blocaj financiar, urmarindu-se si degrevarea instantelor de solutionarea unor cauze de mica importanta, acesta fiind procedeul adoptat si de CEDO, prin aplicarea Protocolului 14 aditional la Conventie (
Cauza Vladimir Korelev  c. Rusiei,

din 27.07.2010).

Pe de alta parte, adoptarea acestei solutii inlatura discriminarea ce s-ar putea crea prin aplicarea unui tratament diferentiat debitorilor aflati in aceeasi conjunctura, inrautatindu-se situatia

celor  care au o datorie mai mica, dar impotriva carora ar trebui deschisa procedura insolventei, conform vechii legi, in raport cu cei care ar avea o datorie mai mare, in speta de peste 30.000 lei, dar nu ar intra sub incidenta Legii nr. 85/2006 rep., asa cum a fost modificata la data de 24.07.2010 prin OUG nr. 169/2010.

Nici critica formulata prin cel de-al doilea motiv de recurs referitor la taxa de reziliere si la existenta unei clauze penale, ca forma conventionala de evaluare a prejudiciului in caz de neexecutare a contractului de catre debitor, precum  si ca o garantie in caz de incetare a contractului inainte de termen nu este fondata, motiv pentru care va fi cenzurata ca atare de Curte.

Este cunoscut faptul ca, desi din punct de vedere al teoriei dreptului, leasingul este un contract negociat, in practica el este unul de adeziune, utilizatorul fiind tinut sa-l semneze, de regula, in forma propusa de finantator, asa cum se intampla si in cazul contractelor de credit bancar (dovada in acest sens fiind imprejurarea ca toate conventiile de leasing, in care recurenta detine calitatea de finantator au aceleasi clauze generale).

Potrivit  dispozitiilor art. 1066 Cod civil clauza penala fiind un contract, trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate ale oricarei conventii, in principiu instanta de judecata neputand sa reduca sau sa-i mareasca cuantumul si avand posibilitatea de a  micsora proportional cu ce s-a executat, in caz de executare partiala a obligatiilor de catre debitor, conform art. 1070 Cod civil, insa instanta este obligata sa verifice respectarea principiului reglementat de art. 5 Cod  civil.

Asa cum a retinut si instanta de fond Ordonanta Guvernului nr. 51/1997, privind operatiunile de leasing si contractele de leasing prin dispozitiile art. 15 a avut in vedere plata sumelor datorate pana la data restituirii bunului, in timp ce dispozitiile contractuale prevad o taxa de reziliere de 15% din valoarea de baza a contractului si daune interese.

Nu rezulta din dispozitiile O.G. nr. 51/1997 obligatia utilizatorului de a plati pe  langa ratele de leasing restante si alte sume cu titlu de daune interese sau taxa de reziliere, aceasta clauza contractuala fiind in mod evident excesiva si stabilita printr-un contract tip adeziune, debitoarea neavand posibilitatea efectiva de a negocia cu finantatorul-creditoarea.

Nu se poate retine nerepararea prejudiciului produs creditoarei, intrucat urmare rezilierii contractului de leasing are loc plata ratelor datorate pana la aceasta data si restituirea bunului.

In ce priveste prezumtia de insolventa mentionata de recurenta prin cel de-al treilea motiv de recurs, critica este lipsita de suport si nu va fi retinuta de Curte in conditiile in care recurenta nu a facut dovada unei creante certe, lichide si exigibile al carui cuantum sa depaseasca valoarea prag, in sensul dispozitiilor art. 3 pct. 6 si pct. 12 din Legea nr. 85/2006.

Fata de aceste considerente, Curtea in temeiul art. 312 Cod pr.civila va respinge recursul ca nefondat si va mentine sentinta atacata ca fiind legala si temeinica, instanta de fond interpretand in mod corect contractul de leasing dintre parti si aplicand corect dispozitiile legale si prevederile Legii nr. 85/2006.

De asemenea, in temeiul art. 274 Cod pr.civila, Curtea retinand culpa procesuala a recurentei o va obliga pe aceasta si la cheltuieli de judecata ocazionate de proces catre intimata.

 

(Judecator Mariana Tanasescu)