Sanctiune disciplinara aplicata personalului CFR - sef de tren - pentru nerealizarea plafonului lunar de incasari. Neindeplinirea conditiilor pentru atragerea raspunderii disciplinare.

 

Codul muncii, art.247 alin.2

 

Sanctiune disciplinara aplicata personalului CFR - sef de tren - pentru nerealizarea plafonului lunar de incasari.Neindeplinirea conditiilor pentru atragerea raspunderii disciplinare.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I civila

 Decizia nr. 1057 din 13 octombrie 2014

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul … a formulat, in contradictoriu cu parata …contestatie  impotriva deciziei nr. S1/2321 din 21.10.2013 emisa de parata solicitand  instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna  anularea acesteia  si acordarea de  cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii,  reclamantul a aratat ca  la data de 21.10.2013 s-a emis decizia sus-mentionata, fiindu-i comunicata la data 25.10.2013. In continutul acesteia se retine faptul ca reclamantul nu ar fi realizat in luna iunie 2013 norma de incasari aprobata si stabilita prin actul nr. 4S111/1032/2013, fapt considerat de catre parata ca fiind abatere disciplinara, motiv pentru care reclamantul a  fost sanctionat cu reducerea salariului de baza de 10% pentru o perioada de 1 luna.

A aratat reclamantul ca in cuprinsul deciziei contestate se mentioneaza ca prevederile incalcate  sunt cele din fisa postului , cap VI punctul 2 si art. 20(2) , lit. a Regulamentul Intern.

A sustinut reclamantul ca  nu se poate retine in sarcina sa faptul ca ar fi dat dovada de vinovatie in nerealizarea normei de munca, atata timp cat aceasta norma de munca impusa salariatilor  nu depinde numai de conduita acestora, ci de un eveniment viitor si incert, respectiv acela ca in luna respectiva sa se urce in tren , fara bilet, un numar suficient de calatori care sa sigure realizarea normei de incasari lunare.

          Realizarea acestei norme este legata de imprejurari exterioare, respectiv de persoanele care circula cu trenul intr-o anumita perioada, de numarul de calatori care poseda abonamente pe ruta respectiva si mai mult, regula instituita pentru calatori este aceea de a cumpara tichete de calatorie de la casa de bilete, intrarea pe peroanele stabilite de SNCFR fara legitimatie de calatorie si calatoria fara o astfel de legitimatie fiind sanctionate ca fapte contraventionale prin HG nr.203/1994 modificata si completata.

In drept, au fost invocate prevederile  Legii nr. 53/2003 republicata.

Parata  a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei si mentinerea deciziei de sanctionare  ca temeinica si legala,  invocand exceptia inadmisibilitatii actiunii, in sensul ca reclamantul nu s-a conformat prevederilor Legii nr. 192/ 2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator.

Pe fond,  s-a aratat ca reclamantul, care este salariatul societatii  parate pe durata nedeterminata, in functia de sef de tren la Statia Bucuresti Basarab, a fost sanctionat disciplinar cu reducerea salariului de baza cu 10% pentru o perioada de 1(una) luna conform art. 248 alin. 1 lit. c din legea 53/2003- Codul muncii republicata in 2011,  in sarcina sa retinandu-se ca „nu realizeaza norma de incasari pe luna iunie 2013”, stabilit prin Hotararea nr. 112/26/2/2011, aprobat prin Hotararea Consiliului de conducere al STFC Bucuresti Nr. 6/2011.

           S-a invederat ca   incepand cu data de 01.06.2011, a intrat in vigoare Ordinul de Serviciu pe unitate nr.4/2011 care prevede ca „incepand cu data de 01.06.2011 norma lunara la personalul de tren va fi in suma de 500,00 lei/om sau un nr.de 350 de bilete/om din gestiunea proprie. Personalul de tren (sef tren sau conductor tren) care nu realizeaza norma lunara vor fi cercetati si sanctionati conform prevederilor Codului muncii”.

S-a mai aratat ca reclamantul, prin fapta savarsita,  a incalcat cu vinovatie prevederile Ordinului de Serviciu pe unitate nr.4/2011, fisa postului cap.V, pct.2, precum si prevederile Regulamentului Intern art.20 alin.2 lit.a.

  S-a mai sustinut ca din  analizele  efectuate de catre parata  a reiesit faptul ca la fiecare tren se gasesc intre cinci si zece calatori, care din motive obiective, nu mai reusesc sa ajunga la casele de bilete si doresc procurarea unei legitimatii de calatorie din tren, iar in  aceste conditii, parata  a  considerat ca plafonul de 500 lei este unul de natura realizabila.

Pe baza probelor cu inscrisuri administrate in cauza, prin sentinta civila nr. 926/31.03.2014, Tribunalul Prahova


a

respins exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de parata prin intampinare, a admis actiunea, a dispus anularea deciziei nr. S1/2321/21.10.2013 si a  obligat parata la restituirea catre reclamant a sumelor retinute in baza deciziei nr. S1/2321/21.10.2013, precum si la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut, in ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de catre societatea parata prin intampinare, ca   s-a facut dovada indeplinirii  cerintelor aratate in  art. 2 al. 1 ind. 2 din Legea nr.192/2006 privind medierea, la dosarul cauzei fiind depus  procesul-verbal de informare privind avantajele medierii  nr. 15/17.02.2014, motiv pentru care exceptia invocata a fost respinsa.

Pe fondul cauzei, s-a retinut ca astfel cum rezulta din decizia nr. 2321/21.10.2013  emisa de catre societatea intimata, contestatorul,  care este salariatul societatii  intimate pe durata nedeterminata in functia de sef de tren la Statia Bucuresti Basarab, a fost sanctionat disciplinar cu  reducerea salariului de baza cu 10% pentru o perioada de l(una) luna,  conform art. 248 alin. 1 lit. c din Legea 53/2003- Codul muncii republicata in 2011, in sarcina sa retinandu-se ca   nu a realizat   norma de incasari pe luna iunie 2013 ( in suma de 500 lei ), plafon stabilit prin actul nr. 4S111/1032/2013, prevederile incalcate fiind cele din Fisa postului, cap. IV pct. 2 si Regulamentul intern art. 20 (2) lit. a .

Instanta a  retinut  prevederile  art. 247 al. 1 din Codul muncii,  ce confera angajatorului prerogativa de a aplica potrivit legii sanctiuni disciplinare   salariatilor sai de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara, dar  a avut  in vedere si imprejurarea ca nu s-a constatat vinovatia contestatorului in savarsirea pretinsei abateri disciplinare. Sustinerile intimatei  au fost inlaturate, deoarece se intemeiaza pe simple prezumtii  in legatura cu numarul de calatori ce se presupune ca ar putea calatori fraudulos, astfel incat sa fie posibila realizarea plafonului de incasari stabilit in sarcina contestatorului prin ordin de serviciu.

Nefiind facuta dovada relei credinte a contestatorului in  aducerea la indeplinire a ordinului de serviciu si in exercitarea atributiilor sale  de serviciu  asa cum sunt aratate in fisa postului,  instanta a admis  contestatia formulata  si a anulat decizia nr. S1/2321/21.10.2013, dispunand obligarea  paratei la restituirea catre reclamant a sumelor retinute in baza deciziei nr. S1/2321/21.10.2013.

Fiind in culpa procesuala , instanta a obligat parata la plata catre reclamant a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat.

Impotriva sentintei primei instante  a declarat apel parata … criticand sentinta ca  lipsita de temei legal.

S-a invederat ca incepand cu data de 01.06.2011,  a intrat in vigoare Ordinul de Serviciu pe unitate nr.4/2011,  care prevede ca „incepand cu data de 01.06.2011 norma lunara  la personalul de tren va fi in suma de 500,00 lei/om sau un  numar de 350 de bilete/om din gestiunea proprie. Personalul de tren (sef tren sau conductor tren) care nu realizeaza norma lunara vor fi cercetati si sanctionati conform prevederilor Codului muncii”.

A aratat apelanta ca prin fapta savarsita,  intimatul a incalcat cu vinovatie prevederile Ordinului de Serviciu pe unitate nr.4/2011, fisa postului cap.V, pct.2, precum si prevederile Regulamentului Intern art.20 alin.2, lit.a.

Din decizia de sanctionare nr. S1/2321/21.10.201,  art. 2, rezulta ca in luna iunie 2013 intimatul a deservit un nr. de 40 de trenuri. Facand un calcul simplu ar trebui ca cel putin un singur calator sa plateasca un bilet cu o valoare de 12,5 lei si    s-ar fi reusit sa se atinga acest plafon.

Din analizele sale, a sustinut apelanta, reiese faptul ca la fiecare tren se gasesc intre cinci si zece calatori care, din motive obiective, nu mai reusesc sa ajunga la casele de bilete si doresc procurarea unei legitimatii de calatorie din tren.

In aceste conditii, a apreciat  apelanta ca acest plafon de 500 lei este unul de natura realizabila.

Incasarile realizate de personalul de tren (ce cuprinde atat functia de conductor tren, cat si pe cea de sef tren) apartinand Statiei Bucuresti Grivita sunt calculate de asa fel incat sa reflecte in mod echitabil activitatea comerciala a personalului de tren raportata la numarul de trenuri deservite lunar de acestia.

Avand in vedere faptul ca reclamantul, in nenumarate randuri, a incalcat cu vinovatie sarcinile de serviciu si niciodata nu le-a contestat, ba mai mult, si-a recunoscut vinovatia in majoritatea lor, a apreciat apelanta ca a procedat corect avand in vedere faptul ca reclamantul, prin fapta sa, a incalcat cu vinovatie prevederile Ordinului de serviciu pe unitate nr.4/2011, fisa postului, cap.V pct.2 si art.20 alin.2, lit.a din Regulamentul Intern, fiind intrunite cerintele prev.de art.247 Codul muncii.

Intimatul-reclamant a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei primei instante.

           Prin decizia civila nr. 1057 din data de 13 octombrie 2014, Curtea de Apel Ploiesti a respins apelul ca nefondat, obligand apelanta

sa plateasca intimatului suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut ca potrivit art.247 alin.2 din Codul muncii republicat, abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca  sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

 In cauza de fata, a retinut curtea, prin  decizia nr. 2321/21.10.2013, intimatul-reclamant, avand functia de sef tren in cadrul STFC Bucuresti/ Statia Bucuresti Basarab/Comanda Personalului de Tren, a fost sanctionat disciplinar cu  reducerea salariului de baza cu 10% pentru o perioada de 1(una) luna,  conform art. 248 alin. 1 lit. c din Legea 53/2003- Codul muncii republicata in 2011, retinandu-se in sarcina acestuia  ca   nu a realizat   plafonul lunar de incasari pe luna iunie 2013,  in suma de 600 lei, plafon stabilit prin actul nr. 4S111/1032/2013, prevederile incalcate fiind cele din Fisa postului, cap. IV pct. 2 si Regulamentul intern art. 20 (2) lit. a .

  Indiferent de plafonul lunar de incasari impus -  de 500 de lei, cat s-a pretins la fond si in apel de catre parata, ori de 600 de lei, cat s-a retinut in decizia de sanctionare -  s-a constatat, insa, ca pretinsa norma de munca impusa intimatului - reclamant  nu depinde numai de conduita acestuia,  ci si de un eveniment viitor si incert, si anume  acela ca in luna respectiva sa se urce in tren, fara bilet, un numar suficient de  calatori care sa asigure realizarea normei de incasari lunare.

  Or, in acest context,  Curtea  a apreciat ca nu se poate retine in sarcina unui salariat -  respectiv, in pricina de fata, a sefului de tren -  nerealizarea unei norme lunare de incasari, care depinde nu numai de conduita acestuia,  ci si  de un fapt viitor si incert, fara legatura cu  vointa salariatului, ci legat de   imprejurari exterioare, respectiv de   numarul de persoane care circula  cu trenul intr-o anumita perioada, de numarul de calatori care poseda abonamente pe ruta respectiva, de numarul de calatori care s-au urcat in tren fara bilet de calatorie, dar care „doresc procurarea unei legitimatii de calatorie din tren.”

  In plus, s-a aratat ca regula instituita pentru calatori este aceea a cumpararii tichetelor de la casele de bilete, intrarea pe peroanele stabilite de SNCFR fara legitimatie de calatorie si calatoria fara o astfel de legitimatie constituind contraventii, ce se sanctioneaza cu amenda conform  HG nr. 203/1994, modificata si completata. In aceste conditii, s-ar impune sefului de tren sa “asigure” prezenta in mijlocul de transport a unui anumit numar de calatori care nu respecta dispozitiile legale si care sa cumpere, astfel, legitimatii de calatorie de la seful de tren, ceea ce nu poate constitui, in opinia Curtii, o indatorire de serviciu.

  Avand in vedere considerentele mai sus aratate, s-a conchis ca nu se poate retine vinovatia intimatului-reclamant in nerealizarea plafonului lunar de incasari impus, astfel incat solutia primei instante, prin care s-a admis actiunea in sensul celor statuate prin dispozitivul sentintei, apare ca fiind corecta.

            Imprejurarea ca intimatul-reclamant ar mai fi fost si anterior sanctionat disciplinar si nu ar fi contestat sanctiunile aplicate,  nu poate constitui, raportat la considerentele ce preced, un argument pentru admiterea apelului in sensul solicitat de apelanta.

             Asa fiind,  Curtea a privit apelul ca nefondat, astfel incat,  in temeiul  art.480 alin.1 din Noul Cod  de procedura civila, aplicabil spetei, l-a respins, sentinta atacata fiind legala si temeinica.

              In temeiul dip.art.453 alin.1 din Noul Cod de procedura civila, apelanta a fost  obligata sa plateasca intimatului suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat suportat de intimat in apel.

 

                                        (
Judecator Vera-Andrea Popescu)