Salarii de baza ale personalului din aparatul propriu al Ministerului Mediului si Padurilor si institutiilor subordonate. Includerea in acestea a nivelului mediu lunar al stimulentelor platite in anul 2010.
19 martie 2020Sanctiunea anularii cererii in lipsa depunerii taxelor judiciare de timbru.
19 martie 2020
Sanctionarea inculpatului. Preventia generala.
Sanctionarea inculpatului dupa 6 ani de la comiterea faptei nu mai poate interveni cu aceeasi exigenta si cu aceleasi rezultate pentru represiunea penala, in acest caz preventia generala fiind considerabil diminuata.
(Decizia penala nr. 169/A/10 Februarie 2016)
Prin sentinta penala nr. 178 din data de 6 octombrie 2015 pronuntata de Judecatoria Curtea de Arges, in baza art. 386 al. 1 Cod procedura penala, s-a schimbat incadrarea juridica a faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpatul T din infractiunea prev. de art. 193 alin 2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal in infractiunea prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal de la 1968, cu aplic art. 5 din noul Cod penal.
In baza art. 181 alin 1 Cod penal de la 1968, cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, a fost condamnat inculpatul T, la o pedeapsa de 1 an ti 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala.
In baza art.71 Cod penal de la 1968, i s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal de la 1968, pe durata executarii pedepsei principale.
In baza art. 86/1 Cod penal de la 1968, s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, iar in baza art. 86/2 Cod penal anterior, s-a fixat termen de incercare de 3 ani si 6 luni.
Pe durata termenului de incercare, inculpatul a fost obligat sa se supuna masurilor prev. de art. 86/3 alin.1 lit. a - d Cod penal de la 1968, respectiv: a) sa se prezinte, la datele fixate, la sediul Serviciului de Probatiune Arges; b) sa anunte in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea; c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
S-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 86 ind. 4 Cod penal de la 1968, a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.
In baza dispozitiilor art. 25 si art.397 Cod procedura penala, coroborat cu art.1357 Cod civil, s-a admis actiunea civila exercitata de SPITALUL DE URGENTA BAGDASAR - ARSENI BUCURESTI, si, pe cale de consecinta, a fost obligat inculpatul sa plateasca acestuia suma de 1.335,10 lei.
In baza disp. art. 25 si art.397 Cod procedura penala, coroborat cu art.1357C.civil, s-a admis in parte actiunea civila exercitata de persoana vatamata N, si, pe cale de consecinta, a fost obligat inculpatul sa plateasca acesteia suma de suma de 20.000 lei daune morale. S-a respins ca neintemeiata cererea partii civile N de obligare a inculpatului la plata de daune materiale.
In baza art. 274 alin. 1 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul si la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca, in data de 04.12.2009, in jurul orelor 16:00, in timp ce se afla in barul P din mun. Curtea de Arges, inculpatul T si persoana vatamata N au consumat impreuna bauturi alcoolice, fiind prieteni, dupa care intre ei s-a iscat un conflict legat de folosirea unui telefon mobil si, la iesirea din bar, inculpatul T a lovit persoana vatamata N, care a cazut la pamant si s-a lovit cu capul de platforma betonata din fata localului, suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un numar de 45 de zile, conform raportului de expertiza medico-legala nr. A7/19/2010 al SML Arges, Cabinetul Medico-Legal Curtea de Arges.
Situatia de fapt mai sus mentionata a fost sustinuta de mijloacele de proba administrate in cauza
Din raportului de expertiza medico-legala nr. A7/19/2010 al SML Arges Cabinetul Medico-Legal Curtea de Arges, a rezultat ca numitul Nastase Grigore Madalin prezinta leziuni traumatice posibil produse prin lovire cu sau de corp dur ce pot data din 04.12.2009 si pentru care necesita circa 45 zile de ingrijiri medicale; leziunile au fost de natura sa puna in primejdie viata victimei (f.17 dosar urmarire penala). Prin raportul de expertiza medico-legala nr. 331/A7/2011 al SML Arges, s-a concluzionat ca leziunile traumatice nu au avut drept consecinta pierderea unui organ sau incetarea functionarii acestuia. Nu s-a putut concluziona daca leziunile traumatice produse au avut drept consecinta pierderea unui organ sau incetarea functionarii acestuia. In cauza a fost intocmit si un raport de noua expertiza medico-legala efectuat de INML Mina Minovici avizat de Comisia de Avizare si Control din cadrul INML Mina Minovici (f.109, 117 dosar urmarire penala).
S-a notat ca inculpatul T nu a recunoscut ca a lovit pe persoana vatamata N, afirmand ca aceasta din urma s-a dezechilibrat si a cazut pe spate. Insa, din ansamblul probator din cauza, s-a stabilit, fara nici un dubiu, existenta lovirii persoanei vatamate de catre inculpat. Astfel, in cuprinsul Raportului Medico-Legal nr.A7/19/2010 al S.M.L. Arges, Cabinetul Medico-Legal Curtea de Arges, s-a aratat, printre altele, ca numitul N prezinta contuzii hemoragice minime frontal bilateral precum si afirmativ ruptura coronara 21, acestea dovedind existenta lovirii de catre inculpat. Mai mult, Raportul Medico- Legal nr.A7/19/2010 a relevat ca N prezinta leziuni traumatice posibil produse prin lovire cu sau de corp dur ce pot data din 04.12.2009.
Instanta de fond a constatat ca cele mai sus precizate se coroboreaza cu declaratia persoanei vatamate, precum si cu Raportul de Expertiza Criminalistica pentru Detectarea Comportamentului Simulat nr.118121/08.10.2014, din concluziile caruia a rezultat ca raspunsurile numitului T, la intrebarile 4, 7 si 9, relevante ale cauzei, au produs modificari specifice comportamentului simulat.
Cu privire la legea penala mai favorabila, potrivit art. 5 din noul Cod penal, prima instanta a retinut ca inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis in judecata sub imperiul vechiului Cod penal. Fata de o atare
succesiune
de legi penale in timp, instanta, orientandu-se catre o pedeapsa neprivativa de libertate, a apreciat ca vechiul Cod penal contine prevederi mai favorabile in ceea ce priveste tratamentul sanctionator si modalitatea de individualizare a executarii pedepsei. Pentru aceste considerente, in baza art. 386 Cod de procedura penala raportat la art. 5 Cod penal, s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei, dupa cum urmeaza: din infractiunea prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal, in infractiunea prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal anterior, cu aplic. art. 5 Cod penal.
In drept, fapta inculpatului T, de a lovi persoana vatamata N, care a cazut la pamant si s-a lovit cu capul de platforma betonata din fata localului, suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un numar de 45 de zile, conform raportului de expertiza medico-legala nr. A7/19/2010 al SML Arges, a fost incadrata in dispozitiile art. 181 alin. 1 Cod penal anterior.
In ceea ce priveste latura obiectiva a infractiunii, judecatorul fondului a constatat ca existenta elementului material, respectiv actiunea de a lovi pe persoana vatamata, fapt ce a determinat caderea si lovirea acesteia de platforma betonata din fata localului, producandu-i-se leziuni traumatice pentru care N a necesitat circa 45 zile de ingrijiri medicale, rezulta din probele administrate pe parcursul urmaririi penale.
Urmarea imediata a faptei savarsite de catre inculpat a constat in producerea de leziuni traumatice care au necesitat circa 45 zile de ingrijiri medicale, conform raportului de expertiza medico-legala nr. A7/19/2010 al SML Arges.
Referitor la latura subiectiva a infractiunii, s-a retinut ca inculpatul a savarsit fapta cu intentie indirecta prevazuta de art. 16 alin 3 lit. b Cod penal anterior, acesta a prevazut rezultatul faptei sale si, desi nu l-a urmarit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanta de fond a tinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevazute de art. 72 din Codul penal din 1969, respectiv dispozitiile partii generale a codului penal, de limitele de pedeapsa fixate in legea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de imprejurarile concrete in care a fost savarsita fapta, de circumstantele personale ale inculpatului.
Din fisa de cazier a inculpatului (f. 29), instanta a notat ca acesta nu are antecedente penale. Inainte de savarsirea faptei, inculpatul si partea vatamata se aflau in relatii bune, fiind prieteni, se ajutau reciproc, asa cum a rezultat din declaratia inculpatului. Cu privire la imprejurarile concrete in care a fost savarsita fapta, instanta a retinut ca atat inculpatul, cat si partea vatamata se aflau sub influenta bauturilor alcoolice si pe fondul consumului de alcool intre persoana vatamata si inculpat s-a iscat un conflict legat de folosinta unui telefon mobil. La iesirea din bar, inculpatul T a lovit persoana vatamata N, care a cazut la pamant si s-a lovit cu capul de platforma betonata din fata localului, suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un numar de 45 de zile, conform raportului de expertiza medico-legala nr. A7/19/2010 al SML Arges Cabinetul Medico-Legal Curtea de Arges.
Avand in vedere aceste criterii, prima instanta l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala. In baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II a si lit. b Cod penal anterior, pe durata executarii pedepsei principale. In baza art. 86/1 Cod penal anterior, s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, iar in baza art. 86/2 Cod penal anterior, s-a fixat termen de incercare de 3 ani si 6 luni. Pe durata termenului de incercare, a fost obligat inculpatul sa se supuna masurilor prevazute de art. 86/3 alin.1 lit. a - d Cod penal anterior, respectiv: a) sa se prezinte, la datele fixate, la sediul Serviciului de Probatiune Arges; b) sa anunte in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea; c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta. Totodata, i s-a atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 86 ind. 4 Cod penal anterior, a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.
In ceea ce priveste latura civila
a cauzei, judecatorul fondului a avut in vedere dispozitiile art.19 Cod procedura penala. Actiunea civila, in procesul penal, are ca obiect tragerea la raspundere civila delictuala a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul actiunii penale. Pentru ca actiunea civila sa poata fi exercitata in cadrul procesului penal, este necesara constituirea ca parte civila a persoanei vatamate in termenul legal, existenta unui prejudiciu moral sau material cauzat prin infractiunea savarsita, acesta sa fie cert, sa nu fi fost reparat si sa existe legatura de cauzalitate intre fapta penala si prejudiciul produs.
Totodata, s-a avut in vedere si faptul ca despagubirile banesti trebuie sa acopere nu numai prejudiciu efectiv cauzat, ci si pretul suferintei, dar si folosul nerealizat de victima ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, intrucat orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara, acesta fiind responsabil nu numai de prejudiciu ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Prin urmare, s-a apreciat ca in speta sunt intrunite conditiile antrenarii raspunderii civile delictuale prevazute de art. 1357 Cod civil, inculpatul a cauzat efectele pagubitoare prin fapta sa si, prin urmare, a fost obligat la repararea prejudiciului produs.
Cu probele existente la dosar, respectiv inscrisuri – decont de cheltuieli (f. 96-98), s-a constatat ca partea civila Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Bagdasar Arseni Bucuresti a facut dovada cheltuielilor ocazionate cu internarea persoanei vatamate in cuantum de 1.335,10 lei.
Partea civila N nu a administrat nici un fel de probe pentru dovedirea daunelor materiale, nu a depus bonuri, chitante sau alte inscrisuri doveditoare in acest sens. Totodata, nu a dovedit ca se afla in incapacitate de munca, afirmatiile sale in acest sens fiind combatute de inscrisurile depuse de inculpat, respectiv adresa nr. 2492/30.04.2015 eliberata de C srl, in care se mentioneaza ca persoana vatamata N a fost angajat la aceasta societate in perioada 10.07.2013-09.09.2013. Ca urmare, instanta de fond a respins cererea acestuia, de acordare a unor daune materiale.
In sentinta s-a mai aratat ca, la stabilirea cuantumului despagubirilor pentru repararea prejudiciului moral, in jurisprudenta s-a decis ca nu se poate apela la probe materiale,
judecatorul fiind singurul care, in raport de consecintele suferite efectiv de partea vatamata in orice plan, poate stabili suma de bani care sa compenseze ceea ce ii lipseste victimei, tinand seama si de intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata viata de familie, viata profesionala si sociala. Daunele morale trebuie sa aiba efecte compensatorii fara ca sumele acordate sa se transforme in amenzi excesive aplicate inculpatului ori in venituri nejustificate pentru persoana vatamata, situatie in care ar exista o imbogatire fara just temei. Dreptul la sanatate si integritate fizica este un drept nepatrimonial astfel incat el nu poate fi cuantificat si echivalat intr-o suma de bani astfel incat instanta va aprecia asupra cuantumului despagubirilor morale in functie de gravitatea infractiunii, de modalitatea de savarsire si de suferinta fizica si psihica pricinuita partii vatamate.
Daunele materiale nu trebuie dovedite, instanta urmand a aprecia in functie de fiecare caz in parte. Cu toate acestea este nevoie de un minim de probe care sa contureze instantei o idee despre efectele concrete produse de fapta inculpatului asupra persoanei vatamate.
Avand in vedere aceste aspecte, instanta de fond a obligat inculpatul sa plateasca partii civile N suma de 20.000 lei daune morale. S-a apreciat ca aceste sume de bani sunt de natura sa acopere integral prejudiciul moral care este un mod de a alina prin mijloacele reparatiunii banesti conditiile de viata alterate ale victimei, precum si suferintele fizice si psihice suferite.
Impotriva sentintei a formulat apel inculpatul T si partea civila N, prin care au fost aduse critici in legatura cu netemeinicia hotararii instantei de fond, dupa cum urmeaza:
1.Inculpatul, prin aparator, a considerat ca instanta de fond, printr-o interpretare eronata a probelor, a ajuns la o concluzie gresita de condamnare, neexistand suficiente probe ca a comis aceasta fapta.
In opinia inculpatului, actul medico-legal este incert in privinta mecanismului de producere a leziunilor, iar testul poligraf nu poate fi avut in vedere ca o proba veritabila, in conditiile in care la bar se aflau destul de mult persoane, este inexplicabil cum niciuna dintre acestea nu a putut confirma varianta din rechizitoriu.
In al doilea rand, inculpatul a solicitat sa se retina, ca circumstanta atenuata, starea de provocare prevazuta de art.75 alin.1 lit.a Cod penal, cu reducerea corespunzatoare a pedepsei aplicate, si aplicarea suspendari conditionate a executarii pedepsei.
In ce priveste actiunea civila, inculpatul a apreciat ca daunele morale sunt excesive, astfel ca se impune a fi reduse.
2.Partea vatamata, in apelul sau, a considerat, dimpotriva, ca sanctiunile aplicate inculpatului sunt foarte reduse, cu precizarea ca suma reprezentand daune morale nu acopera in totalitate daunele pricinuite din punct de vedere moral.
Examinand apelurile declarate in cauza, prin perspectiva motivelor invocate, cat si din oficiu, conform art.417 Cod pr.penala, Curtea il apreciaza intemeiat pe cel al inculpatului si netemeinic pe cel declarat de partea civila, pentru urmatoarele argumente:
1.Asa cum rezulta din actul de inculpare, infractiunea de vatamare corporala comisa de inculpat la data de 4 decembrie 2009, impotriva partii vatamate, s-a desfasurat in afara incintei localului „P” din municipiul Curtea de Arges, in asa fel incat, consumatori din local nu au putut percepe ceea ce a avut loc intre protagonistii conflictului,
.Cu toate acestea insa, la scurt timp dupa ce au iesit, presupunand ca intre cei doi urmeaza un conflict, martora I – barman in local, a gasit persoana vatamata intinsa pe spate cu capul de bordura din beton din fata barului, sangerand in zona fetei.
Pentru ca singura persoana care insotea partea vatamata la iesirea din bar era inculpatul, concluzia rationala ce se poate desprinde este, avand in vedere intervalul foarte scurt de timp, ca acesta a lovit partea vatamata.
Apararea inculpatului, prin care sustine ca partea vatamata a alunecat si a cazut pe spate, nu explica fractura coronara 21, leziune care sugereaza o confruntare directa si un mecanism de lovire activa din fata.
Consecutiv acestei leziuni, se regaseste traumatismul cranio-cerebral cu hemoragia subarahnohidiana ce poate sa fie consecinta unei caderi pe spate si lovire de un plan dur, in acest caz bordura de beton, exact asa cum arata si partea vatamata in declaratiile sale.
Concluzia actului medico-legal prin care se stabileste posibilitatea producerii leziunilor prezentate de partea vatamata, prin lovire cu, sau de corp dur, nu exclude niciuna dintre aceste doua alternative si, in acelasi timp, nici ipoteza ca aceste leziuni sa fie consecinta ambelor forme de vatamare.
Totodata, insa, concluziile actului medico-legal se interpreteaza in ansamblul lor, neputandu-se, prin urmare, face abstractie de natura, forma, pozitia si dimensiunea marcilor traumatice., cele care reprezinta, de altfel, punctele de contact cu obiectele vulnerante
In plus, actul medico-legal, concluziile sale se coroboreaza atat cu plangerea si declaratia partii vatamate, cat si cu depozitiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fata locului intocmit in cursul urmaririi penale si plansele fotografice, sustinand alternativa pe care o avanseaza actul de sesizare a instantei.
De asemenea, evaluarile de detectie a comportamentului simulat, chiar daca nu constituie veritabile probe, ele au valoarea unor indicii care pot furniza intr-un ansamblu probatoriu administrat intr-o cauza elemente directionale in legatura cu atitudinea subiectiva a unei persoane in raport cu acuzatia ce i se aduce.
Curtea apreciaza, ca si instanta de fond, ca exista suficiente probe pe baza carora sa fie angajata raspunderea penala a inculpatului, fata de faptele sale, apelul acestuia fiind insa intemeiat dintr-o alta perspectiva, aceea a individualizari judiciare a pedepsei.
Procesul de individualizare judiciara a pedepsei urmareste finalitatea de a concretiza o sanctiune proportionala cu gravitatea faptei comise, si in acelasi timp, de a atinge deziderate de ordin public, cum ar fi reinsertia sociala a inculpatului, formarea in constiinta acestuia a unei atitudini de respect fata de normele de drept si de valorile ocrotite de lege, dar si de constrangere a inculpatului si de aparare sociala impotriva acestui gen de infractiuni.
Dupa cum se stie, toate aceste deziderate, de ordin public, sunt atinse intr-o masura semnificativa de trecerea timpului, cu alte cuvinte, tragerea la raspundere penala a unei persoane acuzate de comiterea unei infractiuni, cunoaste maximum de eficienta atunci cand intervine cu promptitudine in orice caz insa intr-o perioada rezonabila.
In primul rand, se observa ca infractiunea de vatamare corporala este pedepsita, conform art.181 alin.1 din Vechiul Cod penal, cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani, astfel incat, avand in vedere criteriile prevazute de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, persoana faptuitorului, urmarile produse ori care s-ar fi putut produce, circumstantele de natura sa condusa la agravarea ori atenuarea raspunderii penale, instanta ar fi trebuit sa se orienteze la o sanctiune mai redusa ca durata, care totusi sa depaseasca minimul special prevazut de legiuitor.
In acelasi timp, sanctionarea inculpatului dupa 6 ani de la comiterea faptei, nu mai poate interveni cu aceeasi exigenta si cu aceleasi rezultate pentru represiunea penala, in acest caz preventia generala ce insoteste o pedeapsa fiind considerabil diminuata datorita trecerii unui interval destul de mare de timp.
De asemenea, suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei contine un spor de represiune fata de suspendarea simpla prevazuta de art.81 Cod penal, justificat de numarul de zile de ingrijiri medicale aferente leziunilor produse partii vatamate, astfel incat, prin obligatiile si masurile de supraveghere se asigura atat orientarea viitoare a conduitei inculpatului, dar si constrangerea ce poate interveni ca efect al revocarii acestei suspendari, astfel ca, din aceasta perspectiva, alegerea instantei de fond este corecta.
In privinta despagubirilor pentru daune materiale, de vreme ce partea vatamata nu a furnizat dovezi in fata instantei, chiar si daca sunt indeplinite cerintele raspunderii civile delictuale prevazuta de art.1357 Cod civil, nu se pot acorda in aceste conditii, reparatii pecuniare.
In acelasi timp, despagubirile pentru prejudiciul moral se cuvin partii vatamate ca urmare a suferintelor acesteia produse prin faptele inculpatului, intr-o asemenea masura in care ele compenseaza acest prejudiciu si nu conduc la o imbogatire fara just temei a partii vatamate, dar nici nu reprezinta o amenda excesiva pentru inculpat, cum in mod corect a apreciat instanta de fond.
2.In ce priveste apelul partii civile, Curtea a analizat la pct.1 din prezenta decizie criticile formulate de aceasta, astfel incat, pentru aceleasi argumente considera ca nu este necesar pentru a reveni cu explicatii suplimentare.
Pe baza tuturor acestor considerente si pentru ca din oficiu nu s-au constatat alte aspecte care sa determine reformarea hotararii atacate, Curtea, in conformitate cu dispozitiile art. 421 alin. 2 lit. a) Cod de procedura penala, a admis apelul declarat de inculpatul T, a desfiintat in parte sentinta si, rejudecand, a redus de la 1 an si 6 luni la 1 an inchisoare pedeapsa aplicata inculpatului si corespunzator termenul de incercare de la 3 ani si 6 luni la 3 ani.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.
In acelasi timp, in conformitate cu dispozitiile art. 421 alin. 1 lit. b) Cod de procedura penala, Curtea a respins ca nefondat apelul partii civile N declarat impotriva aceleiasi sentinte, pe care l-a obligat, conform art.275 alin.2 Cod procedura penala, la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
