Salarii de baza ale personalului din aparatul propriu al Ministerului Mediului si Padurilor si institutiilor subordonate. Includerea in acestea a nivelului mediu lunar al stimulentelor platite in anul 2010.

 

Ordinul Ministerul Mediului si Padurilor nr.241/3.03.2014

 

Instanta a retinut ca aceste drepturi salariale nu au fost determinate la momentul respectiv, urmand a fi stabilita prin raportare la nivelul mediu lunar al drepturilor de care s-au bucurat functionarii in anul 2010.

Ca o consecinta, a fost emis Ordinul Ministerul Mediului si Padurilor nr.241/3.03.2014, in care s-a mentionat sentinta nr.5917/19.10.2012 a Curtii de Apel Bucuresti, ca temei al emiterii acestuia.

In anexa ordinului mentionat s-a aratat ca incepand cu anul 2012, salariile de baza ale personalului din aparatul propriu al ministerului si institutiilor subordonate se calculeaza prin includerea in acestea a nivelului mediu lunar al stimulentelor platite in anul 2010, fiind totodata stabilita si procedura de aplicare a criteriilor in baza carora se stabileste cuantumul individual al stimulentelor ce vor fi introduse in salariul de baza incepand cu anul 2012.

In acest context, chiar daca decizia atacata nr.252/27.03.2014, a fost emisa in temeiul Ordinului nr.241/3.03.2014, aceasta nu a avut in vedere data achitarii drepturilor salariale in discutie, ci data emiterii ordinului, care a reprezentat punerea in executare a sentintei nr.5917/2012.

 

(Decizia  nr.166/R-CONT/ 28 Ianuarie 2016)

 

Prin cererea inregistrata sub nr.2913/90/2014 reclamantii BT s.a., in contradictoriu cu paratii Garda Nationala de Mediu si Ministerul Mediului si Schimbarilor Climatice Bucuresti, au solicitat:

- anularea in parte a Deciziei nr.252/27.03.2014 emisa de Comisariatul General al Garzii Nationale de Mediu, in sensul inlocuirii datei de 3.3.2014 cu data de 1.1.2012 si

- obligarea acestora in solidar la plata drepturilor salariale restante pentru perioada 1.1.2012-3.3.2014, ce rezulta din diferenta de suma intre cuantumul de 194 lei, stabilit de art.1 alin.3 din Anexa la Ordinul nr.66/16.01.2012 si valoarea nivelului mediu lunar al stimulentelor platite in anul 2010, in valoare de 344 lei, stabilit conform Notei de fundamentare referitoare la aplicarea OMMSC nr.241/3.03.2014, in raport de perioada de activitate efectiva desfasurata de fiecare salariat, sume ce urmeaza a fi reactualizate potrivit ratei inflatiei calculata de la data scadentei fiecarei sume si pana la plata efectiva si integrala, la care se adauga dobanda legala aferenta calculata pe aceeasi perioada de timp.

Prin sentinta nr.857/16 aprilie 2015, Tribunalul Valcea a admis actiunea formulata de reclamanti, a anulat in parte decizia nr.252/27.03.2014 emisa de Ministerul Mediului si Schimbarilor Climaterice – Garda de Mediu in ceea ce priveste data acordarii drepturilor salariale stabilite prin aceasta decizie, a obligat paratul sa procedeze la modificarea deciziei nr.252/27.03.2014 privind stabilirea salariului de baza pentru reclamanti, prin includerea in acesta a nivelului mediu lunar al stimulentelor, daca in urma evaluarii performantelor profesionale s-a obtinut calificativul „bine” sau „foarte bine”, incepand cu data de 1.01.2012.

A fost obligat paratul la calcularea si plata catre fiecare reclamant, incepand cu data de 1.01.2012, respectiv data numirii in functia publica, a drepturilor salariale restante, in raport de perioada de activitate efectiva desfasurata de fiecare salariat, pana la data de 3.03.2014, a diferentelor salariale dintre noul cuantum al salariului stabilit conform Ordinului nr.241/03.03.2014 si cuantumul de 194 lei stabilit conform Ordinului nr.66/16.01.2012, avand in vedere si majorarile ce au intervenit prin intrarea in vigoare a O.U.G. nr.19/2012, sume ce se actualizeaza cu indicele de inflatie de la data scadentei fiecarei sume pana la achitarea efectiva si dobanda legala aferenta.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs Garda Nationala de Mediu-Comisariatul General si Ministerului Mediului Apelor si Padurilor.

In recursul formulat de Garda Nationala de Mediu-Comisariatul General se solicita admiterea acestuia, modificarea sentintei si respingerea cererii de obligare a paratei la anularea in parte a deciziei si la plata drepturilor restante.

In motivare, se arata ca instanta de fond nu a tinut cont de apararile paratei in ce priveste principiul neretroactivitatii legii civile, in conditiile in care prin sentinta nr.5917/19.10.2012, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal in dosarul nr.2426/2/2012, s-a dispus anularea Ordinului nr.66/2012 si emiterea unui nou ordin conform Legii nr.283/2011 de aprobare a O.U.G. nr.37/2008.

Ca atare, Ministerul Mediului si Schimbarilor Climatice a emis Ordinul nr.241/2014 privind aprobarea procedurii si criteriilor pe baza carora se stabilesc noile salarii din aparatul propriu al MMSC si din institutiile subordonate acestuia.

Pentru punerea in aplicare Ordinului nr.241/2014, Garda Nationala de Mediu prin Comisariatul General a emis decizia nr.252/27.03.2014, stabilind ca incepand cu 3.03.2014, respectiv cu data numirii in functia publica, salariile de baza de care beneficiaza angajatii din cadrul Garzii Nationale de Mediu se modifica prin includerea in acesta a nivelului lunar al stimulentelor de la 194 lei la suma de 344 lei, daca in urma evaluarii performantelor profesionale individuale calificativul obtinut este „bine” sau „foarte bine”.

Ordinul MMSC nr.241/2014 produce efecte numai pentru viitor potrivit art.15 alin.2 din Constitutie, ceea ce determina imposibilitatea revocarii deciziei nr.252/27.03.2014, care stabileste un drept pentru viitor, iar nu pentru trecut.

Decizia Comisariatului General nr.252/2014, a fost emisa pentru stabilirea cuantumului drepturilor salariale incepand cu 3.03.2014, anularea acesteia putand avea ca efect imposibilitatea achitarii drepturilor de la data mentionata.

Plata retroactiva a drepturilor banesti de la 1.01.2012 nu este posibila, de vreme ce actul administrativ nu poate avea caracter normativ.

Ordinul MMP nr.66/2012, isi inceteaza aplicabilitatea la 4.11.2013, urmare a hotararii nr.5917/2012 a Curtii de Apel Bucuresti prin care a dispus anularea acestuia si a respins ca prematur formulat capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratului la plata diferentelor de drepturi salariale.

Prin urmare, Ordinul MMSC nr.241/2014 a respectat prevederile sentintei Curtii de Apel Bucuresti si principiul neretroactivitatii legii civile, in sens larg.

Decizia nr.252/2014 are caracter general si este opozabila tuturor salariatilor GNM avand la baza Legea cadru nr.284/2010 si OMMSC nr.241/3.03.2014.

Anularea in parte a deciziei nr.252/2014 si a anexelor ar crea efecte juridice opozabile tuturor angajatilor, intrucat nu reprezinta acte administrative individuale si nu este posibila anularea partiala numai in favoarea celui care are interes.

Totodata, conform H.G. nr.611/2008 este reglementata obligatia evaluarii performantelor functionarului public, obligatia anuala care se finalizeaza cu interviu si contrasemnare intocmindu-se raport care se comunica functionarului.

Raportul cuprinde si calificativul primit, astfel ca in masura in care instanta considera ca stimulentele se datoreaza pentru perioada anterioara emiterii deciziei in cauza, se impune verificarea calificativului reclamantilor, orice alt calificativ decat cel mentionat in dispozitie determinand concluzia ca functionarul nu beneficiaza de stimulent.

Se sustine si ca decizia atacata a fost emisa cu respectarea prevederilor legale mentionand temeiul modificarii nivelului lunar al stimulentelor, data de la care produce efecte, decizia fiind adusa la cunostinta angajatilor in termen legal.

Recursul se intemeiaza in drept pe prevederile art.488 alin.1 pct.8 Cod procedura civila si H.G. nr.1005/2012, Legea nr.554/2004, Legea nr.284/2010 si H.G. nr.611/2008.

In recursul Ministerului Mediului Apelor si Padurilor se solicita admiterea acestuia, casarea sentintei si in rejudecare respingerea actiunii intimatilor ca inadmisibila si netemeinica.

In temeiul art.488 alin.1 pct.5 Cod procedura civila se invoca nelegalitatea hotararii atacate, deoarece instanta a omis sa solutioneze actiunea in contradictoriu cu paratul MMAP, cu privire la care se invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.

Fata de art.2 din H.G. nr.1005/2012, privind organizarea si functionarea Garzii Nationale de Mediu aceasta este institutie publica cu personalitate juridica, finantata integral de la bugetul de stat, reglementare regasita si in H.G. nr.38/2015, potrivit careia GNM este subordonata MMAP.

Ca atare, Ministerul nu are calitatea de a revoca actele administrative emise de institutia subordonata, respectiv decizia nr.252/2014, asa cum solicita reclamantii in cererea introductiva, raportul de subordonare intre cele doua autoritati neputand opera confuziunea patrimoniala, legea neavand in vedere o responsabilitate subsidiara a ordonatorului principal de credite sub aspectul reciprocitatii asupra raspunderii ordonatorului secundar, implicit tertiar de credite, privind datoriile proprii.

Ministerul nu figureaza ca subiect al raportului de serviciu cu intimatii-reclamanti neavand calitate procesuala pasiva, aceasta apartinand exclusiv institutiei cu care functionarul are stabilit raportul de serviciu.

Gresit instanta a obligat recurentul la plata drepturilor solicitate de reclamanti, in conditiile in care Ministerul nu are calitatea de titular al obligatiei ce formeaza continutul raportului juridic de drept material dedus judecatii.

Recursul se intemeiaza in drept pe prevederile art.483, art.486, art.488 alin.1 pct.5 si 8 Cod procedura civila, coroborate cu noul Cod civil, Legea nr.188/1999, H.G. nr.1005/2012, H.G. nr.38/2015, H.G. nr.611/2008, Legea nr.284/2010, Legea nr.554/2004, O.U.G. nr.71/2009.

Se solicita judecata in lipsa, conform art.223 Cod procedura civila.

Sunt invederate si prevederile art.28, art.29 si art.30 din O.U.G.nr.80/2013.

Intimatii au formulat intampinare, solicitand respingerea recursurilor ca nefondate, in privinta recursului MMAP invocand si exceptia inadmisibilitatii invocarii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive direct in recurs.

Au fost depuse la dosar, atasat intampinarii: sentinta nr.3322/17.11.2014, pronuntata de Tribunalul Dolj, decizia nr.1481/8.04.2015, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, sentinta nr.2628/13.11.2014 a Tribunalului Constanta, sentinta nr.1941/22.10.2014 a Tribunalului Arges, decizia nr.3309/11.06.2015 a Curtii de Apel Bucuresti.

La termenul din 28 ianuarie 2016, Curtea fata de dispozitiile art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004, retinand completarea prevederilor Legii contenciosului administrativ cu cele ale noului Cod de procedura civila, a constatat indeplinite conditiile formale ale recursurilor, potrivit art.486 NCPC.

Cu privire la exceptia inadmisibilitatii invocarii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive direct in recurs de catre Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor, Curtea fata de prevederile art.247 alin.1 raportat la art.36 si art.489 alin.3 Cod procedura civila, a constatat ca recurentul poate ridica aspectul calitatii procesuale pasive direct in recurs, acesta incadrandu-se in categoria exceptiilor de ordine publica absolute, care pot fi invocate in orice stare a pricinii, insa prioritar se va analiza interesul in declararea caii de atac.

Analizand sentinta atacata, prin prisma dispozitiilor aplicabile si a criticilor invocate, in raport de probatoriul administrat in cauza, Curtea a constatat ca recursul formulat de Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor este lipsit de interes, iar recursul formulat de Garda Nationala de Mediu nu poate fi primit, pentru urmatoarele considerente:

Asupra recursului formulat de Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor, Curtea constata ca in raport de prevederile art.29 raportat la art.33 si art.494 Cod procedura civila, cererea este lipsita de interes.

Prin sentinta nr.857/16.04.2015, Tribunalul Valcea a admis intr-adevar actiunea in contradictoriu cu paratii Garda Nationala de Mediu si Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor, insa a anulat in parte decizia nr.252/2014 emisa de Garda Nationala de Mediu (filele 60-61 dosar fond), pe care a obligat-o sa procedeze la modificarea deciziei mentionate incepand cu 1.01.2012 si sa calculeze pentru fiecare reclamant si sa plateasca drepturile salariale restante.

Nu s-a stabilit in sarcina ministerului nicio obligatie concreta in raport de cererea de chemare in judecata, prin care, pe langa anularea decizie inr.252/2014 a GNM, s-a solicitat si obligarea in solidar a celor doi parati la plata drepturilor salariale restante.

Or, dispozitivul hotararii nu face referire la cei doi parati, decat atunci cand admite actiunea in contradictoriu cu acestia, fara a stabili insa o obligatie solidara in sarcina acestora sau o obligatie distincta in sarcina ministerului, facand vorbire despre un singur parat pe care il intituleaza „Ministerul Mediu si Schimbarilor Climaterice-Garda de Mediu”.

De vreme ce anuleaza decizia nr.252/2014 emisa de Garda Nationala de Mediu, iar nu de catre Minister, apare cu evidenta faptul ca utilizarea, anterior denumirii Garzii de Mediu, a denumirii Ministerului Mediului si Schimbarilor Climaterice, a fost realizata numai pentru a indica, respectand antetul deciziei atacate, modul de organizare al paratului in raport de care s-a admis actiunea.

De asemenea, din considerentele sentintei atacate, Curtea nu retine justificarea impunerii vreunei obligatii in sarcina ministerului, singurele referiri la acesta in motivarea hotararii fiind relevate in raport de emiterea Ordinului nr.241/2014, pe care reclamantii nu au inteles sa-l conteste.

In acest context, vazand si ca reclamantii nu au formulat recurs asupra acestui aspect, fata de prevederile art.29 raportat la art.33 si art.494 Cod procedura civila, Curtea nu identifica un interes determinat in privinta ministerului, hotararea atacata nefiind de natura sa-i produca o vatamare, lipsind astfel folosul practic in formularea caii de atac.

Pentru aceste considerente, in temeiul art.496 Cod procedura civila, Curtea va respinge ca lipsit de interes recursul Ministerului Mediului, Apelor si Padurilor, nemaifiind necesara analizarea motivelor invocate.

In ce priveste recursul formulat de catre Garda Nationala de Mediu-Comisariatul General, Curtea constata ca acesta este intemeiat in drept pe prevederile art.488 alin.1 pct.8 Cod procedura civila, potrivit cu care casarea unei hotarari se poate cere atunci cand aceasta a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.

Nu poate fi primita critica referitoare la nerespectarea principiului neretroactivitatii legii, reglementat in art.15 alin.2 din Constitutie, sentinta atacata avand in vedere in mod concret sentinta nr.5917/19.10.2012, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr.2426/2/2012 (filele 88-96 dosar fond).

Astfel, prin hotararea mentionata, irevocabila la 4.11.2013, a fost anulat Ordinul nr.66/16.01.2012 si deciziile de recalculare a drepturilor salariale emise in baza ordinului pentru reclamanti mentionati in cerere, fiind obligat paratul Ministerului Mediului si Padurilor sa emita un nou ordin conform art.10 alin.2 din Legea nr.283/2011.

Intr-adevar, a fost respins ca prematur capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratului la plata diferentelor salariale, insa motivarea acestei solutii a fost determinata de faptul ca aceste diferente vor fi calculate de Garda Nationala de Mediu in calitatea sa de ordonator secundar de credite incepand cu luna ianuarie 2012, pana la data emiterii noilor decizii individuale, actualizate cu indicele de inflatie.

Prin urmare, in hotararea mentionata nu s-au negat drepturile reclamantilor la primirea drepturilor salariale in discutie, dimpotriva s-a aratat ca acestea urmeaza a fi achitate incepand cu ianuarie 2012, in functie de fiecare situatie in parte.

A mai retinut instanta ca aceste drepturi salariale nu au fost determinate la momentul respectiv, urmand a fi stabilita prin raportare la nivelul mediu lunar al drepturilor de care s-au bucurat functionarii in anul 2010.

Ca o consecinta, a fost emis Ordinul Ministerul Mediului si Padurilor nr.241/3.03.2014, in care s-a mentionat sentinta nr.5917/19.10.2012 a Curtii de Apel Bucuresti, ca temei al emiterii acestuia.

In anexa ordinului mentionat s-a aratat ca incepand cu anul 2012, salariile de baza ale personalului din aparatul propriu al ministerului si institutiilor subordonate se calculeaza prin includerea in acestea a nivelului mediu lunar al stimulentelor platite in anul 2010, fiind totodata stabilita si procedura de aplicare a criteriilor in baza carora se stabileste cuantumul individual al stimulentelor ce vor fi introduse in salariul de baza incepand cu anul 2012.

In acest context, chiar daca decizia atacata nr.252/27.03.2014, a fost emisa in temeiul Ordinului nr.241/3.03.2014, aceasta nu a avut in vedere data achitarii drepturilor salariale in discutie, ci data emiterii ordinului, care a reprezentat punerea in executare a sentintei nr.5917/2012.

De vreme ce hotararea mentionata se raporteaza la drepturile cuvenite functionarilor din cadrul GNM incepand cu ianuarie 2012 iar Ordinul nr.241/2014 arata expres in anexa faptul ca salariile vor include nivelul mediu lunar al stimulentelor platite in anul 2010, incepand cu anul 2012, decizia de punere in aplicare a ordinului nu putea stabili o alta data de la care salariile de baza sa fie modificate prin includerea in acestea a nivelului mediu lunar al stimulentelor, daca in urma evaluarii performantelor profesionale individuale calificativul obtinut este „bine” si „foarte bine”.

In interpretarea data de recurenta, s-ar ajunge pe de o parte, ca hotararea judecatoreasca sa nu fie pusa in executare integral, desi ordinul emis de minister a avut in vedere obligatia impusa prin sentinta nr.5917/2012, iar pe de alta parte, ar lipsi de efecte reglementarile analizate de instanta pe intreaga perioada de desfasurare a litigiului initial, desi reclamantii au solicitat si obtinut anularea ordinului MMP nr.66/16.01.2012.

Cea de-a doua critica, vizeaza practic modul de aplicare si executarea efectiva a hotararii atacate, neputand fi incadrata in dispozitiile art.488 alin.1 pct.8 Cod procedura civila. In conditiile in care, asa cum sustine recurenta, decizia nr.252/2014 are caracter general fiind aplicabila tuturor salariatilor GNM, consecintele anularii acesteia nu se impun a fi interpretate in cadrul unui motiv de recurs, legea insasi reglementand efectele hotararilor judecatoresti definitive prin care s-a anulat in tot sau in parte un act administrativ cu caracter normativ.

De asemenea, nu are relevanta faptul ca in executarea hotararii pentru perioada anterioara, va fi necesara verificarea calificativelor reclamantilor cu consecinte asupra primirii efective a drepturilor in raport de calificatul identificat, atare aspecte fiind ulterioare si incadrate in faza executarii hotararii judecatoresti.

Pentru aceste considerente, in temeiul art.496 raportat la art.33 Cod procedura civila si art.20 din Legea nr.554/2004, Curtea a respins ca lipsit de interes recursul formulat de Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor si a respins ca nefondat recursul formulat de Garda Nationala de Mediu-Comisariatul General.