Salarizarea personalului platit din fonduri publice, Acordarea sporului pentru conditii deosebit de periculoase , functia de „operator date III” - personal TESA

• HG nr. 153/29.03.2018 - Anexa II: articol unic, lit. A), pct. 17
• HG nr. 917/2017: art. 2 alin. (2)

Reclamantei nu ii pot fi acordate sporurile pentru conditii de munca prevazute prin

8. G. nr. 153/2017, chiar daca in cadrul spitalului parat s-a urmat procedura administrativa mentionata de acest act administrativ, pentru simplul motiv ca functia sa nu se regaseste in grila din Anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, iar domeniul de aplicare stabilit in mod neechivoc de normele art. 1 alin. (1) din act nu poate fi extins pe cale judiciara. Potrivit art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 917/2017, „prezentul regulament-cadru se aplica si personalului prevazut la pct. B de la cap. II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificarile si completarile ulterioare, angajat in unitatile sanitare subordonate autoritatilor administratiei publice locale ”, adica reclamantei, deoarece ea este salarizata potrivit acestor norme legale, iar paratul este o unitate sanitara care a trecut in subordonarea financiara a Consiliului Judetean Caras Severin, in temeiul O. U.G. nr. 162/2008 si H.G. nr. 562/2009.

(Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 960 din 16 octombrie 2019, rezumata de judecator dr. Carmen Pusa Parvulescu)

Prin Sentinta civila nr. 333/19 martie 2019 pronuntata in dosarul nr. .../115/2018, Tribunalul Timis a respins actiunea civila formulata de reclamanta A..., in contradictoriu cu intimatul Spitalul Judetean de Urgenta Resita,ce a avut ca obiect anularea Actului aditional nr. .../1/01.03.2018,la Contractul individual de munca nr. [,..]/09.10.2019 si plata sporului pentru conditii deosebit de periculoase incepand cu luna martie 2018 si pana la zi, fara cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca, reclamanta si-a desfasoara activitatea in cadrul intimatului Spitalul Judetean de Urgenta Resita, in baza Contractului individual de munca nr. 5059/09.10,2015 (dosar de fond filele 13-17) si a actelor aditionale la acesta, avand functia de „operator date III”, la sectia A.T.I.

In ceea ce priveste petitul 1, respectiv „anularea actul aditional nr. .../1 din data de 01.03.2018” (dosar de fond fila 10 ), instanta de fond a retinut ca reclamanta a fost nemultumita ca intimatul, prin act aditional, i-a acordat sporul pentru conditii vatamatoare, fata de solicitarea acesteia de acordare a sporului pentru conditii deosebit de periculoase in

cuantum de 75%, incepand cu data de 01 martie 2018, spor de care beneficiaza salariatii sectiei A.T.I. din cadrul intimatului.

Analizand reglementarile legale privind acordarea sporului pentru conditii periculoase, incepand cu data de 01 martie 2018 si pana in prezent, in raport de sustinerile reclamantei, avand in vedere apararile intimatului, precum si probatoriul administrat in cauza, instanta de fond a constatat neintemeiat si a respins acest petit.

Astfel, in conformitate cu dispozitiile din Anexa II, articol unic, lit. A), pct. 17 la Hotararea nr. 153/29.03.2018 pentru aprobarea Regulamentului cadru privind stabilirea locurilor de munca, a categoriilor de personal, a marimii concrete a sporurilor pentru conditii de munca prevazut in anexa nr. II la Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, precum si a conditiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupationala de functii bugetare „Sanatate si asistenta sociala”, beneficiaza de sporul pentru conditii deosebit de periculoase de la 55% pana la 85% din salariul de baza: „17. personalul de specialitate medico-sanitar si auxiliar sanitar din sectii si compartimente cu paturi de ATI si de terapie intensiva”.

Avand in vedere dispozitiile legale mai sus mentionate, instanta de fond a apreciat ca reclamanta nu poate beneficia de sporul pentru conditii deosebit de periculoase, intrucat potrivit functiei detinuta de catre aceasta „operator date III” - personal TESA, nu face parte din „personalul de specialitate medico-sanitar si auxiliar sanitar” din cadrul Sectiei A.T.I.

Cu toate ca isi desfasoara activitatea in cadrul Sectiei A.T.I., impreuna cu colegi care beneficiaza de acest spor, asa cum a dovedit prin probatoriul administrat in cauza, intimatul nu poate fi obligat sa ii acorde reclamantei in continuare, si dupa data de 01.03.2018, sporul pentru conditii deosebit de periculoase, atata timp cat noile dispozitiile legale, mai sus enuntate, prevad expres cine sunt beneficiarii sporului, respectiv „personalul de specialitate medico-sanitar si auxiliar sanitar”, conditie de incadrare pe care reclamanta nu o indeplineste, aceasta face parte din personalul TESA.

In ceea ce priveste adresa nr. [,..]/.../24.10.2018 (dosar de fond fila 88), emisa de Ministerul Sanatatii, prin care a raspuns unui coleg (operator date - U.P.U. SMURD Resita), aflat in situatie asemanatoare cu cea a reclamantei, instanta de fond a constatat ca in aceasta adresa s-a mentionat despre „acordarea unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu” si nu acordarea sporului in cuantum de 75% pentru conditii deosebit de periculoase, asa cum a solicitat, in speta, reclamanta.

De asemenea si fata de sustinerea reclamantei in sensul ca „personalul cu aceeasi incadrare de la Spitalul Judetean de Urgenta Deva, incepand cu luna mai 2018 si-a recapatat toate drepturile salariale pe care le avea in luna februarie 2018”, instanta de fond a inlaturat aceasta sustinere, intrucat din documente depuse la dosar in acest sens, respectiv „lista venituri nete” (filele 84 - 87 dosar de fond), nu se poate stabili modul concret de calcul al drepturilor salariale, fiind evidentiate numai salariile nete nu si componenta sporurilor privind pe salariatii incadrati similar reclamantei, in functia de „operator date”.

Intrucat petitul I a fost respins, instanta de fond a respins si petitul II ca fiind accesoriu capatului principal de cerere ce a fost respins si potrivit principiului de drept „accesorium sequitur principale” (accesoriu urmeaza principalul), a respins si acest petit accesoriu.

Impotriva sentintei civile a declarat apel in termenul legal reclamanta A..., solicitand schimbarea in tot a sentintei apelate,in sensul admiterii actiunii si obligarea intimatul la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea apelului, reclamanta a criticat sentinta primei instante, cu motivarea ca Tribunalul nu a tinut seama de imprejurarea ca sporul de 75% pentru conditii de munca deosebite (Sectia ATJ) i-a fost acordat inca de la angajare si reclamanta s-a bucurat de el neintrerupt, pana cand i-a fost retras prin Actul aditional nr. [,..]/1 din data de 01.03.2018, a carui anulare a solicitat-o. A invocat principiul dreptului odata castigat, care ii da dreptul de a beneficia in continuare de sporul de conditii periculoase de 75% din salariul de baza, atata timp cat nu i s-a schimbat cu nimic locul si conditiile de munca. Acest spor a fost prevazut ca element constitutiv al salariului reclamantei inca prin Contractul individual de munca nr. [.. ,]/09.10.2015 la paragraful J pct. 2 lit. a), si a fost consacrat ulterior prin Actul aditional nr. [,..]/09.06.2017.

In continuare, reclamanta a mai invederat ca, potrivit art. 41 alin. (1) si (2) C. mun., contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor sau in conditiile prevazute in acest act normativ, iar modificarea elementelor din care se compune salariul reclamantei nu s-a facut prin acordul partilor si nici in conditiile Codului muncii.

S-a mai mentionat in continutul apelului ca in mod eronat instanta de fond nu a tinut cont ca reclamanta isi desfasoara activitatea in exact acelasi loc de munca, in aceleasi conditii periculoase si fiind la fel de expusa din punct de vedere fizic si emotiv, aspect dovedit prin inscrisurile ce insotesc cererea de chemare in judecata. Atata vreme cat, pentru acest loc de munca, a beneficiat de la angajare, fara intrerupere, de sporul de 75% si conditiile de munca nu s-au schimbat cu nimic, considera ca actul aditional la contractul sau de munca prin care i se taie acest spor este nelegal si se impune a fi anulat, infirmandu-se astfel solutia Tribunalului Caras-Severin.

In plus, reclamanta apelanta a mai adaugat ca a depus la dosarul fondului cauzei un set de inscrisuri cu care a dovedit ca personalul cu aceiasi incadrare cu cea a reclamantei, dar de la Spitalul Judetean de Urgenta Deva, incepand cu luna mai 2018 si-a recapatat toate drepturile salariale pe care le avea in luna februarie 2018, in timp ce reclamanta a ramas cu aceste venituri drastic diminuate.

Tribunalul Caras-Severin a incercat sa combata un alt inscris relevant depus de reclamanta, dar o face intr-un mod tendentios si injust, fiind vorba despre adresa prin care Ministerul Sanatatii raspunde colegului B..., operator date III la UPU Smurd Resita, care a pierdut sporul pentru conditii deosebite de munca, asemenea reclamantei. Formularea ministerului este urmatoarea: „Potrivit prevederilor art. 38 alin. 61 din legea-cadru, incepand cu luna mai 2018, in situatia in care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor legii-cadru sunt mai mici decat cele aferente lunii februarie 2018, se acorda o suma compensatorie cu caracter tranzitoriu care sa acopere diferenta, in masura in care persoana isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii. Suma compensatorie se determina lunar pe perioada in care se indeplinesc conditii pentru acordarea acesteia”.

In drept, a invocat dispozitiile art. 214, art. 215 din Legea nr. 62/2011, art. 466 si urma. C. pr. civ.

Paratul Spitalul Judetean de Urgenta, prin intampinare, a solicitat respingerea apelului ca neintemeiat si mentinerea sentintei apelate, drept temeinica si legala.

In motivarea acestei pozitii procesuale, paratul a reiterat apararile expuse pe larg in intampinarea depusa in primul ciclu procesual.

La solicitarea expresa a instantei de apel, unitatea sanitara parata a depus la dosar actele aditionale ale contractului individual de munca incheiate cu reclamanta, deciziile de reincadrare emise in temeiul actelor normative privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, precum si note scrise prin care se explica temeiul juridic al acordarii sporului de 75%, inainte de intrarea in vigoare a H.G. nr. 917/2017.

Examinand apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, precum si a actelor de procedura efectuate in fata instantei de fond, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 466 si urm. C. pr. civ., Curtea retine urmatoarele:

Intr-adevar, asa cum rezulta din Contractul individual de munca si actele aditionale ale reclamantei, aceasta este angajat unitatii sanitare parate, avand functia de „operator date III”, la sectia A.T.I.

Astfel cum o atesta continutul cererii de chemare in judecata, nemultumirea reclamantei, care a generat litigiul pendinte consta in faptul ca, incepand cu luna martie 2018, paratul nu le-a mai acordat sporul pentru conditii deosebite, reprezentand un procent de 50%, din salariul de baza, de care a beneficiat temporar, astfel cum rezulta din actele aditionale depuse la dosarul cauzei, ci un alt spor, de 15% din salariul de baza, situatie care a determinat in concret o scadere a salariului brut lunar.

Observand insa apararile paratului, invocate in fata primei instante de fond si reiterate in apel, Curtea observa in primul rand ca, in mod eronat, reclamanta apelanta pretinde ca diminuarea drepturilor sale salariale, incepand cu luna martie 2018 ar fi trebuit sa aiba la baza un acord de vointa al partilor, in considerarea prevederilor art. 41 alin. (1) din Codul muncii, fara a observa ca in speta sunt incidente prevederile art. 1 alin. (3) si (4) din Legea nr. 153/2017, norme potrivit carora „incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevazut la alin. (1) sunt si raman, in mod exclusiv, cele prevazute in prezenta lege. Tot astfel, „prin contractele colective de munca/acordurile colective de munca si contractele individuale de munca nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natura salariala in bani sau in natura care excedeaza sau contravin prevederilor prezentei legi”.

Textele legale de mai sus reitereaza norme asemanatoare din Codul muncii si Legea nr. 62/2011 a dialogului social, pe baza carora stabilirea sau modificarea cuantumului drepturilor salariale ale angajatilor platiti din fonduri publice nu se face prin negociere, ci intervine prin puterea legii, astfel ca actele aditionale ori deciziile de reincadrare au doar rolul de informare cu privire la eventuala modificare a drepturilor salariale, caci nu determina prin ele insele modificarea raporturilor de munca, acest din urma efect avandu-l numai actul normativ cu putere de lege, care dispune in materia salarizarii personalului bugetar.

O consacrare neechivoca a principiului legalitatii in materie de salarizare a bugetarilor este continuta de normele art. 17 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, care exclud de la obligatia partilor de a incheia act aditional la contractul individual de munca situatia in care modificarea raporturilor de munca au loc in temeiul legii.

In consecinta, Curtea constata in primul rand ca modificarea cuantumului salariilor reclamantilor nu impune incheierea unui act aditional, care sa constate acordul de vointa al ambelor parti, deoarece, cu titlul de exceptie de la regula consacrata prin art. 41 alin. (1) din Codul muncii, in cazul salariatilor bugetari, stabilirea si modificarea salarizarii are loc numai ex lege.

In ce priveste modul de incadrare al reclamantei, se impune precizarea ca, normele art. 28 din Legea nr. 248/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, prevedea in mod clar ca „(1) Autoritatile, institutiile publice si unitatile bugetare pot include in statele de functii si unele functii specifice altor domenii de activitate bugetara, prevazute in anexele la prezenta lege, care se dovedesc a fi necesare desfasurarii activitatii. (2) Salariile de baza ale personalului incadrat in functii specifice, care nu sunt prevazute in prezenta lege, se stabilesc de ordonatorii principali de credite, prin asimilare cu functiile si salariile de baza prevazute in anexele la prezenta lege si aplicabile categoriei de personal respective, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, al Ministerului Finantelor Publice si al Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, pentru functionarii publici”. Aceste prevederi legale au fost pastrate si de actualul art. 28 din noua Lege-cadru a salarizarii personalului platit din fonduri publice, nr. 153/2017, fiind in vigoare si in prezent.

Prevederile legale mai sus enumerate indreptatesc instanta de apel sa concluzioneze ca, desi postul reclamantei nu se mai regaseste in continutul Anexei II la Legea nr. 153/2017, in cadrul familiei ocupationale „Sanatate si asistenta sociala”, ei sunt salarizati in cadrul spitalului parat, prin asimilarea cu functiile din cadrul familiei ocupationale „Administratie”, functii enumerate in cadrul Anexei nr. VIII din Legea nr. 153/2017.

In legatura cu modul de reglementare a sporurilor pentru conditii de munca, Curtea

retine prevederile cu caracter general cuprinse in art. 23 din Legea nr. 153/2017, potrivit

carora „Locurile de munca si categoriile de personal, precum si marimea concreta a sporului pentru conditii de munca prevazut in anexele nr. I - VIII si conditiile de acordare a acestuia se stabilesc, in cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de catre fiecare dintre ministerele

coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetara, respectiv invatamant, sanatate si

asistenta sociala, cultura, diplomatie, justitie, administratie, ... la propunerea fiecaruia dintre ministerele coordonatoare ... cu avizul Ministerului Muncii si Justitiei Sociale si al Ministerului Finantelor Publice si cu consultarea federatiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate”.

In aplicarea acestor norme legale sunt emise atat H.G. nr. 153/2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de munca, a categoriilor de personal, a marimii concrete a sporului pentru conditii de munca prevazut in anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, precum si a conditiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupationala de functii bugetare „Sanatate si asistenta sociala”, cat si H.G. nr. 917/2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de munca, a categoriilor de personal, a marimii concrete a sporului pentru conditii de munca, precum si a conditiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupationala de functii bugetare „Administratie” din administratia publica centrala.

Reclamantei nu ii pot fi acordate sporurile pentru conditii de munca prevazute prin H.G. nr. 153/2017, chiar daca in cadrul spitalului parat s-a urmat procedura administrativa mentionata de acest act administrativ, pentru simplul motiv ca functia sa nu se regaseste in grila din Anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, iar domeniul de aplicare stabilit in mod neechivoc de normele art. 1 alin.1 din act nu poate fi extins pe cale judiciara.

Pe de alta parte, Curtea observa ca, asa cum corect sustine paratul apelant, potrivit art. 2 alin. (2) din HG nr. 917/2017, „prezentul regulament-cadru se aplica si personalului prevazut la pct. B de la cap. II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificarile si completarile ulterioare, angajat in unitatile sanitare subordonate autoritatilor administratiei publice locale”, adica reclamantei, deoarece ea este salarizata potrivit acestor norme legale, iar paratul este o unitate sanitara care a trecut in subordonarea financiara a Consiliului Judetean Caras Severin, in temeiul O.U.G. nr. 162/2008 si H.G. nr. 562/2009.

In continuare, instanta de apel observa ca Anexa nr. I la H.G. nr. 917/2017 mentioneaza intr-un articol unic sporul salarial prevazut pentru personalul incadrat la cap. I si cap. II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, ca fiind cel pentru conditii de munca periculoase sau vatamatoare, care se acorda in procent de maxim 15% din salariul de baza.

In consecinta, cu respectarea intocmai a prevederilor legale si a actelor administrative enuntate mai sus, paratul a acordat reclamantei sporul pentru conditii de munca periculoase sau vatamatoare, in procent de 15% din salariul de baza.

In fine, aprecierile reclamantei in legatura cu acordarea sumelor compensatorii prevazute de art. 38 alin.6 ind.1 din Legea-cadru nr. 153/2017 incalca principiul disponibilitatii partilor in procesul civil si depasesc limitele investirii la care se refera art. 22 alin. (6) C.pr.civ., in conditiile in care autoarea actiunii nu a pretins acordarea acestor drepturi, ci doar repunerea in plata a sporului pentru conditii deosebite ce fusese mentinut in sistemul anterior de salarizare prin efectul Ordinului nr. 547/2010.

Pentru toate aceste motive, observand ca, in speta, sunt intemeiate sustinerile angajatorul, potrivit carora unitatea sanitara a respectat prevederile actelor normative si administrative in materia salarizarii personalului bugetar, astfel cum au fost enuntate mai sus, in baza art. 480 alin. (1) C. pr. civ., Curtea a respins ca neintemeiat apelul reclamantei, luand act ca niciuna dintre parti nu a solicitat cheltuieli de judecata in apel.