Salarizare functionar public, Spor doctorat, Nivel maxim al salariului

• O.U.G. nr. 83/2014
• Legea nr. 71/2015: art. 5 alin. (1) , alin. (1
  
  ¹
  
  ) si alin. (1
  
  ²
  
  )
• Ordinul MAI nr. S/65 din 01.07.2015
• Legea nr. 24/2000
• Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, rep.
  
  ¹
  
  : art. 272
• Legea nr. 188/1999: art. 117

Prin 5 alin. (1) si alin. (1

¹

) din O.U.G. nr. 83/2014 - astfel cum a fost completat prin Legea nr. 71/2015 - legiuitorul a urmarit inlaturarea inechitatii in salarizare, respectiv a discriminarii identificate intre personalul din institutiile si autoritatile publice, salarizat din fonduri publice.

Astfel, in speta este in discutie - pe de o parte - situatia unui functionar public ce a beneficiat de sporul de doctorat pana la 31.12.2009 si caruia mai apoi - ca efect al Legii nr. 330/2009 - i s-a acordat ulterior o compensatie cu caracter tranzitoriu in contul acestui spor, dupa care acest spor i-a fost inclus in salariul de baza si - pe de alta parte - personalul care a obtinut titlul stiintific de doctor ulterior anului 2009 si care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, fara a beneficia insa de o recunoastere reflectata in drepturile salariale a acestui spor, ce fusese abrogat.

Prin Legea nr. 71/2015 s-a creat, asadar, posibilitatea ca personalul incadrat in institutiile si autoritatile publice care avea un nivel al salariului de baza si al sporurilor mai mic decat cel stabilit la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, sa fie salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.

Dispozitiile Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. S/214/2011, prin care s-au aprobat Normele metodologice privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar, politistilor si personalului civil din Ministerul Afacerilor Interne, precum si cele ale Ordinului nr. S/65 din 01.07.2015 nu pot modifica sub nici o forma continutul drepturilor recunoscute expres prin Legea nr. 71/2015

Nu se poate retine temeinicia argumentului autoritatii parate, care a sustinut ca ordinul in cauza a fost emis in chiar temeiul Legii nr. 71/2015. Este adevarat ca Legea nr. 71/2015 a permis si chiar a impus emiterea unor Norme metodologice, dar emiterea de astfel de norme se face cu respectarea principiului ierarhiei actelor normative, ceea ce impune respectarea dispozitiilor legale de forta juridica superioara.

(Sectia Contencios Administrativ si Fiscal,

Publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011.

15

Decizia civila nr. 2582 din 13 septembrie 2016, rezumata de judecator dr. Diana Duma-Patrascu)

Prin cererea promovata in fata instantei de contencios administrativ, reclamantul A... - functionar public in cadrul Inspectoratului de Politie [...], in functia de comisar sef de politie - a solicitat pronuntarea unei hotarari judecatoresti prin care sa se dispuna obligarea paratului Inspectoratul de Politie [...] la plata drepturilor salariate reprezentand echivalentul sporului de 15% pentru titlul stiintific de doctor, incepand cu data de 09.04.2015 si in continuare pe toata perioada desfasurarii activitatii in cadrul Inspectoratului de Politie [...], conform art. 5 alin. (1 ) si (1 ) din O.U.G. nr. 83/2014, completata si modificata de Legea nr. 71/2015 - art. 1 pct. 6, incepand cu data de 09.04.2015, data intrarii in vigoare a acestei legi.

Prin sentinta pronuntata de Tribunalul Arad a fost admisa actiunea reclamantului.

Impotriva sentintei civile nr. x/23.03.2016, pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. x/108/2016 a declarat recurs paratul Inspectoratului de Politie [...] solicitand admiterea recursului, casarea sentintei recurate in sensul respingerii actiunii reclamantilor, in temeiul art. 488, pct. 8, art. 498 din noul Cod de procedura civila.

Prin decizia de solutionare a caii de atac a recursului, Curtea a respins recursul promovat de catre parat.

In considerente, Curtea a constatat ca prin cererea prealabila nr. x/27.11.2015, reclamantul a solicitat autoritatii parate acordarea drepturilor salariale reprezentand echivalentul sporului de 15% pentru titlul stiintific de doctor, insa paratul, prin adresa de raspuns nr. x/08.12.2015, a respins solicitarea sa.

Reclamantul apreciaza ca, prin acordarea salariatilor unei institutii aflati in situatii similare a unor drepturi salariale diferite se produce o discriminare directa, prin incalcarea art. 16 alin. (1) coroborat cu art. 41 din Constitutia Romaniei, art. 1 pct. 1) din Protocolul nr. 12 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata si art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

In considerarea tuturor aspectelor prezentate, reclamantul a apreciat ca prin refuzul paratei de a-i acorda reclamantului sporul de doctorat, acesta a fost vatamat in dreptul sau.

In recurs, autoritatea paratul a reiterat sustinerile sale conform carora la data formularii plangerii prealabile de catre reclamant, salarizarea politistilor din cadrul Inspectoratului de Politie [.] se efectua in baza prevederilor legislatiei mai sus si a Ordinului MAI nr. S/65 din

2015. (clasificat potrivit normelor legale), care reglementeaza Normele metodologice privind modul de stabilire a soldelor lunare, salariilor lunare si al altor drepturi ale personalului din M.A.I. in anul 2015, act normativ emis in temeiul Legii nr. 71/2015, potrivit caruia cuantumul drepturilor prevazute la pct. 16-20 din anexa 13 la Ordinul MAI se mentin la acelasi nivel cu cel ce s-a acordat pentru luna decembrie 2014.

Iar pentru anul 2016, normele in discutie au fost completate prin O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2016, care dispune mentinerea salarizarii la acelasi nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2015.

Curtea subliniaza ca reclamantul a solicitat acordarea sporului in discutie cu incepere din 09.04.2015 - data la care au intrat in vigoare dispozitiile Legii nr. 71/2015, de modificare a O.U.G. nr. 83/2014.

Prin urmare, nu au relevanta directa reglementarile salariale care au fost in vigoare anterior datei de 9.04.2015, intrucat reclamantul solicita acordarea sporului numai incepand cu aceasta data, pentru viitor.

In privinta dispozitiilor Legii nr. 71/2015, Curtea constata ca prin aceasta lege a fost aprobata cu modificari O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, Legea nr. 71/2015 fiind publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015 si intrand in vigoare la data de 9.04.2015, conform art. 78 din Constitutia Romaniei si a art. 12 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.

Potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/2014, „in anul 2015, pentru personalul nou- incadrat pe functii, pentru personalul numit/incadrat in aceeasi institutie/autoritate publica pe functii de acelasi fel, precum si pentru personalul promovat in functii sau in grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica in care acesta este incadrat sau din institutiile subordonate acestora, in cazul in care nu exista o functie similara in plata”.

Art. 5 din O.U.G. nr. 83/2014 a fost completat conform art. I, punctul 6 din Legea nr. 71/2015, astfel:

„Se aproba Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu urmatoarele modificari si completari:

(...)

6. La articolul 5, dupa alineatul (1) se introduc doua noi alineate, alineatele (1 ) si (1 ), cu urmatorul cuprins:

"(1

¹

) Prin nivel de salarizare in plata pentru functiile similare se intelege acelasi cuantum al salariului de baza cu cel al salariatilor avand aceeasi functie, in care au fost incluse, dupa data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de incadrare, precum si sumele aferente sporurilor de care au beneficiat inainte de aceasta data, daca salariatul angajat, numit sau promovat indeplineste aceleasi conditii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime si isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, specifice locului de munca la data angajarii sau promovarii.

(1 ) Prevederile alin. (1 ) se aplica si pentru calculul indemnizatiei de incadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupa functii publice si de demnitate publica, ca unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei”.

Curtea subliniaza ca din textul art. 5 rezulta ca acesta este aplicabil tuturor functionarilor publici, iar nu numai celor indicati la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014. Nu exista nici o indicatie in cuprinsul O.U.G. nr. 83/2014 in sensul ca art. 5 este limitat numai la anumite institutii publice, cum este cazul cu art. 1 din acelasi act normativ.

Astfel, Curtea observa ca art. 5 din O.U.G. nr. 83/2014 se refera la:

• personalul nou-incadrat pe functii,
• personalul numit/incadrat in aceeasi institutie/autoritate publica pe functii de acelasi fel, precum si
• personalul promovat in functii sau in grade/trepte, ... „din institutia/autoritatea publica in care acesta este incadrat sau din institutiile subordonate acestora”.

Prin urmare, nu sunt limitate institutiile publice la care se refera art. 5 din O.U.G. nr. 83/2014, spre deosebire de art. 1 alin. (5

¹

) (introdus prin Legea nr. 71/2015), care se refera la „personalul din aparatul de lucru al Parlamentului si din celelalte institutii si autoritati publice, salarizat la acelasi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, inclusiv personalul prevazut la art. 5 din aceste institutii”

In consecinta, Curtea retine ca sunt aplicabile si reclamantului dispozitiile art. 5 din O.U.G. nr. 83/2014, reglementare care este aplicabila tuturor functionarilor publici din institutiile publice.

Prin 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/2014 - astfel cum a fost completat prin Legea nr. 71/2015 - legiuitorul a urmarit inlaturarea inechitatii in salarizare, respectiv a discriminarii identificate intre personalul din institutiile si autoritatile publice, salarizat din fonduri publice.

Astfel, in speta este in discutie - pe de o parte - situatia unui functionar public ce a beneficiat de sporul de doctorat pana la 31.12.2009 si caruia mai apoi - ca efect al Legii nr. 330/2009 - i s-a acordat ulterior o compensatie cu caracter tranzitoriu in contul acestui spor, dupa care acest spor i-a fost inclus in salariul de baza si - pe de alta parte - personalul care a obtinut titlul stiintific de doctor ulterior anului 2009 si care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, fara a beneficia insa de o recunoastere reflectata in drepturile salariale a acestui spor, ce fusese abrogat.

Prin Legea nr. 71/2015 s-a creat, asadar, posibilitatea ca personalul incadrat in institutiile si autoritatile publice care avea un nivel al salariului de baza si al sporurilor mai mic decat cel stabilit la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, sa fie salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.

Or, in contextul in care autoritatea legiuitoare a inteles sa aprobe cu modificari O.U.G. nr. 83/2014, in scopul eliminarii discriminarilor existente intre persoane care ocupa aceleasi functii, in aceleasi conditii de studii si vechime, este greu de sustinut si mai mult decat discutabil, fata de necesitatea respectarii prevederilor art. 16 din Constitutia Romaniei, ca eliminarea unor atare discriminari a avut in vedere, cum numai eronat sustine recurenta, doar anumite categorii de salariati si nu toti destinatarii actului normativ in discutie, aflati in aceeasi situatie, respectiv cei care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie.

Asa fiind, desi corespunde realitatii imprejurarea ca de la 1.01.2010 si pana la data de

2015. nu exista temei legal pentru acordarea sporului aferent titlului stiintific de doctor obtinut cu incepere din anul 2010 - sporul in discutie fiind abrogat, deci inaplicabil celor care dobandeau titlul dupa anul 2009 - incepand cu data de 9.04.2015, prin intrarea in vigoare a Legii nr. 71/2015, acest spor urmeaza a fi avut in vedere la stabilirea aceluiasi nivel de salarizare in plata pentru functii similare, nivel aplicabil salariatilor cu aceeasi functie, in care au fost incluse dupa 31.12.2009 sumele aferente sporurilor de care au beneficiat anterior acestei date.

Curtea admite ca obtinerea titlului de doctor dupa 1.01.2010 nu a produs efecte juridice in materia salarizarii functionarului public, de vreme ce sporul pentru detinerea acestui titlu a fost a fost abrogat dupa aceasta data, chestiunea fiind necontestata in speta.

Cu toate acestea, Curtea subliniaza ca exista o diferenta de salarizare intre functionarii publici care au obtinut titlul de doctor pana la 31.12.2009 - si carora le-a fost acordata o suma compensatorie cu caracter tranzitoriu la valoarea sporului de doctorat care a fost suprimat dupa 1.01.2010, suma care ulterior a fost inclusa in salariul de baza - si functionarii publici care au obtinut titlul de doctor dupa data de 1.01.2010, care nu au beneficiat nici de sporul de doctorat si nici de acordarea vreunei sume compensatorii.

Este adevarata sustinerea conform careia aceasta diferenta de salarizare a fost optiunea legiuitorului de la momentul respectiv, insa aceasta optiune a fost modificata prin intervenirea Legii nr. 71/2015, care reprezinta tot o optiune a legiuitorului in sensul inlaturarii discriminarilor de natura salariala intre functionarii publici.

In ceea ce priveste dispozitiile Ordinului MAI nr. S/65 din 01.07.2015, care reglementeaza Normele metodologice privind modul de stabilire a soldelor lunare, salariilor lunare si al altor drepturi ale personalului din M.A.I. in anul 2015, Curtea observa ca dispozitiile acestui ordin nu pot contraveni dispozitiilor Legii nr. 71/2015 si se impun a fi interpretate in acord cu aceasta reglementare legala de forta juridica superioara.

Astfel, cu privire la principiul ierarhiei actelor juridice cu caracter normativ, Curtea subliniaza, cu titlu preliminar, ca legalitatea unui act emis de un minister se evalueaza in raport cu reglementarile cuprinse in actele de nivel superior adoptate in materia respectiva. Legalitatea unui ordin al unui minister implica respectarea reglementarilor emise in domeniul respectiv si care sunt cuprinse in legi sau in acte emise de Guvernul Romaniei.

In acest sens - cu privire la ierarhia actelor normative - art. 4 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, prevede urmatoarele:

1. Actele normative se elaboreaza in functie de ierarhia lor, de categoria acestora si de autoritatea publica competenta sa le adopte.
2. Categoriile de acte normative si normele de competenta privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constitutia Romaniei, republicata, si prin celelalte legi.
3. Actele normative date in executarea legilor, ordonantelor sau a hotararilor Guvernului se emit in limitele si potrivit normelor care le ordona.

Totodata, conform art. 81 alin. (1) (fostul art. 79 anterior republicarii din 2010) din Legea nr. 24/2000, „la elaborarea proiectelor de hotarari, ordine sau dispozitii se va avea in vedere caracterul lor de acte subordonate legii, hotararilor si ordonantelor guvernului si altor acte de nivel superior”.

Raportat la dispozitiile legale anuntate anterior, Curtea subliniaza ca dispozitiile Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. S/214/2011, prin care s-au aprobat Normele metodologice privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar, politistilor si personalului civil din Ministerul Afacerilor Interne, precum si cele ale Ordinului nr. S/65 din

2015. nu pot modifica sub nici o forma continutul drepturilor recunoscute expres prin Legea nr. 71/2015

Nu se poate retine temeinicia argumentului autoritatii parate, care a sustinut ca ordinul in cauza a fost emis in chiar temeiul Legii nr. 71/2015. Este adevarat ca Legea nr. 71/2015 a permis si chiar a impus emiterea unor Norme metodologice, dar emiterea de astfel de norme se face cu respectarea principiului ierarhiei actelor normative, ceea ce impune respectarea dispozitiilor legale de forta juridica superioara.

Or, art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/2014 este clar in sensul ca „in anul 2015, pentru ... personalul numit/incadrat in aceeasi institutie/autoritate publica pe functii de acelasi fel, ..., salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica in care acesta este incadrat ...”.

De asemenea, art. 5 alin. (1

¹

) din O.U.G. nr. 83/2014 - introdus in ordonanta conform art. I, punctul 6 din Legea nr. 71/2015 - prevede clar ca „prin nivel de salarizare in plata pentru functiile similare se intelege acelasi cuantum al salariului de baza cu cel al salariatilor avand aceeasi functie, in care au fost incluse, dupa data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de incadrare, precum si sumele aferente sporurilor de care au beneficiat inainte de aceasta data, daca salariatul angajat, numit sau promovat indeplineste aceleasi conditii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime si isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, specifice locului de munca la data angajarii sau promovarii”.

Prin urmare, prin nivel de salarizare in plata, cu incepere din 9.04.2015 - pentru fiecare functionar public detinator al titlului de doctor obtinut ulterior anului 2009 - se intelege acelasi cuantum al salariului de baza cu cel al salariatilor avand aceeasi functie, in care au fost incluse, dupa data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de incadrare, precum si sumele aferente sporurilor de care au beneficiat inainte de aceasta data”, adica acelasi cuantum al salariului de baza pentru un functionar public avand aceeasi functie ca si reclamantul, salariu in care au fost incluse - dupa data de 31 decembrie 2009 - sumele aferente salariului de incadrare, precum si sumele aferente sporurilor de care au beneficiat inainte de aceasta data, inclusiv sporul de doctorat care fusese acordat anterior datei de 1.01.2010 si care a fost abrogat de la aceasta data.

Referitor la conditia acordarii nivelului de salarizare „daca salariatul angajat, numit sau promovat indeplineste aceleasi conditii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime si isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, specifice locului de munca la data angajarii sau promovarii”, Curtea subliniaza ca, potrivit art. 272 din Codul muncii (Legea nr. 53/2003 - Codul muncii - a fost republicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011) - aplicabil in absenta unei reglementari contrare si in cazul functionarilor publici, inclusiv politistilor, raportat la art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, conform carora „dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, precum si cu reglementarile de drept comun civile, administrative sau penale, dupa caz, in masura in care nu contravin legislatiei specifice functiei publice” - „sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare”, iar in speta autoritatea parata angajatoare nu a dovedit ca reclamantul nu ar indeplini conditiile enumerate mai sus la data de 9.04.2015, in acelasi mod in care le indeplinea un functionar public care a beneficiat de sporul de doctorat la 31.12.2009.

In ceea ce priveste hotararile Curtii Constitutionale invocate de autoritatea parata, referitoare la imposibilitatea constatarii de catre instantele judecatoresti a discriminarii salariale decurgand din dispozitiile legale, Curtea mentioneaza ca prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 si nr. 820/2008, (toate fiind publicate in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constitutionala a constatat ca prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) si art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata, „sunt neconstitutionale, in masura in care din acestea se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative”.

Curtea apreciaza, astfel, ca o constatare prin hotarare judecatoreasca a discriminarii referitoare la salarizarea personalului bugetar reprezinta o nesocotire a deciziei Curtii Constitutionale nr. 820/2008, in cuprinsul careia s-a retinut expressis verbis ca „instantele judecatoresti nu au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative”, astfel ca instantele judecatoresti nu au nici competenta de a se substitui legiuitorului ori executivului in privinta acordarii unui drept salarial care nu este prevazut de lege.

Raportat la cele retinute de Curtea Constitutionala prin hotararile mentionate anterior, Curtea observa ca in speta de fata nu se pune problema inlaturarii efectelor Legii nr. 71/2015, nici a extinderii efectelor acesteia la alte categorii de persoane ori la alte drepturi salariale decat cele prevazute de acest act normativ. Dimpotriva, nici reclamantul nu a sustinut si nici instanta nu a retinut caracterul discriminatoriu al Legii nr. 712015, ci, dimpotriva, tocmai intentia legiuitorului de inlaturare - prin promovarea acestui act normativ - a discriminarii salariale dintre functionari publici aflati in situatii similare.

In consecinta, spre deosebire de situatiile examinate de Curtea Constitutionala prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 si nr. 820/2008, in prezenta cauza instanta nu a inlocuit dispozitii legale cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative, ci a facut aplicarea dispozitiilor Legii nr. 712015.

In ceea ce priveste referirea la abrogarea reglementarilor referitoare la acordarea sporului salarial pentru detinerea titlului de doctor, Curtea observa ca acestea sunt adevarate, dar Legea nr. 71/2015 a modificat nivelul de salarizare pentru persoanele care nu au beneficiat de acest spor anterior anului 2010, astfel incat - chiar daca acest spor nu se poate acorda in mod distinct de salariul de baza, el este inclus in acest salariu, conform art. 5 alin. (1

¹

) din O.U.G. nr. 83/2014 - introdus in ordonanta prin Legea nr. 71/2015.

De altfel, instanta de fond a obligat autoritatea parata la plata despagubirilor salariale in favoarea reclamantului reprezentand sporul de 15% pentru titlul stiintific de doctorat incepand cu data de 09.04.2015, astfel incat nu se poate retine din aceasta hotarare ca i s-a recunoscut reclamantului un spor salarial distinct de salariul de baza, ci o despagubire corespunzatoare sporului respectiv, despagubire ce urmeaza a fi inclusa in salariul de baza.