Regimul masurilor de siguranta.

 

Codul penal, art. 118 alin.1 lit. e

 

In situatia in care inculpatul este obligat la plata despagubirilor catre partea civila si  suma obtinuta din valorificarea bunurilor sustrase este mai mica decat valoarea despagubirilor acordate nu se poate dispune  masura confiscarii speciale.  

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia civila nr. 1494 din 7 noiembrie 2012.  

Prin sentinta penala nr. 1507 din 24 august 2012 a Judecatoriei Ploiesti a fost condamnat inculpatul L.S.M., aflat in stare de arest preventiv in Penitenciarul Margineni la pedeapsa de 3(trei) ani si 6(sase) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in forma continuata, prev. si ped. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. g) si lit. i) Cod penal cu aplic art.41 alin. 2 Cod penal si art. 37 alin.1 lit. a) Cod penal coroborat cu art. 320

¹

alin.7 Cod proc. penala.

In baza disp. art. art. 359 Cod proc. penala rap.art.86

⁴

Cod penal s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.228/08.02.2012 a Judecatoriei Ploiesti, care a fost alaturata pedepsei aplicata in cauza, urmand ca in final inculpatul sa pedeapsa de 5 ani si 6 luni inchisoare.

Conform disp. art.71 Cod penal s-a aplicat inculpatului si pedeapsa accesorie a interzicerii exercitiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) si lit. b) Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege.

Potrivit disp. art.350 alin.1 Cod proc. penala s-a mentinut starea de arest preventiv a inculpatului iar in baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa retinerea si arestarea preventiva de la  08.10.2011 la 08.02.2012 si de la 13.05.2012, la zi.

In latura civila, in temeiul disp. art.14, art.15 rap. la art.346 Cod proc. penala, coroborat cu art.1381 din Noul cod civil si urm. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 5.280 lei (contravaloarea bunurilor sustrase si nerecuperate) catre partea vatamata B.E.

In baza art.357 alin.2 lit.f) Cod proc. penala coroborat cu art.118 alin.5 Cod penal s-a luat fata de inculpat masura confiscarii sumei de 220 lei obtinuta prin valorificarea unui cazan de tuica apartinand partii vatamate precum si a sumei de 500 lei obtinuta prin valorificarea obiectelor din cupru apartinand aceleiasi parti vatamate.

Pentru a hotari astfel, pe baza actelor si lucrarilor cauzei prima instanta a retinut urmatoarele:

Incepand cu luna martie 2012, in vederea obtinerii unor venituri, inculpatul L.S.M. a inteles sa presteze activitati ocazionale in diferite gospodarii, intre care si in cea a partii vatamate B.E., ocazie cu care a constatat ca in anexele gospodaresti si in podul imobilului situat in comuna AR, sat A R nr…, aceasta detine mai multe bunuri din cupru, printre care si un cazan din tuica fabricat din acelasi material feros, luand astfel hotararea sa le sustraga.

Astfel, in noaptea de 23.03.2012 inculpatul a patruns in curtea imobilului situat in comuna A R, sat A R nr…, apartinand partii vatamate B.E., unde in cursul lunii martie 2012 a prestat activitati ocazionale, si  din partea superioara a magaziei a sustras un cazan de tuica din cupru cu o capacitate de cca.50 l, pe care in aceeasi noapte l-a transportat cu bicicleta la domiciliul martorului T.E., dupa ce in prealabil il deformase pentru a il putea transporta, pe care ulterior l-a valorificat la centrul de colectare fier vechi PFI M , contra sumei de 220 lei.

Atat in cursul urmaririi penale cat si in fata instantei, inculpatul a recunoscut fapta retinuta in sarcina sa, declaratia coroborandu-se cu mijloacele de proba administrate in cauza respectiv cu: declaratiile partii vatamate, ale martorilor T.E. si M.M.A., procesele verbale de predare a bunurilor sustrase, procesul verbal de cercetare la fata locului.

 In drept, s-a constatat ca fapta inculpatului L.S.M. care in perioada 15.03.2012-09.04.2012, in baza aceleiasi rezolutii infractionale a patruns prin efractie in mai multe randuri in anexele gospodaresti si magazia partii vatamate B.E. situata in comuna AR de unde a sustras mai multe bunuri evaluate ulterior la suma de 10.000 lei intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat  prev. si ped. de art 208 alin.1-209 alin.1 lit.g) si i) Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a) si art.41 alin.2 Cod penal.

La individualizarea pedepsei in conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal instanta de fond a avut in vedere gradul de pericol social concret al faptei savarsite, limitele de pedeapsa stabilite de lege si dispozitiile art.320

¹

alin.7 Cod proc. penala, starea de recidiva postcondamnatorie, gradul de pericol social concret ridicat al faptelor savarsite de inculpat, care a premeditat comiterea acesteia cata vreme o perioada de timp a lucrat in gospodaria partii vatamate, o persoana in varsta si vulnerabila careia initial i-a castigat increderea, perseverenta infractionala determinata de faptul ca inculpatul la numai o luna de la punerea in libertate ca urmare a suspendarii sub supraveghere a pedepsei aplicate pentru o fapta savarsita anterior a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare si ca efect al revocarii beneficiului suspendarii conform art. 86

⁴

Cod penal s-a adaugat pedeapsa de 2 ani inchisoare, urmand ca in final sa execute 5 ani si 6 luni inchisoare.

Cat priveste latura civila, s-a constatat ca partea vatamata s-a constituit parte civila in cursul urmaririi penale cu suma de 5.000 lei, majorata la instanta la suma de 10.000 lei, insa, deoarece nu au fost inaintate inscrisuri doveditoare de achizitie si c/v a bunurilor, au fost admise doar in parte pretentiile partii vatamate, considerandu-se ca valoarea bunurilor nu poate fi supraestimata, in atare situatie ar fi posibila imbogatirea fara justa cauza.

Prin urmare, intrucat pentru bunurile din cupru respectiv cabluri din cupru, aparat sudura, colaci sarma cupru pentru bobinaj sustrase, inculpatul a fost obligat la plata catre partea vatamata a sumei de 4.000 lei, precum si la 1.280 lei, reprezentand valoarea cazanului din cupru.

Vazand  declaratia inculpatului coroborata cu cea a martorilor T.E. si M.M. precum si inscrisurile inaintate la dosar (fila 27 d.u.p.), in baza disp. art.357 alin.2 Cod proc. penala rap. la art.118 lit.e) Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 220 le obtinuta prin valorificarea unui cazan de tuica si a celei de 500 lei obtinuta prin valorificarea obiectelor din cupru, bunuri ce apartin partii vatamate.

In recursul declarat inculpatul a invocat nelegalitatea si netemeinicia hotararii de condamnare, atat sub aspectul laturii penale cat si a modului de solutionare a laturii civile, sustinand ca pedeapsa aplicata este prea mare, in raport de circumstantele reale in care s-a comis fapta si de conduita procesuala de recunoastere si ca despagubirile civile la care a fost obligat sunt prea mari, valoarea cazanului de tuica fiind supraevaluata.  

Se solicita admiterea recursului, casarea incheierii, reindividualizarea pedepsei la limita minima redusa cu o treime si reducerea despagubirilor.

La examinarea recursului, Curtea, a apreciat ca pedeapsa aplicata de 3 ani si 6 luni inchisoare este just individualizata, fiind proportionala cu gradul de pericol social al faptei concretizat prin aceea ca inculpatul profitand de increderea ce i s-a acordat de partea vatamata, a patruns pe timp de noapte, prin escaladare in gospodaria acesteia si a sustras mai multe bunuri, asa incat la cuantificarea pedepsei s-a tinut seama atat de circumstantele reale si de dispozitiile art. 320

¹

alin. 7 Cod proc. penala, precum si de elementele privind persoana inculpatului, critica invocata de inculpat fiind nelegala.

Sub aspectul laturii civile instanta de recurs a retinut ca in cursul urmaririi penale partea vatamata B.E. s-a constituit parte civila cu suma de 5.000 lei iar in cursul judecatii (fila 27 dosar fond) si-a majorat pretentiile la suma de 10.000 lei, partea civila evaluand bunul sustras (cazanul de tuica din cupru, de 50 litri capacitate la suma de 2.500 lei si prima instanta cenzurand valoarea acestuia i-a acordat numai 1.280 lei potrivit considerentelor hotararii, asa incat sustinerea inculpatului ca acest bun a fost supraevaluat nu este intemeiata.

Analizand din oficiu hotararea criticata, Curtea constata ca in mod gresit instanta de fond a dispus confiscarea sumelor de 220 lei si respectiv 500 lei obtinute de inculpat prin valorificarea cazanului de tuica si a celorlalte obiecte din cupru sustrase din patrimoniul partii vatamate si deducerea duratei arestarii preventive de la 13 mai 2012.  

Potrivit art. 118 alin. 1 lit. e) Cod penal sunt supuse confiscarii speciale bunurile, inclusiv sumele de bani dobandite prin savarsirea faptei prevazute de legea penala daca nu sunt restituite partii vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia.

Insa, in speta, inculpatul a fost obligat la plata despagubirilor civile in cuantum de 5.280 lei catre partea vatamata constituita parte civila in cauza, astfel ca banii obtinuti prin valorificarea bunurilor sustrase servesc la despagubirea acesteia, situatie in care nu se poate lua masura confiscarii speciale cum gresit a procedat prima instanta, intrucat ar constitui o dubla obligare a inculpatului la plata aceleiasi sume de bani (catre partea civila si catre stat), astfel ca sub acest aspect hotararea pronuntata este nelegala.

Asadar, masura confiscarii speciale s-a dispus nelegal, si fiind incident cazul de casare prev. de art. 385

⁹

pct. 17

²

Cod proc. penala s-a admis recursul inculpatului, s-a casat hotararea in parte, inlaturandu-se disp. art. 357 alin. 2 lit. f) si art. 118 alin. 5 Cod penal privind confiscarea sumelor de 500 si 220 lei.

Totodata, s-a mai constatat ca instanta de fond in mod eronat a dispus deducerea perioadei retinerii si arestarii preventive de la 13 mai 2012 deoarece conform ordonantei de retinere nr. 4204/P/2012 inculpatul L.S.M. a fost retinut la 13 aprilie 2012 si ca atare, existand si cazul de casare prev. de art. 385

⁹

pct. 14 Cod proc. penala, hotararea instantei de fond s-a casat si sub acest aspect, computandu-se  arestarea preventiva de la 13 aprilie 2012 si nu 13 mai 2012, la zi, cum a dispus instanta de fond.

                                                                                                  (Judecator Elena Zainescu)