Radierea disciplinara Efecte

- Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicata: art. 248 alin. (3)

Conform dispozitiilor legale care o reglementeaza, radierea sanctiunii disciplinare opereaza de drept. Asadar, nu angajatorul este cel care radiaza sanctiunea disciplinara, decizia sa, emisa in forma scrisa, neavand decat un rol constatator.

Radierea sanctiunilor disciplinare se aplica pentru toate categoriile de sanctiuni prevazute de lege.

Fiecare angajator are dreptul de a-si selecta propriul personal conform standardelor pe care le considera necesare, raportat si la specificul activitatii pe care o desfasoara, insa criteriile de selectie trebuie sa fie in acord cu prevederile legale, respectiv sa nu limiteze sau sa ingradeasca drepturile recunoscute salariatilor prin dispozitiile legale, inclusiv dreptul la radierea sanctiunii disciplinare
.

(Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 921 din 20 iulie 2016 , rezumata de judecator dr. Carmen Parvulescu)

Prin sentinta civila nr. 484/10.03.2016, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. x/30/2015, a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamanta A... impotriva paratei C.N.A.D.N.R. SA Bucuresti, prin D.R.D.P. Timisoara si a fost obligata parata sa incheie cu reclamanta contractul individual de munca pentru postul de controlor trafic, ca urmare a castigarii concursului organizat in data de 12 octombrie 2015.

Totodata, a fost respinsa cererea reclamantei de constatare a nulitatii partiale a art. 13 alin. (2) lit. b) din contractul colectiv de munca nr. 277/2015 si a fost obligata parata sa plateasca reclamantei suma de 2000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a analizat cu prioritate exceptia de inadmisibilitate si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocate de parata, retinand ca motivarea paratei referitoare la faptul ca nu a participat la incheierea contractului a carui nulitate s-a solicitat priveste calitatea procesuala a reclamantei, iar nu admisibilitatea actiunii. Reclamanta invoca nulitatea absoluta a art. 13 alin. (2) lit. b) din contractul colectiv de munca, iar potrivit art. 1247 alin. (2) din Codul civil, „nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata, pe cale de actiune sau de exceptie”. Or, reclamanta a sustinut ca a promovat concursul organizat de catre parata, astfel ca are interes si, corespunzator, calitate procesuala activa.

In ceea ce priveste lipsa calitatii procesuale pasive a D.R.D.P. Timisoara, tribunalul a constatat ca reclamanta a chemat in judecata C.N.A.D.N.R. SA Bucuresti, iar nu D.R.T. Aceasta directie regionala a fost indicata ca fiind reprezentanta paratei, astfel ca nu se pune problema lipsei calitatii ei procesuale pasive.

In consecinta, tribunalul a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocate de catre parata.

Pe fond, verificand, in limitele competentei conferite de lege, demersul judiciar dedus judecatii raportat la probatoriul administrat si la prevederile legale aplicabile spetei, prima instanta a retinut ca reclamanta s-a prezentat, in data de 12.10.2015, la concursul organizat de catre parata in cadrul D.R.D.P. Timisoara, pentru ocuparea unei functii vacante de controlor trafic.

In urma sustinerii concursului, reclamanta a fost declarata castigatoare, insa. dupa efectuarea unor reverificari prealabile a dosarului de personal si inaintea incheierii contractului individual de munca, parata, prin serviciul de resurse umane si salarizare, i-a comunicat reclamantei, prin adresa nr. 50/20.10.2015, faptul ca nu indeplineste conditia prevazuta la art. 13. alin. (3) lit. b) din contractul colectiv de munca nr. 277/18.07.2015, care prevede ca: „persoanelor care au avut contractul individual de munca desfacut pentru abateri disciplinare sau condamnari penale, pentru care nu a intervenit reabilitarea sau alte cazuri speciale prevazute de lege si care le fac incompatibile cu activitatea ce urmeaza a o desfasura

55

Reclamanta a sustinut ca aceasta clauza este lovita de nulitate absoluta, intrucat interzice, fara limitare in timp, angajarea unei persoane sanctionate disciplinar cu desfacerea contractului individual de munca, contrar dispozitiilor art. 248 alin. (3) din Legea nr. 53/2003.

Contrar sustinerilor reclamantei, tribunalul a constatat ca art. 13 alin. (2) lit. b) din contractul colectiv de munca nu impiedica, in mod definitiv, angajarea unei persoane careia, anterior, i s-a desfacut disciplinar contractul colectiv de munca. Dimpotriva, art. 13 alin. (2) lit. b) din contractul colectiv de munca prevede ca o persoana careia i s-a desfacut contractul colectiv de munca pentru abateri disciplinare sau condamnari penale se poate angaja daca a intervenit reabilitarea sau „alte cazuri speciale prevazute de lege”. Or, art. 248 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 reprezinta chiar un caz special prevazut de lege.

Cu alte cuvinte, desfacerea disciplinara a contractului de munca este radiata, isi pierde efectele juridice in termen de 12 luni de la aplicarea sanctiunii, astfel ca, dupa implinirea acestui termen, persoana sanctionata poate incheia un nou contract de munca.

Prin urmare, art. 13 alin. (2) lit. b) din contractul colectiv de munca nu este contrar dispozitiilor art. 248 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, ci se completeaza cu acestea.

In consecinta, cererea reclamantei de constatare a nulitatii absolute partiale a art. 13 alin. (2) lit. b) din contractul colectiv de munca a fost apreciata ca neintemeiata.

Corespunzator, prima instanta a retinut ca nu exista nici un impediment pentru incheierea de catre parata a contractului individual de munca cu reclamanta, in conditiile art. 16 si art. 30 din Legea nr. 53/2003, avand in vedere ca, pe de o parte, aceasta a fost declarata castigatoare a concursului organizat de parata la 12 octombrie 2015, iar pe de alta parte, desfacerea disciplinara anterioara a contractului individual de munca al reclamantei a avut loc in anul 2008, astfel ca aceasta sanctiune si-a pierdut efectele prin implinirea termenului de 12 luni, prevazut de art. 248 alin. (3) din Legea nr. 53/2003.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel, in termenul legal, parata C.N.A.D.N.R. S.A., prin D.R.D.P. Timisoara, solicitand schimbarea sentintei supusa reformarii, in sensul respingerii in totalitate a actiunii formulata de reclamanta, cu consecinta neincheierii contractului individual de munca.

In motivarea apelului, parata a criticat solutia referitoare la modul de rezolvare, de catre instanta de fond, a petitului ce vizeaza constatarea nulitatii partiale a art. 13 alin. 2 lit. b) din contractul colectiv de munca nr. 277/2015, sustinand ca, aceasta s-a bazat pe o interpretare eronata a clauzelor contractuale.

Prima instanta nu a tinut cont de faptul ca reclamanta a dat o declaratie pe propria raspundere ca nu a avut contractul individual de munca desfacut pentru abateri disciplinare, omitand, astfel, cu buna stiinta, sa recunoasca ca a mai fost sanctionata disciplinar. Or, tocmai inexistenta vreunei sanctiuni de desfacere disciplinara a contractului de munca a fost una din conditiile obligatorii pentru ocuparea posturilor scoase la concurs, potrivit „Procedurii de angajare a personalului” comunicata de catre C.N.A.D.N.R. S.A. Prin depunerea declaratiei pe propria raspundere, intentionat frauduloasa, reclamanta a incercat sa induca in eroare comisia de concurs si sa isi creeze, astfel, un avantaj fata de ceilalti concurenti.

Parata sustine ca fiecare angajator are dreptul de a-si selecta personalul conform standardelor pe care le considera necesare, raportat si la specificul activitatii pe care o desfasoara societatea, care este una de interes international si strategic. Ca atare, parata nu poate efectua angajari de personal in orice conditii, mai ales in posturile de control trafic din cadrul A.C.I. - urilor de la punctele de frontiera a Romaniei, asa cum este cazul postului de fata, pe care reclamanta doreste sa-l ocupe. Reclamanta a fost angajata a societatii, contractul individual de munca fiindu-i desfacut disciplinar, pentru o fapta de cea mai mare gravitate. Acea decizie de sanctionare nu a fost contestata de catre reclamanta.

In drept, apelanta a invocat dispozitiile art. 466 - art. 482 din Codul de procedura

civila.

Intimata a formulat intampinare, prin care a solicitat, in temeiul art. 480 alin. (1) din Codul procedura civila, respingerea apelului si mentinerea hotararii atacate, ca legala si temeinic, cu motivarea ca apelanta nu a adus critici concrete hotararii de fond, ci doar a contestat solutia de obligare la incheierea contractului individual de munca.

Sustinerea apelantei potrivit careia una dintre conditiile obligatorii pentru ocuparea posturilor nu ar fi fost respectata, dat fiind ca intimata a fost sanctionata cu desfacerea disciplinara a contractului de munca, este nefondata, in conditiile in care doar sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului de munca cu o vechime mai mica de 12 luni poate constitui un impediment la incheierea unui nou contract de munca. In speta, sanctionarea disciplinara a reclamantei a avut loc in anul 2008, prin Decizia nr. 29/15.01.2008, astfel incat au trecut peste 7 ani pana la momentul prezentarii sale la concursul organizat in data de 12.10.2015 pentru ocuparea postului de controlor trafic. Sanctiunea disciplinara aplicata reclamantei in anul 2008 a fost radiata de drept inca din data de 16.01.2009 si, astfel, nu putea constitui un impediment la angajarea sa in octombrie 2015.

Analizand apelul paratei prin prisma motivelor invocate si a actelor de procedura efectuate in fata primei instante, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 466 si urmatoarele din Codul de procedura civila, Curtea a retinut ca, in urma sustinerii unui concurs organizat de unitatea parata pentru ocuparea posturilor vacante de controlor trafic in cadrul A.C.I. Nadlac, Turnu si Varsand, reclamanta a fost declarata castigatoare, insa, dupa efectuarea unor verificari prealabile a dosarului de personal si inaintea incheierii contractului individual de munca, parata, prin serviciul de resurse umane si salarizare, i-a comunicat reclamantei, prin adresa nr. 50/20.10.2015, ca nu indeplineste conditia prevazuta la art. 13 alin. (3) lit. b) din contractul colectiv de munca nr. 277/18.07.2015, care prevede ca „persoanelor care au avut contractul individual de munca desfacut pentru abateri disciplinare sau condamnari penale, pentru care nu a intervenit reabilitarea sau alte cazuri speciale prevazute de lege si care le fac incompatibile cu activitatea ce urmeaza a o desfasura”.

Art. 248 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 prevede ca: „Sanctiunea disciplinara se radiaza de drept in termen de 12 luni de la aplicare, daca salariatului nu i se aplica o noua sanctiune disciplinara in acest termen. Radierea sanctiunilor disciplinare se constata prin decizie a angajatorului emisa in forma scrisa”.

Prin urmare, radierea sanctiunii disciplinare opereaza de drept, angajatorul doar o constata prin actul pe care il emite salariatului. Asadar, nu angajatorul este cel care radiaza sanctiunea disciplinara, decizia sa emisa in forma scrisa neavand decat un rol constatator.

Deoarece textul de lege citat mai sus nu face nicio distinctie, radierea sanctiunilor disciplinare se aplica pentru toate categoriile de sanctiuni prevazute de lege. Astfel, chiar si cea mai energica dintre sanctiuni, respectiv desfacerea disciplinara a contractului individual de munca va fi radiata in cazul in care salariatul nu a fost sanctionat din nou intr-un termen de 12 luni.

Aplicand spetei de fata dispozitiile legale reproduse si interpretate mai sus, Curtea a retinut ca reclamanta a fost angajata paratei pana in data de 22.01.2008, cand a fost concediata disciplinar, prin decizia nr. 29/15.01.2008 a C.N.A.D.R., fara ca, pe toata perioada ulterioara, sa se dovedeasca ca fosta salariata ar mai fi savarsit vreo abatere disciplinara. In aceste conditii, a constatat ca, la momentul prezentarii la concursul organizat de parata, in data de 12.10.2015, existau toate premisele legale pentru ca sanctiunea disciplinara aplicata anterior sa fie radiata de drept si, astfel, sa nu mai produca nici un efect juridic.

Asa cum corect a observat si prima instanta, in justificarea refuzului de a proceda la incheierea unui contract individual de munca pe postul ocupat in urma castigarii concursului, parata nu poate pretinde ca reclamanta nu indeplineste conditia prevazuta de art. 13 alin. (2) lit. b) din contractul colectiv de munca .Acest text nu impiedica, in mod definitiv, angajarea unei persoane careia, anterior, i s-a desfacut disciplinar contractul colectiv de munca. Dimpotriva, art. 13 alin. (2) lit. b) din contractul colectiv de munca nr. 277/18.07.2015, incheiat la nivelul unitatii, prevede ca o persoana careia i s-a desfacut contractul colectiv de munca pentru abateri disciplinare sau condamnari penale se poate angaja daca a intervenit reabilitarea sau „alte cazuri speciale prevazute de lege”, situatia avuta in vedere de textul art. 248 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 reprezentand chiar un caz special prevazut de lege.

Mai mult, daca clauza contractuala permite angajarea unei persoane condamnata pentru o fapta penala, daca a intervenit reabilitarea, cu atat mai mult ea trebuie interpretata in sensul ca poate fi angajata si persoana care a savarsit o abatere disciplinara de o gravitate mult mai redusa decat infractiunea, daca termenul de 12 luni, prevazut de lege pentru radierea de drept, a expirat fara ca salariatul sa mai fie sanctionat disciplinar.

Este adevarat ca fiecare angajator are dreptul de a-si selecta propriul personal conform standardelor pe care le considera necesare, raportat si la specificul activitatii pe care o desfasoara, mai ales ca parata isi desfasoara activitatea intr-un domeniu de interes international si strategic, insa aceste conditii de selectie trebuie sa fie in acord cu prevederile legale si sa nu limiteze sau sa ingradeasca drepturi recunoscute, astfel, salariatilor.

Curtea nu a identificat nicio dispozitie legala derogatorie care sa excepteze de la beneficiul radierii disciplinare, prevazuta de art. 248 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, pe potentialii salariati ai paratei, carora sa le stabileasca criterii de selectie mai riguroase in privinta statutului disciplinar avut pana la momentul angajarii la C.N.A.D.R. In aceasta situatie, refuzul angajatorului de a incheia cu reclamanta contractul individual de munca pe postul ocupat prin concurs, pe motivul savarsirii in trecut a unei abateri disciplinare pentru care a intervenit radierea de drept, este nejustificat si a fost in mod corect sanctionat de prima instanta.

Pentru toate aceste motive, in baza art. 466 si urmatoarele din Codul de procedura civila, Curtea a respins, ca neintemeiat, apelul paratei.