Probe ce atesta luarea la cunostinta a deciziei contestate, altele decat recipisa de confirmare predare recomandat dovedita a fi fost semnata in fals

Drept procesual civil

Art. 25 alin.3, 26 alin.3 Legea 10/2001 republicata;

art. 477 N.C.Pr. civ.

inlaturarea prezumtiei comunicarii deciziei contestate la Legea 10 prin constatarea semnarii in fals a dovezii de comunicare nu exclude posibilitatea verificarii survenirii altor modalitati de transmitere efectiva si de luare la cunostinta a actului respectiv, cu consecinte pe planul stabilirii datei de la care curge termenul pentru valorificarea dreptului celui interesat de a formula contestatie.

Curtea de Apel Bacau - Sectia I Civila Decizia civila nr. 1071 din 21 noiembrie 2018

Prin sentinta civila nr. **/2017, pronuntata de Tribunalul Neamt - Sectia I Civila in dosar **/103/2013, s-a admis in parte contestatia formulata in temeiul Legii nr. 10/2001 de contestatorul Z.A. in contradictoriu cu intimatii SC F. SA, consecinta anularii deciziei nr. ** din 2011 emisa de intimata de respingere a notificarii nr. **/2001.

S-a constatat dreptul contestatorilor mostenitori de a beneficia de masurile reparatorii in echivalent prevazute de dispozitiile art. 1 al. 2 din Legea nr. 165/2013 (privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania), pentru suprafata de 1620 mp teren din ***, jud. Neamt, imposibil de restituit in natura. Si a fost obligata intimata sa propuna acordarea de masuri compensatorii conform procedurii prevazute de cap. III din Legea nr. 165/2013, urmand ca decizia, impreuna cu toata documentatia prevazuta de art. 21 din Legea nr. 165/2013, sa fie inaintate de intimata catre Secretariatului Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor, in vederea emiterii deciziei de compensare a imobilului imposibil de restituit in natura.

Pentru a hotari astfel instanta a retinut ca prin cererea dedusa judecatii la data de 25.09.2013, reclamantul a formulat contestatie impotriva deciziei nr. ** din 2011, emisa de SC F. SA, de solutionare a notificarii nr. **2001, cu motivarea ca prin sentinta civila nr. **/2009 a Tribunalului Neamt, definitiva si irevocabila, parata a fost obligata sa solutioneze notificarea mentionata, pentru restituirea suprafetei de 1620 mp preluata abuziv in anul 1959 de la tatal sau. Intrucat parata nu s-a conformat, s-a adresat executorului judecatoresc, care a format dosar de executare. In cadrul contestatiei la executare i s-a comunicat si decizia nr. **/2011.A depus toate actele necesare pentru rezolvarea favorabila a notificarii.

In dovedire a solicitat proba cu inscrisuri.

Prin intampinare parata a solicitat respingerea contestatiei, in principal ca tardiva, fiind depasit termenul de 30 de zile de la comunicare prevazut de lege de la primirea deciziei la data de 27.12.2011, plicul fiind trimis la adresa indicata de notificator, iar pe fond ca neintemeiata; astfel, initial, petentul a solicitat un teren de 0,25 ha pe raza comunei***, preluat prin Decretul nr. 245 (fara mentionarea anului), ulterior indicand un teren de 1620 mp, expropriat prin Decretul nr. 260/1959, in care figureaza V.A.

La solicitarea paratei, notificatorul a indicat zona in care este situat terenul de 1620 mp, rezultand ca acesta nu se afla in zona cu suprafetele expropriate prin Decretul nr. 260/1959, parata neavand calitatea de unitate detinatoare. Din extrasul de plan parcelar privind decretul mentionat rezulta ca terenul litigios nu este in proprietatea societatii.

In anul 1990, fostul Combinat s-a impartit in mai multe unitati cu capital de stat: SC M SA, SC I. SA, SC C. SA si SC F. SA. Aceasta din urma si-a schimbat denumirea in SC F.SA si a fost integral privatizata anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001.Petentul nu a facut dovada despagubirilor primite. Din actele atasate notificarii, respectiv extras din registrul agricol pe anii 1959/1961, a mai rezultat ca familia lui S.A.V. era compusa din patru persoane: V. (cap de familie), L. - sotie - si doua fiice nascute in anii 1936 si 1939. solicitantul, nascut in 1931, are ca mama pe E. Z., nu pe L., nefacand astfel dovada clara ca este fiul lui S A. V.

In aparare, a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.

La termenul din 18.07.2017, a fost pusa in discutia partilor exceptia tardivitatii contestatiei, invocata de parat prin intampinare, respinsa de instanta pentru considerentele

Pe fond, in contextul materialului probator administrat, tribunalul a retinut urmatoarele:

Prin notificarea nr. ** din 10.08.2001, Z.A., in temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, a solicitat despagubiri banesti pentru terenul de „0,25 ha situat in comuna **, jud. Neamt, expropriat prin Decretul 245”.

Prin decizia nr. ** din 22.12.2011 emisa de parata SC F., s-a respins notificarea nr.**/2001, pentru urmatoarele motive:

• cel mai apropiat teren de cel indicat de petent, preluat prin Decretul nr. 260/1959, nu se afla in proprietatea societatii, aceasta neavand calitatea de unitate detinatoare;
• petentul nu a facut dovada ca terenul pentru care a solicitat despagubiri a fost in proprietatea sau detinerea legala a lui V.A.S. la momentul deposedarii abuzive;
• solicitantul nu a facut dovada ca este persoana indreptatita in sensul Legii nr. 10/2001, respectiv ca ar fi mostenitorul lui V.A.S. si ca a acceptat mostenirea dupa acesta:
• nu s-a facut dovada despagubirilor primite de autor la data exproprierii;
• SC F. SA este societate integral privatizata si nu are calitatea de unitate detinatoare, nici de entitate investita cu solutionarea notificarii.

In solutionarea spetei, esentiale sunt statuarile jurisdictionale ale instantelor care s-au pronuntat anterior asupra acelorasi probleme de fond invocate si in speta de fata, prin hotarari irevocabile.

Prin sentinta civila nr. **/C/28.04.2006 a Tribunalului Neamt, pronuntata in dosarul nr. **/C/2005, a fost admisa contestatia formulata de Z.A. impotriva dispozitiei nr. ** din 2005 emisa de Primarul comunei *** (in solutionarea notificarii nr. **/2001), s-a anulat dispozitia contestata, intimatul fiind obligat sa inainteze, spre competenta solutionare, notificarea petentului unitatii detinatoare, respectiv Uzina de Fire si Fibre Sintetice Savinesti sau succesoarei in drepturi a acesteia.

Instanta a retinut, cu putere de lucru judecat, ca:

• prin Decretul de expropriere nr. 260/1959 a fost trecuta in proprietatea statului suprafata de 1620 mp, apartinand proprietarului V.A.Z., parte a terenului solicitat de 0,25 ha; mentiunea exproprierii a fost facuta in registrul agricol, iar expertiza intocmita in cauza a constatat ca terenul in litigiu este detinut de Uzina de Fibre Sintetice Savinesti, jud. Neamt, si este situat in perimetrul construibil al platformei industriale;
• este nelegala dispozitia de respingere a notificarii deoarece eronat a retinut intimatul ca petentul nu a facut dovada proprietatii, in conditiile in care acesta
  a
  demonstrat proprietatea asupra terenului atat cu evidenta din registrul agricol, cat si cu actul de preluare;
• calitatea de unitate detinatoare apartine Uzinei de Fibre Sintetice Savinesti.

In solutionarea (prin respingere) a apelurilor declarate impotriva sentintei anterior mentionate, Curtea de Apel Bacau a retinut in cadrul deciziei civile nr.** din 21.09.2006 ca:

• autorul petentului a fost expropriat prin Decretul Prezidential nr. 260/20.07.1959 pentru suprafata de 1620 mp;
• terenul expropriat a fost detinut de Uzina de Fibre Sintetice Savinesti, societate preluata de R.G.F. (in prezent activand ca SC F SA);
• nu sunt dovedite sustinerile apelantului intimat ca petentul sau autorului acestuia a primit despagubiri banesti.

Recursul formulat de Primarul comunei ** impotriva deciziei nr. **/2006 a Curtii de Apel Bacau a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. **/15.01.2008 a inaltei Curti de Casatie si Justitie (dosar nr. **/32/2006). Ulterior, prin sentinta civila nr. **/2009 a Tribunalului Neamt (dosar nr. **/103/2009, irevocabila), SC F.SA a fost obligata sa solutioneze notificarea nr. **/2001.

In raport de cele retinute de instanta in hotararea pronuntata in dosarul nr. **/C/2005, nu mai pot fi retinute ca fondate considerentele pentru care a fost respinsa notificarea prin decizia contestata in prezenta cauza. De altfel, parata a reiterat in speta apararile sustinute si anterior in litigiile irevocabil solutionate, care au primit deja o rezolvare jurisdictionala.

In esenta, a fost recunoscuta calitatea contestatorului (ulterior a mostenitorilor acestuia) de persoana indreptatita la masurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001, fiind stabilita preluarea abuziva a terenului de 1620 mp apartinand autorului sau (V.A.Z.), prin Decretul nr. 260/1959, dar si calitatea de unitatea detinatoare a paratei (ca succesoare a fostului Combinat de Fibre Sintetice Savinesti).

Prin raportul de expertiza intocmit in dosarul nr. **/C/2005 al Tribunalului Neamt, intocmit de expertul T.D., s-a concluzionat in sensul imposibilitatii restituirii in natura a terenului de 1620 mp, expropriat prin Decretul nr. 260/1959, intrucat acesta este situat in perimetrul construibil al platformei industriale al (fostei) Uzine de Fire si Fibre Sintetice Savinesti.

Pentru considerentele expuse, tribunalul a conchis in sensul admiterii in parte a contestatiei formulata si a anularii deciziei nr. **/.2011, cu consecinta:

• constatarii dreptului contestatorilor de a beneficia de masurile reparatorii in echivalent prevazute de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, pentru terenul de 1620 mp;
• obligarii paratei la propunerea acordarii de masuri compensatorii conform procedurii prevazute de cap. III din aceeasi lege, urmand ca decizia si toata documentatia sa fie inaintate catre Secretariatul Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor.

Impotriva acestei sentinte si a Incheierii din 18.07.2017 a declarat apel, in termen, motivat si legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru (conf. art. 29 lit. i din

O.U.G 80/2013 cu ref. la Legea 10/2001), parata, cauza inregistrandu-se la Curtea de Apel Bacau sub nr. **/110/2013.

Criticile formulate au vizat, in esenta:

• gresita respingere a exceptiei tardivitatii si a cererii de repunere in termen pentru formularea contestatiei, prin incheierea din 18.07.2017, in conditiile in care nu avea obligatia comunicarii cu scrisoare recomandata cu confirmare, iar nesemnarea confirmarii (retinuta in dosarul penal) de contestator nu duce la concluzia ca plicul nu a ajuns in posesia destinatarului; pe de alta parte, Decizia **/2011 i-a fost comunicata atat in dosarul **/279/2011 o data cu intampinarea la termenul din ***.2012, cat si in dosarul de executare ***/2013 al BEJ N.; in dosarul **/2011 contestatorul a promovat recurs, iar in recurs a solicitat atat studiul dosarului, cat si copii dupa inscrisuri, fara decizie, fapt ce atesta ca o primise. Ori nici dupa 2.02.2012 sau data studiului dosarului nu a formulat cerere de repunere in termen si contestatie;
• gresita respingere a apararilor sale pe fond, justificat de existenta hotararilor anterioare cu putere de lucru judecat, din moment ce nu a fost parte in dosarul 500/C/2005, nu s-a tinut cont ca este unitate privatizata din 21.04.2000, iar din vechiul CFS Savinesti s-au desprins mai multe societati pe actiuni, ca nu s-a identificat terenul nici contestatorul nestiindu-i amplasamentul, ca autorul a primit despagubiri pentru preluare.

In sustinerea apelului s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si expertiza.

Intimatii nu au depus intampinare, ci doar concluzii scrise pentru termenul din 7.11.2018, solicitand respingerea acestuia ca nefondat, expertiza clarificand amplasamentul terenului si detinatorul actual.

La termenul din 18.04.2018 s-a admis apelantei efectuarea unei expertize, lucrare depusa la 5.09.2018.

Analizand apelul pe baza probatoriului administrat in cauza si prin prisma criticilor apelantei, in raport de dispozitiile art. 476 s.u. N.C.Pr.civ., Curtea constata urmatoarele:

Potrivit art. 25 alin.3 Legea 10/2001 Republicata cu modificari la data emiterii deciziei contestate: ”
Decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata se comunica persoanei indreptatite in termen de cel mult 10 zile de la data adoptarii ”.
Nici normele de aplicare (H.G. 250/2007 cu modif.) nu instituie o anumita modalitate de comunicare.

In cauza, apelanta a uzat de comunicarea cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, dovada fiind la fl. 29 vol. I fond); insa, in penal (dosar **/P/2014), s-a stabilit ca semnatura nu apartine autorului intimatilor, ci factorului postal.

S-a inlaturat astfel prezumtia luarii la cunostinta a deciziei de catre autorul intimatilor (Z.A.) prin primirea personala.

Totodata, acea constatare, doar prin ea insasi, necoroborata cu alte probe, nu poate sustine nici posibilitatea ca destinatarul sa fi primit totusi plicul, asa cum solicita apelanta; din contra, instituie o prezumtie de neprimire, prezumtie ce nu a fost rasturnata.

Deci, sub acest aspect, critica de nelegalitate a modului de solutionare a exceptiei tardivitatii nu se confirma.

Prin inlaturarea amintitei modalitati de comunicare si, in tacerea legii speciale, fata de celelalte doua aparari ale paratei (formulate la fond - pag.1-2 intampinare, fl. 33,34 vol. I, dar ignorate de instanta de fond, reluate in apel ), tribunalul trebuia sa verifice daca operase orice transmitere a textului actului, indiferent de modalitate si indiferent de cel care face aceasta comunicare, daca exista certitudinea transmiterii si posibilitatea confirmarii primii actului.

Ori aceasta verificare lipseste, tribunalul nepronuntandu-se pe tardivitatea intemeiata pe celelalte doua sustineri ale paratei; cum nu s-a criticat in apel nepronuntarea, dar s-au reluat apararile initiale pe exceptie, Curtea le va examina conform art. 477 N.C.Pr civ.

Iar in acest demers, Curtea observa ca era intemeiata apararea vizand luarea la cunostinta despre Dec. **/22.12.2011 in dosarul **/279/2011 la termenul din 2.02.2012 (fl. 22) o data cu inmanarea intampinarii formulata de S.C. F.SA; aceasta concluzie este sustinuta de faptul ca in intampinare se face vorbire de decizie cu indicarea numarului, a solutiei, a motivelor adoptarii acesteia si a datei comunicarii; mai mult, in Incheierea din 22.03.2012, pronuntata de Judecatoria Neamt in acel dosar, se face referire la Decizia ***/2011 (contestata in prezenta cauza), iar incheierea a fost comunicata, sub semnatura (necontestata nicicand), autorului intimatilor la 17.05.2012; Aceasta hotarare a fost recurata de Z.A., fara a se pretinde ca nu a luat la cunostinta de apararile si actele depuse de parata la fond; de asemenea, in recurs a studiat dosarul la 8.01.2013 (fl.15) solicitand la 22.01.2013 toate

inscrisurile de dupa termenul din 2.02.2012 din dosarul de fond. Nu a solicitat copie si dupa intampinare si decizia **/2011, fapt ce denota ca erau deja in posesia sa.

Prin urmare, in raport de fiecare din datele amintite: 2.02.2012, 7.05.2012, 8.01.2013, nici cererea de repunere in termenul de contestare formulata la 24.09.2013 nu mai putea fi considerata a fi in termenul prevazut de art. 186 N.C.Pr.civ. .

Cum cererea de repunere in termenul de contestare era tardiva, potrivit Art. 26 alin.3 din Legea 10/2001 r. cu modif. (”) Decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire in natura poate fi atacata de persoana care se pretinde indreptatita la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare sau, dupa caz, al entitatii investite cu solutionarea notificarii, in termen de 30 de zile de la comunicare ”), contestatia era tardiv formulata.

In acest context, nu mai prezinta relevanta si, implicit, nu se mai impune a fi analizata apararea privind comunicarea deciziei in dosarul Bej N. nr. **/2013 si, cu atat mai putin, a criticilor pe fondul cauzei.

Drept urmare, facand aplicarea art. 480 N.C.Pr.civ., apelul a fost admis, schimbata sentinta in tot, iar Incheierea din 18.07.2017 in parte in sensul admiterii exceptiei tardivitatii cu consecinta respingerii contestatiei ca tardiv formulata.